Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
Conf. Univ. Dr. ZAPODEANU DANIELA
Masterand:
DERECICHEI TEODORA
CUPRINS
Introducere..............................................................................................................3
Bibliografie.............................................................................................................21
2
Introducere
În vremuri de criză, cea mai afectată categorie socială este clasa de mijloc,
reprezentată în principal de micii întreprinzători, adică motorul unei societăţi şi al
economiei, avertizează sociologii. IMM-urile sau PFA-urile sunt foarte vulnerabile
întrucât nici nu se bucură de protecţie din partea statului, nici nu dispun de
suficiente rezerve pentru atenuarea şocului recesiunii. Se ştie însă că unde există
probleme cineva identifică oportunităţi, precum microfinanţarea, o alternativă de
creditare a micilor întreprinzători şi a categoriilor sociale dezavantajate.
3
sunt în prezent foarte greu de evaluat, chiar şi în cazul unui business-plan perfect.
În aceste condiţii, pentru a convinge banca să-i acorde un împrumut, o companie
trebuie să-şi asume, la rândul său, mai multe riscuri. Este vorba, printre altele, de
creşterea contribuţiei proprii din valoarea investiţiei, precum şi de garanţii
valoroase şi cât mai lichide, pentru recuperarea rapidă a împrumutului. Însă nici
resursele proprii, nici garanţiile suplimentare nu au reprezentat o prioritate a IMM-
urilor în ultimii ani, aproape toate fiind concentrate pe investiţii, o bună parte
ajungând pe piaţa imobiliară, aflată în blocaj. Din aceste motive, mulţi dintre micii
întreprinzători ar putea porni în căutarea unor alternative mai flexibile şi mai a-
vantajoase de finanţare, precum programele de microfinanţare, susţinute de bănci
în cooperare cu instituţii financiare internaţionale precum Banca Mondială sau
BERD.
4
Capitolul I
Necesitatea microfinantarii
- lipsa unui loc de muncă, în mod special șomajul pe termen lung (fenomen
in crestere in contextual actual al crizei economice);
- vârsta - în multe țări, rata șomajului la tineri este ridicată, iar persoanele
de peste 65 de ani trăiesc la limita sărăciei;
5
Microfinanțarea este adesea oferită de către organizații din afara sectorului
bancar. Aceste instituții au capacitatea și dorința de a fi de folos persoanelor care
au nevoie de microcreditare, realizând acest lucru într-un mod eficient din punctul
de vedere al costurilor. Pentru a putea acoperi costurile de tranzacție mai ridicate,
instituțiile microfinanțare sunt obligate să perceapă dobânzi și comisioane mai
ridicate decât în sectorul bancar.
6
creditelor din sectorul finanțării rurale și al microfinanțării ajunge la aproape de
1% din oferta generală monetară, clienții reprezentând mai puțin de 1% din
populație. Țările cu niveluri mai ridicate de penetrare ale activităților de
microfinanțare sunt Indonezia (6,5%), Tailanda (6,2%), Vietnam și Sri Lanka
(4,5%), Bangladesh și Cambodgia (3%), Malawi (2,5%), urmate de Bolivia, El
Salvador, Honduras, India și Nicaragua (puțin peste 1%).
Capitolul 2
8
6. Instituțiile bancare specializate – În unele țări, activitățile bancare
pot fi limitate în funcție de întinderea geografică a zonei deservite
-județ, provincie, regiune. Instituțiile bancare cu servicii limitate, de
exemplu băncile rurale sau băncile de microfinanțare, se supun
supravegherii prudențiale exercitate de autoritatea centrală de
supraveghere, fiind obligate să respecte cerințele de raportare și
standardele prudențiale.
7. Băncile comerciale – se implică atât direct, cât și indirect în
finanțarea rurală și microfinanțare. Implicarea indirectă se referă la
faptul că băncile depozitează fondurile folosite de instituțiile de
microfinanțare și cooperativele financiare, sau le acordă diferite
împrumuturi și facilități de creditare acestora, ca și cliență ai săi.
