Sunteți pe pagina 1din 6

INSTAURAREA COMUNISMULUI IN ROMANIA

O dictatura absolut inumana


In Romania esecul comunismului a fost cel mai socant, dezastrul economic cel mai adanc si
conditiile de trai cele mai inumane. Natura eratica a procesului luarii deciziilor, gustul pentru proiecte
economice grandioase si adularea deliranta a conducatorului si a ideilor lui irationale au sfarsit prin a
impinge tara la dezastru si au nascut o societate monstruoasa, in care supunerea si frica au luat locul
demnitatii, iar minciuna pe al adevarului. Umilinta, lipsurile si opresiunea s-au adunat, fara ca un sfarsit,
oricare ar fi fost el, sa fie intrevazut.
Cu timpul, in Occident se punea, din ce in ce mai insistent, o intrebare: “Care este punctul limita?”
De la oameni de rand la experti, toti se intrebau cata suferinta vor mai indura romanii pana sa se revolte si
sa se elibereze. Nimeni nu putea da un raspuns. De multe ori se credea ca oamenii au ajuns la limita
suportabilului, dar curand incepea sa para ca o asemenea limita nu exista. Toata lumea era surprinsa
aparenta inertie si pasivitate a romanilor, un palid raspuns gasindu-se in istoria, psihologia sociala sau
realitatea dura a vietii cotidiene a natiunii.
In anii 70 si 80 s-au facut eforturi intelectuale de a se gasi particularitatea regimului Ceausescu.
Pentru unii, era Stalinism primitiv. Altii adaugau o tenta de traditie bizantina la totalitarismul communist
classic, iar o a treia categorie vorbea de o societate – erzats, de pseudo-orice, inclusive un pseudo-neo
stalinism1 .

Inceputul dominatiei comuniste


Preponderenta sovietica s-a manifestat imediat dupa 23 august 1944, cand delegatia romana s-a
deplasat la Moscova pentru a semna Conventia de armistitiu cu Natiunile Unite. P.C.R. a actionat penrtu
crearea unui sistem de aliante a fortelor de stanga si la ordinul Moscovei, comunistii au sporit starea de
confuzie, pentru a ajunge la putere. La Conferinta de la Moscova din 9 octombrie 1944 Stalin si Churchill
au impartit Balcanii iar sfera de influenta sovietica in Romania era de 90%.
P.C.R.a iesit din Blocul National Democrat (B.N.D.) si din guvern si impreuna cu P.S.D. si alte
grupari fidele comunismului au format Frontul National Democratic (F.N.D.). Iar in nordul Transilvaniei,
U.R.S.S. a instituit un regim de ocupatie militara. P.C.R. a atras in F.N.D. si grupari desprinse din
partidele istorice precum cea national-taranista condusa de Anton Alexandru si cea liberala condusa de
Gh. Tatarescu. In ianuarie 1945 Gheorghidiu Dej si Ana Pauker au fost chemati la Moscova; ultima etapa
a fost organizarea unor demonstratii pentru demiterea guvnului Radescu. La 24 februarie 1945 au avut loc
mari demonstratii in Bucuresti, soldate cu morti si raniti iar la 28 februarie 1945 A.J. Vasinski, adjunctul
ministrului de externe sovietic, a cerut regelui sa numeasca un nou govern condus de Petru Groza. In
guven au intrat si Gh. Tatarescu impreuna cu A. Alexandrescu.
La 9 martie 1945 nordul Transilvaniei a intrat sub controlul administratiei romanesti si pentru a
atrage simpatia tarainilor, P. Groza a infaptuit la 23 martie 1945 reforma agrara pentru ca in 1949 sa
declanseze campania de colectivizare.
Regele Mihai a cerut demisia lui Groza si a declansat “greva regala”. Aceasta s-a sfarsit prin
includerea in govern a doi reprezentanti de la P.N.L. si P.N.T. iar Groza a epurat aparatul de stat, a creat
lagare de detinuti, a suprimat ziarele de opozitie, a infiintat sovromurile si tribunalele populare si a anuntat
alegeri libere.
Pentru intimidarea opozitiei guvernul a trecut la arestari in randul acesteia si i-a fost obstructionata

