Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Sinteze de curs
Tamara Bîrsanu
1
I. PROBLEME GENERALE ALE PSIHOTERAPIEI
I.1 DEFINITIE
Este bine cunoscut faptul ca cuvantul poate sa raneasca omul, să-l ducă în
disperare ba chiar sa declanşeze o boală adevarată. Se poate întâmpla şi
contrariul: poate să aline o durere, sa vindece o boala, sa linisteasca un suflet. Pe
aceasta se bazeaza psihoterapia. Totusi, intrebarea “Poate oare cuvantul sa
devina un intreg inteles nu numai pentru suflet dar si pentru corpul fizic? “ –
raspunsul este “DA”, ba chiar mai eficient decat orice medicament iar aceasta ne
dovedesc rezultatele stiintifice a marilor savanti.
3
PSIHOTERAPIA – este o metoda de actiune a terapeutului asupra
psihicului unui bolnav sau asupra unui grup de bolnavi cu ajutorul
cuvantului asupra sistemului II de semnalizare in vindecarea atat a
bolnavilor neuropsihici cat si somatici. Totodata actiunea terapeutica asupra
psihicului se poate obtine si prin actiunea preparatelor psihotrope (neuroleptice,
tranchilizante, etc).
1. Rationala;
2. Sugestiva (tratarea prin sugestie);
3. Analitica (psihanaliza).
4
La noi in tara si in tarile europene mai des se folosesc terapiile rationale si
sugestive. In SUA si in unele tari din occident mai frecvent se apeleaza la
psihanaliza. In afara acestor metode de baza in spihoterapie se mai folosesc si
alte metode ca: antrenamentul autogen, psihoterapia colectiva, terapia cauzala,
etc.
5
• reducerea intensitatii conflictului;
• intarirea capacitatilor integrative;
• reorganizarea structurilor defensive;
• modificarea conflictelor inconstiente fundamentale;
• redistribuirea mai mult sau mai putin profunda a investitiilor afective in
vederea unei dezvoltari armonioase a personalitatii, modificarea organizarii
personalitatii in directia functionarii adaptative si mature.
Obiectivele amintite pot fi formulate relativ independent (in sensul ca in
fata unui pacient in criza ne formulam obiective imediate, in timp ce pentru un
pacient cu EGO slab, nevrotic, ne propunem obiective de perspecitva dupa cum
ele pot fi inscrise intr-o anumita ordine, succesiunea lor fiind in functie de starea
si situatia pacientului.
Totodata obiectivele initial stabilite pot fi constant urmarite dupa cum pot
fi modificate in succesiunea lor in continut sau pot fi inlocuite cu altele
considerate mai adecvate. Desigur schimbarea obiectivelor este determinata de
numerosi factori si in primul rand de disponibilitatea si responsivitatea
pacientului fata de psihoterapie.
6
Pacientul cu manifestari psihopatologice acute recent aparute consecutive
unor situatii psihostresante beneficiaza in primul rand de o psihoterapie
suportiva, superficiala si abreviata.
7
I.4 TEHNICI SI METODE IN PSIHOTERAPIE
Modele psihoterapeutice
• psihoterapii individuale:
- psihoterapii dialectice
- psihanaliza – restructurarea personalitatii prin terapii
analitice:
1. analiza experentiala
2. psihoterapii nondirective
3. psihoterapii scurte
4. longoterapie
- psihpoterapii sugestive –hipnotice – hipnoza=
relaxare barbiturica
- alianta terapeutica
- transferul
- contratransferul
- rezistentele
9
In desfasurarea ei, relatia terapeutica prezinta niste etape dupa cum
urmeaza:
1. etapa de inceput
2. etapa de lucru activ cu pacientul
3. etapa de detasare
4. etapa de incheiere
Pentru fiecare etapa sarcinile terapeutului sunt diferite. Acesta trebuie sa
creeze clientului sau conditii cat mei prielnice ca securitatea si suportul
emotional.
10
relatieie psihoterapeutice. Astfel se va instala “ o noua ordine” in campul
terapeutic.
Aceste reguli din cadrul relatiei terapeutice sunt aspecte valabile diadei
client-terapeut:
- un aspect etic
- un aspect tehnic
- un mod de comunicare specific
Fiecare scoala psihoterapeutica presupune o anumita conceptie despre
boala si sanatate si conform acestora sunt demarate procedurile terapeutice.
11
Interviul clinic poate fi influentat de unele efecte sugestive ale formatiei
profesionale ale terapeutului.
- increderea nterpersonala
- incertitudinea
- expectatiile interogative
O serie de “ mituri clinice” genereeaza efecte sugestive astfel:
12
II.3 RELATIA TERAPEUTICA IN TEORIA SI PRACTICA UNOR
SCOLI TERAPEUTICE.
TENDINTE INTEGRATIVE
TERAPEUTUL CA IDEAL
TERAPEUTUL CA VIZIONAR
14
Acest model are multe similaritati cu cel anterior, esenta sa fiind ca i se
atribuie terapeutului calitati de atotstiutor, de expert, si de putere. Clientul
asteapta sfaturi si anticiparea sugestiile care ii pot fi oferite initial, sfatuitorul se
simte mandru de sine, puternic, atotstiutor, suferind de o adevarata
autointoxicare. Cu timpul el incepe sa aibe indoieli asupra el insasi, fapt care
duce la dezamagire, la trairea de incopetenta , de esec terapeutic.
17
1. motivatia clara pentru psihoterapie;
2. dorinta puternica de schimbare;
3. un anumit grad de forta a EGO-ului;
4. o anumita capacitate de relationare;
5. un anumit grad de dezvoltare cognitiva.
