PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR

GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR

I.DEFINIŢIA NOŢIUNII DE MEDIU

Cuvântul “mediu” nu exprimă şi nici nu acoperă o noţiune

juridică, ci una globală, utilizată în toate domeniile de activitate,
inclusiv în ramurile ştiinţei care se ocupă, direct sau indirect, de
protecţia factorilor de mediu naturali şi artificiali.
Prin “mediu” înţelegem totalitatea factorilor naturali şi a
celor creţi prin activităţi umane care, în strânsă interacţiune,
influenţează echilibrul ecologic, determină condiţiile de viaţă
pentru toate vietăţile de pe Terra şi cele de dezvoltare, în
ansamblu, a societăţii umane.
Mediul natural se prezintă deosebit de complex şi variat,
cuprinzând părţile vizibile şi invizibile ale naturii, adică tot ce este
produs al naturii.Elementele mediului natural care reprezintă
condiţia existenţei tuturor vieţuitoarelor, inclusiv a omului, sunt:
-terenurile de orice fel;
-subsolul oricăror terenuri;
-apele de suprafaţă şi subterane;
-pădurile împreună cu celelalte părţi componente ale fondului
forestier;
-aerul cu întreg spaţiul aerian;
-fauna şi flora terestră şi acvatică.
Mediul artificial este cel creat de mintea şi mâna omului,
adică bunurile care există datorită activităţii umane şi care
reprezintă condiţiile materiale ale vieţii.Mediul artificial se
compune din:
-aşezările umane unde oamenii locuiesc şi îşi desfăşoara
activitatea cotidiană, activitatea profesională şi unde îşi p[etrec o
parte însemnată a timpului;

1
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

-tot ce este creat de om şi se află în afara aşezărilor umane:

şosele, autostrăzi, căi ferate, poduri, viaducte, baraje ş.a., care
,datorită importanţei economice deosebite pe care o reprezintă
pentru viaţa economică şi socială, sunt supuse unui regim special
de protecţie.
Este o cerinţă fundamentală ca fiecare element al mediului,
fie el natural ori artificial, să fie sănătos, frumos, civilizat, capabil
să influenţeze în bine viaţa, activitatea şi gândirea umană.

II. CADRUL LEGISLATIV

Protecţia pădurilor şi-a gasit reglementarea legală în mai

multe acte normative:
-Codul silvic –legea nr.26/1996;
-Lege fondului funciar nr.18/1991;
-Legea protecţiei mediului nr.137/1995;
-Ordonanţa nr.96/1998 a Guvernului României privind
reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului
forestier naţional;
-Legea nr.81/1993 privind determinarea despăgubirilor în
cazul unor pagube produse fondului forestier ,situate pe
terenurile proprietate publică privată şi economia vânatului
,cu modificările ulterioare;
-Legea nr.31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor silvice.

III.FONDUL FORESTIER NAŢIONAL

Potrivit art.1 ,Cod silvic “Pădurile,terenurile destinate

împăduririi,cele care servesc nevoilor de cultură, producţie ori
administraţie silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum şi
terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice,
în condiţiile legii, constituie, indifirent de natura dreptului
de proprietate, fondul forestier naţional.

2
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

Fondul forestier naţional mai cuprinde:

1) terenuri în curs de regenerare, cele degradate şi poienile
stabilite prin amenajamentele silvice să fie împădurite;
2) pepinierele, solariile, plantaţiile, culturile de răchită şi
cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi;
3) terenurile destinate asigurării hranei vânatului şi
animalelor din dotarea unităţilor silvice;
4) terenurile date în folosinţă temporară personalului silvic;
5) terenurile ocupate de construcţii şi cele aferente
acestora, drumuri şi căi ferate forestiere, fazanerii, păstrăvării,
crescătorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului
forestier.
Potrivit art.4 alin.(1) din Codul silvic, fondul forestier
naţional este, după caz, proprietate publică ori proprietate
privată; indiferent de forma de proprietate, fondul forestier
este bun de interes naţional.
Fondul forestier naţional este supus regimului silvic, care
constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice şi
juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi
paza acestui fond, având ca finalitate asigurarea gospodăririi
durabile a ecosistemelor forestiere; elaborarea sistemului de
norme ce constituie regimul silvic revine Ministerului de
Resort, care exercită şi controlul aplicării acestuia de către
Regia Naţională a Pădurilor.