Ample analize ale regimului Ceausescu- Trond Gilberg-“Nationalism and communism in Romania:The rise and fall
of Ceausescu’s personal dictatorship”, Lynne Rienner “Nicolae Ceausescu: a study in political leadership,”, Daniel
Nelson “Romania in the 80s”.
campania electorala. Armata sovietica, politia si jandarmeria comunista i-au sprijinit pe comunisti.
Electoratul a votat pentru partidele istorice insa comunistii au falsificat rezultatul alegerilor, au iesit
invingatori, reprezentantii puterilor occidentale acreditati la Bucuresti ne sprijinind fortele democratice sip
e regale Mihai.
Pe 10 februarie 1947 Romania a semnat Tratatul de Pace cu Natiunile Unite. Dupa aceea comunistii
au trecut la un alt val de arestari: actiunea de la Tamadau a vizat compromitere P.N.T.; partidele politice
au fost interzise si opozitia lichidata. In noiembrie 1947 au fost inlaturati liberalii din govern iar P.C.R. a
ramas partid unic. Regele Mihai I a fost invitat la ceremonia casatoriei principesei Elisabeta la Londra,
aici a avut convorbiri cu diferiti oameni politici care l-au sfatuit san u se mai intoarca in tara insa el s-a
intors. Pe 30 decembrie 1947 Gheorghidiu Dej si Petru Groza i-au cerut regelui Mihai sa abdice. Ultimul
obstacol in calea comunizarii a fost inlaturat, in aceeasi zi proclamandu-se Republica.

Perioada stalinista. Regimul lui Gh. Gheorghidiu Dej


Proclamarea Republicii in 1947 a deschis calea crearii statutului totalitar, care s-a bazat pe un partid
unic, pe centralizarea economiei, pe suprematia politiei secrete. In februarie 1948 s-a infiintat P.M.R.,
condos de Gh. Gheorghidiu Dej, urmat de Ana Pauker si Vasile Luca. Tot in 1948 a fost adoptata si prima
Constitutie comunista care a imitate-o pe cea sovietica din 1936. Organul legislative supreme era Marea
Adunare Nationala. Intreaga putere politica a apartinut partidului unic care a fost sprijinit de politia
politica. Fostii demnitari au fost exterminate si inchisi in lagare de munca (Sighet, Rm. Sarat, Gherla,
Pitesti,Aiud): la Pitesti au fost “reeducati” intre 1948 si 1952 tineri(elevi, studenti), la canalul Dunare-
Marea Neagra au fost inchisi 80000 de oameni, multi murind din cauza conditiilior inhumane.
Gheorghidiu Dej si-a indepartat toti rivalii, in 1954 lichidandu-l pe Lucretiu Patrascanu.
Stalinismul economic a cuprins: nationalizarea intreprinderilor, etalizarea bancilor, colectivizarea
agriculturii. In industrie s-au aplicat planurile cincinale, ele stabilind ritmuri inalte de dezvoltare,
necolerate cu resursele tarii. Colectivizarea s-a terminat in 1962 cuprinzand 96% din terenurile arabile ale
tarii. 80000 de tarani care au refuzat sa se inscrie in C.A.P.-uri au fost arestati. Prin atalizarea Bancii
Nationale a intrat in mana comunistilor cea mai importanta banca romaneasca.
Pe plan cultural au fost rupte relatiile cu Occidentul si s-a adoptat modelul sovietic:
proletculturismul. In 1948 a fost adoptata Legea invatamantului iar religia ca obiect de studio a fost
inlocuita cu istoria Partidului Comunist al Uniunii Sovietice si cu geografia U.R.S.S.. Profesorii care nu au
acceptat au fost exclusi din invatatmant. S-a introdus cenzura; Biserica a fost subordonata autoritatilor
comuniste iar biserica greco_catolica a fost silita sa se uneasca cu cea ortodoxa.
In plan politic Romania a intrat in C.A.E.R. in 1949 iar in 1955 a intrat in pactul de la Varsovia. In
anul 1953 a murit Stalin iar in 1956 a avut loc revolutia anticomunista din Ungaria. In 1958 trupele
sovietice s-au retras din Romania si aceasta a inceput sa se distanteze de U.R.S.S. dar nu a abandonat
modelul soviatic. Comertul romanesc a inceput sa se reorienteze catre Occident. Romania nu a acceptat
“panul Valev” care dorea sa faca din Romania o zona agricola in interiorul U.R.S.S. si a reluat relatiile cu
Iugoslavia, de care se indepartase dupa ce caonducatorul acesteia, Tito, s-a desprins de Moscova. In 1964
a fost lansata o declaratie care proclama egaliatatea tuturor partidelor comuniste insa cu toate incercarile
de reforma regimul Dej nu poate fi absolvit de crimele comise impotriva opozantilor.

