P. 1
Politica Fiscala Prociclica & Anticiclica.-1

Politica Fiscala Prociclica & Anticiclica.-1

|Views: 757|Likes:
Published by Ramona Mara

More info:

Published by: Ramona Mara on Jun 10, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/29/2014

pdf

text

original

Universitatea Babeş Bolyai Facultatea de Stiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor Cluj-Napoca 2011

Politica fiscală prociclică și politica fiscală anticiclică

FISCALITATE, AN 2

1

CUPRINS
1. INTRODUCERE................................................................................................................3 2. FLUCTUATIILE ACTIVITATII ECONOMICE..............................................................7

2.1.Ciclurile economice................................................................................................7
3. POLITICA FISCALA PROCICLICA...............................................................................10 4. POLITICA FISCALA ANTICICLICA.............................................................................19

4.1.Atenuarea efectelor negative ale fluctuatiilor ciclice.............................................19 4.2.Studiu de caz..........................................................................................................26 Bibliografie........................................................................................................................31

1. Introducere
2

“Politica fiscală reprezintă o componentă a politicii economice, reprezentând suportul financiar pentru aplicarea celorlalte politici ale statului. Politica fiscală implică utilizarea cheltuielilor publice, a fiscalității și a împrumuturilor pentru a influența atât activitatea economică cât și producția și ocuparea forței de muncă.” (Eugenia Ramona Mara, Finanțele publice și fiscalitatea, 2011, p.215) Apariţia şi consacrarea noţiunii de fiscalitate, până la accepţiunea sa actuală, se înscrie organic în evoluţia societăţii omeneşti, fiind legat indisolubil de crearea şi funcţionarea statului, de la formele incipiente până la instituţiile şi organismele de tip statal moderne, cu funcţii şi sarcini multiple şi complexe. Sub aspectul originii sale în plan lingvistic, se poate admite că fiscalitatea îşi are rădăcinile în cuvântul fiscus din limba latina, cu circulaţie în Imperiul Roman timpuriu, care avea înţelesul de - paner (cos) folosit pentru colectarea veniturilor ce formau cămara Principelui şi acopereau cheltuielile sale, coexistând o vreme cu tezaurul aflat la dispoziţia Senatului. Subordonarea Senatului de către Împărat a condus însă şi la contopirea celor două entităţi prin înglobarea resurselor tezaurului (public) cu cele ale fiscului şi implicit a destinaţiilor date acestor resurse financiare publice, denumite generic resurse fiscale, pentru finanţarea cheltuielilor publice. Politica fiscală este principala componentă a politicii financiare a unui stat si cuprinde atât ansamblul reglementarilor privind stabilirea şi perceperea impozitelor şi taxelor şi concretizând opţiunile statului în materie de impozite şi taxe, cât şi deciziile privind cheltuielile publice ce se finanţează. Politica fiscală a unui stat trebuie să fie în armonie și corelațite cu celelalte politici ale statului: politica bugetară sau monetară, politica preţurilor şi cu cea a ocuparii forţei de muncă. Politica fiscală cuprinde ‘ansamblul deciziilor de natură fiscală luate de factorul decident public în scopul asigurării resurselor financiare destinate finanțării nevoilor publice și al realizării unor finalități de natură economico-socială’. În sens larg, politica fiscală ‘se constituie în cadrul activității autorității publice de percepere și utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului public și furnizării de servicii și bunuri publice. Prin politica fiscală se stabilesc volumul și proveniența resurselor de alimentare a fondurilor publice, metodele de prelevare care urmează a fi utilizate, obiectivele urmărite și mijloacele de realizare a acestora’.

3

regimul exonerarilor şi reducerilor de impozite sau cel al subvenţionarilor. care sunt satisfăcute prin bunuri private. accentul este pus pe efectul pe care o anumită schimbare l-ar avea la nivelul economiei în general. la plățile pe care le face sau la taxele pe care le colectează. În tarile dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinată de impozitele directe. accentul cade nu atât pe nivelul deficitului. persoane fizice şi juridice. care pot fi satisfăcute atât prin bunuri puublice. entităţi administrativ-teritoriale. operaţiile. conţinutul său face imperativă utilizarea ansamblului de instrumente şi procedee cu caracter fiscal pentru a stabili nivelul şi structura prelevărilor obligatorii. Politica fiscală este considerată a fi restrictivă (tight or contractionary) când veniturile sunt mai mari decât cheltuielile (de ex: bugetul guvernamental este în surplus) si expansionistă atunci când cheltuielile sunt mai mari decât veniturile (de ex: bugetul este în deficit). cât și prin bunuri private. în special impozitele pe consum (TVA. se consideră că politica fiscală presupune folosirea conştientă a veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat pentru a influenţa viaţa economică şi socială. Atunci când Guvernul ia decizii referitoare la bunurile și serviciile pe care le finanțează. asigurate de mecanismul pieței. conturând modul de a realiza redistribuirea produsului creat între sfere de activitate. b) nevoi colective. se angajează în politica fiscală. activităţile şi veniturile impozabile. o reducere a impozitelor pentru familiile cu copii va crește veniturile acelei familii. impozite indirecte și taxe de înregistrare și de timbru. deși totuși se înregistrează un deficit bugetar. Totuși. 4 . o reducere a deficitului de la 200 mld $ la 100 mld. cat pe schimbarea in trendul acestuia. de exemplu. Proporția în care acestea se regăsesc în veniturile unui stat variază de la țară la țară. Deseori. iar în țările în curs de dezvoltare – printre care se numară și Romania – sursa principală o constituie impozitele indirecte. accize). $ este considerată a fi rezultatul unei politici fiscale restrictive. Veniturile fiscale ale unui stat sunt de trei tipuri: impozite directe. ramuri economice. Orice schimbare a taxelor și impozitelor este resimțită în primul rând de către populație. Astfel. În mod deosebit. care cuprind bunurile și serviciile asigurate de către autoritățile publice c) nevoi cvasipublice sau semipublice. atunci când se vorbeste despre politica fiscală. În viziunea modernă.În cadrul unei societăți se indentifică trei tipuri de nevoi: a) nevoi individuale.

