UNIVERSITATEA DE STAT DIN REPUBLICA MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

ROTARI TUDOR

EXPERTIZA JUDICIARA
REFERAT STIINTIFIC

CONDUCATOR STIINTIFIC:_________________ Gheorghi Mihail, profesor universitar,

doctor habilitat n drept.

AUTORUL:_________________________ Rotari Tudor,grupa 401.

CHISINAU 2016

Titlul I Caracteristica expertizei judiciare:

1. Consideratii istorice privind expertizele ca mijloc de proba
Problema istoricului institutiei expertizei o vom aborda referindu-ne n special la datele informative ce
par mai semnificative n anumite state ale lumii, n special n cele europene. Expertiza - ca mijloc de
prob - are o veche traditie, nc din antichitate ntalnindu-se unele aspecte, limitate, ale unora dintre
formele de expertize.
Cele mai vechi date exist n legtur cu expertiza medical, care era ntalnit a toate popoarele, n
sensul c erau consultati medici si moase, n calitate de specialisti n cursul desfsurrii procesului
penal. In dreptul roman, expertiza,s-a folosit la nceput mai rar, totusi exist date care dovedesc
solicitarea cercetrilor unor specialisti n rezolvarea cauzelor judiciare. Astfel, cunoscutele leges regiae
precedau examinarea cadavrelor de ctre medici, iar Digestiile lui Justinian", socoteau medicii mai
importanti decat martorii.
De asemenea, tot la romani era cunoscut expertiza psihiatric, n acest sens este concludent Legea
celor 12 table", care,n partea referitoare la tutela smintitilor", prevedea obligatia stabilirii gradului de
iresponsabilitate a individului cercetat de ctre un om de stiint.
De asemenea, la romani ntalnim sa expertiza tehnic folosit n rezolvarea problemelor de grnituire
prin intermediul unor ingineri hotarnici numiti mensores, precum s expertiza scrisului si expertiza cu
caracter agricol efectuat de expertii grdinari.
Date despre expertiz gsim si n dreptul cutumiar francez, expertiza medical fiind folosit ca mijloc
de prob n fata Curtii cu juri. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, expertul apare tot mai des n procesul
penal.
In anul 1845 apare primul tratat de medicin legal, iar reglementarea corect si exact a expertizei
medico-legale s-a fcut n anul 1875.
Atat n Franta cat si n alte state precum:Germania, Anglia, Austria, Rusia, Elvetia, Belgia, S.U.A.,
China, existau prevederi legale referitoare la diferite forme de expertize ca: expertiza medical,
psihiatric, toxicologic, tehnic, contabil, artistic, filatelic.

Un exemplu concludent l constituie faptul c n anul 1248 a aprut n China primul tratat de medicin
legal n care sunt analizate moartea prin strangulare, avortul, leziunile, intoxicatiile, precum si moartea
survenit n cursul tratamentului medical prin acupunctura, tratatul numindu- se Hei Yuan Lu..Aici
gsim indicatii interesante cu privire la metodele de cercetare a cadavrelor, diversitatea rnilor n
functie de obiectul care a servit Ia producerea lor, stabilirea faptului dac moartea s-a produs prin nec
sau nu.
___________________________________________________________________________________

2.Notiunea de expertiza
Cum argumentam anterior, organele judiciare sunt puse n fata unor probleme pe care nu le pot rezolva
singure, pentru acestea fiind necesare cunostintele unor specialisti din domeniile stiintei, tehnicii, artei
etc.
In acest sens, legea le permite pentru descoperirea adevrului, n unele situatii chiar Ie oblig, s
recurg Ia concursul specialistilor.
Astfel c, ori de cate ori pentru lmurirea unor mprejurri necesare elucidrii cauzei, organele judiciare
au nevoie de prerea unor persoane care au cunostinte de specialitate, vor numi unul sau mai multi
experti, stabilind n acelasi timp problemele nelmurite asupra crora acestia trebuie s se pronunte.
Aceste activitti, desfsurate de specialisti, sunt denumite n actele normative prin notiunea (termenul)
de expertize.
Datorit raptului c se desfsoar n cadrul unui proces, ele sunt reglementate de legiuitor sub
denumirea de expertize judiciare.
Notiunea de expertiz precum si de expert,denumire dat persoanei desemnate cu efectuarea acesteia si
au originea n limba latin unde experior nseamn a ncerca, a dovedi,iar expertus,cel care are
experient, care ncearc sau care a probat.