Regia Naţională a Pădurilor aplică regimul silvic în fondul

forestier pe care îl administrează, prestează contra cost srvicii
cu specific silvic în pădurile proprietate privată, ale altor
deţinători, precum şi în vegetaţia forestieră din afara fondului
forestier.
În vederea realizării cerinţelor legate de fondul forestier,
acesta este supus unui regim propriu de gospodărire
silvică.Gospodărirea fondului forestier proprietate publică
cuprinde:
-amenajarea fondului forestier;
-reconstrucţia ecologică;
-regenerarea şi îngrijirea pădurilor;
-protecţia pădurilor;

3
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

-paza fondului forestier;

-gospodărirea produselor specifice fondului forestier;

-exploatarea masei lemnoase.

IV.NOŢIUNEA DE PĂDURE

“ Se socotesc păduri toate suprafeţele mai mari de 2500 mp,

acoperite cu vegetaţie forestieră în limitele lor naturale,
independent dacă au fost sau nu înscrise ca atare în registrele de
mutaţiuni imobiliare” conform art.1 din Legea nr.204/1947.
Potrivit art.20 din Codul silvic, pădurile, după funcţiile pe care
le îndeplinesc, se împart în “ grupe funcţionale” astfel:
1) grupa I cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a
apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional,
păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi
ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi
rezervaţii;
2) grupa a II-a cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de
protecţie în care se urmăreşte să se realizeze în principal masa
lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi,
concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu.
Pădurile din grupa I funcţională nu pot constitui obiect al unor
acte juridice de înstrăinare, în sensul că nu se poate reconstitui
dreptul de proprietate privată.
Semnificaţia juridică a acestei clasificări constă în faptul că se
pot afla în administrarea directă a direcţiilor silvice teritoriale ale
Regiei Naţionale a Pădurilor numai pădurile de importanţă
naţională, iar pădurile de importanţă locală se pot afla în
administrarea directă a altor persoane juridice sau fizice.
În principiu, pădurile sunt susceptibile de apropriere, deci se
află în circuitul civil. În mod excepţional când titularul dreptului de
proprietate asupra pădurii este statul,asupra acestor păduri se pot
exercita drepturi reale, fără însă a se putea dispune de acestea
prin înstrăinare.

4
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

V.PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR PROPRIETATE PUBLICĂ

Pădurile se găsesc în contact direct permanent cu aerul şi

apele; dacă acestea sunt poluate acţiunea poluării pădurilor este
rapidă, ducând la modificarea radicală a configuraţiei
ecosistemelor naturale.
Cel mai însemnat efect al poluării aerului asupra pădurilor îl
constituie reducerile considerabile de creşteri, fapt ce duce în final
la uscarea totală a arborilor cu influenţe negative asupra funcţiei
recreative şi sanitare a pădurilor.Procentul de împădurire oscilează,
în ţara noastră, în jurul a 27%.
Cadrul legal al protecţiei şi dezvoltării pădurilor îl constituie
Codul silvic din 1996, completat cu unele reglementări speciale în
materie.
Regia Naţională a Pădurilor care are în administrarea sa
fondul forestier naţional propritate publică, are îndatorirea de a lua
măsuri de prevenire şi de combatere a dăunătorilor şi bolilor;
pentru a proteja fauna şi flora se aplică metode biologice de
combatere care să asigure echilibrul biologic.
Măsurile de prevenire şi combatere a dăunătorilor şi bolilor
care prezintă pericol pentru păduri se stabilesc de către Ministerul
Apelor şi Protecţiei Mediului împreună cu Ministerul Agriculturii,
Alimentaţiei şi Pădurilor.
Deţinătorii cu orice titlu ai pădurilor, vegetaţii forestire din
afara fondului forestier şi pajiştilor sunt obligaţi:
a) să menţină suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din
afara fondului forestier, fiind interzisă reducerea acesteia cu
excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;
b) să exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii
pădurilor stabilită de amenajamentele silvice şi aprobate prin lege;
c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi
transport tehnologic a lemnului, stabilite conform legii, în scopul
menţinerii biodiversităţii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
d) să respecte regimul silvic pentru împădurirea suprafeţelor
exploatate stabilite de autoritatea centrală pentru silvicultură în

