R E F E R A T

EXPERTIZA CRIMINALISTICA

EXPERTIZA CRIMINALISTICA
 Expertiza criminalistica este o activitate de cercetare stiintifica a urmelor si altor mijloace
materiale de proba in scopul identificarii persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor,
substantelor sau fenomenelor, al determinarii anumitor insusiri ori schimbari intervenite in
continutul , structura, forma, ori aspectul lor.
Expertiza poate fi dispusa din oficiu, sau la cerere, atunci cand, pentru lamurirea unor fapte
sau imprejurari ale cauzei, sunt necesare cunostintele, opiniile unor experti. Conform art. 117C.
Proc. pen. , in ipoteza savarsirii unor fapte de omor doesebit de grav, sau cand exista indoieli cu
privire la starea psihica a invinuitului sau inculpatului, expertiza psihiatrica este obligatorie.
Expertiza se poate efectua numai dupa punerea in miscare a actiunii penale si la efectuarea
ei pot participa (spre deosebire de situatiile de constatare tehnico stiintifica ) si experti numiti
(recomandati ) la cererea partilor.
Cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice numai dupa punerea in miscare a
actiunii penale, consideram cel putin discutabila aceasta problema de oarece, chiar in faza
anterioara punerii in miscare a actiunii penale, intr o cauza de fals , cand se pune problema de a
stabili dintre mai multi banuiti autorul scrisului(falsului)in litigiu, este oare posibil sa se recurga
doar la o constatare criminalistica tehnico stiintifica, dat fiind gradul superior de profunzime
stiintifica al expertizelor.
Faptul ca intre cele doua mijloace de proba exista asemanari (situate insa numai in plan
tehnic criminalistic), nu conduce (sau mai exact, nu ar trebui sa conduca) la concluzia ca una ar
putea inlocui pe celalta. Asa cum eronat, dar foarte des procedeaza unii specialisti de la serviciile
criminalistice ale politiei, constatarile tehnico stiintifice sunt denumite si expertize criminalistice,
iar specialistul semneaza ca "Expert". Introducerea prevederilor O.G. 75 din 2000 care ofera
partilor posibilitatea de a avea un expert consultant alaturi de expertul oficial, care sa le reprezinte
in faza de efectuare a expertizei, este un pas inainte, depinzand doar de calitatea pregatirii si de
probitatea profesionala a acestora modul in care se manifesta activ . Desi modul in care este
reglementata particiaprea expertilor consultanti la realizarea expertizei este oarecum restrans,
instarand mai degraba un sistem de expertiza supravegheata decat de expertiza contradictire.

Pregatirea si dispunerea expertizei criminalistice si a constatarii tehnico stiintifice

O prima problema ce se cere a fi avuta in vedere este cea a aprecierii oportunitatii
dispunerii examinarii de specialitate. In sarcina organului care va solicita lucrarea cade si stabilirea
obiectului expertizei ( constatarii ), aprecierea importantei, formularea corecta si clara a
intrebarilor ( problemelor ) la care vor trebui sa raspunda specialistii sau expertii.
Aprecierea oportunitatii dispunerii presupune studierea si insusirea materialului asupra
caruia urmeaza a se dispune lucrarea, incat sa nu se intarzie efetuarea unei expertize necesare
solutiei in cauza. In mod gresit, unele organe judiciare admit si cereri de noi expertize, sau de
expertize largite in situatii in care printr o lucrare anterioara s au adus toate lamuririle de
specialitate ce erau necesare.
Cererile respective sunt uneori doar mijloace de tergiversare a solutiei. De exemplu, desi
autorul unei semnaturi a fost identificat cu certitudine inca din faza constatarii tehnico-stiintifice
efectuata de organul de politie, iar aceasta constatare este confirmata de expertiza criminalistica
efectuata la Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice competent teritorial, se cere o
noua expertiza ( denumita in mod impropriu contra-expertiza)la Institutul National de Expertize
Criminalistice.