In literatura juridic din tara noastr cat si din alte tri, s-au formulat diferite definitii ale expertizei ca
mijloc de prob, dar n ultim analiz expertiza poate fi denumit ca fiind activitatea de cercetare a
unor mprejurri de fapt, necesare stabilirii adevrului obiectiv n cauza supus solutionrii de ctre un
expert, prin cunostinte specifice fiecrei specialitti, activitate desfsurat la cererea organului judiciar
n situatia n care acest, nu poate singur s lmureasc respectiva mprejurare de fapt.
___________________________________________________________________________________
3.Obiectul expetrizei
Termenul de obiect al expertizei ar mai multe ntelesuri, putandu-se referi la:
-obiectul expertizei n ntelesul ei;
-obiectul propriu-zis, material, care examineaz n cadrul expertizei;
-obiectul raportului de expertiz, adic obiectivele unui caz concret de expertiz, concretizat prin
ntrebrile puse de organul judiciar expertului, la care acesta trebuie rspund.
Cunoasterea obiectului expertizei are o mare important, atat teoretic, cat si practic. Necunoasterea
exact a obiectului expertizei face ca unele organe de urmrire penal si instante de judecat s nu se
orienteze correct n situatia n care dispun efectuarea unei expertize, pentru c nu ntotdeauna se
cunoaste obiectul fiecrui gen de expertiz judiciar (medico-legal, criminalistic, tehnic, contabil
sau al fiecrui gen de expertiz criminalistic (expertiza documentelor - grafic, de tehnica actelor,
traseologjc, fizico-chimic si altele).
Tot datorit necunoasterii obiectul expertizei se ajunge n situatia confundrii expertizei cu diverse
actiuni pur procesuale(de exemplu, experiment ln cadrul anchetei), a dispunerii sau respingerii
nentemeiate a expertizei, la nlocuirea acesteia cu alte modalitti de cunoastere a opiniei unor
specialisti (de exemplu, solicitarea" unei constatri tehnico-stiintifice su a unui simplu aviz tehnic).
Organul judiciar poate cere expertului numai opinii ce sunt de competenta acestuia si privesc stricta sa
specialitate. Obiectul generic al expertizei judiciare se deduce chiar din legea procesual unde este
stipulat motivatia general a dispunerii unei expertize, si anume: cand pentru lmurirea unor
mprejurri de fapt, instanta socoteste de cuviint s cunoasc prerea unor specialisti" (art. 201 Cod
procedur penal) si cnd pentru lmurirea unor fapte sau mprejurri ale cauzei, n vederea aflrii
adevrului sunt necesare cunostintele unui expert" (art. 116 Cod procedura penal).

