Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 2
Curs 2
1.1. GENERALITATI
Tanatologia medico-legala studiază problematica morţii organismului
uman. Denumirea de tanatologie rezulta din asocierea a doua noţiuni:
- Thanatos – zeul morţii
- logos – cuvânt, idee, raţiune, ordine.
Moartea – acest fenomen (atât de puţin cunoscut in realitate dar despre care
forte mulţi au impresia ca i-au descifrat tainele) prin care fiinţa umana se
contopeşte cu neantul (sau cu entitatea primordiala ) este considerata:
-„bucuria necazului”
-„simbria păcatului” Biblie
-„acea lovitura de maestru a naturii, prin care ea reuşeşte sa producă mai
multa viata „ (J.W. Goethe, 1749-1832);
-„ un sfârşit urmat imediat de un nou început” (M. Eliade 1907-1986);
Autopsia poate fi :
A. Prosecturala, care se executa in laboratorul de anatomie patologica din
cadrul unui spital, de către un medic anatomo-patolog, pentru a se
confirma/infirma patologia care a determinat decesul pacientului care a
fost internat in acea unitate sanitara. Aceste autopsia se efectuează cu
acordul familiei.
1
B.3. - este obligatorie (si independenta de acordul familiei) in următoarele
cazuri:
1.Moarte violenta, chiar si atunci când exista o anumita perioada intre
evenimentul traumatic (accident, agresiune etc.) pana la deces , dar
moartea poate fi pusa in legătura cu acel eveniment;
2.Cauza morţii nu este cunoscuta (spre exemplu rudele, cunoscuţii etc. nu
pot proba cu documente medicale o patologie prin care sa se poată explica
decesul);
3.Cauza morţii este suspecta de a fi violenta. Moartea este considerata
suspecta in următoarele cazuri:
a) moarte subita
b) decesul unei persoane a cărei sănătate , prin natura serviciului, a fost
verificata periodic din punct de vedere medical;
c) deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei
întreprinderi sau instituţii;
d) deces care survine in custodie(moartea persoanelor aflate in detenţie
sau privare de libertate , in spitale psihiatrice , decese in spitale
penitenciare, in închisoare sau in arestul politiei).
e) multiple decese repetate in serie sau concomitente intr-o comunitate;
f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
g) decese survenite in locuri publice sau izolate;
h) când moartea survine la scurt interval de timp de la internarea intr-o
unitate sanitara, timp in care nu s-a putut stabili un diagnostic care sa
excludă o moarte violenta;
i) când moartea este pusa in legătura cu o deficienta in acordarea asistentei
medicale sau in aplicarea masurilor de profilaxie ori de protectie a
muncii.
j) decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp după o
intervenţie diagnostică sau terapeutica medico-chirurgicala.
B.4. Autopsia medico-legală se execută numai în baza unui document
oficial, scris (adresă/ordonanţă) emis de către un organ de anchetă abilitat al
Statului.
El trebuie sa cuprindă:
- antetul unităţii emitente;
- numărul de înregistrare si data emiterii;
- sa fie stampilat;
- sa se menţioneze lizibil numele, gradul si funcţia celui care a dispus
efectuarea autopsiei;
- sa se precizeze identitatea cadavrului, locul si data când a fost găsit;
- sa se menţioneze circumstanţele in care s-a produs decesul: un accident, o
agresiune, etc.
- sa se specifice obiectivele ce trebuie avute in vedere la redactarea
raportului de autopsie.
B.5. Autopsia medico-legala trebuie sa fie completa: cele trei cavităţi:
(craniana, toracica, abdominala) bine examinate chiar daca moartea a survenit
prin amputarea unui membru sau zdrobirea capului.
2
B.6. După efectuarea autopsiei datele sunt trecute in Raportul de autopsie
medico-legala. El conţine:
2) Partea descriptiva:
a) examenul extern (leziuni, descriere, localizare, tatuaje, cicatrici);
b) examen intern (organ sănătos, organ bolnav).