Capitolul 3
9
instituții de microfinanțare, răspândite prin filiale în toată țara. În anul 2005,
portofoliul de credite al societăților de microfinanțare a ajuns la 27,4 milioane
euro, ceea ce reprezintă o creștere de 60% față de anul 2003.
10
scopul de a ușura accesul întreprinderilor mici și mijlocii la finanțare bancară a fost
creat în anul 2002 Fondul Național de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderi
Mici și Mijlocii, a cărui activitate a crescut tot mai mult. Comparativ cu anul 2004,
în anul 2006 fondul a oferit de 13 ori mai multe garanții ca număr al lor, respectiv
de 4 ori mai multe ca valoare. Astfel, la sfârșitul anului 2006 numărul garanțiilor
acordate de fond a fost de 1.931, în valoare totală de 164,87 milioane euro.
11
creditului rural, managementului oficiilor regionale, indicatorilor de
referință pentru industria de microfinanțare.
- Crearea unei Coaliții de Microfinanțare menită să reprezinte industria
și să continue programul de asistență tehnică inițiat cu sprijinul
Programului pentru Dezvoltarea și Îmbunătățirea Performanțelor
Întreprinderilor Mici și Mijlocii. 14 organizații de microfinanțare au
semnat un acord care servește la promovarea activităților rețelei de
microfinanțare din România.
Capitolul 4
Cadrul legislativ si conditiile generale ale microfinantarii
12
După doar 6 luni de la aprobarea acestei legi a fost emisă o nouă
reglementare privind activitatea de creditare a instituțiilor financiare nebancare,
anume Ordonanța Guvernului nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri
financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial nr. 89 din 31 ianuarie 2006.
Având ca scop reglementarea pieței financiare nebancare și crearea unui
regim unitar aplicabil tuturor activităților de creditare, Titlul I din O.G. nr. 28/2006
completează cadrul legislativ creat prin Legea nr. 240/2005 privind societățile de
microfinanțare. Această ordonanță aduce un nou set de reglementări pentru
sectorul de microfinanțare și împovărează puternic instituțiile din punct de vedere
al cerințelor legislative:
- instituțiile financiare nebancare, cu excepția caselor de ajutor reciproc și
a caselor de amanet trebuie să se organizeze ca societăți pe acțiuni,
având ca unic obiect de activitate desfășurarea activităților de creditare
autorizate;
- capitalul social minim pentru înființarea acestor instituții este
echivalentul în lei a sumei de 200.000 euro;
- se interzice instituțiilor financiare nebancare să accepte depozite sau
alte fonduri rambursabile de la populație, precum și să emită obligațiuni
sau să acorde imprumuturi garantate prin propriile actiuni;
- administratorii instituțiilor financiare nebancare pot să fie doar persoane
fizice și trebuie să îndeplinească anumite condiții morale;
- cerințele prudențiale și de raportare sunt aceleasi pentru toate tipurile de
instituții financiare nebancare, societățile de microfinanțare nefiind
considerate o categorie aparte, reglementată deja printr-o lege organică.
Ordonanța stabilește ample cerințe operaționale, administrative și de
raportare, care reprezintă o povară birocratică pentru aceste instituții de mărime
relativ mică.
Prevederile ordonanței sunt foarte stricte și reprezintă o amenințare reală
pentru instituțiile financiare nebancare. B.N.R. poate obliga societățile de
microfinanțare să acorde, sau să nu acorde credite, potrivit cu criteriile sale și are
dreptul să interzică acestor societăți să împrumute bani de pe piața internațională.
De asemenea, banca națională poate forța societățile de microfinanțare să
concedieze managerii sau administratorii, sau să își reorganizeze activitatea. Dacă
societățile încalcă oricare din prevederile ordonanței, B.N.R. are dreptul să le
retragă autorizația de funcționare.