In consecint, obiectul expertizei, fiind legat nemijlocit de cel al probatiunii, l constituie lmurirea
unor mprejurri de fapt ale cauzei pentru care sunt necesare cunostinte de specialitate. Deci, obiectul
expertizei reclam o anume competent (stiintific, tehnic sau de alt natur) n afar de cea juridic,
care i revine n exclusivitate organului de urmrire penal si instantei de judecat.
Pentru lmurirea mprejurrilor de fapt ale cauzei concur diferite genuri de expertiz judiciar, iar
pentru a le distinge este necesar s cunoastem obiectul specific al fiecreia dintre ele precum si
obiectele expertizate, purttoare de informatii, n legtur cu care se pune problema stabilirii unor fapte
si mprejurri de fond, spre exemplu:
-obiectul material al expertizei medico-Iegale l constituie, n principal, corpul uman (stabilirea cauzei
si datei mortii, stabilirea snttii psihice, examinarea secretiilor biologice, a prului etc.); -obiectele
expertizei tehnice sunt, n genere, masinile, instalatiile, materiile prime sau produsele
finite, constructiile de toate genurile etc.;
-obiectele expertizei contabile sunt documentele scriptice privitoare la gestionarea bunurilor
si valorilor;
-obiectele materiale ale expertizei criminalistice sunt cele pe care se afl urmele,obiectele folosite la
svarsirea infractiunii,nscrisurile, armele de foc (de man) si munitiile, unele accesorii ale mijloacelor
de transport, diferite materiale (solide, lichide,gazoase), produse industriale, mestesugresti etc.
Pentru fiecare fel de expertiz judiciar metodele de cercetare sunt proprii, ordinea si conditiile de
aplicare fiind reglementate de legea procesual penal si civil, spre deosebire de expertizele
extrajudiciare, care nu au ca tel stabilirea unor fapte probante n cadrul activittii organelor judiciare"
(expertiza capacittii de munc, de verificare a calittii unor produse, expertiza filatelic, artistic
privind autenticitatea operelor de art, expertiza pietrelor pretioase etc.).
Datorit faptului c diferite genuri de expertiz judiciar folosesc datel acelorasi domenii stiintifice,
unele organe de urmrire penal si instante de judecat,confrundand metodele de examinare cu obiectul
expertizei, dispun efectuarea, de exemplu, unei expertise criminalistice, cand n realitate problemele de
rezolvat revin expertizei tehnice, ori celei medico-Iegale, sau sunt de competenta altor organe.
Distinctia dintre expertizele judiciare are relevant si n cazul n care, n privinta unui obiect material se
pot efectua dou sau mai multe expertize de genuri diferite sau o expertiz complex la care s
participe specialisti diferiti. De exemplu un expert criminalist si un expert medico- legal pot efectua o
5

expertiz complex pentru astabili distanta de tragere n raport de urmele,mpuscturii dn jurul

orificiului de intrare a cartusului n vesmintele s corpul victimei:
Obiectul unei expertize judiciare se determin si n functie de obiectul fiecrui gen de expertiz. De
exemplu, n cazul ex pertizei criminalistice obiectul l constituie examinarea urmelor n sens larg, a
mijloacelor materiale de prob, precum si metodele tehnico-stintifice. utilizate, avand ca scop principal
identificarea.
Particularitatea obiectului expertizei const n aceea c el poart ndeosebi asupra urmelor de toate
genurile, produse cu prilejul comiterii faptelor penale si c, n majoritatea cazurilor, se urmreste
identificarea obiectelor si a persoanelor.
Compararea, reprezint metoda preponderent de examinare. O alt particularitate se refer la obiectele
expertizate, purttoare de informatii, n legtur cu care se pune problema stabilirii unor fapte si
mprejurri de fapt.
Obiectul fiecrui gen de expertiz criminalistic subliniaz specificul acesteia: Astfel:
- expertiza documentelor are ca obiect identificarea persoanei dup scrisul de man; stabilirea falsului
material n acte, identificarea masinii "de scris, a stampilei etc.
- expertiza traseologic inclusiv datiloscopic, are ca obiect identificarea persoanei si a obiectelor
creatoare de urme;
-expertiza balistic are ca obiect identificarea armei cu care s-a tras si stabilirea conditiilor de tragere
(directie, distant, starea de functionare a armei etc.);
-expertiza fizico-chimic are ca obiect stabilirea caracteristicilor si naturii diverselor materiale si
substante, avand ca scop principal identificarea sau stabilirea apartenentei lorgenerice.
Specificul expertizei criminalistice si al obiectului acesteia se; degaj si din mprejurarea c ea nu este
legat de un anumit domeniu stiintific cum sunt, de exemplu, expertiza medico-legal care este legat
de stiintele medicale, expertiza contabil legat de stiintele economice, iar expertiza tehnic de stiintele
tehnice si naturale. Expertiza criminalistic se bazeaz pe diverse domenii ale stiintei si tehnicii, spre
exemplu, examinarea scrisului implic cunostinte de anatomie, fiziologie, psihologie lingvistic.
Intreaga problematic a obiectului oricrui gen de expertiz judiciara se concentreaz n actul
dispunerii acestui mijloc de prob de ctre organul judiciar, adic n obiectul concret al unei expertize,

si anume n ntrebrile la care urmeaz s rspund expertul, ntrebri din care rezult implicit genul de
expertiz.
Aceasta este faza n care se constat dac optiunea organului judiciar n privintaobiectului expertizei
este cea corect, dac organul sau expertul desemnat cu efectuarea lucrrii este cel competent s
rezolve problemele de specialitate ale cauzei. Si tot acum apar si erorile n ce priveste confundarea
competentelor.
In lucrarea de fat vom ncerca s delimitm fiecare fel de expertiz n functie de specificul obiectului
su cu ntrebarile aferente, tocmai pentru a evita confuziile la care am fcut referire.
___________________________________________________________________________________

