Elemente de teoria relativitii generale folosite in filmele SF

Relativitatea general sau teoria relativitii generale este teoria geometric a gravitaiei, publicat de Albert Einstein n 1916. Ea constituie descrierea gravitaiei n fizica modern, unific teoria relativitii restrnse cu legea gravitaiei universale a lui Newton i descrie gravitaia ca o proprietate a geometriei spaiului i timpului (spaiu-timp). Relativitatea general se ocup de sistemele de referin neineriale (care au o micare accelerat), descriind fenomenele aprute n preajma cmpurilor gravitaionale foarte puternice (n jurul corpurilor cereti masive, cum ar fi stelele i planetele). Aceast teorie stabilete o legtur ntre gravitaie i curbura spaiului. Unul dintre cele mai inedite si interesante efecte ale relativitii este scurgerea timpului n mod diferit pentru diverse SRI-uri, cunoscutul fenomen de dilatare temporal. Relativitatea generalizat descrie relaiile dintre mas i micare. Cum afecteaz curgerea timpului diferena de potenial gravitaional, este explicat n teoria general a relativitii. Potrivit lui Einstein, pe msur ce un corp accelereaz, timpul trece mai ncet pentru acesta, iar masa sa crete. Dac cineva ar putea cltori cu viteza luminii, timpul s-ar opri pentru acea persoan. Din moment ce nimeni i nimic, cu excepia undelor electromagnetice, care au avantajul de a nu poseda mas proprie, nu poate dezvolta o asemenea vitez, regula a fost extins sub forma fenomenului de dilatare a timpului: cu ct un obiect cltorete cu o vitez mai mare, cu att timpul trece mai ncet pentru acel obiect. Cea mai simpla ilustrare a relativitii scurgerii timpului, redat in mai multe filme tiinifico-fantastice este urmatoarea: dac o navet spaial pleac de pe Pmnt spre o direcie oarecare n spaiu, cu o vitez care se apropie de cea a luminii, timpul curge mai ncet pentru echipaj. Altfel spus, dac dup 5 minute petrecute pe nav (msurate pe un ceas de pe naveta spaial) echipajul se ntoarce pe Terra, constat c cei pe care i-a lsat acas sunt mai btrni cu civa ani, pe Pmnt trecnd un timp mult mai lung. Albert Einstein, demonstrnd relativitatea timpului si dependenta acestuia de miscare si de gravitatie, a deschis calea ctre studiul gurilor negre, gurilor de vierme si asupra cltoriilor n timp. Cltoria n timp este conceptul de micare ntre diferite momente de timp ntr-un mod analog cu micarea unui corp ntre diferite puncte n spaiu, fie prin trimiterea de corpuri (sau, n unele cazuri, doar informaii) napoi n timp ntr-un moment anterior prezentului, fie prin trimiterea de obiecte nainte n timp, din prezent spre viitor, fr a fi nevoie de trirea experienei

n intervalul de timp care survine (cel puin nu ntr-un ritm normal). Dei cltoria n viitor este argumentat ca fiind posibil datorit att fenomenului de dilatare temporal din teoria relativitii restrnse (exemplificat prin paradoxul gemenilor), ct i fenomenului de dilatare temporal gravitaional din teoria relativitii generale, momentan nu se tie dac legile fizicii permit cltoria napoi n timp. Cu toate acestea, cltoria n timp a consituit intriga multor scenarii n ficiune nc de la nceputul secolului al XIX-lea. Un paradox ipotetic al cltoriei in timp este paradoxul bunicului, descris de ctre scriitorul de ficiune Ren Barjavel n cartea sa din 1943, Le Voyageur Imprudent. Paradoxul presupune ipostaza n care un om cltorete napoi n timp i i ucide bunicul biologic, nainte ca acesta din urm s o ntlneasc pe bunica omului cltor. Ca rezultat, unul din prinii cltorului (i prin extensie, cltorul nsui) nu va fi niciodat conceput. Acest fapt implic imposibilitatea ca el s poat cltori napoi n timp, ceea ce la rndul su implic bunicul fiind nc n via, iar cltorul reuind a fi conceput, permindu-i s se ntoarc n timp ca s i ucid bunicul. Paradoxul bunicului a fost folosit ca argument pentru imposibilitatea cltoriei napoi n timp. In filmul tiinifico-fantastic The Time Machine este abordata tema cltoriei napoi in timp, calatorul alterand trecutul si precipitand viitorul prin experienta sa. Un alt paradox folosit ca argument pentru neputina cltoriei in trecut este cel al zidului: dup depsirea vitezei luminii si implicit inceperea cltoriei in timp, cltorul ajunge imediat la momentul in care nu depsise inc viteza luminii, lovindu-se de un zid care nu permite intoarcerea in timp. Multe filme tiinifico-fantastice au sugerat faptul c sgeata timpului poate fi aruncata i spre trecut, i spre viitor. Rsturnarea timpului ins ar fi posibil doar dac Universul s-ar extinde la maximum, adic la infinit, i apoi ar incepe, brusc, s se contracte. In acest caz, ne-am confrunta cu urmatoarele consecinte: apa ar curge in sus, oamenii ar intineri, iar stelele ar absorbi toat cldura si lumina. Pan acum, orice incercare de a descrie din punct de vedere fizic modelul timpului care inverseaza Universul a euat. Cltoria n viitor este, ncepnd cu Einstein, o posibilitate concret, a crei aplicare practic este blocat doar de dezvoltarea unor tehnologii destul de performante pentru a putea deplasa un mobil cu o vitez apropiat de cea a luminii. Dei controversat, experimentul Philadelphia, realizat de Einstein, a demonstrat c astfel de tehnologii deja exist i c nu e nevoie de o deplasare pe orizontal/ vertical cu viteza luminii ci de o vibraie apropiat de cea a luminii. Vasul din experimentul Philadelphia nu a fost teleportat prin accelerarea vitezei lui de micare pn la viteze foarte mari (precum s-au gndit scenaritii din filmul "napoi n viitor"), ci prin creterea foarte mare a frecvenei de vibraie a cmpului electromagnetic n care fusese plasat nava. Acest lucru este descris in filmul cu acelai nume: Experimentul Philadelphia.