5
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

acord cu condiţiile de utilizare durabilă a pădurilor, prevăzute de

autoritatea centrală pentru protecţia mediului;

e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare

pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe
terenuri cu pante foarte mari cu procese de alunecare şi eroziune,
pe grohotişuri, stâncării, la limita superioară de altitudine a
vegetaţiei forestire, precum şi pentru alte asemenea păduri;
f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea
vegetaţiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc
funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apă;
g) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi
amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a
acestora;
h) să exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol,
în limitele potenţialului de regenerare potrivit prevederilor legale;
i) să sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre
accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau
alte asemenea ecosisteme terestre.
Deţinătorii de păduri şi terenuri cu vegetaţie forestieră mai au
obligaţia să aplice întocmai măsurile de depistare, prevenire şi
combatere a dăunătorilor şi bolilor, potrivit legii şi programelor de
acţiuni stabilite, şi să coreleze tratamentele ce se efectuează în
păduri cu cele ce se aplică la culturile agricole, precum şi pe păşuni
şi fâneţe.
Reducerea suprafeţei pădurilor, în general a fondului forestier
proprietate publică este interzisă.Prin excepţie, se admite ocuparea
definitivă a unor terenuri din fondul forestier şi folosirea în alte
scopuri decât cele silvice, cu respectarea cerinţelor legale pentru:
construcţii cu destinaţie militară, căi ferate, şosele de importanţă
deosebită, linii electrice de înaltă tensiune, forări, sonde şi
echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport
gaze sau petrol, ori pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de
gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apă.
Astfel de ocupări de terenuri din fondul forestier se fac, de regulă,
pe bază de schimb, terenurile primite urmând a fi împădurite;
beneficiarul scoaterii definitive de terenuri din fondul forestier, care
nu dispune de teren echivalent pentru aceasta, va plăti
deţinătorului de teren contravaloarea acestuia.

6
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

Legea admite şi scoaterea temporară a unor terenuri din

fondul forestier proprietate publică, pentru folosirea în alte scopuri
decât producţia silvică,cu sau fără defrişarea vegetaţiei

existente.Beneficiarul va plăti atât chiria pentru terenul respectiv,

cât şi contravaloarea pierderii de creştere ca urmare a tăierii masei
lemnoase, cheltuielile necesare reinstalării vegetaţiei forestiere şi
întreţinerii acesteia până la realizarea stării de masiv, precum şi
valoarea obiectivelor existente care se dezafectează ca urmare a
transmiterii terenului.
Tot pentru protejarea pădurilor, la amplasarea de obiective
industriale, unităţi comerciale sau de altă natură, la distanţe mai
mici de 1 km de liziera pădurii, care prin funcţionare pot aduce
prejudicii acesteia, beneficiarul va trebui să obţină, în prealabil,
avizul Regiei Naţionale a Pădurilor.
Paza pădurilor pe care le administrează este asigurată de
către Regia Naţională a Pădurilor împotriva tăierilor ilegale de
arbori, furturilor, distrugerilor, degradărilor, păşunatului,
braconajului şi altor fapte păgubitoare şi pentru prevenirea şi
stingerea incendiilor.
Acţiunile de pază a pădurilor sunt sprijinite de prefecţi,
consiliile judeţene şi locale şi unităţile de poliţie, conform
prevederilor legale.Acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor
sunt sprijinite şi formaţiile civile de pompieri, potrivit atribuţiilor
legale; persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaţie forestieră în
care s-au produs incendii sunt obligate să participe la stingerea
acestora.
Accesul în pădure cu autovehicule şi vehicule tractate de
animale este permis numai pe drumurile forestire permanente în
condiţiile respectării indicatoarelor de circulaţie; fac excepţie
utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la
colectarea lemnului, precum şi vehiculele care poartă stupi.
Arborii destinaţi a fi tăiaţi se vor marca în prealabil cu ciocane
silvice de către personalul silvic.
La exploatarea masei lemnoase, ocoalele silvice, agenţii
economici şi persoanele fizice autorizate au obligaţia să folosească
tehnologii de recoltare şi scoatere a lemnului din pădure care să nu
ducă la degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea sau

