Tulburri depresive

Origini filosofice si psihologice

Dictionarul de psihologie defineste depresia ca fiind o stare morbida, mai mult sau mai putin durabila, caracterizata indeosebi de tristete si de o scadere a tonusului si a energiei Depresia a fost cunoscuta inca din Antichitate. Date care atesta preocuparea oamenilor pentru aceasta tulburare dateaza inca din 1650 i.e.n., - papirusul lui Eber continand cea mai veche descriere clinica a bolii de o mare acuratete. Hipocrat a folosit termenul de melancolie", desemnand prin acesta bila neagra, umoare a carei proeminenta ar fi responsabila de

specificitatea anumitor trasaturi temperamentale. Teoria humorala a lui Hipocrat a fost eclipsata in Evul Mediu, cand sub influenta Inchizitiei, depresia si alte boli mintale erau suspectate de posedare a trupului de catre demoni, iar tratamentul bolilor psihice respecta mai degraba un ritual de exorcizare decat o cura medicamentoasa.Ramanand pe taramul de dinainte de era noastra, Saul, personaj al Vechiului Testament, ne este prezentat ca prezentand episoade depresive severe. Kraepelin 1896, (apud Cornutiu, 2003) sintetizeaza datele de pana la el si elaboreaza notiunea de psihoza maniaco-depresiva, prezentand totodata cateva criterii dupa care poate fi recunoscuta boala. Au existat de-a lungul timpului diferite divergente legate de nosografia (descriere tiinific a bolilor) lui Kraepelin, insa in ciuda acestora termenul de psihoza maniacodepresiva este utilizat fi astazi de majoritatea psihiatrilor i psihologilor lumii. Desi depresia a fost cunoscuta de aproape 3655 de ani, nici pana acum cercetatorii nu au ajuns la un consens privind etiologia bolii, fapt pentru care orice sinteza care poate aduce o subliniere relevanta in plus, orice pas oricat de mic poate avea un rol completiv la cunoasterea acestei tulburari psihice. DSM IV include depresia in sectiunea tulburarilor afective, tulburari al caror element predominant il constituie o perturbare de dispozitie. Din acest punct de vedere depresia este un termen larg a carui sfera se intinde de la o tulburare de dispozitie trecatoare pana la o boala psihica grava. Astfel fiecare persoana poate experimenta pe parcursul vietii unele stari de tristete sau melancolie, stari inerente existentei umane si care apar datorita esecurilor, pierderilor, frustrarilor, avand la baza un complex cauzal. Diferenta dintre o tristete fireasca inteleasa ca

reactie la o situatie aversiva si depresia ca simptom este de ordin cantitativ si nu calitativ. Depresia este pentru unii o reactie de scurta durata, temporara si care are un impact redus asupra functionarii sociale i profesionale, in timp ce pentru altii simptomele depresive ii afecteaza saptamani sau chiar luni.

Natura depresiei
Depresia ne afecteaza pe diverse cai, iar simptomele sunt raspandite in diferite domenii ale functionarii umane, printre care se numara :

Nivelul motivational: apatie, lipsa de energie de interes. Lucrurile par lipsite de sens, iar viitorul - fara speranta;

nivelul emotional: capacitatea de a manifesta diferite tipuri de emotii pozitive este redusa, iar o persoana cu o depresie moderata inspre severa poate fi anhedonica - ceea ce inseamna ca ii lipseste capacitatea de a simti orice placere. Persoanele deprimate pot face afirmatia ca se simt golite". Cu toatea acestea, trairile negative pot spori si se pot inregistra cresteri ale sentimentelor de furie sau resentiment, anxietate, rusine, invidie si vina;

nivelul cognitiv: functia cognitiva se poate deteriora, iar persoana poate avea probleme legate de mentinerea atentiei si a concentrarii. Memoria poate fi de asemenea afectata, iar uneori intr-atat incat oamenii ajung sa puna intrebarea daca nu cumva au ajuns la stadiul de dementa. Directia gandurilor devine negativ: idei negative despre sine, despre lume si despre viitor; nivelul comportamental: persoanele deprimate nu se implica in comportamente pe care in trecut le considerau agreabile si placute. Ei se pot retrage din activitatile sociale, pot inceta sa iasa impreuna cu prietenii sau sa se intalneasca cu acestia ori sa caute ajutor din partea celorlalti. Anumite persoane deprimate, pe de alta parte, pot deveni mai solicitante si se agata de ceilalti cautand cu disperare pe cineva care sa-i incurajeze. In situatii mai severe, indivizii pot suferi de agitatie psihomotorie, de neliniste, de retard;

nivelul biologic: persoanele deprimate pot avea probleme cu somnul: trezitul prea devreme sau somnul prea usor. Ele isi pot pierde apetitul si interesul pentru sex. Intervin, in cazul depresiei, multe schimbari fiziologice, indeosebi in ce priveste hormonii de stres (de

exemplu:

hidrocortizonul)

si

neurotransmitatorii

important

precum

serotonina

si

noradrenalina.

Clasificarea tulburarilor afective

In categoria tulburarilor afective din DSM IV pe langa tulburarea depresiva majora (depresia unipolara) sunt incluse tulburarile bipolare si doua tulburari bazate pe etiologie: tulburarea afectiva datorata unei conditii medicale generale si tulburarea afectiva indusa de o substanta. In categoria tulburarilor depresive includem : Tulburarea depresiva majora Tulburarea distimica Tulburarea depresiva fara alta specificatie Tulburarea depresiva majora se caracterizeaza prin instalarea unuia sau mai multor episoade depresive majore, fara un istoric de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale. Daca in perioada de tulburare depresiva majora survin episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale diagnosticul va fi schimbat in tulburare bipolara. Tulburarea depresiva majora survine rar ca episod unic, ea fiind de obicei recurenta.

In cazul tulburarilor afective exista cateva sindroame psihopatologice, care se mai numesc si episoade afective Episodul depresiv major Episodul maniacal Episodul mixt Episodul hipomaniacal Tulburarea bipolara se caracterizeaza prin prezenta alternative a ambelor episoade (depresiv si maniacal), iar in functie de episodul curent (sau cel mai recent) se va pune diagnosticul. Diagnosticul de tulburare bipolara mixta va fi elaborat in cazul in care sunt prezente simultan atat caracteristici depresive, cat si maniacale.

Tulburarile bipolare (psihoza maniaco-depresiva sau depresie bipolara) includ: Tulburarea bipolara I Tulburarea bipolara II Tulburarea ciclotimica Tulburarea bipolara fara alta specificatie

Tulburarea distimica conform DSM IV se caracterizeaza prin trairea de catre individ a unei dispozitii depresive cronice timp de cel putin 2 ani, cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decat nu. Diagnosticul de tulburare distimica va fi pus doar daca in perioada initiala (2 ani) de simptome distimice nu survin episoade depresive majore sau daca individul nu a avut candva un episod maniacal, mixt sau hipomaniacal. Este posibil ca dupa perioada initiala de 2 ani de distimie sa survina episoade depresive majore, care datorita suprapunerii peste perioada distimica sa determine o dubla depresie, deci un diagnostic dublu.

BIBLIOGRAFIE: Dindelegan C. (2008): Scheme cognitive n depresie, Ed. Universitii din Oradea, Oradea Dindelegan Camelia (2012): Psihopatologie i psihologie clinic, ed. a II-a revizuit, Volumul I, Ed Institutul European, Iasi Gilbert Paul (2011) : DEPRESIA: Psihoterapie si Consiliere , Ed. Polirom , Iasi