Atat dispunerea tardiva, cat si dispunerea prematura a unei expertize pot avea consecinte
negative asupra anchetei, ele putand determina fie degradarea materialului in litigiu, fie
insuficienta materialului de examinare.
Stabilirea obiectului expertizei si formularea clara a intrebarilor sunt de asemenea extrem
de importante. Adeseori se cere, in cadrul unor expertize balistico judiciare, sa se pronunte
expertul daca arma prezentata este arma de foc. Ori, chemarea expertului nu este de a se pronunta
cu privire la probleme de dprept, ci doar la fapte ori imprejurari ale cauzei. Astfel, expertul va
putea preciza daca arma in litigiu este o arma de foc atipica, militara, de vanatoare, etc. , si daca ea
functioneaza pe principiul armelor de foc , dar incadrarea legala, este sarcina organului judiciar.
Intrebarile pe care trebuie sa le lamureasca expertiza sunt in general supuse necesitatii de
claritate, indi cand cu precizie obiectul scop, caracteristicile vizate. Din pacate, in practica, multe
instante formuleaza neclar, superficial intrebarile. De exemplu:sa se stabilleasca daca actul in
litigiu a fost semnat de catre titular. Ori actul in litigiu nu a fost identificat , sau pe actul respectiv
sunt mai multe semnaturi, unele indescifrabile. ceea ce face ca expertul sa trebuiasca sa si asume si
rolul de a clarifica ce a dorit sa afle instanta, faptul venind in contradictie cu rolul sau limitat, chiar
daca ar putea fi interpretata aceasta atitudine ca "rol activ al expertului".
Este la fel de adevarat ca uneori se intalnesc, in ciuda unor intrebari clare, precise si
raspunsuri ambiguii ale specialistilor . De exemplu intr o cauza unde s a cerut a se stabili daca o
anumita arma este arma de vanatoare sau militara, in urma constatarii stiintifice tehnice a organului
de politie se preciza ca"arma in litigiu este arma de vanatoare, insa datorita calitatilor de tragere si
preciziei deosebite pe care le poseda poate fi incadrata in categoria armelor militare. " Asa cum
vom vedea in alt capitol, clasificarea armelor se face in functie de destinatie, astfel ca aceasta
concluzie continea cel putin o eroare, daca nu chiar o informatie denaturata.

Efectuarea expertizei criminalistice

Procedand la efectuarea unei expertize criminalistice, expertul parcurge de regula urmatoarele
etape :
1. Studierea si insusirea obiectului lucrarii este faza in care luand contact cu materialele
trimise spre examinare expertul isi stabileste genul de expertiza ce urmeaza a fi realizata, apreciaza
daca sub aspect cantitativ si calitativ materialul primit este corespunzator, si eventual cere
completarea lui, De exemplu, actul in litigiu a fost trimis in copie electrostatica(xerox)dar practica
si teoria expertizei criminalistice impun realizarea expertizei actelor numai cu examinarea actului
original. Uneori, materialul trimis pentru comparatie este insuficient , sau nu prezinta suficiente
garantii de autenticitate. Pot fi cerute si lamuriri suplimentare de la organul judiciar, sau pot fi
obtinute explicatii suplimentare, efectuate deplasari la fata locului.
2. Examinarea separata a matarialului in litigiu si a celui de comparatie, permite sesizarea
particularitatilor si elementelor caracteristice. Se creaza in aceasta faza o baza de informatii de
natura a permite stabilirea identitatii sau neidentitatii. Se vor fixa prin intermediul fotografiilor de
examinare si a inregistrarilor video constatarile facute, acestea urmand a fi utilizate in ilustrarea
constatarilor si concluziilor expertizei.
Pot fi utilizate modele de comparatie, ca urme create in mod experimental, in scopul
reproducerii unor urme asemanatore sau deosebite de cea aflata in litigiu. Se pot efectua trageri
experimentale pentru colectarea proiectilelor de la armele suspecte, urme experimentale cu
instrumente de spargere, etc.
Conditiile de realizare a unor urme pe cale experimentala trebuie sa fie aceleasi cu cele in
care s a produs urma (fenomenul)in litigiu.
3. Examinarea comparativa am tratat o la partea dedicata identificarii criminalistice.
Amintim insa din nou faptul ca ea cuprinde ca procedee de examinare confruntarea,
examinarea continuitatii liniare si suprapunerea imaginilor.
4. Demonstratia este faza in care expertul, in baza constatarilor facute va invoca argumente
din planul logicii, al criteriilor de demonstratie matematica, si al ilustrarii vizuale pentru sustinerea
afirmatiilor sale. Demonstratia se va referiatatla elementele de identitate,catsi la cele de
neidentitate, iar in funcite de ponderea si natura acestora va fi formulata.
4. Concluzia. Chestiunea concluziilor si a fundamentarii acestora a fost, de asemenea, tratata in
cadrul identificarii criminalistice.