Regimul nationalist-comunist
Nicolae Ceausescu
Moartea lui Gheorghiu-Dej a pus problema succesiunii sale în conducerea
P.M.R. Atunci, „educat” încă din 1952 pentru a „sluji” politica comunistă, Nicolae
Ceauşescu vine la putere. Cu toate că acesta beneficiase de politica de destindere a
lui Dej, Ceauşescu a atacat vehement pe fostul conducător, proclamându-se
deschizătorul marii politici.
Prima etapa a regimului ceauşist s-a desfăşurat între anii 1965-1971. Principalii factori
au fost : adoptarea unei noi Constitutii, redenumirea tarii in Republica Socialista Romania si schimbarea
denumirii P.M.R. in Partidul Comunist Roman(P.C.M.).
Toate promisiunile cu caracter populist făcute de către Ceauşescu, i-au întărit
poziţia. La acea vreme, noul lider nu urma numai câştigarea simpatiei faţă de popor
ci şi pe cea a Occidentului. Prin această politică a sa, Ceauşescu a reuşit să câştige
şi simpatia poporului. Realizărilor din această etapă li s-a adăugat momentul din
1968, care s-a dovedit a fi decisiv pentru propulsarea lui Ceauşescu in politica
internaţională. La un momentdat „tovarăşul” Ceauşescu a atacat verbal U.R.S.S. Din
acel moment prestigiul lui Ceauşescu a crescut imens.
Repetatele vizite în străinătate ale „tovarăşului” au amplificat rolul României pe
plan internaţional.
A doua etapă a regimului Ceauşist s-a desfăşurat între anii 1971-1980.
Această etapă a avut ca punct de pornire vizitele lui Ceauşescu în China şi în Coreea
de Nord. Din 1972, acesta începe sa-si pună rudele în posturi importante în partid şi
în sistemul organelor de stat. În 1973 soţia sa, Elena, este promovată în Comitetul
Executiv al P.C.R. În 1974 Ceauşescu devine preşedinte al republicii. Tot în anii ’70
dictatorul nostru a luat o serie de decizii economice greşite, „pregătind” astfel criza
economică din anii ’80.
Cea de-a treia etapă a regimului Ceauşist s-a desfăşurat între anii 1980-
1987. După 1980 starea de criză a României a devenit evidentă. În această perioadă
ţara noastră avea nevoie de materii prime din străinătate. Tot în această perioadă
de criză s-au înregistrat împrumuturi imense din străinătate. Majoritatea statisticilor
erau falsificate pentru a acoperi o economie falimentară. Atunci poporul român era
folosit tot mai mult ca o armă de propagandă a regimului Ceauşist.
Ultima etapă şi anume sfârşitul regimului Ceauşist a avut loc între anii 1987-
1989. În aceşti doi ani dictatorul pierduse total sprijinul populaţiei. Dornic de a
modifica fizionomia oraşelor, regimul a început o serie de demolări ale construcţiilor
vechi. Aşadar la 21 septembrie 1988, Ceauşescu a organizat un miting pentru a
explica populaţiei de ce politica sa este cea mai bună. Însă, întâlnirea nu a mers aşa
cum s-a aşteptat. Mulţimea a început să-l huiduie pe dictator, după care mulţimea a
pătruns în Comitetul Central, Televiziunea şi Radioul, anunţând poporul că
Ceauşescu a fugit. În cele din urmă Ceauşescu a fost prins la Târgovişte pe data de
25 decembrie. După ce au fost judecaţi, Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost
executaţi.