Se sustine ca psihoterapia este in primul rand eficace pentru tineri, adulti,
anxiosi, suferinzi de tulburari minore ca si pentru indivizii care prezinta o
functionare sociala satisfacatoare, capacitatea de a se exprima in plan afectiv.
18
5. Terapeutul va manifesta interes fata de pacient ca si dorinta de a-l ajuta
(sa simta ca vrem sa-l ajutam).
In urma evaluarii orientative a problematicii pacientului, terapeutul va
stabili numarul sedintelor pe care le considera necesare pentru pacientul
respectiv.
II.6 DUREREA
19
de importanta. Durerea se insoteste de impotente functionale reflexe sau
generate de teama de durere.
20
potentiale de actiune. Ipoteza aceasta “specifista” se bazeaza si pe faptul ca
exista fibre specializate care raspund numai la o satimulare intensa, dar nu
inseamna ca ele sunt “fibre de durere” si ca ele produc intotdeauna durere sau
numai durere.
21
mutilari. Mai tarziu, copii isi provoaca accidental arsuri, traumatisme osoase
pana la fracturi. Izbeste imprudenta lor extrema si – ca trasatura psihopatologica
– dorinta de a brava, lasandu-se maltratati “eroic” de catre alti copii, aruncandu-
se din copaci sau pe fereastra etc. Imobilizarea fracturilor este resimtita ca o
presiune intolerabila. Comportamentul se schimba la pubertate, odata cu
constiinta “necesitatii” de a-si ingriji corpul, uratenia fetei si muilarile creandu-
le complexe de inferioritate. Inteligenta este in limite normale. Din punct de
vedere medical, se cere, indeosebi, supravegherea starii dentitiei si a
complicatiilor infectioase.
22
intr-un mare procent de cazuri la administrarea unor substante indiferente
(placebo) – ceea ce demonstreaza valoarea psihoterapiei in combaterea durerii
fizice. Experienta clinica inscrie alte numeroase argumente in acelasi sens:
dureri cu origine organica (lezionale) evidenta, care cedeaza temporar la
psihoterapie. Psihoterapia poate fi eficace si in cazurile de dureri talamice prin
procese destructive cerebrale. Este cunoscuta metoda psihoprofilaxiei durerilor
de nastere.
Ca o problema psihologica, durerea face parte atat din viata normala cat,
mai ales, din viata patologica a organismului. Pradines vedea in durere
consecinta cresterii globale a sensibilitatii organismelor evoluate, in cadrul
evolutiei telereceptiei primejdiei; asa se explica insusirea sa de “avertisment
barbar”. In timp ce placerea apartine “simtului nevoii”, marcand indeplinirea
unei functiuni, savarsirea ei, cucerirea unui obiect, succesul impulsului catre un
obiect – durerea semnalizeaza pericolul rezultat din partea unui obstacol,
precede activitate de aparare care va expulza (sau care va invinge) obstacolul.
Faptul ca organele interne (sau creiereul) pot fi bolnave fara sa doara, se explica
prin aceea ca, in mod natural (fara interventia chirurgicala de exemplu)
organismul este incapabil sa elimine (sa expulzeze) cauza acelei perturbari. Din
acest punct de vedere, credem ca s-ar putea incerca o clasificare a durerilor,
dupa intentionalitate, adica dupa modalitatea (intuita sau imaginara) care le-ar
putea suprima sau atenua. Astfel, durerea ar puatea fi atenuata prin indepartarea
agentului “exterior” sau prin departarea de noxa (fuga), prin indepartarea unei
parti din corp, prin protejare sau dimpotriva prin dezvelire, prin imobilizare sau
dimpotriva prin umblet, printr-o anumita pozitie a corpului, prin apasare, prin
caldura, prin strigat, prin “deschiee” a zonei bolnave, prin expulzare (tenesme),
prin contactul senzorial cu organul bolnav (sa pun mana, sa vad). Interesanta
este impresia pe care o avem, uneori, dupa care prin intensificare durerea ar
putea sa se lichideze; este oare o intuire a luptei organismului subiacenta
durerii? Novalis vorbea de posibilitatea de a gasi satifactie in durere prin
identificarea cu forta implicata in provocarea ei. Mentionam ca, in “ileusul”
obstructiv, incetarea colicilor poate marca debutul fazei paralitice, de rau agur.
In ultimile cazuri, bolnavul are impresia ca s-ar linisti daca s-ar preciza sediul
durerii sau cauza – dar aici este vorba de anxietate si nu de durere; sau este
23
convins ca durerea va ceda prin trecerea timpului. Suntem in domeniul reactiilor
la durere, reactii care au o componenta experimentala, culturala si de filozofie a
vietii. In schimb, un fenomen proriu-zis psihofiziologic pare sa fie concurenta
interalgica, faptul ca o durere poate masca o alta durere (de exemplu, o durere
acuta poate oculta cronica, una neasteptata poate eclipsa o durere obisnuita).
24
amintire), ca psihalgie (durere psihogena, corticogena, centrogena, imaginativa,
obsesiva, psihosomatica, nevrotica; cerebralgie; algohalucinoza etc).
In ascultare exista o importanta componeneta fizica, denumita de catre unii specialisti si “limbajul
trupului” (A.Pease 1993), aceasta facand parte din metacomunicare, mai ales pe timpul tacerilor sau a intervalului
dintre asertiuni.
26
Ea este singura componenta vizibila a mesajului emis continuu de catre ascultator. Influenta sa este
decisiva, exprimand gradul real de disponibilitate al ascultatorului, ascultarea fizica poate construi la rasplatirea
dar si la indepartarea subiectului.
