Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
În Statele Unite primarii sunt aleși de obicei de către cetățenii localității pentru
un mandat stabil. Ei împart puterea de obicei cu corpul legislativ local, cum ar fi consiliul
municipal. Primarii pot fi și conducătorii consiliului local, fiind uneori aleși ca primari
de către consiliu și nu de cetățeni, în timp ce sarcinile uzuale ale orașului sunt delegate
unui profesionist manager de oraș. În Salt Lake County din statul american Utah există
un primar al comitatului. În plus, conducătorii executivi ai tuturor comitatelor din
Tennessee și Hawaii sunt numiți "primari". Totuși, persoanele nu sunt numite, ci alese în
funcție.
1
În ciuda etimologiei sale, cuvântul "primar" nu desemna însă o funcție în Roma
Antică. Cuvântul a ajuns în uz mai ales în anturajul conducătorilor barbari ce s-au
succedat la conducerea Imperiului Roman de Apus. Astfel, persoana însărcinată cu
conducerea unei curții regale sau ducale se numea major domus. La curtea regilor
francilor merovingieni, major domus sau praefectus palatii avea o putere atât de mare
încât își putea detrona stăpânul (cazul lui Pippin din Herstal).
1
G. Guţu, Dicţionar latin-român, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1983, p.
38
a) prezintă consiliului local, in primul trimestru, un raport anual privind
starea economică, socială si de mediu a unitătii administrativ-teritoriale;
b) prezintă, la solicitarea consiliului local, alte rapoarte si informări;
c) elaborează proiectele de strategii privind starea economică, socială si de2
mediu a unitătii administrativ-teritoriale si le supune aprobării consiliului
local.
(4) In exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) lit. c), primarul:
a) exercită functia de ordonator principal de credite;
b) intocmeste proiectul bugetului local si contul de incheiere a exercitiului
bugetar si le supune spre aprobare consiliului local;
c) initiază, in conditiile legii, negocieri pentru contractarea de
imprumuturi si emiterea de titluri de valoare in numele unitătii administrativ teritoriale;
d) verifică, prin compartimentele de specialitate, corecta inregistrare
fiscală a contribuabililor la organul fiscal teritorial, atat a sediului social
principal, cat si a sediului secundar.
(5) In exercitarea atributiilor prevăzute la alin. (1) lit. d), primarul:
a) coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin
intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor
prestatoare de servicii publice si de utilitate publică de interes local;
b) ia măsuri pentru prevenirea si, după caz, gestionarea situaŃiilor de
urgentă;
c) ia măsuri pentru organizarea executării si executarea in concret a
activitătilor din domeniile prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d);
d) ia măsuri pentru asigurarea inventarierii, evidentei statistice,
inspectiei si controlului efectuării serviciilor publice de interes local
prevăzute la art. 36 alin. (6) lit. a)-d), precum si a bunurilor din patrimoniul
public si privat al unitătii administrativ-teritoriale;
3
e) numeste, sanctionează si dispune suspendarea, modificarea si incetarea
raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, in conditiile
2
André de Laubadere, Traité de droit administratif, 6-éme édition, vol. I, Paris,
L.G.D.J., 1973, p.11
legii, pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate, precum si pentru
conducătorii institutiilor si serviciilor publice de interes local;
f) asigură elaborarea planurilor urbanistice prevăzute de lege, le supune
aprobării consiliului local si actionează pentru respectarea prevederilor
acestora;
g) emite avizele, acordurile si autorizatiile date in competenta sa prin lege
si alte acte normative;
h) asigură realizarea lucrărilor si ia măsurile necesare conformării cu
prevederile angajamentelor asumate in procesul de integrare europeană in domeniul
protectiei mediului si gospodăririi apelor pentru serviciile furnizate
cetătenilor.
(6) Pentru exercitarea corespunzătoare a atributiilor sale, primarul
colaborează cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte
organe de specialitate ale administratiei publice centrale din unitătile
administrativ-teritoriale, precum si cu consiliul judetean.
(7) Numirea conducătorilor institutiilor si serviciilor publice de interes
local se face pe baza concursului organizat potrivit procedurilor si criteriilor
aprobate de consiliul local, la propunerea primarului, in conditiile legii.
Numirea se face prin dispozitia primarului, avand anexat contractul de
management.
4
Actele primarului
În exercitarea atribuţiilor sale, primarul emite conform art. 68 alin.1 al Legii nr.
215/2001, republicată, dispoziţii cu caracter normativ sau individual, care devin
executorii după ce sunt aduse la cunoştinţa publică, sau după ce au fost comunicate
persoanelor interesate. Aducerea la cunoştinţă publică a dispoziţiilor cu caracter normativ
3
Jean Rivero, Droit administratif, 2-éme édition, Dalloz, Paris, 1967, p. 11
4
Paul Negulescu, Tratat de drept administrativ, vol. I, Principii generale, Ediţia a IV-a,
Editura Marvan, Bucureşti, 1934
se face în termen de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefect, conform art. 49
alin.2 coroborat cu art. 68 alin.2 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001.
Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali constituie cadrul general de
reglementare a drepturilor şi obligaţiilor pentru aleşii locali în general, implicit pentru
primari.
Principalele drepturi conferite de lege primarilor pe timpul exercitării mandatului
sunt următoarele:
5
A se vedea art. 123 alin. (5) din Constituţia României si ale art. 24 din Legea nr.
340/2004 – legea privind prefectul şi instituţia prefectului
6
Citat de Antonie Iorgovan, Drept administrativ, Editura „Hercules”, Bucureşti, 1993,
vol. I
a) contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituţii ori
autorităţi publice, regii autonome sau la o societate comercială cu capital
integral de stat ori majoritar de stat sau ale unităţilor administrativ-teritoriale
se suspendă. Pe aceste funcţii pot fi angajate sau numite alte persoane numai
pe durată determinată;
b) la încetarea mandatului de primar persoana în cauză îşi va relua activitatea în
executarea aceloraşi contracte de muncă sau a actului de numire. Timp de 2
ani de la data încetării mandatului, persoanelor care au îndeplinit funcţia de
primar nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă şi nici nu pot
fi eliberate din funcţie pentru motive ce nu le sunt imputabile.
c) la încetarea mandatului, primarii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege
pentru pensionare sau sunt pensionari, beneficiază, la cerere, de calcularea
sau, după caz, de recalcularea pensiei, luându-se în calcul şi indemnizaţiile
lunare primite, în condiţiile legii;
d) are dreptul de a iniţia proiecte de hotărâri pe care le supune dezbaterii şi
aprobării consiliilor locale, precum şi dreptul de a emite dispoziţii;
e) dreptul la indemnizaţie lunară, stabilită potrivit legii;
f) dreptul la decontarea cheltuielilor legate de exercitarea mandatului;
g) dreptul la concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată, precum
şi dreptul la concedii plătite în cazul unor evenimente deosebite, potrivit legii;
h) durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitate şi se ia în
calcul la promovarea şi la acordarea tuturor drepturilor băneşti rezultate din
aceasta, inclusiv la calcularea şi recalcularea pensiei;
i) plata cursurilor de pregătire, formare şi perfecţionare profesională organizate
de instituţii specializate, în decursul mandatului etc.
Principalele obligaţii ce revin primarilor, potrivit legii, sunt:
a) să exercite funcţia cu bună-credinţă şi fidelitate faţă de ţară şi de colectivitatea
locală care i-a ales;
b) să respecte Constituţia, legile ţării şi celelalte acte normative cu forţă juridică
superioară;
c) să organizeze şi să pună în executare hotărârile consiliului local;
d) să manifeste probitate şi discreţie profesională, cinste şi corectitudine în
exercitarea mandatului;
e) să se abţină de la a emite acte administrative sau de a lua alte măsuri în
situaţiile în care se află în conflict de interese, ori de câte ori interesele
personale contravin interesului general;
f) să organizeze periodic audienţe şi întâlniri cu cetăţenii, să prezinte anual
consiliului local o informare cu privire la situaţia administraţiei locale;
g) să depună declaraţia de avere, în condiţiile legii etc.
7
5. Răspunderea primarului
7
A se vedea Art.63 din legea 215/2001
8
Antonie Iorgovan, op. citată, vol. I, 2001, p. 509
9
A se vedea Ioan Santai, op. citată, vol. I, 2002, p. 252
10
A se vedea V. Vedinaş, op. citată, pag.389-390
d) pentru exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor ce le revin, primarul
răspunde, după caz, contravenţional, administrativ, civil sau penal, în
condiţiile legii.12
În ceea ce priveşte răspunderea contravenţională a primarului, trebuie să
observăm că în premieră pentru legile organice ale administraţiei publice locale de după
1990, Legea nr. 286/2006 introduce un capitol nou intitulat „Contravenţii şi sancţiuni”.
Aşadar, conform art. 118 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu
modificările şi completările ulterioare, republicată:
„(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 5.000
lei următoarele fapte:
a) nepunerea în aplicare, cu rea-credinţă, a hotărârilor consiliului local de
către primar;
a) neprezentarea în termenul prevăzut de Legea finanţelor publice locale a
proiectului bugetului unităţii administrativ-teritoriale de către primar, din
culpă;
b) neprezentarea de către primar a rapoartelor prevăzute de lege, din culpă ...;
c) neluarea măsurilor necesare, stabilite de lege, de către primar în calitate de
reprezentant al statului în unităţile administrativ-teritoriale.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor se fac de către prefect, în
calitate de autoritate publică, reprezentant al Guvernului pe plan local.”
Având în vedere că potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol, dispoziţiile
menţionate se completează în mod corespunzător cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că împotriva
procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi aplicarea amenzii primarul poate
formula plângere la judecătorie.