B.N.R. a adus astfel supravegherea sectorului de microfinanțare mai
aproape de cea din sectorul bancar. Societățile de microfinanțare se opun acestui
lucru, fiind puse într-o situație nedreaptă de a fi comparate cu băncile.
Reglementările excesive sunt o povară pentru aceste societăți și nu fac altceva
decât să diminueze flexibilitatea specifică activităților de microfinanțare.
13
Principalele obiecții care pot fi aduse Ordonanței nr. 28/2006, care
reglementează activitatea instituțiilor financiare nebancare, sunt următoarele:
- Procesul de înființare a societăților de microfinanțare este complicat,
costisitor și necesită mult timp.
- Această ordonanță creează un cadru legislativ care încearcă să
reglementeze instituții de mărimi foarte diferite - de la societăți mici
până la mari societăți financiare - și care desfășoară activități foarte
diferite: leasing, amanet, microfinanțare, credite de consum etc., oferind
instrucțiuni detaliate care în mod cert nu se potrivesc pentru toate
tipurile de instituții financiare nebancare.
- Instituțiile financiare nebancare nu au voie să accepte depozite de la
populație, ca atare nu este necesar ca B.N.R. să își îndeplinească funcția
publică, de protejare a intereselor populației.
- B.N.R. are puterea să emită norme de creditare pentru societățile de
microfinanțare, norme care nu se potrivesc realității
microîntreprinderilor sau întreprinderilor mici, referitoare la: garanțiile
solicitate, documentația creditului, criteriile de evaluare a dosarului de
credit, eligibilitatea clientilor, clasificarea portofoliului de credite și a
provizioanelor etc.
- B.N.R. poate solicita societăților de microfinanțare să concedieze
managerii sau administratorii, sau să își reorganizeze activitatea internă.
Există riscul ca unii manageri sau administratori ai acestor societăți să
nu corespundă cerințelor ordonanței să nu mai fie calificați pentru
funcția pe care o dețin.
- Articolul 9 din ordonanță interzice societăților de microfinanțare
emisiunea de obligațiuni, ceea ce contravine în mod direct celui mai de
succes model de societate de microfinanțare, care necesită o securizare
a datoriei. Un model clasic de dezvoltare a unei societăți de
microfinanțare presupune trecerea acesteia de la fondurile obținute din
donații la finanțarea din sectorul privat și apoi la emisiunea de
obligațiuni.
- Ordonanța impune structuri interne pentru societățile de microfinanțare
care nu sunt adecvate acestui sector. De exemplu, Articolul 27 prevede
existența unui comitet de administrare a riscurilor, precum și a unui
comitet de audit, cerințe care pentru o mică societate de microfinanțare
nu sunt realiste. Practicile de administrare a riscului de credit pentru
aceste societăți sunt deja mai stricte decât în cazul băncilor. In acest
moment, in cadrul acestor societati exista trei nivele de audit finciar.
- Cerințele de contabilitate, audit și raportare sunt similare băncilor, fiind
dificil de îndeplinit de către societățile de microfinanțare.
14
- Societățile de microfinanțare trebuie să înainteze organului de
supraveghere toate documentele financiare, ceea ce reprezintă o povară
grea deoarece aceste instituții procesează un volum mare de credite
mici.
- Aceste societăți trebuie să notifice B.N.R. în cazul oricărei angajări sau
concedieri a unui manager sau administrator, în cazul cumpărării sau
vânzării de acțiuni, în cazul modificărilor în structura acționariatului
sau în cazul modificării normelor interne. Se estimează că o societate de
microfinanțare de mărime medie ar trebui să angajeze o persoană în
plus doar pentru a se asigura că reglementările B.N.R. sunt respectate și
pentru a raporta toate informațiile cerute.
- Activitatea de creditare este singura activitate permisă, deși capitalul
minim necesar este foarte ridicat, 200.000 euro.