3) Partea de sinteza :
a) diagnosticul macroscopic (rezultatele investigaţiilor de laborator
anatomo-patologic, toxicologic şi serologic);
b) rezultatele de laborator si concluziile Raportului de autopsie.
Deci, raportul de autopsie medico-legală răspunde la:
1) felul morţii (violenta sau neviolenta);
2) cauza medicala a morţii;
3) legătura de cauzalitate intre leziunile traumatice si deces;
4) modalităţi de producere a leziuni traumatice decelate in vederea stabilirii
raportului de cauzalitate;
5) data morţii;
6) rezultatele unor examinări complementare: grupa de sânge, alcoolemie,
etc.
B.7. Documentele ce pot fi emise de instituţia medico-legala numai după
efectuarea autopsiei sunt:
- documente pentru aparţinător;
- documente pentru organul de ancheta.
• La aparţinător, in baza certificatului medico-legal constatator al
decesului eliberat după autopsie, primăria eliberează certificatul de
deces necesar familiei pentru înhumare sau incinerare. Si tot
aparţinătorilor li se eliberează o copie după concluziile raportului de
autopsie pentru obţinerea unor drepturi sociale, pensii de urmaş si
despăgubiri după accidente de munca.
Organelor de ancheta li se eliberează următoarele documentele:
- concluziile raportului de autopsie;
- raportul complet de autopsie medico-legala.
Exista posibilitatea ca autopsia sa se facă artificial caz in care este nevoie sa
se facă exhumarea cadavrului in vederea unei noi autopsii.
Datele de ancheta trebuie sa aprofundeze mai mult situaţia.
3
B.8. Autopsia medico-legală se realizează cu respectarea eticii medico-
legala şi a demnităţii persoanei decedate.
B.9. După autopsie corpul se îmbălsămează si organele examinate se
reintroduc in cadavru.
B) Criterii paraclinice:
- EEG, linişte izoelectrica – traseu liniar;
- tulburări de circulaţie cerebrala;
- traseu liniar la EKG
C) Criterii morfologice
- biopsia cerebrala pune in evidenta alterări stucturale si modificări
enzimatice.
Celulele, ţesuturile, organele, deşi trăiesc in ansamblu, ele mor separat,
rând pe rând, in funcţie de oxigenul preluat din mediu prin aparatul respirator si
preluat in organism prin sânge.
4
Trunchiul cerebral are cea mai mare durata de supravieţuire in condiţii de
anoxie fără apariţia leziunilor ireversibile. In funcţie de rezistenta care o au la
hipoxie sau anoxie diverse organe, ţesuturi, celule, vor muri mai repede sau mai
târziu. Spre exemplu cortexul cerebral nu poate rezista mai mult de 3-5 min fără
oxigen (peste acest interval se instalează encefalopatia anoxica). O resuscitare
eficienta care sa permită revenirea la viata a unui individ trebuie aplicata in
primele 5 minute de la sistarea circulaţiei şi respiraţiei. Instituirea masurilor de
protezare cardio-circulatorie si respiratorie după mai mult de 5 min. poate readuce
la viata un cadavru care respira.
1. Agonia
2. Moartea clinica
3. Moartea biologica
Fazele agoniei:
1. Euforica sau preagonica, o stare de excitaţie psihomotorie, nelinişte,
persoana cu logoree, respiraţie rapida si superficiala ( tahipnee ).
2. De privire fixa cu transpiraţii reci, cianoza extremităţilor, puls slab,
respiraţie nereglata.
3. De imobilitate, extremităţile se răcesc si simţurile dispar progresiv.
Formele agoniei:
1. Agonie conştienta sau lucida, când individual este prezent in mediu,
conversează si îsi urmăreşte parametrii funcţionali, puls, ritm respirator etc.
2. Agonie deliranta.
3. Agonie alternanta.
Durata agoniei : – intervalele de la debut pana la încetarea funcţiilor vitale:
lungi (ore, minute) scurte (minute, secunde) si absente – in cazul zdrobirilor de
organe.