Vom reaminti insa ca prin intermediul expertizei criminalistice sau al constatarilor tehnico
stiintifice pot fi formulate urmatoarele concluzii:

1. Concluzii certe care la randul lor pot fi de identificare (semnatura a fost executata de
catre: glontul extras din cadavrul . . . a fost tras cu arma seria... ,taieturile de pe tulpinile de pom
prezentate au fost executate cu toporul ridicat ... )de excludere(semnatura in litigiu nu afost
executata de catre titularul ... ;impresiunile digitale ridicate de la fata loclui furtului comis din . . .
la data de. . . nu au fost create de catre inculpatul. . . etc. ).

2, Concluzii de probabilitate formulate atunci cand elementele de asemanare si cele de

deosebire sunt aproximativ egale. (actul a fost probabil semnat de catre. . . ).
3. Concluzii de imposibilitate a stabilirii sunt formulate atunci cand nu se poate aprecia nici macar
cu grad de probabilitate(“nu se poate stabili daca actul in litigiu a fost redactat in anul 1931 sau in
anul 1932” ).

Sistemul serviciilor si expertizelor criminalistice in Romania

Sistemul de servicii si laboratoare specializate in activitatea de Criminalistica din tara
noastra:
1. In sistemul Ministrului Internelor si Reformei Administrative,
 La unitatile de politie orase > exista ofiteri criminalisti care realizeaza cercetarea la fata
locului si unele examinari si constatari tehnico stiintifice.
La municipii si judete > servicii de criminalistica cu dotare mai complexa > si specialisti
criminalisti (ofiteri, subofiteri), de asemenea, pentru constatari tehnico stiintifice. realizeaza lucrari
de dactiloscopie, traseologie, examinare grafica, tehnica actelor, balistica, portrete robot
(identificare, computer), s. a.
La nivel national > Institutul de Criminalistica a l. G. P.R. >indrituit sa realizeze expertize
criminalistice >are incadrati experti criminalisti > lucrari din domeniul dactiloscopiei, traseologiei
(mai rar grafica), th. actelor, balistica, portrete robot, chimie, (droguri, s. a. ), bacnote, monede,
sigilii .
2. in sistemul Ministerului Justitiei exista Institutul National de Exp. Criminalistice
Bucuresti care are in subordine >L. i. E. CLUJ, L. I. B. , L. I. E. C. Timisoara si L. I. E. C. Iasi.
Se realizeaza lucrari de expertiza criminalistica din domeniile traseologie, dactiloscopie,
examinare grafica, tehnica actelor, balistica judiciara, expertiza chimica, bacnote, monede, si
gilografie, expertiza imaginilor fotografice si inregistrarilor audio, expertiza vocii si vorbirii. , .
Institutul National ( I. N. E. C. )> realizeaza exp. largite pt. lucrarile realizate in prima faza de:
Cluj, Bucuresti, Iasi Timisoara. de asemenea expertize in explozii, incendii, expertiza. accidentelor
auto, a inregistarilor audio, video.
Alaturi de aceste expertize criminalistice propriu zise se mai pot realiza desi mai rar uzitate
expertize complexe medico legale si criminalistice(exemplu mecanism traumatic >
heteropropulsie, accid. auto, s. a).
Nu exista un raport strict determinat de ierarhie intre constatarile tehnico stiintifice si
expertiza criminalistica decat in sensul competentei. Termenul "contraexpertiza" > eronat d. p. d.
v. terminologic > pt. ca de fapt se face "o noua expertiza" ( vezi L. Ionescu op. cit) cu un numar
mai mare si cu alti experti > 3 si respectiv consiliul celor patru sefi ai Laboratoarelor plus un
director al INEC.