Optiuni ce au dus la dezastru


Regimul Nicolae Ceausescu a infaptuit o politica economica menita sa industrializeze Romania intr-
un timp scurt, fara nici o preocupare pentru nevoile reale ale tarii sau sacrificiile umane. Asa numita rata a
acumularii (procentul din venitul national reinvetit in economie) era mentinuta constant la un nivel excesi
de ridicat, de aproape 30%, pentru a pastra un ritm inalt de crestere economica. Prioritatile si obiectivele
economice erau stabilite arbitrar, avand la baza mai degraba inclinatiile si preferintele personale ae
conducatorului si ale sotiei sale. Obsesia stalinista a dictatorului privind industria grea ca obiectiv prioritar
l-a facut sa dezvolte cu orice prêt o uriasa industrie siderurgica si metalurgica. Veleitatile stiintifice de
chemist ale Elenei Ceausescu au dat nastre unei vaste industrii pentrochimice. Aceste ramuri au devenit
pivotii economiei romanesti.Ambele optiuni s-au devenit irationale, si pe deasupra, foarte costisitoare.2
Pricipala eroare economica a acestor optiuni consta in aceea ca ele ignorau total lipsa de
materii prime si resurse energetice a Romaniei. Desi era bogata in resurse naturale, tocmai pentru
industriile care erau prioritare lui Ceausescu Romania avea prea putina materie prima. In
consecinta, toate materiile prime, sau cea mai mare parte a lor, ca si energia utilizata proveneau
din import.. Spre exemplu , in 1988, importurile de minereu de fier se marisera de 20 de ori fata
de punctul 1960. Paradoxul era ca acele industrii care se bazau pe materie prima si energie din
import nu prea reuseau sa-si desfaca produsele pe piata mondiala. In 1988 (an pentru care datele
sunt mai mult sau mai putin corecte), numai 10,2% din productia de otel o reprezenta otelul inalt
aliat, cu o sansa de a se vinde pe piata mondiala saturata. In ansamblu, industria grea nu era
capabila sa aduca suficienta valuta straina nici macar pentru a a coperi costurile materiilor prime

2 Studiu detaliat al politicii ceausiste Vlad Georgescu “Romania-40 ani (1944-1984)” (publicata la New York”
si ale energiei importate pe care le utiliza. Pentru a compensa acest deficit, regimul sporea
constant exporturile de alimente si bunuri de larg consum, adica exact de ceea ce romanii aveau
nevoie. Industriile prioritare erau si energofage, spre exemplu combinatul de aluminiu de la
Slatina consuma, in 1989 electricitate echivalenta cu consumul casnic al intregii populatii din
Romania.