O postura destinsa, relaxata, cu corpul elastic, mobil, expresiv conjugate cu o fata care ofera un
zambet de simpatie, reprezinta semne majore de disponibilitate, de receptivitate fata de interlocutor, tot asa cum
corpul rigid, bratele incrucisate, faciesul incruntat, in tensiune, pot transmite mesaje involuntare de respingere, de
persoana nemultumita care judeca pe cel din fata lui.
Deschidearea fizica presupune a sta cu bratele deschise, cu mainile legate, cu trupul putin aplecat in
fata. Impreuna cu pozitia de fata in fata, el costituie elemente definitorii ale disponibilitatii fizice. Schimbul
continuu de priviri, caracteristic pozitiei fata in fata poate fi greu de suportat de timizi sau de persoane cu trairi de
vinovatie care se simt astfel visate, judecate. De aceea, ele pot prefera pozitia laterala. Trupul prea aplecat in fata
catre interlocutor poate naste impresia de agresivitate din partea sfatuitorului, prin invadarea spatiului personal al
clientului.
Din contra, o pozitie prea relaxata a trupului, aplecat pe spate, a trandavie impresioneaza neplacut prin
senzatia de nepasare, de lipsa de sensibilitate pe care o creaza.
Un contact vizual bun reprezinta o importanta sustinere a clientului, in timp ce privirea in alte parti
creaza si indica tensiune sau plictiseala, desi ea degajeaza interlocutorului, pentru un timp, depresiunea de a se
simti privit ca obiect de studio. Pe de alta parte insa contactul vizual sustinut ofera posibilitatea de a se urmari
jocul mimic al clientului, atat de important in procesul de comunicare. Zambetul si datul din cap destul de
frecvent, in sens afirmativ, pe parcursul discutiei creaza prezenta, exprima atentia care se acorda clientului, dar si
permisiunea de a vorbi si interesul fata de subiectul expus.
O mimica si pantomimica expresie, bine marcate care reflecta trairile clientului, reprezinta un avantaj. In
schimb, o atitudine de sfinx, cu zgarcenie in expresivitate, adica in dezvaluirea sfatuitorului, creaza raceala si
distanta.
Ascultarea presupune o serie de operatiuni aditionale din partea sfatuitorului ca: deschiderea discutiei,
intrarea in cadrul intern de referinta al clientului, structurarea si disciplinarea ascultarii, utilizarea mesajelor de
continuare, folosirea cuvintelor cheie, mentinerea cursului corect, evitarea sau reducerea la minimum a surselor
de interferenta si a mesajelor de descurajare, oglindirea.
Descrierea discutiei
Acesta presupune formularea unei invitatii, considerate si ca o permisiune de a vorbi. Ea poate avea si
forma unei intrebari deschise(OPEN-ENTED), a-l carui raspuns este nedeterminat lasand libertatea clientului de
a alege.
27
Iata cateva deschideri: “Aveti vreo problema? Sunt gata sa va ascult. Ati putea sa-mi spuneti ce va
framanta? Pareti tulburat(a), aveti ceva pe suflet?”.
De multe ori clientul afirma ca el nu stie daca va reusi sa se exprime corect, sa-si expuna problemele si
ca ar fi bine sa fie intrebat, el marginindu-se in a raspunde ”mai bine intrebati dumneavoastra”.
Astfel, clientul se retrage in pozitia de aparare, care ii este mai comoda. Prin aceasta apare riscul pentru
terapeut de a fi plasat intr-o pozitie dominanta, de investigator.
Daca tacearea se prelungeste excesiv, atunci este nevoie sa se accepte ca apararile clientului sunt prea
rigide si nu vor putea fi depasite de la inceput fara ajutor: este greu sa-ti dezvalui problemele…viata e
grea….(asertiunei nsotita de un sfat).
Structurarea discutiei
Un interviu psihoterapic trebuie sa inceapa cu o serie de lamuriri asupra pozitiei participantilor. Ele vor fi
repetate pe parcurs, ori de cate ori va fi nevoie. Clientii trebuie sa fie ajutati sa intre in pozitia activa, de persoane
care doresc sa se implice, sa participle direct la procesul de vindecare sau de schimbare. Ei trebuie sa lupte, sa
invete sa se ajute singuri. Pentru a realiza un asemenea obiectiv, ideal este sa ne plasa in pozitia de colaboratori,
de persoane de ajutor, si nu de experti care rezolva si prescriu solutii existentiale, ca si cum ar oferi tratamente.
Chiar daca se solicita un ajutor de tip medical, de ingrijire, activarea clientului se realizeaza numai prin
reducearea rolului sfatuitorului, care il va ajuta sa lucreze la solutiile proprii si nu ii va oferi unele gata fabricate.
Cele doua tendinte importante din aceasta categorie sunt: cea clasica, tipic
orientata catre problema, obiectiv si cea behaviorista.
28
sarcina a clientului fiind necorespunzatoare, J. Brown, C. Brown 1977.
Comportamentele nevrotice sau antisociale sunt considerate drept
rezultat al unor intariri gresite. Elevul nu a reusit sa-si modeleze
comportamentul social conform unor modele pozitive, proadaptative.
Solutia ar fi identificarea contingentelor intaritoare ale
comportamentelor gresite, iar prin manipularea mediului ele urmeaza
sa fie eliminate, fiind inlocuite cu cele dezirabile . Aceasta reprezinta o
manipulare obiectiva catre obiect.