7
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

vătămarea seminţişului utilizabil, a arborilor nedestinaţi exploatării,

peste limitele admise.

VI.PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR PROPRIETATE PRIVATĂ

Unele terenuri cu vegetaţie foresteiră au fost restituite foştilor

proprietari sau moştenitorilor acestora, deci pe lângă propritatea
publică există şi proprietatea privată asupra pădurilor.
Administrarea pădurilor proprietate privată se realizează de
către proprietarii elementelor componente ale fondului forestier din
această categorie individual sau în asociere.

Proprietarii de păduri şi terenuri din fondul forestier privat au

obligaţia să le gospodărească în conformitate cu regimul silvic şi cu
regulile privind protecţia mediului.Modul de gospodărire a fondului
forestier privat este stabilit prin amenajamente silvice, care se
întocmesc pe tipuri de pădure şi pe ansamblul localităţii, fără a
afecta dreptul de proprietate.Nerespectarea acestor prevederi
constituie contravenţie sau infracţiune, după caz.Cheltuielile
aferente întocmirii acestor amenajamente silvice se suportă de la
bugetul de stat.
Proprietarii fondului forestier privat trebuie să se îngrijească
de regenerarea pădurilor după tăiereîn cel mult doi ani cu sprijinul
tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor; în caz de nerespectare a
acestor obligaţii, ministrul de resort, după somaţie, va dispune
Regiei Naţionale a Pădurilor executarea prin ocolul silvic, pe
contul proprietarului, a lucrărilor de reîmpădurire şi întreţinere
până la regenerarea definitivă.
Devizul poate fi contestat de proprietar în termen de 30 de
zile de la comunicare, la judecătorie.Devizul acceptat constituie
titlu executoriu şi temei al executării silite; pe perioada executării
lucrărilor de regenerare se interzice folosirea în alte scopuri a zonei
forestiere.

8
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

În cazul producerii unor calamităţi naturale, acţiunea de

reîmpădurire va fi sprijinită de Regia Naţională a Pădurilor prin
acordarea de material săditor şi asistenţă tehnică, în mod gratuit.
Deţinătorii de păduri proprietate privată au obligaţia să le
menţină în stare bună de sănătate, să execute la timp lucrările de
igienă şi protecţie cu sprijinul tehnic al Regie Naţionale a Pădurilor;