5
In condiţii de hipotermie care reduce necesarul de oxigen prin scăderea
funcţiilor organelor, inclusiv a celor vitale, se apreciază ca durata morţii clinice
poate creste pana la 15 – 20 min ( au fost descoperite o serie de gene responsabile
de inducerea stării de hipotermie: gena PL care ar influenta gradul de percepţie a
temperaturii scăzute si gena PDK care ar influenta rata de metabolism. Pe aceste
considerente se accepta ca instituirea metodelor de terapie intensiva mai mult de
10 min de la debutul morţii clinice este utila prematurilor, nou-născuţilor, care au
rezistenta mare la lipsa de oxigen, unele cazuri de hipotermie, intoxicaţii cu
tranchilizante la gravide pentru salvarea copilului.
3. Moartea biologica – este o moarte reala, o etapa ireversibila, prin
metode de resuscitare individul nu mai poate reveni la viata.
Licotimia sau leşinul este o sincopa falsa prin abolirea de scurta durata a
stării de conştienţă insotita de pierderea tonusului postural dar cu menţinerea
funcţiilor vitale la parametrii optimi.
6
prin: greşeli chirurgicale, deces prin hemoragii interne, rupturi de splina,
cat si prin agenţi traumatici endogeni: o boala netratata la timp sau
tratata cu superficialitate: apendicita neoperata la timp, peritonita, soc
toxico septic - deces.
7
- Moarte subita cu leziuni organice incompatibile cu viata: infarct
miocardic, hemoragie cerebrala, ruptura unor anevrisme, stări septicemice,
cancere.
- Moarte subita cu leziuni organice cronice: scleroza coronariana,
miocardiofibroza, scleroza pulmonara; moartea la „ora intima”(dupa o ingestie
exagerată alimentară şi după un efort sexual deosebit persoana poate să moară
subit în momentul în care îşi trage răsuflarea, sau după stări conflictuale.
- Moarte subita cu leziuni/modificări organice nespecifice pentru o
anumita boala: viroze, alergii.
Ne interesează:
- daca moartea este reala;
- care este data probabila a decesului;
- daca exista sau nu leziuni traumatice la examinarea externa a cadavrului.
Se cercetează: locul unde a fost găsit, sexul, vârsta, poziţia sociala , daca e
vorba de o moarte violenta sau neviolenta si se urmăreşte ridicarea si transportul
cadavrului la institute medico-legala in vederea efectuării autopsiei.
8
- degetele mâinilor in semiflexie;
- halucele rotat spre lateral;
- pielea ceroasa cu elasticitate pierduta;
- midriaza;
- reflexe abolite;
- lipsa respiraţiei, „oglinda neaburita”;
- apa nu se mişca in vasul aşezat pe torace ;
- nu se percep contracţiile inimii;
- nu se simte pulsul;
- daca se înţeapă corpul intr-o anumita zona nu curge sânge.
1. Răcirea cadavrului
- se face de la suprafaţa spre interior la o temperatura de 15-18 grade in
mediu; in primele ore de moarte se pierd 1-2 grade;
- diagnosticul de moarte reala se pune atunci când temperatura intrarectala
este de 20 grade. Aceasta se atinge după 10-12 ore de la deces; are o valoare
orientativa in stabilirea datei (orei morţii) pentru ca este influenţata in mod direct
de temperatura din mediu.
9
îmbrăcăminte, curea, guler nu prezintă niciodată lividităţi cadaverice.
Este cel mai sigur si precoce semn al morţii reale. Lividitatile pot indica
timpul care a trecut de la deces (împreuna cu celelalte semne ale morţii
si in special cu rigiditatea cadaverica) pot indica timpul si poziţia sau
modificarea poziţiei cadavrului. Ele orientează asupra cauzei morţii in
intoxicaţii cu oxid de carbon sau cianuri (sunt roşii carmin iar in
intoxicaţii cu nitrit sunt brune). Diferenţa dintre lividităţi si echimoze se
face prin secţionarea tegumentului in care echimozele prezintă cheaguri
de sânge aderente ce nu pot fi îndepărtate prin spălare sau ştergere.