4.Importanta expertizelor
Avand n vedere faptul c o instant judectoreasc este obligat s struie prin toate mijloacele legale
s cunoasc adevrul, a fost consacrat calea solicitrii opiniei unor specialisti n diferite domenii ale
stiintei, tehnicii, artei etc., dispunandu-se n acest sens efectuarea unei expertize.
Instantele judectoresti, avand la ndeman rapoartele de expertiz tehnic,medical, contabil,
criminalistic, artistic etc., se pot documenta n mod stiintific, ajungand n ultim analiz la
descoperirea adevrului obiectiv pe o cale sigur.
Astfel c, n Codul de procedur penal, n enumerarea pe care o face art. 64 - mijloacele de prob - se
afl si expertizele.
Inscrierea expertizelor n Codul de procedur penal demonstreaz n mod evident importanta ce li se
acord prin admiterea utilizrii acestora n activitatea de probatiune judiciar. Intrucat expertizele
folosesc date stiintifice pentru dovedirea mprejurrilor de fapt si care sunt efectuate de specialisti cu
pregtire superioar, mai ales cu o competent deosebit, ele constituie o garantie important a
obiectivittii probatiunii.
Mai mult decat atat, ele exercit o influent favorabil asupra activittii organelor judiciare prin
contributia pe r aduc la rezolvarea rapid si obiectiv a cauzelor.
Tot n aceast idee, legiuitorul a prevzut n anumite situatii obligativitatea pentru organele judiciare de
7

a recurge la expertize, precum si tendinta de oficializare a acestui mijloc de prob care este ncredintat
spre efectuare unor institutii specializate, n care functioneaz profesionisti de nalt calificare.
___________________________________________________________________________________

Titlul II Raportul de Expertiza Judiciara

1. Structura raportului de expertiza judiciara
Dup efectuarea investigatiilor necesare, expertul ntocmeste n scris un raport, pe care l semneaz si
aplic stampila.
In raportul de expertiz se indic: cnd, unde si cine (numele, prenumele, studiile, pecialitatea) a
efectuat expertiza; faptul informrii expertului despre rspunderea penal pentru prezentarea cu bun
stiint a unor concluzii false; titlul, gradul stiintific si, dup caz, functia persoanei care a efectuat
expertiza; actul prin care s-a dispus efectuarea expertizei; persoanele care au asistat la efectuarea
expertizei; materialele utilizate de ctre expert, investigatiile efectuate, operatiunile de efectuare a
expertizei, metodele, programele si echipamentele utilizate; ntrebrile adresate expertului; concluziile
la ntrebri. Dac, n cursul efecturii expertizei, expertul constat circumstante ce prezint interes
pentru cauza penal, dar cu privire la care nu i s-au pus ntrebri, el are dreptul s le mentioneze n
raportul su.
La raportul expertului se anexeaz corpurile delicte, probele grafice, alte materiale, rmase dup
efectuarea investigatiilor, precum si fotografii, schite si grafice ce confirm concluziile expertului.
In raportul expertului va fi inclus argumentarea imposibilittii de a rspunde la toate sau la unele
ntrebri ce au fost puse dac materialele prezentate nu au fost suficiente sau ntrebrile formulate nu
tin de competenta expertului, ori nivelul stiintei si practica expertizelor nu permit de a rspunde la
ntrebrile puse.
Raportul expertului sau declaratia sa c nu poate prezenta concluzii, precum si procesul-verbal de
audiere a expertului se comunic imediat, dar nu mai trziu de 3 zile de la primirea lor de ctre organul
de urmrire penal, prtilor n proces care au dreptul s dea explicatii, s fac obiectii, precum si s