Cltoria n timp a devenit tema multor filme, ns aceasta este de cele mai multe ori gresit prezentat (dac s-ar realiza o cltorie in timp, nu s-ar mai putea face intoarcerea la punctul de plecare, pentru c fiecare salt ar reprezenta trecerea intr-o dimensiune paralel). In serialul Star Trek, cltoria n timp este realizat prin intermediul gaurilor de vierme. Gaura de vierme este o structur ipotetic a spatiu-timpului, reprezentat sub forma unui tunel lung i subtire care face legtura ntre dou puncte de spaiu-timp. Ea ar fi o zona de gravitaie intens, asemanatoare unei guri negre; dar, n timp ce gaura neagra este o calatorie catre nicieri, gaura de vierme are att intrare, cat i ieire. In limbajul SF, o gaur de vierme este o scurttur intre doua puncte din spaiu-timp. Obiectele care trec prin ea pot fi proiectate in trecut sau in viitor. Un salt ntre doua puncte printr-o gaur de vierme este teoretic posibil, dar ar fi nevoie de o energie uriasa, serialul nereusind s trateze realist acest aspect. Existena gurilor de vierme ca obiecte fizice este controversat i reprezint obiectul cercetrii actuale. La fel de interesant este si problema teleportrii, diverse metode fiind ecranizate. Unele dintre metode sunt studiate serios de fizicieni, pe cnd altele exist numai n fantezii. Dei la nceput teleportarea a fost prezent numai n literatura tiinifico-fantastic, n prezent domeniul este intens studiat de fizicieni. Teleportarea este un proces de deplasare a unui obiect dintr-un loc n altul, mai mult sau mai puin instantaneu, fr ca obiectul s parcurg spaiul dintre cele dou poziii. Teoretic au fost inventate mai multe metode de teleportare (teleportare cu guri n spaiutimp, gaur de vierme), dar experimental au fost confirmate numai teleportarea cuantic i psihic. Asa cum apare in Star Trek, teleportarea inseamn dematerializarea unei persoane sau unui obiect dintr-un loc si rematerializarea n alt loc, preferabil fara defecte. O alta tem inedit abordat in filmele SF este cea a levitaiei. Conform teoriei actuale, este imposibil anihilarea forei gravitaionale, intruct aceasta este privita ca o deformare, o curbare a spaiu-timpului de ctre mas. Este posibila generarea de forte electromagnetice care s poata echilibra gravitaia, insa nu generarea unei antigravitaii propriu-zise. In filmele SF, levitaia este explicat ca fiind rezultatul interaciunii campului biogravitaional cu energia radiat de creierul uman. In concluzie, teoria relativitii generale a nscut diverse probleme, nici azi rezolvate de fizicieni, ele constituind un suport important al filmelor SF. Cltoria in timp, teleportarea si levitatia sunt temele cel mai des tratate, filmele oferind de cele mai multe ori explicaii fantastice acestor probleme, dar captivante.