dacă constată apariţia de boli şi dăunători vor semnala ocolul silvic

şi vor executa lucrări de combatere a acestora.De asemenea au
obligaţia să asigure paza pădurilor împotriva tăierilor ilegale de
arbori, distrugeri de seminţe, incendiilor, furturilor, păşunatului
neautorizat şi a altor fapte păgubitoare; contra cost Regia
Naţională a Pădurilor are obligaţia să asigure şi paza pădurilor
proprietate privată.
Deţinătorii de păduri proprietate privată vor fi sprijiniţi în
acţiunile de pază a pădurilor şi stingerea incendiilor de pădure de
către organele silvice, prefecţii, consiliile judeţene şi locale,
unităţile de poliţie, unităţile şi formaţiunile de pompieri, unităţile
Ministerului Apărării Naţionale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin
lege.
Cu scopul protecţiei pădurilor legea interzice păşunatul în
arboretele în curs de regenerare, în pădurile cu funcţii speciale de
protecţie, în seminţişuri şi plantaţii cu vârste mai mici de 10 ani şi
cu înălţime sub 3 m, în păduri de plopi şi salcie sub vârsta de 5 ani.
Controlul asupra modului în care se aplică regimul silvic în
pădurile proprietate privată se organizează de către Ministerul
Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor.
Deţinătorii de păduri proprietate privată sunt obligaţi să
recolteze numai arbori marcaţi de personalul silvic, să respecte
regulile silvice de exploatare a masei lemnoase şi cele referitoare
la circulaţia materialului lemnos prevăzute de lege; marcarea şi
evaluarea arborilor destinaţi tăierii se fac la cerere contra cost de
către personalul silvic autorizat, odată cu aceasta proprietarii
primind şi documentele legale pentru exploatarea şi transportul
materialului lemnos.
Legea interzice primirea spre încărcarea şi transportul
materialelor lemnoase neînsoţite de documentele legale de
provenienţă; de asemenea este interzisă efectuarea operaţiunilor

9
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

de prelucrare a lemnului rotund în cherestea dacă nu există

documente legale de provenienţă a acestuia.
Legea interzice defrişarea vegetaţiei forestiere de pe
terenurile din afara fondului forestier cu o înclinare mai mare de 30
de grade şi care îndeplineşte funcţii speciale de protecţie sau
înainte de atingerea vârstei exploatabilităţii, stabilite prin normele
tehnice; de asemenea este interzisă tăierea, incendierea,
distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jnepenişurilor.

VII. RĂSPUNDEREA CONTRAVENŢIONALĂ

Potrivit art.82 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995,

republicată, pentru încălcarea prevederilor acestui act normativ
poate interveni răspunderea contravenţională, civilă sau penală,
după caz.
Conform art.83 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995
republicată, următoarele fapte constituie contravenţii:
-încălcarea prevederilor legale privind protecţia ecosistemelor
terestre prin nerespectarea obligaţiei legale de a menţine
suprafaţa împădurită a vegetaţiei forestiere din afara fondului
forestier, inclusiv a jnepenişurilor, tufişurilor şi pajiştilor existente;
-nerespectarea regulilor silvice de exploatare şi transport
tehnologic a lemnului stabilite în scopul menţinerii biodiversităţii
pădurilor şi a echilibrului ecologic;
-degradarea mediului din fondul forestier prin depozitări
necontrolate de deşeuri de orice fel pe terenurile acestui fond;
-încălcarea obligaţiei de a exploata resursele pădurii (fondul
cinegetic şi piscicol) numai în limitele de regenerare, potrivit legii;
-nerespectarea obligaţiei de către deţinătorii, cu orice titlu, ai
pădurilor, vegetaţiei forestiere din afara fondului forestier şi
pajiştilor, de a exploata masa
lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor, stabilită de
amenajamentele silvice şi aprobate prin lege;
-încălcarea obligaţiei legale de a respecta regimul silvic
stabilit pentru conservarea vegetaţiei lemnoase de pe păşunile

10
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

împădurite, care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a

resurselor de apă;
-nerespectarea obligaţiei de a asigura exploatarea raţională,
organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de
refacere a acestora.

VIII. RĂSPUNDEREA PENALĂ

Potrivit art.85 din Legea protecţiei mediului nr.137/1995,

republicată, constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit legii
penale următoarele fapte:
-defrişarea vegetaţiei lemnoase din afara fondului
forestier,situate pe terenuri cu pante foarte mari ,cu procese de
alunecare şi eroziune,pe grohotişuri,stâncării sau în limita
superioră a vegetaţiei forestiere ;
-degradarea terenurilor silvice ,a împrejurimilor acestora ori
împiedicarea luarii masurilor de conservare a bornelor şi semnelor
topografice sau geodezice,precum şi înlăturarea acestora;
-ocuparea fără drept,în tot sau în parte ,a unor păduri,terenuri
din fondul forestier naţional ,precum şi distrugerea,degradarea sau
mutarea semnelor de hotar ori a reperelor de marcare;
-tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori,
puieţi sau lăstari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile
cu vegetaţie forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori
mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior, sau dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar
fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de doi ani,
fapta fiind pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 4 ani, sau cu
amendă.Dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste
20 de ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă
pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani, iar când fapta
a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 50 de ori mai mare
decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