Consideratii asupra limitelor subordonarii pentru expertul criminalist desemnat pentru

efectuarea expertizei
In cadrul sistemului procesual penal roman activitatea de expertiza criminalistica se
realizeaza prin intermediul laboratoarelor de expertiza criminalistica, expertii fiind desemnati de
catre sefii laboratoarelor sa realizeze o anumita lucrare. “ Imprejurarea ca expertiza criminalistica
constituie o examinare de laborator , nu atribuie laboratorului de criminalistica calitatea de expert.
”
Din punct de vedere procedural , expertul criminalist este persoana fizica ce poseda
cunostiintele de specialitate specifice unui anumit domeniu, este angajat al unui anumit laborator
criminalistic si a fost desemnat ca atare pentru realizarea unei lucrari de expertiza criminalistica de
catre seful laboratorului.
In anumite situatii, cum sunt cele de realizare a unei noi expertize criminalistice- numita
impropriu “ contra expertiza”-, sau pentru cazurile unde numarul pieselor ce se cer a fi examinate
este extrem de mare, se pot forma colective de experti numite si “ comisi i de expertiza”). Cu toate
ca expertii isi desfasoara in aceste si tuatii activitatea in colectiv, raspunderea pentru calitatea si
obiectivitatea stiintifica a examinarilor continua sa fie personala. Daca, in baza cunostiintelor si
convingerilor profesionale proprii, membrii comisi ei de expertiza criminalistica ajung la opinii
divergente, fiecare expert va putea formula in cadrul raportului opinii proprii si va raspunde pentru
acestea.
De vreme ce raspunderea expertului pentru corectitudinea, obiectivitatea si precizia
concluziilor formulate este personala, iar pentru realizarea unei anumite expertize el este desemnat
de catre seful laboratorului, se pune problema daca si in ce limite activitatea sa va putea fi supusa
controlului si respectiv cenzurii din partea sefului unitatii de expertiza criminalistica.
Este fara echivoc ca problema va trebui aici analizata sub doua aspecte. Primul este cel
legat de existenta unei indrumari si a unui control al sefului laboratorului ce se extind la alegerea
celor mai adecvate tehnici si metode de examinare, ca si asupra respectarii metodologiilor de lucru,
manipulare si pastrare a materialelor supuse examinarii specifice. Acesta se intemeiaza pe
prezumtia existentei unei mai bogate pregatiri si experinte profesionale a sefului laboratorului,
izvorand in acelasi timp si din regulile interne de organizare si ierarhie ale unitatii. Celalalt aspect
priveste dreptul sefului laboratorului de a cenzura concluziile expertului criminalist.