3.4. Rigiditatea cadaverica:
- rezulta din contracţia muşchilor scheletici;
- se pune in evidenta la nivelul articulaţiilor;
- se instalează in sens cranio-caudal;
- dispare in aceeaşi ordine in care a apărut;
După relaxarea musculară iniţială, postmortem, rigiditatea parcurge
următoarele etape:
a) etapa de instalare:
- ce apare in 1-3 ore de la deces (muşchii masticatori, muşchii fetei,
muşchii cefei si ceilalţi muşchi;
- la 4-6 ore corpul devine rigid;
b) etapa de stare - apare la 14-24h postmortem sete completa si totală, se
învinge cu greutate după care nu se mai reinstalează în articulaţii;
c) etapa de rezoluţie începe după 24- 48 ore de la deces si după 1-2 zile
diminua treptat.
Demn de semnalat este faptul ca daca rigiditatea s-a instalat la nivelul unei
articulaţii acolo unde intervenim cu o forţa se rupe rigiditatea si ea nu se mai
poate reinstala.
Particularităţii ale rigidităţii:
Este absenta la membrele paralizate sau edemaţiate.
Spasmul cadaveric care poate fi parţial, localizat si indica poziţia corpului
surprins de deces.
Rigiditatea prin decerebrare caracterizata prin contracţiile muşchilor
extensori.
a) Modificări distructive
10
1. Putrefacţia – proces cadaveric distructiv tardiv ce se desfăşoară sub
influenta germenilor microbieni anaerobi. Este demn de semnalat pata verde de
putrefacţie. La nivelul intestinului sunt multe bacterii care participă la formarea
hidrogenului sulfurat, gaz care difuzează in pereţii intestinali si împreuna cu
hemoglobina din sânge determina sulf-hemoglobina, un compus verde care
colorează tegumentul abdomenului interior intr-o nuanţa verzuie. Pata verde de
putrefacţie este evidenta la 20 ore vara si 42-70 ore iarna.
2. Circulaţia postuma – un desen vascular format din dungi de culoare
roşiatica sau cafeniu murdar are le întâlnim la rădăcina membrelor, pereţilor
laterali ai trunchiului si apar datorita sângelui hemolizat in afara vasului de sânge.
3. Flictene – bule de putrefacţie sunt acumulări de gaz de descompunere
subepidermica.
4. Emfizem de putrefacţie – prin acumulare de gas la nivelul ţesuturilor si
organelor, ochi umflaţi ieşiţi din orbite, limba mărita de volum, prolabată intre
arcadele dentare, mărirea de volum a organelor genitale; Datorita presiunii
exercitate de gaze in anteriorul corpului are loc eliminare de fecale si urina uneori
chiar si expulzarea produsului de concepţie la femeile gravide , naşterea post-
mortem sau „naşterea in coşciug”.
5. Miros pestilenţial determinat de putresceina si cadaverina care apar cam
la 4-6 zile după moarte , amoniac, hidrogen-sulfurat, CO2.
b) Modificări semiconservatoare:
- adipoceara – saponificarea sau săpunul de cadavru.
Fenomen cadaveric tardiv, apare după putrefacţie, macerează pielea,
grăsimile se transforma in acizi graşi si glicerine, care in prezenta amoniacului, a
sărurilor de calciu si Mg. formează săpunul de cadavru. Condiţii prielnice: mediu
umed, oxigen in cantitate redusa, temperatura ridicata. Apare la persoanele grase,
nu apare la slabi sau copii sub 7 luni. Interesează zona corpului in contact cu apa,
începe după 3-4 săptămâni la copii si după 4 săptămâni la adult La suprafaţa se
finalizează la copii in 3 – 4 luni iar la adult 8-10 sau 12 luni.
c) Modificări conservatoare:
11
1. Modificări naturale
- mumificarea
- lignificarea
- pietrificarea
- congelarea
(bibliografie – Dr.Valentin Iftenie, dr.in stiinte medicale in Medicina Legala pentru Facultatile de Drept,
ed. Stiintelor Medicale)
12
protejează dreptul la viaţă, obiectul special sau material, adică suprimarea vieţii
prin producerea unor leziuni corporale letale, revine probaţiunii medico-legale.