11
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

Maximul pedepselor enumerate mai sus se majorează cu 3

ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite:
a) de 2 sau mai multe persoane împreună;
b) de o persoană având asupra sa o armă sau substanţe
chimice periculoase;
c) în timpul nopţii;
d) în arii forestiere protejate.

Când aceste infracţiuni sunt săvârşite de personal silvic cu

atribuţii de constatare a infracţiunilor şi a contravenţiilor, maximul
pedepselor prevăzute se majorează cu 2 ani.
De asemenea mai constituie infracţiuni furtul de arbori
doborâţi sau rupţi de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau
lăstari care au fost tăiaţi ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept,
din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie
forestieră, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare
decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
ori dacă valoarea pagubei este sub această limită, dar fapta a fost
săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani.Pedeapsa este
închisoarea de la 1 la 5 ani, sau amenda.Pedeapsa este mai mare
dacă fapta a avut ca urmare o pagubă în valoare de peste 20 de
ori, respectiv de 50 de ori decât preţul mediu al unui metru cub de
masă lemnoasă pe picior, potrivit legii.
Alte infracţiuni sunt:
-falsificarea ciocanului silvic de marcat arbori de exploatat;
-distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuinţare, prin incendiere, a unor păduri de pe suprafeţe
întinse de terenuri;
-distrugerea sau vătămarea arborilor ori lăstarilor prin
păşunare în pădure în zone în care păşunatul este interzis;
-distrugerea sau vătămarea, în orice mod a jnepănişurilor.

IX. RĂSPUNDEREA CIVILĂ

Potrivit prevederilor art.114 alin.(82) din Legea fondului

funciar nr.18/1991, prin actul de constatare se dispune cu privire la

12
PROTECŢIA JURIDICĂ A PĂDURILOR
GĂŢĂLAN TRIFOI CARMEN-LENUŢA ANUL III DREPT-ID HUNEDOARA

suportarea pagubelor “de către cei vinovaţi” şi, după caz,

restabilirea situaţiei anterioare.
Răspunderea civilă intervine atunci când prin contravenţia
sau infracţiunea săvârşită în cadrul raporturilor de dreptul mediului
se cauzează şi un prejudiciu patrimonial.
Prin lege se stabilesc criteriile de evaluare a pagubelor
cauzate fondului forestier; cele care se produc din cauza
personalului silvic, care nu constituie infracţiuni sau contravenţii,
pentru care răspunderea materială este reglementată potrivit
legislaţiei muncii se stabilesc tot prin lege.

În cazul în care pagubele sunt produse în păduri cu funcţii

speciale de protecţie, valoarea despăgubirilor legal stabilite se
dublează.

Pădurile reprezintă una din cele mai importante bogăţii

naturale ale ţării şi ocupă peste un sfert din suprafaţa teritoriului,
ele având nu numai o valoare economică deosebită, ci îndeplinesc
şi anumite funcţii în apărarea terenurilor agricole împotriva secetei,
a surpărilor şi alunecărilor de terenuri, în procesul de ameliorare şi
refacerea calităţilor naturale ale solului, în purificarea aerului prin
producerea oxigenului necesar vieţii, având un rol important în
crearea condiţiilor naturale pentru staţiunile balneoclimaterice,
dezvoltarea aşezărilor umane, în crearea condiţiilor optime pentru
păşunatul animalelor, dezvoltarea vânatului etc.

BIBLIOGRAFIE:
- CRISTINA ONEŢ- Suport curs-Dreptul mediului ;
- Legea fondului funciar nr.18/1991;
- Legea protecţiei mediului nr.137/1995,republicată în
M.Of. nr.70 din 17.02.2000;
- Codul silvic.

13