 Realizarea expertizei si redactarea raportului de expertiza criminalistica

In realizarea expertizei criminalistice activitatile trebuie sa se conformeze caracterului de
examinare stiintifica pe care il presupune munca criminalistica. Ea se realizeaza prin etape
succesive, cu grade de dificultate si complexitate consecutive si inlantuite in mod riguros si
necesar.
Corespunzator metodicii examinarii criminalistice , ca in orice proces de identificare, se va
face trecerea gradata de la general spre particular prin utilizarea procedeelor logice care constituie
temeiul rational si operational pentru orice demers de identificare: examinarea analitica , iar pe
baza rezultatelor acesteia, sinteza datelor si formularea unor concluzii.
Cu ajutorul acestor fundamentari logice si conceptuale, procesul de examinare va parcurge
urmatoarele etape : analiza problemelor, a materialelor si tehnicilor disponibile, examinarea
comparativa, aprecierea finala si formularea concluziilor.
Analiza distincta va permite delimitarea clara a caracteristicilor generale si particulare ce
sunt specifice materialelor supuse examinarii ( urme papilare, proiectiule, scris, semnaturi, acte de
identitate, bancnote, alte urme) . Acestea vor fi analizate si diferentiate in functie de specificul lor
si de corespondenta cu obiectul expertizei si cu materialele de comparatie. Cand se cer a fi
examinate in cadrul aceleiasi expertize criminalistice mai multe documente diferite-de exemplu
pasapoarte, permise de rezidenta, vize de sedere, s. a. m. d. -acestea vor fi triate si repartizate spre
examinare pe categorii, avand in vedere si ceea ce se cere a fi examinat la ele. De exemplu la mai
multe permise de sedere si vize turistice se cere a se stabili provenienta lor, corespondenta cu
sigiliile autoritatilor emitente, la altele modul de contrafacere, sau metoda folosita, etc. Pentru
identificarea grafica se va avea in vedere, directia tendintele si aspectul general al miscarilor,
pentru alte urme tipul si particularitatile lor.
 In acesta prima etapa, expertul se va orienta asupra stabilirii caracteristicilor ( de exemplu,
la un act contestat aspectul general : hartia, imprimarea, elementele de securitate, continutul ,
cernelurile folosite, integritatea actului, etc. pentru a putea pune in evidenta ceea ce este esential,
individualizant si specific documentului examinat, dar care in acelasi timp il face sa fie concordant
cu cerintele generale ale clasei de documente din care face parte. Se vor sorta de asemenea si
materialele de comparatie in functie de provenienta, stabilindu-se corelatii generale pe tipuri de
documente si elemente de securitate, impresiuni de si guranta, retete si probe de hartie, cerneluri,
toner.
Atunci cand printre problemele ce se cer a fi rezolvate se afla si identificarea unui anumit
aparat: imprimanta, copiator, telefax, care a produs un anumit document se vor realiza materiale de
comaparatie cu modelele de copiator, imprimanta sau aparat telefax incluse pe lista celor
suspectate.
Pentru identificari balistice se vor efectua trageri experimentale de recoltare a proiectilelor
sau tuburilor. Acestea vor fi apoi examinate in scopul de a determina ceea ce le este specific, erori
de imprimare, defecte de functionare, aspectele macroscopice, ca si micro-urmele si urmele latente
produse de partile componente ale mecanismelor de preluare si transport pentru hartie, tonerul; la
arme de ghinturile tevii pe proiectil, iar latubul cartus de partea frontala a inchizatorului, de
percutor, de opritor, etc. In acest fel se obtine o prima sistematizare si o imagine generala a datelor
detinute si cu care se va opera in etapa urmatoare: examinarea comparativa.
Considerata de specialisti ca fiind munca propriu-zisa de expertiza, aceasta este intr-adevar
etapa cea mai incarcata de continut specializat, care poate da masura priceperii si preciziei muncii
expertului. Ea presupune ca, in raport cu natura materialelor si a elementelor ce sunt supuse
cercetarii, sa se folosesca “cele mai adecvate procedee si mijloace tehnico-stiintifice de comparare
a insusirilor caracteristice, in vederea stabilirii coincidentelor sau a divergentelor “ . Odata atins
acest punct , plecand de la constatarile facute, urmeaza ca expertul , prin intermediul procesului de
sinteza si evaluare globala, dar in acelasi timp sintetica a informatiilor obtinute pe calea observatiei
directe, ca si pe cale instrumentala sa realizeze explicarea, demonstrarea si ilustrarea constatarilor
sale.
Aceasta este etapa proceselor de apreciere multilaterala care precede formularea
concluziilor si din continutul careia se alcatuieste acea parte a unei expertize criminalistice privind
constatarile expertului.
Desi denumirea este limitativa in aparenta, ea constituie corpul principal al continutului
expertizei criminalistice, in care asa cum am aratat, pe langa observatii si rezultate ale unor
masuratori experimente, etc. se vor face in masura in care sunt necesaare, deductii logice si
demonstratii. In unele sisteme juridice ( britanic si american ) actul cu rol de expertiza
criminalistica depus la dosar contine doar obiectivele, expertul si concluziile, elementele de
examinare si demonstratia fiind prezentate de specialisti in cadrul procesului in cursul etapei de “
Cross-examining”