Ultimile dezvoltari stiintifice au adus argumente in favoarea teoriilor
behavioriste. Astfel A. Bandura 1977 a produs o noua dimensiune a functionarii
mintale si anume eficacitatea. Succesul actiunii si trairea eficace rezultata
modifica substantial schemele mintale prin imbunatatirea imaginii de sine. Ea a
fost demonstrata prin aplicarea tehnicii afirmarii de sine asertive training J.M.
Boisvert, M. Beaudy, 1979. Pentru a largi cadrul stramt al conceptiilor
behavioriste clasice au fost introduse ca variabile intermediare cognitia A.Beck
1979 si teoria sinelui cu functia sa reflexiva, de structurare a autonomiei si a
coerentei interne D. Stern 1985, G. Rudolf 1993 care apartin altor curente, ceea
ce a dus la dezvoltarea unei combinatii cognitiv comportamentale.
29
atitudine sau au subliniat valoarea deciziei D. Greenwald 1973. Modelul propus
de catre Dewey si scoala sa a dus la reorientarea substantiala a sfatuirii catre
eficacitate, fiind reluat in buna masura de terapia realitatii W. Glaser 1976.
Unul dintre cele mai fertile curente din psihologie s-a grupat in jurul ideii
de intentionalitate, care postuleaza primordialitatea factorului intern J.Barcley
1973. Ideea a fost formulata de catre Toma d’Aquino dezvoltata apoi de
Leibnitz si Spinoza Brentano 1838-1917, citat de J. Barcley 1973, a creat o
psihologie a intentionalitatii din perspectiva acestui concept. Intentionalitatea se
regaseste in teoriile psihanalitica, fenomenologica, gestaltista precum si in
scoala umanista a lui A. Maslow 1970, C. Rogers.
Obiectivul principal al acestui grup de tehnici este obtinerea unei mai mari
adecvari fata de normele sociale, ale familiei si/sau comunitatii, a unei mai bune
adaptari la probleele vietii, imbunatatirea relatiilor cu cei de aceeasi varsta. Este
o orientare catre mediu, influenta sa fiind considerata drept fundamentala. Se
considera ca existenta individuala este determinata de scopuri divergente, intre
care se numara nevoia de securizare si nevoia de dezvoltare. Acestea isi gasesc
expresia in comportamentele directionate catre o finalitate adica spre
satisfacerea nevoilor.
V. PROCESUL PSIHOTERAPIEI
V. 1 MANAGEMENTUL PSIHOTERAPIEI
- numarul de sedinte
- durata sedintelor
- locul de desfasurare a acestora.
- psihologul il interogheaza cu privire la factorii de natura
situationala care ii inflienteaza comportamentul.
- Starile fiziologice
- Factorii ce tin de relatiile interpersonale cat si despre
comportamentul .......
Interviul preliminar are insemnatate in cadrul demersului psihoterapeutic
pentru ca adesea clientul se prezinta cu un numar impresionant de probleme iar
psihologul este cel care il ajuta ca sa se ajute singur ( il ajuta sa-si ordoneze
problemele) in asa fel incat clientul intelege ca dificultatile pot fi reduse la
dimensiuni rezonabile si incetul cu incetul cu incetul intelege ca schimbarea este
posibila.
32
3. copilul dezvoltat ca adult aduna experienta, receptioneaza factorii din
exterior deja avand la baza experienta trecutului neconstientizand ca viata
adultului este formata din radacinile copilariei
Atitudinea constienta fata de mediul inconjurator se schimba permanent
iar subconstientul poate sa ramana fidel acelor tipare formate chiar si ereditar.
Studiu de caz:
Psihologul: Pana la prima sarcina ati avut ganduri de a scapa de copil, ati
spus NU VREAU COPII!!!? Ori v-a fost frica sa ramaneti insarcinata, ori a fost
aceasta o sarcina nedorita?
Pacientul: Nu!
33
distructiv. In plus acest program distructiv s-a instalat in subconstientul
dumneavoastra in copilarie.
Pacientul: Nu tin minte nimic! Trecand prin copilarie, nu-mi amintesc sa-
mi fi dorit sa am copii !
Pacientul: Tata cu mama se certau tot timpul iar eu mai mult timp mi-l
petreceam la bunica care imi spunea ca parintii mei se certau din cauza mea.
Deci daca eu nu eram, consider ca ei erau mai fericiti!
Modele psihoterapeutice
34
- Metode orientate emotional sau afectiv
- Metode orientate intelectual sau cognitiv
Din punct de vedere al demersului aplicativ se disting tehnici si metode de
terapier bazate pe criterii precum:
• psihoterapii individuale:
- psihoterapii dialectice
- psihanaliza – restructurarea personalitatii prin terapii
analitice:
1. analiza experentiala
2. psihoterapii nondirective
3. psihoterapii scurte
35
4. longoterapie
- psihpoterapii sugestive –hipnotice – hipnoza=
relaxare barbiturica
36
AUTOREGLAREA ADAPTATIVA – ca metoda de tratament a fost descoperita
in 1923 de I SCHULTZ apoi dezvoltata fructuos in anii 70 de M
LEBEDINSCHI s.a.
PSIHOTERAPII DIRECTIVE
38
intotdeauna criticii, initiatorii lor fac greseala de a deduce din succesele
personale veridicitatea teoriei.
V.4 RELAXAREA
39
In sens restrans, relaxarea este o tehnica psihoterapeutica si autoformativa,
fundamentata stiintific, care urmareste realizarea unei relaxari musculare si
nervoase avand ca efect economisirea energiei fizice si psihice, cresterea
rezistentei la stres a organismului si diminuarea efectelor negative ale stresului
deja instalat. Relaxarea este in acelassi timp o metoda de autoreglare a starilor
psihice utilizate in tratamentul unor afectiuni de tip nevrotic sau psihosomatic si
a pregatirii psihologice a sportivilor.