Pe termen mediu și lung, interdicția de a emite obligațiuni constituie o
limitare majoră a creșterii sectorului de microfinanțare. Finanțarea prin emisiune
de obligațiuni este o metodă larg răspândită și folosită în întreaga lume, fiind un
factor favorizant al creșterii și dezvoltării societăților de microfinanțare.
La momentul de față, sectorul de microfinanțare din România cuprinde 29
de instituții de microfinanțare, fiind divizat în două segmente, datorită cadrului
legislativ. Primul segment este reprezentat de 8 instituții de microfinanțare cu o
vechime de peste 7 ani, mature, care au o metodologie de creditare bine stabilită și
mecanisme interne de control eficiente. Al doilea segment include 20 de instituții
de microfinanțare autorizate sau în proces de autorizare care au apărut în 2006 în
urma noului cadru legislativ creat, societăți care probabil că au desfășurat activități
de creditare și înainte de apariția legii, sub forma de societate comercială cu
răspundere limitată. La acestea se adaugă o bancă de microcreditare, Procredit
Bank.
Rata dobânzii la microcredite variază între 5% și 15% iar perioada de
acordare a creditelor este de maxim 3 ani. Unele societăți de microfinanțare solicită
garanții materiale care să acopere valoarea creditului și dobânda aferentă în
proporție de 120%. Alte societăți însă nu solicită garanții ci folosesc o „abordare
ciclică a creditării”: primul credit acordat are o valoare mică, iar după rambursarea
acestuia beneficiarii pot solicita încă un credit, care poate fi chiar de 2 ori mai mare
decât primul. Acest ciclu se repetă până se ajunge la valoarea maximă a creditului
ce poate fi acordat, de 25.000 euro. În fiecare an, aproximativ 70% din beneficiarii
microcreditelor se întorc pentru noi credite, ceea ce demonstrează satisfacția lor și
încrederea în serviciile oferite. Acest fapt mai arată și că majoritatea afacerilor
finanțate au succes.
Statisticile arată că la nivel național, rata de rambursare a microcreditelor
este foarte ridicată, uneori chiar peste rata de rambursare din sectorul bancar.
15
Pierderile suferite de societățile de microfinanțare se situează sub 2,5% din totalul
creditelor acordate, datorită în primul rând serviciilor personalizate oferite și
activităților de monitorizare eficiente.
La inițiativa sectorului bancar românesc, în 2004 a fost înființat Biroul de
Credit, sub forma unei societăți pe acțiuni și având ca membri fondatori 24 de
bănci. În prezent, Biroul de Credit are ca acționari 27 de bănci comerciale.
Obiectul de activitate al Biroului îl constituie administrarea informațiilor legate de
creditare, atât negative cât și pozitive, puse la dispoziție de către bănci și instituțiile
nebancare, asemănându-se cu Registrele de credit propuse de Banca Mondială.
Biroul de Credit îşi propune să sprijine participanţii la sistem prin
furnizarea de informaţii reale, actualizate şi consistente referitoare la persoane
fizice care au contractat credite de la bănci sau societăţi financiare, au achiziţionat
un produs în sistem leasing, au fost asigurate împotriva riscului de neplată de o
societate de asigurări sau sunt abonate la servicii de telefonie fixă sau mobilă.
Biroul de Credit reprezintă o sursă sigură şi eficientă de informaţii pentru
participanţi. Aceste informaţii se adaugă celor pe care participanţii le deţin din
surse proprii sau alte surse externe pentru a decide dacă intră sau nu într-o relație
de natură financiară cu persoana respectivă.
Biroul de Credit este operaţional din data de 16 august 2004 şi, în prezent,
gestionează date negative şi pozitive provenite din surse bancare şi nebancare.
16
(in euro)
Sursa: A.N.I.M.M.C.
17
CONCLUZII
18
În timp, datorită diversității și a numărului mare de instituții financiare de pe
piața românească, Banca Națională a simțit nevoia să intervină și să reglementeze
acest sector prin legi și norme care să se aplice tuturor deopotrivă.
20
BIBLIOGRAFIE
21