În grădina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu

„Isus lupta cu soarta şi nu primea paharul

Căzut pe brânci, în iarbă se-mpotrivea întruna
Curgeau sudori de sânge pe chipu-i alb ca varul
Şi-amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna.

O mână ne-ndurată, ţinând grozava cupă

Se cobora-mbiindu-l şi i-o ducea la gură
Şi-o sete uriaşă sta sufletul să-i rupă
Dar nu voia s-atingă infama băutură.

În apa ei verzuie jucau sterlici de miere

Şi sub veninul groaznic simţea că e dulceaţă
Dar fălcile-ncleştându-şi cu ultima putere
Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă.

Deasupra fără tihnă se frământau măslinii

Păreau că vor să fugă din loc, să nu-l mai vadă.
Treceau bătăi de aripi prin vraiştea grădinii
Şi uliii de seară dau roată după pradă. ”

Strofa I prezintă lupta lui Isus, oglindită mai ales în atitudinea Lui şi pe trăsăturile
chipului său. Suferinţa este sugerată prin imagini vizuale: „căzut pe brânci”, „curgeau sudori de
sânge”, „chipu-i alb ca varul”(contrastul cromatic alb- roşu plasticizează portretul lui Isus,
accentuând durerea fizică şi morală) şi imaginea auditivă: „amarnica-i strigare”. Zbuciumul lui
se transmite întregului univers: „amarnica-i strigare stârnea în slăvi furtuna”.
Strofa a II-a se axează pe simbolul cupei care reprezintă suma suferinţelor pe care urma
să le îndure Isus. „Mâna ne-ndurată” care „ţinea grozava cupă” simbolizează voinţa divină
implacabilă care hotărâse că Isus trebuia să-şi ducă până la capăt misiunea pe pământ.
Strofa a III-a prezintă conţinutul cupei printr-o serie de antinomii: apă verzuie//sterlici
de miere, venin groaznic// dulceaţă, moarte//viaţă. Compoziţia duală a infamei băuturi se referă
la dublul aspect al sacrificiului lui Isus: pe de o parte el presupunea suferinţă, umilinţă, teamă
(veninul groaznic) dar, pe de altă parte, îndeplinirea lui îi va aduce satisfacţia datoriei împlinite,
bucuria de-a-i fi salvat pe muritori (dulceaţa, mierea).Însă în momentul rugăciunii din
Ghetsemani omul Isus nu mai percepea decât veninul, ameninţarea suferinţei iminente:
„Bătându-se cu moartea, uitase de viaţă.”
Strofa a IV-a mută centrul atenţiei asupra cadrului exterior care împărtăşeşte suferinţa
lui Isus. Prin personificările „se frământau măslinii”, „păreau că vor să fugă”, „treceau bătăi de
aripi” se sugerează o stare de agitaţie care a cuprins natura, care participă înfiorată la suferinţa
Lui. În ultimul vers prezenţa unor păsări de pradă „uliii de seară”care deja „dau roată după
pradă” este un semn prevestitor de moarte.
 Limbajul este presărat cu termeni religioşi, preluaţi din textul biblic şi are o tentă
arhaică, datorată de asemenea sursei de inspiraţie: „soarta”, „pe brânci”, ”sudori”, „slăvi”
„amarnică”, „a stârni”, „sterlici”, „vraişte”, „a îmbia” , „”tihnă”.
Din punct de vedre stilistic observăm prezenţa figurilor de stil care sporesc expresivitatea
textului, fără a-l încărca în mod inutil şi ostentativ cu podoabe retorice. Remarcăm astfel
metafore: ”paharul”, „mînă ne-ndurată”, „infama băutură”, „veninul groaznic”, „sterlici de
miere”, epitete: „sudori de sînge”, „chipu-i alb” „veninul groaznic”, „sete uriaşă” „grozava
cupă” , „amarnica-i strigare” „infama băutură”(aceste ultime exemple sunt şi inversiuni),
comparaţia „chipu-i alb ca varul”, personificări: „se frământau măslinii”, „păreau că vor să fugă
din loc, să nu-l mai vadă”.
Titlul poeziei stabileşte coordonatele locale ale evenimentului descris „În grădina
Ghetsemani”, anunţă tema biblică şi direcţionează aşteptările cititorului spre o poezie religioasă .

Prima strofa imaginea lui Isus pare desprinsa dintr-o icoana ce-l
infatiseaza rugandu-se in gradina Ghetsemani."Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-
una".Poetul accentueaza insa asupra zbuciumului sau omenesc, asupra luptei sale cu "soarta" ce-l
inspaimanta .Apostolul Luca spune in "Evanghelie" ca "sudoare i se facuse ca niste picaturi mari
de sange, care cadeau pe pamant".Ideea aceasta revine in versul al treilea din prima strofa, unde
imaginile vizuale sugereaza opozitia omenesc - divin. Sudorile de sange reprezinta viata terestra,
pe cand albul este un simbol al puritatii ceresti: "Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca
varul". Durerea lui Isus capata proportii cosmice, intreaga natura fiind ravasita de o jale
metafizica: "Si-amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".
Strofa a doua si a treia amplifica indoiala, ezitarea celui predestinat sa bea "grozava
cupa" si subliniaza tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii.In ciuda setei uriase
care-l chinuie, Isus-omul refuza sa bea "infama bautura", simbolizand pacatele omenirii pe care
el trebuia sa le rascumpere prin jertfa. "Veninul groaznic" se ascunde sub aparenta amagitoare a
mierii si lupta lui Isus cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti.Poetul il prezinta
inclestandu-si falcile cu ultimele puteri.Aceasta lupta cu moartea reprezinta de fapt eternul
conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie.
Ultima strofa revine la cadrul traditional evanghelic din catrenul de inceput, adecvat
zbuciumului interior al lui Isus.Lupta dintre omenesc si divin da unicitate gestului de sfidare a
suferintei in inclestarea cu moartea si il proiecteaza pe Isus la inaltimea monumentala a
naturii.Este prezentata imaginea terifianta a maslinilor care "vor sa fuga din loc, sa nu-l mai
vada" , amplificand astfel tragismul viziunii. Metafora "uliii" din ultimul vers sugereaza parca pe
dusmanii care vin sa-l prinda pe Isus, iar maslinii - pe apostolii care-l parasesc cuprinsi de
spaima.Un vant de spaima ravaseste gradina si framanta lumea, anuntand martiriul ce va
rascumpara pacatele omenirii.
Realizare artistica: elementele referitoare la cadrul natural sunt foarte putine. Aflam
doar ca Isus a cazut "in iarba" si ca maslinii se framanta privindu-l.Zbuciumul interior al acestuia
este sugerat prin epitete provenite din adjective ca "amarnica-i strigare" , "mana nendutata" ,
"sete uriasa" , "veninul groaznic".Verbele la imperfect, cu rol de predicat, servesc la proiectarea
dramei lui Isus intr-un timp mitic.