Ceea ce este mai putin usor de inteles dar in acelasi timp esential in
metoda lui SCHULTZ, este ca aceasta autoconcentrare este in acelasi timp si o
relaxare. Intoarcerea catre propriul corp nu presupune panda anxioasa a
survenirii unei disfunctii organice ci dimpotriva, printr-un mecanism de
autosugestie, ascultarea linistita a masinii umane in optimul ei de functionare. In
acelasi timp autoconcentrarea presupune intoarcerea temporara de la relatia
perturbanta cu lumea inconjuratoarea, o odihna absoluta a functiei de relaxare.
40
Odihna activa insa pune in functiune fortele volitive dar totusi aceasta metoda
nu este directionata spre educarea vointei ci de o cucerire treptata si sistematica
a autocontrolului pornind de la stapanirea simpla a unei functii foarte accesibile
vointei spre structurile organice autonome in raport cu activitatea deliberata.
Ambitia lui SCHULTZ, nu se limiteaza insa la a-l inzestra pe pacient cu o
metoda de autocontrol dirijata excllusiv catre corp. Dupa cum vom vedea,
indivizii care si-au insusit cu succes partea intitiala a antrenamentului (ciclul I)
pot purcede la o treapta superioara in care sa reuseasca sa-si domine masa
reprezentarilor, a sentimentelor si chiar a evaluarilor lor etice (ciclul II).
SCHULTZ spera sa obtina prin antrenamentul autogen nu numai un echilibru
de suprafata a persoanei si o restructurare profunda vizand organizarea
caracteriala a persoanei si o restructurare profunda vizand organizarea
caracteriala a persoanei in tot ceea ce are mai elaborat. Metoda respectiva poate
fi aplicata atat individual cat si in grup.
Exercitiile care vor fi invatate cu terapeutul dar ceea ce este mai important
este ca pacientul sa le practice singur acasa. In cateva luni (2/3) exercitiile vor fi
insusite dar ele trebuie continuate inca mult timp pentru a elimina total
simptomele suparatoare.
1. sunt calm, linistiti, totul este calm si linistiti. Las gandurile sa treaca pe
langa mine.
2. bratul drept e greu, greu ca plumbul, greu ca un brat de statuie. Atarna
greu de umar ( pentru pozitia culcata –apasa greu pe pat); Bratul stang e
greum greu ca plumbul, , greu ca plumbul, greu ca un brat de statuie.
Atarna greu de umar ( pentru pozitia culcata –apasa greu pe pat);
3. bratul drept e cald, arde placut ca un calorifer. O caldura placuta pleaca de
la umar si se furiseaza pana in varful fiecarui deget: bratul stang e cald,
arde placut ca un calorifer, O caldura placuta pleaca de la umar si se
furiseaza pana in varful degetelor.
4. picioarele sunt grele, grele ca pumbul, grele ca picioarele unei statui,
apasa greu pe podea
5. picioarele sunt calde, o caldura placuta porneste din coapse si se scurge
pana in varful degetelor. Sunt calm, linistit, las gandurile sa treaca pe
langa mine
6. Inima bate linistit si puternic
7. respir adanc si linistit
8. pantecele meu este invadat de o caldura placuta
9. o racoare placuta imi cuprinde fruntea
10. sunt calm, linistit, totul este calm si linistit. Las gandurile sa treaca pe
langa mine, pacea ma inconjoara. Liniste, calm, relaxare
11. si acum respir adanc, incordez bratele, deschid ochii.
Aceste formule impun urmatoarele comentarii:
1. la sfarsitul fiecarei sedinte pacientii vor comenta tot ceea ce au simtit iar
terapeutul va face observatiile necesare
2. exercitiile sunt practicate in grup zilnic ( in spital sau in spitalele de zi)
sau de 2/3 ori pe saptamana ( cu pacientii ambulatorii) dar pacientii vor
trebui sa le aplice si acasa. Cu cat sirul exercitiilor este mai scurt cu atat
numarul de practicari va trebui sa fie mai frecvent. De exemplu un pacient
care este la stadiul insusirii exercitiului va trebui sa il faca de 5-6 ori pe zi
intr-un interval de 5 minute fiecare. Pe masura ce sirul exercitiului se
lungeste se poate face mai rar ajungandu-se atunci cand cele doua
exercitii au fost parcurse la o singura executare a carei durata este insa de
circa 15 minute.
3. Semnificatia exercitiilor este insa urmatoarea:
- Exercitiul 1 este prelungirea luarii pozitiei de baza. Sugereaza o liniste
generala, desigur superficiala. Pacientul poate fi sfatuit sa-si reprezinte in
42
acest timp o imagine linistitoare la alegerea lui ( un lac calm, o poiana
insorita).
- Exercitiul 2, demonstreaza pacientului putinta accesibila aproape oricarei
vointe, a scaderii tonusului muscular.
- Exercitiul 3, induce modificari ale vascularizatiei membrelor
(vasodilatatie) arata pacientului ca este posibila o influenta asupra
motilitatii involuntare ( a vaselor sanguine).
- Exercitiile 4 si 5 , - este valabil ceea ce s-a spus la exercitiile 2 si 3.
Repetarea exercitiului 1 are semnificatia unei rememorari a linistii
generale la jumatatea drumului.