Demonstratia trebuie sa fie fundamentata temeinic pe date si observatii cu caracter

stiintific.
Deductiile si demonstratiile se intemeiaza pe acele date, teze si principii ale stiintei
criminalistice, ale logicii formale si simbolice care rezulta ca reguli generale de apreciere si
explicare. Cand in cadrul demonstratiilor se face apel la datele altor stiinte ( chimie, fizica,
electronica, electreomecanica, informatica , etc. ) vor putea fi expuse calcule, rezultate de analize,
grafice de absorbtie a radiatiei Uv, cromatograme, explicate moduri de functionare ale unor
aparate, programe, moduri de producere ale unor procese,fenomene, accdente, etc. Credem ca
trebuie insa evitate formularile inutil pretioase si tehnicizarea excesiva a explicatiei, promovand o
formulare cat mai concisa si accesibila. Nu trebuie cautate expresii care nu vor putea fi intelese de
nespecialisti.
Trebuie oare sa mai amintim ca rostul expertizei este si acela sa ofere organelor judiciare
clarificari asupra unor aspecte de mai mare tehnicitate si specializare? Ori exprimarea prea
tehnicista si pretioasa nu face uneori decat sa amplifice confuzia. In principiu, organul judiciar
trebuie sa obtina din partea de constatari a expertizei criminalistice exact acele informatii care sa-I
usureze munca. Concluziile nu sunt totdeauna suficiente, ele fiind uneori prea lapidare. Ele trebuie
insotite si precedate de clarificari. Spre exemplu, cu privire la modul de contrafacere al unui
document expertul apreciaza ca tehnologiile si aparatele folosite impun activitatera unei / unor
persoane cu pregatire de specialitate ( tipografi, informaticieni, etc. )sau cu privire la pericolul pe
care il poate prezenta chiar pentru tragator o arma defecta. Caracterul complet si convingator al
examinarilor si al constatarilor depinde de modul de analizare, demonstrare si ilustrare.

Concluziile expertului criminalist

Momentul final al realizarii expertizei, alaturi de redactarea raportului de expertiza