Lipsurile
In timp ce se faceau investitii enorme in aceste obiective prioritare si in constructii megalomane,
regimul neglija alte industrii, pentru care existau rezerve corespunzatoare de materii prime autohtone. Din
“granarul Europei”, Romania a devenit “cutia milei”. Industrializarea obsesiva a avut doua efecte
devastatoare asupra agriculturii. Intai, ea a privat productia agricola de investitiile indispensabile in
masini, irigatii, ameliorari funciare si ingrasaminte, si apoi, a depopulat satele. Cel de-al doilea efect a luat
proportii dramatice, lasand munca campului in principal in seama femeilor si a batranilor. Mai mult, intr-o
vreme cand alte tari comuniste liberalizau legile cu privire la proprietatea funciara si slabeau controlul
statului asupra proprietatii agricole, Ceausescu reintroducea in 1983 cotele obligatorii catre stat, iar in
1986 decreta ca toate terenurile agricole erau proprietate de stat data in folosinta temporara numai
gospodariilor agricole de stat si cooperatiste sau taranilor individuali. Imixtiunea si jaful statului erau deja
strigatoare la cer, suprimand orice motivatie ca taranul sa munceasca mai bine sau sa produca mai mult.
Efectele au fost cumplite. Productivitatea agricola era una din cele mai scazute din Europa. Se
comiteau exagerari aberante cand se reportau recolte record de cereale, spre exemplu, in 1989, Ceausescu
a anuntat ca recolta de grau atingea 60 000 000 tone cand, de fapt, ea se situa sub 17 000 000 tone. In
1989 de fapt, recolta de porumb la hectar era doar o fractiune din a celorlalte tari, fie ele si comuniste:
33% din recolta Italiei sau a Germaniei occidentale, 45 % din cea a Ungariei. Recolta de grau era mai
putin de 55% din cea a Germaniei si a Frantei. Aceeasi soarta a avut-o si productia de lapte. In 1988,
productia pe locuitor a industriei alimentare era: carne 37,2 kg, branza- 3,2 kg, unt- 1,7 kg, ulei
comestibil-14,2 kg.
Chiar si aceste resurse atat de limitate ar fi putut asigura o hrana saracacioasa, dar acceptabila
pentru populatie, daca nu s-ar fi exportat frenetic alimente in schimbul valutei forte sau al energiei.
Decizia lui Ceausescu de a achita datoria externa de 12 mld $ a Romaniei in numai cativa ani insemna,
pactic, ca orice putea fi vandut peste hotare pentru valuta forte. Produsele alimentare si bunurile de
consum erau printre articolele cel mai usor de vandut. Desi nu sunt inca disponibile date demne de
incredere, din care sa rezulte cat de mult s-a exportat in realitate, exista numeroase dovezi ale penuriei
insuporabile de produse alimentare de baza, majoritatea rationalizate, si ale malnutritiei, in special in
randul copiilor.
In1982, regimul, intrecand orice masura, a acuzat largi categorii ale populatiei ca se
supraalimenteaza si, in consecinta, a instituit o Comisie pentru Alimentatia Rationala, care sa
supravegheze punerea in aplicare unui Program de Alimentatie Stiintifica. Goana febrila dupa mancare
devenise principala a majoritatii populatiei tarii, care nu-si avea egal decat poate in suferinta provocata de
frig, iarna.
In conditiile in care aproape intreaga energie de productie interna sau importata era inghitita de
industria grea, consumul privat fusese redus la o cantitate neglijabila. S-a decretat ca temperatura din
locuintele oamenilor de rand nu putea depasi iarna 18 grade Celsius. Maximum permis pentru iluminatul
unei camere era un bec de 40 wati.

Etiopia Europei
Grandomania cuplului prezidential a condus la incercarea de a mari substantial populatia Romaniei
prin ceea ce a fost, probabil, cea mai abominabila politica a natalitatii din lume. La Congresul partidului
din 1984, Ceausescu a stabilit ca obiectiv cresterea populatiei Romaniei de la aproximativ 23 mil la 30 mil
pana in anul 2000. Pe langa interzicerea anticonceptionalelor si a avorturilor, regimul a instaurat pentru
toate femeile salariate de varsta productiva controale ginecologice, pentru a se putea constata daca o
femeie e gravida si pentru a o forta sa duca sarcina pana la capat. Rezultatul a fost o crestere tragica a
mortalitatii in randul femeilor, de la 86 decese materne la 100 000 copii nascuti vii in 1966 la 150 in 1984,
84% din acestea fiind atribuite unor avorturi practicate ilegal.3
Toate aceste masuri, ca si durele pedepse pentru incalcarea lor, au fost luate intr-o vreme cand
oamenii pur si simplu nu puteau sa-si hraneasca copiii sau sa le asigure o locuinta adecvata. Multi copii
mureau in spitale la scurt timp dupa nastere din cauza lipsei de igiena, caldura si medicamente. In 1989
mortalitatea infantile era de 3 ori mai mare decat in SUA. Numerosi copii erau abandonati in orfelinate
mizere si supraaglomerate, numite de Washington Post “magazii de copii”. Intr-o relatare din Romania,
Mary Battiata cita surse romanesti ce estimau numarul copiilor din aceste orfelinate intre 15 000 si 40 000.
Conditiile din asemenea case de copii au fost descrise de un medic francez ca “ceva intre Auschwitz si
Kampuchea”.
La finele deceniului 9 Romania se afla pe ultimile locuri din Europa la aproape toti indicatorii:
sanatate, conditii de locuit,puritatea aerului, accesul la radio si tv, servicii, educatie, transport etc. Ea a fost
supranumita “Etiopia Europei”. Romanii traiau un cosmar pe care erau fortati sa-l numeasca “Epoca de
aur”, sub “indrumarea” “geniului Carpatilor” si al “marii savante de renume mondial”. Aceste colosale
minciuni erau insotite permanent de mii de altele, intr-un cor de nebunie colectiva simulata. Ted Koppel a
folosit o metafora extrem de sugestiva spunand ca Romania era “o casa de nebuni in care dementi
conduceau azilul, iar internatii erau pedepsiti pentru a fi intregi la minte”4. Si efectiv oamenii erau
pedepsiti pentru ca refuzau sa joace scenaiul “dementilor”. Oamenii erau amentintati, corupti, striviti
psihologic de acest regim. Amploarea coruptiei si a vanzarii sufletelor in schimbul unei sanse ceva mai
mari la supravietuire in lupta cu frigul si foamea isi gasea expresia in coopeararea pe care multi romani o
ofereau, cel mai adesea ca informatori ai omniprezentei Securitati. Se spune ca unul din 4 sau chiar din
trei romani era informatori , estimare ce nu a fost dovedita, dar nici contestata.