- Exercitiul 6 – cu acesta se trece in momentul inervatiei organelor interne.
Insusirea exercitiului duce la senzatia ca inima lucreaza ca o pompa
eficienta, un mecanism bine pus la punct care expediaza sangele in tot
corpul. Noi nu am observat ca bolnavii anxiosi sau hipocondrici ar putea
accepta aceasta traire corporala ca pe ceva inspaimantator dar e posibil ca
la subiecti lucrul acesta sa se intample.
- Exercitiul 7 releva subiectului posibilitatile pe care le banuia de a inspira
un mare volum de aer. El se desfasoara in doua faze: inspiratie – respiri
adanc si expiratie – linistit.
- Exercitiiul 8 – trebuie in prealabil explicat subiectilor ca prin pantece se
intelege aici, etajul superior al abdomenului. SCHULTZ foloseste chiar
termenul plexul solar, scopul fiind intradevar vasodilatatia la acest nivel.
- Exercitiul 9 - exista un contrast intre vasodilatatia la nivelul viscerelor si
usoara vasoconstrictie meningee, raspunzatoare de senzatia de frunte
racoroasa. Calmul emotional, linistea gandirii trebuie sa se alature de
aceasta senzatie.
- Exercitiul 10 este o reluare a sugestiei de calm general care la capatul
secventei de exercitii trebuie sa fie mai adanc. Acest exercitiu se reia
indiferent de faza insusirii ciclului ca si cel urmator.
- Exercitiul 11 – daca subiectul nu se recontracta risca sa ramana cu o
senzatie neplacuta de slabiciune generala. In special la membre. De aceea
este acest exercitiu absolut indispensabil la sfarsitul fiecarei secvente.
Parcurgerea intregului ciclu cere unui subiect constiincios cam 2-3 luni.
Este evident ca tipul de personalitate joaca un mare rol in reusita.
Subiectii scrupulosi cu tendinte psihanaliste vor reusi bunaoara mult mai
bine decat cel cu trasaturi isterice. Parcurgerea cu succes a ciclului 1
poate sa permita continuarea lui prin tinerea unui anumit organ. Cu acesti
pacienti vom incerca atingerea unei stari de relaxare intr-o anumita zona
corporala, cea acfectata.
Subiectul care a suferit de hepatita poate utiliza de exemplu formula:
ficatul meu e pe deplin relaxat, obtinand o notabila cedare a spasmului.
Subiectului care a parcurs ciclul cu succes i se poate propune sa mearga mai
43
departe abordand ciclul II – obiectul acestuia nu mai este stapanirea starii
vegetative ci a continutului reprezentarilor sensibile si morale.
44
de alta parte contribuie in mare masura la risipirea surselor corporale ale
nesigurantei de sine care joaca un rol destul de important in generarea fondului
anxios nespecific la anumiti bolnavi. Bineinteles ca nu putem cere sistemului sa
gaseasca conflictele inconstiente ale apcientului si nici sa-i induca o cale
specifica de viata.
45
daca masurilor p[ropriu zis medicale li se vor adauga altele de natura pur
psihoterapeutica si aceasta idee pare sa castige astazi mult mai mult teren. Un
domeniu care se situeaza oarecum in afara medicinii dar care dupa parerea
noastra reprezinta o indicatie de electie a psihoterapiei sunt acele cazuri in care
indivizii, avand o profesie care presupune un control corporal foarte fin si
diferentiat, nu dau cele mai bune performante din pricina unei emotivitati
excesive. De exemplu un tanar pianist a abordat metoda si exercitiile resuind sa
imbunatateasca substantial calitatea interpretarilor sale. O persoana care trebuia
sa ia deasemenea cuvantul in public a devenit mult mai sigura si prin aceasta,
mai convingatoare, mai pertinenta, mai coerenta in ceea ce spunea.
PSIHOTERAPIA RATIONALA
47
argumentele sa fie pronuntate cu un ton ridicat. Acest fenomen sporeste
actiunea lor sugestiva.
48
Este necesar la terapiile rationale sa se explice bolnavilor decurgerea
simptomaticii in plan fiziologic, posibilitatea inlaturarii lor, spre expemplu
inlaturarea paraliciului insteric prin inducerea procesului de inhibitie, fobiilor
prin mecanismul reflexului conditionat. De exemplu: “D-voastra aveti diferite
senzatii neplacute la stomac, inima, torace s.a si considerati ca suferiti de vreo
boala serioasa dar va rog sa constientizati ca inima omului lucreaza continuu,
pompeaza sange prin tot corpul, prin vasele noastre sanguine; hrana traverseaza
si ea un traseu incepand de la cavitatea bucala pana la intestine. Toate aceste
fenomene interne nu sunt constientizate de noi, ele se opresc la nivelul
cerebelului dar d-voastra ati suferit o trauma cerebrala si drept consecinta filtrele
cerebrale au slabit putin iar impulsurile au inceput sa patrunda constient si ati
inceput sa le simtiti. Problema d-voastra nu consta in aceea ca aveti la stomac
sau la inima doar pragul sensibilitatii a scazut si d-voastra simtiti aceea, ceea ce
in normal nu simteati. Nu aveti boli ale organelor interne doar numai o
sensibilitate sporita la excitanti normali iar ei se maresc atunci cand d-voastra va
concentrati asupra acestor senzatii, acestera nu sunt simptome a unei boli ci doar
niste senzatii nevinovate. Cu cat mai multa atentie d-voastra atrageti cu atat mai
puternice ele pot devenii. Noi va dam un medicament care va mari pragul
perceptiv si astfel se vor micsora si senzatiile dar important ca d-voastra sa va
ocupati cu munca, cu ceea ce va place, nu lasati ca atentia d-voastra sa fie
concentrate pe aceste senzatii, nu le acordati atentie si ele vor trece”.