cear a se pune expertului ntrebri suplimentare, a se efectua expertiza suplimentar ori o expertiz
repetat. Executarea acestor actiuni se consemneaz ntr-un proces- verbal.
___________________________________________________________________________________
2. Concluziile expertului si formele de concluzii in raportul de expertiza.
Pentru fixarea n dosar si folosirea ulterioar n calitate de probe, legislatorul a stabilit si o ordine
procesual de finisare a rezultatelor cercetrilor de expertiz: concluziile - efectuate de ctre expert care
pot fi puse la dispozitia organului de urmrire penal si instantei judiciare numai sub form de raport
scris- act procesual. In raportul de expertiz expertul face concluzii, descrie faptele si procesul de
examinare.
In general, concluzia reprezint rspunsul expertului la ntrebarea organului de urmrire penal si
instanta de judecat, opinia sa cu privire la problema identittii, bazat pe evaluarea personal a
constatrilor fcute.
Concluziile categorice
Constau ntr-un rspuns categoric (pozitiv sau negativ) fr echivoc. Identitatea confirmat de
concluzia pozitiv nseamn transformarea posibilittii n realitate, materializarea unei stri virtuale.
Identitatea infirmat de concluzia negativ nseamn constatarea incompatibilittii. De asemenea,
concluzia categoric este aplicabil nu numai identificrii individuale, ci si celei generice.
De exemplu, n criminalistic concluzia categorica este formulat prin expresii de genul:
Testamentul... a fost scris, datat si semnat de ...; Impresunea digital relevat pe geamul spart, a fost
lsat de degetul mare de Ia mana dreapt a numitului...; Proiectilul extras din corpul victimei a fost
tras cu arma marca... seria....
Concluziile categorice sunt rezultatul certitudinii expertului, de unde si denumirea de concluzii certe.
Ele exprim convingerea c totalitatea caracteristicilor asemntoare constatate Ia obiectul expertizat si
la urma mcriminat este irepetabil la alte obiecte, este unic, sau, dimpotriv, c deosebirile dintre
caracteristicile obiectelor comparate sunt fundamentale, c ele nu se explic prin interventia unor
factori modificatori si ca atare identitatea se exclude.

Prin certitudine ntelegem o stare a constiintei individuale care se crede n posesia adevrului, eroarea
si ndoiala fiind excluse" sau, altfel spus, o stare de spirit intelectual si afectiv constand ntr-o
adeziune total, lipsit de orice ndoial, n ce priveste ideea adevrului sau folosului unei judecti, a
existentei sau inexistentei unei stri de lucruri".
Certitudinea concluziilor categorice reprezint un sentiment de convingere, o certitudine interioar,
personal. De cele mai multe ort, adevrul concluziei categorice corespunde adevrului obiectiv, ele
fiind sinonime, dar pot fi si diferite, adic adevrul" concluziei s fie eronat. Principalele cauze de
eroare provin din aprecierea gresit a asemnrilor si deosebirilor, confundarea propriettilor necesare
cu cele accidentale, ignorarea mprejurrilor legate de formarea urmelor, insuficienta materialului de
comparatie, absolutizarea datelor obtinute prin analize fizco-chimice sau pur si simplu, din faptul c
concluzia nu decurge realmente din, constatri, ci din aparenta relatie de identitate (error non sequitur).
De asemenea, nu este exclus nici situatia invers, adic concluzie dedus, corect, dar din premise
gresite.
Exemplu: se indic eronat de ctre organul judiciar ca specimenul de scris care urmeaz a f comparat
cu textul n litigiu ar proveni de la Popescu" cand, de fapt, el apartine lui Popescu junior".
Concluzia expertului nu trebuie s fie categoric doar ca formulare, dar si veridic n continut.
Veridicitatea ei urmeaz a fi stabilit de organul judiciar prin coroborare cu celelalte probe administrate
n cauz.
Concluziile de probabilitate
Ele reprezint o prere dirijat n sens afirmativ sau negativ, dar ntr-un mod incert, adic, atunci cand
ansamblul caracteristicilor nu este strict individual, subzist posibilitatea aparitiei sale si la alte obiecte
de acelasi gen.
In cazul concluziilor probabile, expertul exprim nu certitudinea, ci probabilitatea, presupunerea asupra
unui anumit fapt. Caracterul probabil al concluziilor unor expertize poate fi consecinta fie a unor factori
cu caracter obiectiv, cum ar fi: lipsa unor metode de cercetare adecvate problemei stiintifice ori tehnice
care se ridic n cauza respectiv, insuficienta imprimrii unor caracteristici pe obiectul supus
expertizei, volumul redus al materialului de examinat etc., fie a unor factori tinand de fixarea si
transportul defectuos al materialului probator, deficienta n cercetarea locului faptei, minusuri n
obtinerea materialelor pentru comparatie.
10