Mixtura letala de frica si manipulare


In primul rand, Securitatea manipula intreaga populatie prin infiltrari perfide sau prin represiuni
dure, violente. De asemenea, structura tentaculara, mafiota a puterii, in care marea familie a dictatorului si
a sotiei sale detinea functiile de comanda, facea imposibila orice rezistenta la nivelul sistemului.
O alta imprejurare unica in felul ei e insasi clasa muncitoare, mult mai tanara ca in alte tari. Ea
cuprinde un procent de tarani stramutati la oras, care si-au pierdut valorile satului, dar nu au asimilat
modul de a gandi al oraseanului. Acest segment era atat de vulnerabil, incat putea fi foarte usor indus in
eroare si manipulat. De asemenea, el putea fi foarte greu abordat de oamenii deschisi spre reforme, mai
ales de intelectuali. Intelectualii romani sunt adesea acuzati de elitism sau blamati cel putin pentru lipsa de
comunicare cu muncitorii ce friza dispretul. Indiferent daca acuzatia este adevarata sau nu, fapt este ca in
Romania n-a existat un Solidarnosc sau un Forum Civic.
In schimb, existau frictiuni si animozitati sociale si nationale, intretinute cu perfidie. Diversiunea
nationalista avea mare success in orice directie se indrepta. Flagelul antisemitismului a fost reactivate,
incomodat putin de dimensiunile reduse ale tintei (o pupulatie evreiasca redusa de emigrare la numai 20
000 de la cei 400 000 de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial), dar foarte eficace. Ura impotriva
ungurilor s-a dovedit extreme de utila. In fine, sentimentele antirusesti au fost abil puse in valoare chiar de
la inceput de Ceausescu , care si-a construit reputatia de lider nationalist si independent tocmai prin
ostilitatea afisata fata de Moscova5, atitudine ce i-a folosit atat pe planintern cat si international. Acest
lucru i-a permis lui Ceausescu sa transforme Romania in mosia lui proprie.
Occidentul poarta probabil o anume raspundere, pe care ar trebui sa o recunoasca si s a si-o
assume, de a se fi lasat dus de nas de Ceausescu pentru atata vreme si cu un folos atat de mic. Atutudinea
echivoca a Apusului fata de Ceausescu a constituit, se pare, un factor inhibant petru o potentiala opozitie.
Acesta este un punct de vedere legitim si poate chiar justificat,desi el pare adesea o tentative de a “muta in
exterior vina”.
In cele din urma, Occidentul si-a racit atitudinea fata de Ceausescu si l-a plasat intr-un soi de
carantina diplomatica in cea de-a doua jumatate a anilor 80. Totusi, SUA au continuat pana in 1988 sa
acorde Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate. In 1988, Romania era izolata atat in vest, cat si in

3 Profesorul Vladimir Trebici nota ca in timpul iernii grele a anului 1985 rata mortalitatii a crescut cu 22% in
comparative cu rata normala, lucru ce s-a soldat cu 18 000 decese in plus.
4 Raportul autorului pentru AB News 2 aprilie 1990
5
est, iar inspaimantaoarea ei performanta in domeniul drepturilor omului era denuntata la scara universala.
Riposta lui Ceausescu a fost de a deveni sabotorul procesului Helsinki, proces care cunoscuse o puternica
accelerare in 89. Rolul pe care l-a jucat l-a consacrat definitiv ca un paria al comunitatii statelor europene,
un fapt care la randul sau a incurajat considerabil opozitia interna din Romania.