49
viziunea asupra lucrurilor care te deranjeaza”, aceasta situatie se atarna si catre
d-voastra. Este necesar sa va orientati in asa fel ca sa reactionati corect la
fenomenele din jur.
50
dar si la o restructurare benefica a personalitatii in intregime. In timpul
tratamentului prin sugestie, orientand sa-si analizeze punctul de vedere
psihotraumatizant si sa-l schimbe, terapeutul paralel ii indica traseul
comportamental pe viitor care ii va forma noi interese mai sanatoase celor
anterioare.
Ce inseamna biblioterapia?
52
Inaintea inceperii tratamentului pacientul trebuie sa fie de acord cu
definirea psihologica a problemei sale. Aceasta se discuta clar cu pacientul.
Pacientul si terapeutul trebuie sa cada de acord in ceea ce priveste scopul
psihoterapiei. Multi pacienti incearca sa faca din terapeut un fel de aliat. Altii
vad in psihoterapeut un expert de la care pot obtine asigurari.
In acelasi timp trebuie sa-I arate ca mai poate exista si o explicaţie alternativă la
cele observate de pacient si ca vor fi utilizate anumite sarcini specifice pentru a
testa respectiva explicatie, a simptomelor, care este diferita de cea a subiectului.
Pacientului trebuie sa I se spuna in mod explicit analizele, controalele
medicale, asigurarile si discutiile fara rost despre boala nu vor face parte din
tratament. Se propune un termen de 4 luni pentru psihoterapie. Daca in acest
interval pacientul a realizat tot ceea ce ia cerut terapeutul si nu s-a produs nici o
modificare, terapeutul va fi gata de a admite ca pacientul are o problema mai
curand somatica.
Exemplu:
53
putin probabil, ca numai gândul la tumoră poate sa-I inrautaţească stare si ca mai
curand simptomele erau reacţia la starea de anxietate.
Modificarea comportamentului.
Exemplu:
Exemplu:
Unui pacient cu dureri de cap, medicul i-a spus: durerile tale de cap sunt
probabil cauzate de tensiune. Daca persista vom face o radiografie la cap.
Pacientul a interpretat afirmatia medicului ca fiind un semn ca acesta ar crede ca
pacientul suferea de o tumoră cerebrala. Deci, incercarile repetate de a-I dovedi
pacientului ca nu este bolnav, chiar daca sunt bazate pe teste medicale sau pe
persuasiune verbala nu fac decat sa-I sporeasca anxietatea. In astfel de situatii
terapeutul trebuie sa-I explice clar pacientului rolul in mentinerea simptomului
al acestei goane dupa asigurari ca nu este bolnav. In acelasi timp terapeutul
54
trebuie sa evite discutiile neproductive cu privire la boala pe care tinde sa o
initieze pacientul.
“ Ai primit pana acum mii de asigurari. Crezi ca inca trei ore in care sa te
asigur ca nu esti bolnav o sa-ti ajunga pana la sfarsitul anului ?”
CEFALEE
I. INSOMNIA
Pacientii cu dificultati de somn se afla intr-un cerc vicios in cadrul caruia
ingrijorarea produce insomnie, iar insomnia conduce la randul ei la o noua
ingrjorare care produce din nou insomnie.
55
e) modificarea stilului de viaţă si a regimului alimentar (trebuie eliminate
mai ales alcoolul si cafeaua)
f) evitarea somnului de dupa amiaza,
g) instalarea unui model regulat de somn-veghe,
h) strategii cognitive: modificarea gandurilor negative referitoare la
tulburari de somn.
Astfel, de exemplu, un pacient era convins de faptul ca daca va fi deprivat
de somn el va muri de oboseală. Acestui pacient I s-au descris experimentele e
deprivare de somn a.i. sa ajunga la concluzia ca acestea nu sunt chiar atat de
periculoase. Pacientul s-a amuzat cand a aflat ca subiectii cu care se incerca
deprivarea de somn (prin sunete, spoturi luminoase) au sfarsit prin a adormi.
Acest pacient a fost instruit sa scrie pe faţa unei cartele “lipsa de somn mă va
ucide”, iar pe cealalta faţă “lipsa de somn mă va face pana la urma sa adorm”.
56
in felul urmator: “Cand te asezi pe pat incearca sa notezi gandurile care-ti vin in
minte. Fa toate eforturile ca sa nu adormi. Chiar daca nu vei dormi toata
noaptea, aceasta iti va fi de folos in viitor.”
(dupa SALKOVSKI,1989).
I. HIPERTENSIUNEA
- Tensiunea arteriala tebuie periodic masurata
- Este eficienta utilizarea relaxarii, combinata cu meditatie si
procedee bazate pe biofeedback (PATEL, MARMOT si TERRY,
1981; JONSON 1984; LEENAN si HYNES 1986)
II. TICURI SI SPASME MUSCULARE:
- Utilizarea practicii pozitive in cadrul careia se cere voluntar
contractura musculara pe perioade bine determinate ( BIRD,
CATALDO,PARKER, 1981)
III. ASTMUL BRONSIC
57
Pacientii sunt adesea cuprinsi de panica chiar si atunci cand caile
respiratorii nu sunt obstruate. Atacurile de panica se termina de obicei cu un
atac de astm si invers. Este necesara tratarea astmului, atacului de panica.