Concluziile de probabilitate nu trebuies fie respinse pe motiv c nu ar fi folositoare pentru

solutionarea cauzei. Aceasta se explic prin faptul c pot aprea situatii cand institute de cercetri,
laboratoare de expertiz sau experti de nalt calificare profesional, desi dovedesc pricepere si mult
constiinciozitate, totusi s nu poat formula un rspuns categoric la ntrebrile care le-au fost adresate,
din cauza unor controverse ivite n ramura stiintei respective, din cauza,inexistentei unor metode
stiintifice adecvate specificului problemei ce set cerceteaz sau din lipsa unor caracteristici sau
proprietti de identificare la proba n litigiu pus Ia dispozitie.
In cazurile n care probabilitatea concluziilor este determinat de factori obiectivi, ele nu trebuie s fie
respinse, deoarece, ca si cele certe, acestea exprim o apreciere a expertului asupra veridicittii faptelor,
creand prin aceasta obligatia verificrii presupunerilor expertului, ceea ce nu poate avea decat o
contributie pozitiv n solutionarea cauzei, prezentandu-se ca o etap a procesului de aflare a
adevrului cu privire la anumite fapte ori mprejurri. Atunci cand sunt bine motivate, concluziiIem de
probabilitate ajut organul judiciar s elaboreze diferite versiunii care s deschid noi perspective n
desfsurarea cercetrilor ulterioare.
Valoarea concluziilor probabile se datoreaz faptului c la baza lor stau ntodeauna date faptice certe,
stabilite ntr-un mod care, ns, nu a ngduit o certitudine.
O problem aparte ar constitui-o con-cluziile de asemnare care se formuleaz uneori pe baza urmelormaterie. Acestea pot crea confuzii n practica organelor judiciare, deoarece exist pericolul ca ele s fie
interpretate ca fiind cert positive. Exemplu: Elementele spectrochimice ale peliculei de vopsea ridicate
de la locul accidentului de circulatie si cele ale probei de comparatie recoltate de pe autoturismul Dacia
1310, nr. B-03-MKA, se aseamn", aceast concluzie este de probabilitate si deci trebuie apreciat ca
atare.
Organele judiciare trebuie s fac deosebire ntre concluziile de probabilitate -care pot avea o anumit
consecint juridic si situatiile cand expertii nu au formulat concluziile pe baz de date stiintifice si
rationamente precise, ci au fcut o simpl aprecieresubiectiv, caz n care avizul lor DU are nici
valoare.
Concluziile constatrii sau expertizei medico-legale pot fi si provizorii bazate exclusive pe datele care
se desprind direct din lucrrile efectuate si devin definitive,atunci cnd cuprind si interpretarea
aprofundata datelor obtonute prin cercetrile de laborator.