Elemente probatorii medico-legale ale infracţiunii:
I. Obiectul infracţiunii:
- realitatea leziunilor ce caracterizează un tip de moarte violentă;
- felul morţii: patologică ori violentă;
- cauza medicală a morţii: primară ori secundară;
- data agresiunii (producerii leziunilor);
- data morţii;
- gravitatea leziunilor: letale sau neletale;
- caracterul vital al leziunilor.
(Bibliografie: Medicină Legală pentru Jurişti – Ghe. Scripcaru; Cătălin Scripcaru; Vasile Astărăstoaie)
2. REACŢIA VITALĂ
13
Reacţia vitala reprezintă bun criteriu de diferenţiere a leziunilor traumatice
din timpul vieţii de cele de după moarte. In raport cu momentul morţii
organismului leziunile traumatice pot fi produse înaintea acestui moment (caracter
vital bine reprezentat), in timpul acestui moment (in agonie sau moarte clinica) si
este caracter vital minim-estompat sau după instalarea morţii caracter vital absent.
Pentru o încadrare juridica obiectiva a faptei agresorului este necesar ca in urma
examinării medico-legale sa se stabilească cat mai exact când s-au produs
leziunile traumatice ( in medicina legala se accepta existenta unui interval de
incertitudine cuprins intre 10 min ante-moment si 5 min post-moment in care
leziunile traumatice sunt mai dificil de interpretat prin prisma reacţiei vitale
(leziuni traumatice produse imediat înaintea morţii, cu caracter vital minim sau
absent ori leziuni traumatice produse imediat după deces cu caracter vital redus.
Tot pentru o încadrare juridica obiectiva buna, a faptei agresorului trebuie
analizata si succesiunea producerii leziunilor traumatice in funcţie de intensitatea
reacţiei vitale a fiecărei leziuni in parte.
Este important sa se poată preciza si felul morţii; daca moartea a fost
violenta consecinţa a leziunilor traumatice constatate sau din contra moartea a fost
neviolenta iar leziunile traumatice de gravitate redusa puse in evidenta nu au
intervenit in mecanismul tanatogenerator.
f) Transformările hemoglobinei
- iniţial coloraţia este roşiatica (post-traumatica);
- începând cu 2-3 zile, infiltratul de sânge căpăta o coloraţie ruginie sau
gălbioara datorita formarii hemosiderinei.
- ulterior începând cu a 11-a zi de la constituirea infiltratului sanguin apare
o coloraţie galben-bruna cu tenta roşiatica prin formarea (bilirubinei –
hematoidina). Aceste modificări de culoare apar de la periferie către centru
(centripet).
15
Reacţii vitale generale
a) aspirat pulmonar
b) conţinut gastric
c) embolia
d) anemia
e) septicemia
f) socul
g) depistarea substanţelor toxice in sânge sau diferite organe.
16
2.3. REACŢII/MANIFESTĂRI POST-VITALE
17
e) aruncarea unui cadavru de la înălţime in scopul producerii unor leziuni
traumatice prin care sa se poată explica decesul si care sa mascheze mecanismele
reale tanato-generatoare: plăgi înjunghiate, sugrumări, intoxicaţii criminale;
f) spânzurarea unui cadavru de cele mai multe ori după deces prin
sugrumare sau strangulare (se încearcă disimularea unei omucideri printr-o
sinucidere).
(bibliografie – Dr.Valentin Iftenie, dr.in stiinte medicale in Medicina Legala pentru Facultatile de Drept,
ed. Stiintelor Medicale)
18