criminalistica, este cel al formularii concluziilor. Trebuie evitate insa exprimarile echivoce, care
lasa loc de interpretari. Este adevarat ca in cele din urma organul judiciar va decide, dar, alaturi de
celelate probe din dosar, expertiza trebuie sa asigure o imagine exacta ( stiintifica ) asupra
anumitor imprejurari si nu imagini alternative ( subiective deci ) asupra faptei.
Prin formularea concluziilor expertul trebuie sa raspunda la obiectivele stabilite, pe baza
datelor rezultate din investigarea criminalistica, vizuala si instrumentala sau analitica, cat si a
parerii sale de specialist, in baza cunostiintelor si experientei profesionale personale. In masura in
care din constatari se desprind elemente suplimentare, utile si necesare pentru solutionarea cauzei,
in virtutea rolului sau activ, expertul isi va extinde cercetarea si asupra acestora pentru o examinare
completa.
Se evita astfel ordonarea unor suplimente de expertiza.
Este necesar ca, din continutul concluziilor sa se desprinda clar asupra carui urme,
document, sigiliu, mentiune, etc. poarta concluzia respectiva. In acest scop documentul,
impresiunea, actul de identitate, etc. vor fi identificate cat mai exact. De exemplu” Impresiunea de
sigiliu bancar cu mentiunea B. N. R Fililala Cluj cu nr. 5023 “ sau “ Pasaportul cu seria ….
Eliberat la data de…. ” pentru a nu se confunda cu alte probleme, urme, etc. la care s-ar referi
celelalte concluzii.
Concluziile ce se formuleaza de catre expertii criminalisti nu au intotdeauna acelasi grad de
certitudine. Exista si situatii cand concluziile ce se vor formula nu pot fi decat cu grad de
probabilitate, sau chiar cazuri in care expertul nu poate solutiona problema supusa spre examinare.
 Practica expertizei criminalistice de la noi, ca si literatura de specialitate disting in modul
de concluzionare urmatoarele categorii de concluzii:
-concluzii categorice sau certe, care pot fi cert-afirmative (de identificare) sau cert-negative ( de
excludere);
-concluzii de probabilitate ( incerte);
-concluzii de imposibilitate a solutionarii problemei supuse expertizarii.
Concluziile certe sunt asertiuni cu caracter categoric. Ele indica faptul ca in cursul si pe
temeiul examinarilor facute expertul a ajuns la identitate Aceste tipuri de concluzii certe sunt
expresia unor adevaruri obiective, ele servind la stabilirea validitatii, contrafacerii ori falsificarii
unui anumit document, la identificarea unui anumit autor, areme, instrument de spargere, tip de
pneu,etc.
Ele au menirea de a inlatura orice indoiala asupra aspectului examinat.
In expertiza criminalistica tehnica a documentelor concluziile certe pot purta si asupra
metodelor, procedeelor ori aparatelor folosite la redactarea, copierea sau contrafacerea unui anumit
act. De exemplu: se stabileste ca impresiunile de sigiliu de pe actele unui autovehicol nu au fost
create de un si giliu autentic al organelor in drept, ci au fost contrafacute cu ajutorul unei
imprimante cu jet de cerneala, sau bancnotele in litigiu au fost realizate prin tiparire hoch-druck.
Indiferent ca sunt cert-pozitive, sau cert-negative concluziile categorice sunt foarte importante ele
putand orienta determinant cercetarile ulterioare.
Concluziile de probabilitate sunt produsul situatiilor in care expertul nu poate formula
decat o ipoteza cu privirea la eventualitatea existentei unui anumit fapt. Cand datele ( masterial de
comparatie) accesibile expertului sunt reduse, ori datorita unor erori anterioare de ridicare a
materialelor de comparatie, sunt decelabile doar un numar redus de caracteristici particulare ale
actului sau procesului suspus examinarii. Uneori, acest tip de concluzie este formulat si in situatiile
in care cantiatea de materai in litigu este foarte redusa ( de exemplu un grup de cifre, o semnatura
simplificata neliterala) ori urma este partial alterata. Pot aparea, alaturi de coincidente si elemente
neeexplicabile, divergente. Expertul se afla deci, in imposibiliatea de a formula o concluzie cu
caracter de certitutdine, intrucat elementele constatate de el la nivelul caracteristicilor generale si
individuale nu au suficient potential identificator. El va trebui deci sa formuleze o capreciere
ipotetica, ce poate fi rasturnata de probe noi, contrare, suplimentare, etc. “ Concluzia cu caracter de
probabilitate, indiferent de gradul de probabilitate, constituie o ipoteza care insa nu are caracter
arbitrar si nu e lipsita de temei, deoarece expertul isi fundamenteaza presupunerile pe elemente
obiective si nu pe impresiile sale subiective. ”
Concluziile de probabilitate apar in general in forma “Probabil DA” in sensul ca se
apreciaza ca un anumit aspect est posibil sa se fi produs( “Actul in litigiu a fost probabil rebrosat
dupa introducerea unei noi pagini cu numele si poza titularului…” Semnatura in litigiu a fost
probabil executata de numitul S.R.). Asupra utilitatii acestor concluzii parerile sunt impartite in
literatura de specialitate.
Concluziile de imposibilitate a solutionarii problemelor supuse examinarii apar ca urmare a
unor factori avand in general un caracter obiectiv. Unul dintre acestia este starea materialelor
supuse spre examinare - acte distruse, arse, corodate, uzate, portiuni prea mici din camasile unor
proiectile, urme “ contaminate”, urme papilare imbacsite cu substanta de evidentiere - ale caror
caracteristici generale nu mai sunt explotabile. Insuficienta materialelor de comparatie- ca in
cazurile actelor de peste 40-50 de ani, cand nu se gasesc totdeauna in arhive impresiuni de si giliu
cu garantii de autenticitate emanand de la organul competent, diplome, acte oficiale asemanatoare,
etc. Alteori, ajungerea la o solutie de imposibilitate se datoreaza intinderii foarte reduse a urmelor
litigioase.
Cand au ramas vizibile doar foarte mici si disparate portiuni de traseu dint urma in litigiu
(un text razuit sau radiat privind suprafete de teren, sume de bani, ani de emitere, nume titular,
etc), este extrem de dificil a stabili ce a fost scris anterior, iar a formula o concluzie “ pe ghicite”
este cel putin lipsit de seriozitate sub aspect profesional, in lipsa posibilitatii de demonstrare si
ilustrare.
Nu in ultimul rand, concluzia de imposibilitate poate fi generata si de limitele cunoasterii si
experientei, pentru un moment si domeniu dat, de lipsa unor metode si proceduri cu caracter
stiintific, precum si a unor dotari tehnice adecvate complexitatii si chiar de lipsa pregatirii,
competentei, sau de superificialitatea muncii expertului. Aplicarea defectuoasa a unor tehnici de
examinare, sau alegerea gresita a metodelor de lucru, pot si ele conduce la concluzii de
imposibilitate a solutionarii problemei.