Automonitoriyarea si experimentele in sfera comportamentala sunt utile pentru
a-l invata pe pacient sa realizeze discriminarea dintre un atac anxios si un atac
de astm propriu-zis.
V. TULBURARI VESTIBULARE
In cazurile de ameteala cronica sunt indicate exercitii gradate de miscare a
corpului precum si alte tipuri de miscari care provoaca senzatia de ameteala
(METODA EXPUNERII).
58
Asa cum am ami subliniat este utila invatarea relaxarii si a autohipnozei.
59
lista de activitati care ar putea “sa faca in acest moment pacientul”; de exemplu,
sa citeasca o carte , sa coasa, sa faca curatenie, etc.
60
In caz de frica fata de obiectele si spatiile murdare, pacientul impreuna cu
altcineva de la inceput incepe sa se adapteze la astfel de situatii, apoi reuseste
singur sa indeplineasca sarcinile care il obliga sa fie si in contact cu murdarii.
Cele mai efective terapii ale fobiilor la copii se fac in timpul activitatii de
joc.
61
Studiu de caz:.
62
Incetul cu incetul dispare complet reactia conditional-reflectorica.
Atenuarea reflexului conditionat la cosul imbracat pe cap de obicei duce la
atenuarea si a celorlalti stimuli la astfel de reactii: portmonee, genti, vecina,
bucataria (reflexele atenuate secundar dupa L.Pavlov). Nu trebuie neglijat faptul
ca reflexul conditionat peste un timp poate sa se reinoiasca (copilul iarasi poate
sa ii fie teama de cos) chiar intr-o forma mai atenuata si numai intr-un timp mai
lung incetul cu incetul dispare nefiind incurajat. In tratamentele conform acestei
metode, de exemplu, copilul speriat de un caine nu trebuie sub nici o forma
apropiat de el imediat; acest caine nici chiar dupa o explicatie ca acest caine nu
ii face nimic, nu prezinta nuci un pericol. Este indicat ca mama sau educatorul sa
se apropie singura de caine, sa-l mangaie, sa-l hranesca, sa se apropie alti copii
de ea, cei care nu se tem de el. E bine sa i se citeasca copilului o povestioara
despre caini unde sunt momente groaznice.
Foarte bune rezultate au dat cand copilul care s-a speriat de un caine
negru terapeutul organizeaza o activitate de joc cu niste casute care trebuie sa fie
pazite de un caine. Terapeutul alege intai un catelus alb mititel(jucarie). Copilul
la inceput se temea si de acesta. Apoi se punea paznic alta jucarie – un catel la
fel, alb dar mai mare, apoi unul negru astfel atenuind reactia conditional-
reflectoria.
Astfel se trateaza si copilul care ii este frica sa doarma singur. Mai intai
se culca impreuna. Urmatoarea data se culca mai departe cu el. Apoi se culca
langa patutul lui pe o canapea sau pe scaune. Mai apoi mana trebuie sa stea pur
si simplu in camera copilului. Cand frica sa adoarma singur nu trece se trage
patul copilului mai aproape de usa fiind deschisa. Apoi se trage putin de la usa si
tot asa incetul cu incetul pana ajung la locul lui. In sfarsit se inchide usa la
camera copilului.
1. Lumea obiectiva, aceea din jurul nostru care poate fi abordata obiectiv-
stiintific;
2. Lumea subiectiva, lumea care poate fi abordata subiectiv,
3. Lumea interpersonala, impartasita cu altii si care este defaot lumea
experientei.
64
In teoriile rogersiene experienta are primordialitate. Ea se plaseaza la
radacina schimbarii. Prin experienta este favorizata dinamica vietii, curgerea sa
si procesul de schimbare. Nimic nu este imobil si aceasta face ca viata sa fie
mai bogata si cel mai adesea mai satisfacatoare. Imaginea de sine este legata de
experienta si constituie un important element reglator al existentei.
66
Actiunea benefica pozitiva in cazul respectiv de tratament apare destul de
repede chiar dupa o luna si jumatate, doua luni de tratament, dar sunt cazuri mai
indelungate de efect terapeutic (de un an chiar mai mult).
Axa I – Tulburari clinice . Alte conditii care se pot afla in centrul atentiei
clinice.
67
Axa II – Tulburari de personalitate. Retardare mentala.
Axa I exemple:
69
- cand un individ are multiple probleme psihosociale sau de mediu,
clinicianul poate nota atatea cate considera daca sunt relevante;
- Se va utiliza ca cele mai multe probleme psihosociale si de mediu sa fie
indicate pe axa IV. In cazul cand o problema psihosociala sau de mediu
se afla in centrul atentiei clinice, aceasta trebuie sa fie inregistrata pe axa
I, cu un ................... provenit din sectiunea „ Alte conditii care se pot afla
in centrul atentiei clinice”
- Pentru o cat mai buna catalogare a problemelor psihosociale si de mediu
ele au fost grupate pe categorii astfel:
• Probleme cu grupul de suport primar
• Probleme in legatura cu mediul social
• Probleme educationale
• Probleme profesionale
• Probleme cu locuinta
• Probleme economice
• Probleme la serviciile de asistenta
• Probleme in legatura cu interactiunea cu sistemul legal/penal
• Alte probleme psihosociale si de mediu
Cand se utilizeaza formularul de raportare a evaluarii multiaxiale
clinicianul trebuie sa identifice categorii relevante de probleme psihosociale si
de mediu si sa indice factorii specifici implicati. Cand nu se utilizeaza
formularul de raportare a evaluarii multiaxiale clinicianul poate nota problemele
specifice pe axa II. Exemplu:
70
BIBLIOGRAFIE
71