În cazul în care primarul este nemulţumit de soluţia instanţei de fond, primarul
poate formula recurs la secţia de contencios administrativ a tribunalului competent.
11
A se vedea art.3 alin.2, art.4, art.20-23 din Legea nr. 343/2004 privind Statutul
aleşilor locali
12
A se vedea art.154 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu
modificările şi completările ulterioare
Aşadar, litigiile generate de răspunderea contravenţională a primarilor sunt supuse
unui dublu grad de jurisdicţie, fondul şi recursul.
În legătură cu răspunderea administrativă ca formă a răspunderii juridice pe
care o tratăm în ultimul capitol al prezentei lucrări, considerăm aici, ca fiind necesare
următoarele consideraţii:
a) răspunderea administrativă este antrenată ori de câte ori este săvârşită o faptă
ilicită, denumită abatere administrativă;
b) abaterea administrativă este percepută în doctrină într-un dublu sens, după cum
urmează:
• în sens larg, prin abatere administrativă se înţelege orice încălcare a
normelor de drept administrativ;
• în sens restrâns, prin abatere administrativă se înţelege numai acea
faptă administrativă ilicită care constituie contravenţie;
c) doctrina de drept administrativ consacră trei forme ale răspunderii
administrative şi anume: răspunderea administrativ-disciplinară, răspunderea
administrativ-contravenţională şi răspunderea administrativ-patrimonială.
În acest context, apreciem că formularea din art.154 alin.1 al Legii administraţiei
publice locale nr. 215/2001 cu privire la răspunderea primarilor este eronată. De lege
ferenda, considerăm că se impune modificarea acestuia, în sensul de a consacra în sarcina
primarilor răspunderea administrativă, civilă şi penală, după caz, în funcţie de natura şi
gravitatea faptelor ilicite săvârşite în exercitarea mandatului.
Aşa cum am relevat deja, răspunderea administrativă îmbracă trei forme,
respectiv: răspunderea administrativ-contravenţională pe care am abordat-o deja,
răspunderea administrativ-disciplinară şi răspunderea administrativ-patrimonială, la care
ne vom referi în cele ce urmează.
În ceea ce priveşte răspunderea administrativ-disciplinară, este evident că poate fi
antrenată ca urmare a unor abateri disciplinare.
Apreciem că potrivit dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 215/2001 – legea
administraţiei publice locale, primarul ar putea săvârşi următoarele abateri disciplinare:
a) neexercitarea mandatului timp de 45 de zile consecutiv, în mod nejustificat;
b) nesocotirea intereselor generale ale colectivităţii locale;
c) neexercitarea atribuţiilor ce îi revin, inclusiv cele pe care le exercită în calitate
de reprezentant al statului.
Săvârşirea acestor fapte care constituie abateri disciplinare specifice pentru
primar, au drept consecinţă încetarea de drept a mandatului ori suspendarea din funcţie a
acestuia, ca sancţiuni administrativ-disciplinare specifice pentru primari.
În astfel de situaţii prefectul, prin ordin, ia act de încetarea respectiv. Suspendarea
de drept a mandatului de primar.
În sfârşit, opinăm că răspunderea administrativ-patrimonială a primarului se
fundamentează pe art. 52 din Constituţia României, republicată şi Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Cu alte cuvinte, această formă a răspunderii va fi antrenată ori de câte ori o
persoană va fi lezată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act
administrativ ilegal emis de primar sau, prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri
adresate primarului.
În ceea ce priveşte răspunderea civilă menţionăm că este o formă de răspundere
mai severă decât răspunderea patrimonială, în sensul că presupune atât repararea pagubei
precum şi beneficiul nerealizat.
Deşi legea nu prevede în mod expres ipotezele în care poate interveni, apreciem
că răspunderea civilă a primarilor poate fi antrenată în următoarele ipoteze:
a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului unităţii administrativ –
teritoriale pe care o reprezintă;
b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor încasate necuvenit;
c) pentru daunele plătite de autoritate, în calitate de comitent, unor terţe persoane,
în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Evident că răspunderea primarului va fi antrenată numai dacă se reunesc cele trei
elemente, respectiv: vinovăţie, faptă ilicită şi prejudiciu.
În sfârşit, răspunderea penală este cea mai gravă formă a răspunderii primarului şi
intervine numai atunci când primarul săvârşeşte o infracţiune în exercitarea atribuţiilor ce
îi revin.
6. Aparatul de specialitate al primarului
Concluzii:
Bibliografie
Antonie Iorgovan Tratat de drept administrativ, vol. I, ediţia a III-a, Editura All Beck,
Bucureşti, 2001,
Ioan Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Editura Risoprint, Cluj
Napoca, 2002
André de Laubadere, Traité de droit administratif, 6-éme édition, vol. I, Paris, L.G.D.J.,
1973,