11

Atunci cand organul judiciar solicit concluzii provizorii, n cazul expertizei medico-Iegale, acestea se
nainteaz imediat sau n cel mult trei zile dup efectuarea lucrrii, termenul de depunere a raportului
cu concluzii definitive neputand depsi n cazul expertizei medico-legale mai mult de sase sptmani si
fiind aprobat de organul care a dispus efectuarea expertizei, la cererea expertilor.
Concluziile de imposibilitate a rezolvrii problemei Criminalistica,la felca si alte stiinte,prezint unele
limite de cunoastere, care pe planul expertizei, se,manifest n imposibilitatea rezolvri problemelor
solicitate de organul judiciar. Exist situatii n care stabilirea sau infirmarea identittii nu este posibil,
nici macr cu probabilitate: Nu rare sunt situatiile cnd se trimit spre examinare impresiuni digitale
mbacsite, n care nu se pot distinge detaliile, sau cand acestea sunt reduse numeric; la fel cand o urm
de instrument de spargere, de ncltminte, de anvelop este incomplet sau neclar. De asemenea,
vechimea materialelor de scriere si n consecint data ntocmirii unui act, nu se poate determina, pentru
c pan n prezent nu au fost stabilite legitti ale schimbrilor n timp a materialelor respective. In cazul
semnturilor imitate sau copiate, precum si n cel al unor modificri de cifre, cuvinte sau de semnturi
extrem de simplificate, autorul grafismului nu poate fi .identificat, deoarece nu se ntrunesc suficiente
grafisme de identificare.
In practic apar si alte situatii, cand expertul nu poate rspunde la ntrebrile organului judiciar datorit
faptului c obiectele n litigiu urmele traseologjce reduse, impresiunile de stampil neclare s.a. nu
contin destule elemente pe baza crora s se formuleze concluzii de identitate. In mod curent,
imposibilitatea rezolvrii problemei se exprim, concluzia raportului de expertiz prin formula: Nu se
poate stabili .Precizm c acest nu se poate vizeaz imposibilitatea drii unui rspuns la ntrebarea
pus de organul judiciar.
La prima vedere, concluzia de: Nu se poate stabili pare s fie inutil. Este adevrat c ele reprezint o
limit n examenele de identificare, dar ele au ns meritul c lmuresc n mod categoric imposibilitatea
formulrii unei concluzii ntr-o anumit problem, altfel spus dac nu se poate, nu se poate".
Imposibilitatea trebuie explicat (demonstrat) temeinic. In cazurile de n.s.p. (adic de nu se poate
stabili) cum o denumesc codificat expertii, este indicat s se ntocmeasc raport de expertiz si s se
renunte la practica de a rspunde organului judiciar printr-o simpl adres cuprinzand numai concluzia
de n.s.p.
Raportul de expertiz trebuie s ofere organului judiciar cat s prtilor n proces explicatii detaliate
asupra cauzelor care au determinat imposibilitatea formulrii unei concluzii certe. Concluzia de n.s.p.
nu trebuie privit ca un refuz al expertului de a rezolva problemele si nici c acestea ar depsi
competenta sa profesional.
12

In cazul expertizei contabile, desi raportul este verificat si avizat de Biroul local pentru expertizele
contabile nainte de a fi predat organului judiciar care a dispus efectuarea lucrrii, totusi avizul dat nu-1
oblig s acorde concluziilor primite o fort probant absolut.
___________________________________________________________________________________

13

BIBLIOGRAFIE:
I. Acte normative:
1.Legea cu privire la expertiza judiciara, constatarile tehnico tiintifice i medicolegale Nr.377-XVI din 29.12.05 n vigoare 10.02.06.
2.Hotarrea guvernului RM cu privire la Institutul Republican de Expertiza Judiciara i Criminalistica
de pe lnga Ministerul Justitiei, regulamentul, aprobat prin Hotarrea guvernului RM Nr. 512
din21.06.2001, Monitorul Oficial Nr. 68-71/542 din 29.06.2001.
3.Codul de procedura penala al Republicii Moldova, din 14 martie 2003.

II. Manuale, monografii, lucrri, ghiduri:

1.Gheorghita M. Ghid de expertize judiciare-Chiinau, 2005.
2.. . ..:- , 2009.
3.Dora S. G. .-Chiinau, 1986.
4.Dumitrescu. Curs de tehnica criminalistica. Vol.1.-Bucureti.: Ed. coala de ofiteri a Ministerului de
Interne, 1991.
5.Dora S.G. Criminalistica. Vol. I, Tehnica criminalistica.-Chiinau.: tiinta, 1996.
6..Golubenco G. H. Criminalistica.-Chiinau, 2008.
7. Demcenco M.M. (manuscris).Probleme metodologice ale expertizei judiciare.
8. .. , ,
..:- , 2009.
9. . .
.: ,1974.

14

CUPRINS:
Titlul I Caracteristica expertizei judiciare:...... 2
1. Consideratii istorice privind expertizele ca mijloc de proba..2
2.Notiunea de expertiza..3
3.Obiectul expetrizei..4
4.Importanta expertizelor..7

Titlul II Raportul de Expertiza Judiciara..8

1. Structura raportului de expertiza judiciara..8
2. Concluziile expertului si formele de concluzii in raportul de expertiza..9

Bibliografie.14

15