Concluziile de imposibilitate a solutionarii problemelor stabilite ca obiective ale expertizei

pot fi formulate astfel: “ NU se poate stabili care au fost mentiunile cifrice radiate de pe cecul cu
seria…” sau “ Datorita lipsei unor materiale de comparatie corespunzatoare nu se poate stabili
daca impresiunea de sigiliu de pe actul in litigiu provine din anul … sau a fost realizata ulterior”.
Ajungerea la acest gen de concluzie trebuie insa sa fie insotita intotdeauna de o analiza
temeinica si de descrierea tuturor imprejurarilor pe temeiul carora nu se poate formula o concluzie
de probabilitate sau una categorica. Pentru acest motiv nu consideram intemeiata solutia oferita ca
alternativa, in sensul ca, daca dupa studierea materialelor de examinat expertul nu poate formula
decat o concluzie de imposibilitate, el poate restitui materialului organului judiciar, precizand
motivul respectiv ca temei al restituirii. Credem ca, odata terminata studierea materialelor, expertul
criminalist este in masura sa aprecieze directia solutiilor pe care le poate formula, dar pana la
epuizarea tuturor cailor de examinare directa, analitica si instrumentala acestea raman doar ipoteze.
Odata realizate toate examinarile necesare si posibile, sub aspect tehnic expertiza a fost
deja realizata, ramanand de facut doar partea de redactare a raportului, ceea ce nu se poate
compensa prin lapidaritatea unei adrese de restituire. Inclusa in continutul constatarilor din raportul
de expertiza si expusa pe larg, fundamentarea si explicarea alegerii acestei solutii are menirea de a
convinge organul judiciar si partile din cauza despre “justetea concluziei de imposibilitate” .
Explicarea limitelor tehnice si metodice este de natura a informa organul judiciar despre
faptul ca un anumit aspect al cauzei nu va putea fi solutionat pe calea expertizei criminalistice,
evitand tergiversarea inutila a cercetarilor, determinandu-l sa caute raspunsuri si pe calea
reorientarii anchetei, intelegand limitele tehnicii pentru un moment dat, limitele materiale ale
unitatii si nu neaparat limitele absolute de cunoastere.