atunci o creștere a cererii va duce la o creștere a producției fără să crească prețurile. Astfel. Această creștere a cosumului va cauza la rândul ei o creștere a cererii agregate. În vremuri de recesiune economică. iar acestea vor putea să consume mai mult. În încercarea de a atrage mai mult capital. dacă nu avem șomeri. acumularea de datorie externă ca urmare a deficitului guvernamental persistent poate determina străinii să nu mai aibă încredere în moneda națională. Guvernul poate promova o politică fiscală expansionistă pentru a ajuta outputul să ajungă la nivelul normal și pentru a crea noi locuri de muncă pentru șomeri. A doua variantă este ca Guvernul să reducă nivelul impozitării sau să mărească subvențiile. cu capacitate de producție nefolosită și șomeri. ceea ce va duce la un declin in balanța prețurilor. Politica fiscală este un instrument important în economie datorită capacității acesteia de a influența cantitatea totală de bunuri produse și implicit a Produsului Intern Brut. În cazul unei expansiuni fiscale. Prima modalitate este aceea ca guvernul să mărească nivelul cheltuielilor și să păstreze nivelul impozitării constant. Prin contrast. ceea ce va crește cererea. ceea ce va face ca străinii să achiziționeze activele statului (inclusiv datoria Guvernamentală). o expansiune fiscală va avea un efect mai mare asupra prețurilor și un efect mai redus asupra producției. ceea ce va duce la o depreciere a acesteia. În cazul în care economia este in recesiune. Principalul rezultat al politicii fiscale expansioniste este acela de a crește cererea pentru bunuri și servicii. De exemplu. Această caracteristică a politicii fiscale de a influența output-ul prin influențarea cererii agregate îi conferă potențialul de a fi un instrument al stabilității economice. Pe termen lung. Nivelul in care o creștere a cererii duce la o creștere a producției și a prețurilor depinde la rândul său de starea ciclului de afaceri. Creșterea cererii duce la creșterea producției și a prețurilor. rata de schimb va crește pe termen scurt. creșterea ratelor dobânzii cauzată de împrumuturile guvernamentale atrage capital străin. iar exporturile mai scumpe peste hotare. În 5 . o expansiune fiscală crește cererea agregată în două modalităti. Într-o economie deschisă. Această apreciere a monedei naționale va face ca importurile să fie mai ieftine.Efectul imediat al unei politici fiscale este de a schimba cererea agregată pentru bunuri și servicii. se va intregistra o creștere a importurilor si o scădere a exporturilor. ceea ce va face să crească nivelul veniturilor pentru gospodării. politica fiscală influențează și rata de echimb valutar și balanța plăților.

Astfel.timpul unui boom economic. Politica fiscală schimbă și povara impozitelor viitoare. Extrema acestui argument este cunoscuta drept echivalenț a Ricardiană. Deoarece în viitor Guvernul va trebui să plătească dobânda la datoria sa. Prima variantă ar fi ca acestia să identifice faptul că o reducere a impozitelor în prezent va determina o creștere a acestora în viitor. și în mod ironic. Atunci când Guvernul promovează o politică fiscală expansionistă. De exemplu. aceasta poate să îi modifice rata naturală. Orice încercare de a menține outputul peste rata sa naturală prin intermediul politicilor de cerere agregata vor determina doar accelerarea inflației. Similar modului în care Guvernul poate folisi impozitele pentru a transfera povara fiscală pe diferite clase de contribuabili. Pe lângă faptul că politica fiscală expansionistă pote influența output-ul doar pe termen scurt (pe termen lung output-ul se întoarce la nivelul său inițial). Acest efect al politicii fiscale asupra viitoarelor impozite poate determina consumatorii să se comporte în doua feluri. va duce la creșterea lui în viitor. iar ciclul de afaceri și politica macroeconomică pot doar să producă niște fluctuații temporare ale sale. când problema inflației este percepută a fi mai mare decât cea a șomajului. pe termen lung. Aceasta se va întâmpla deoarece. forța de mucă și tehnologie) și nu de către cerere. prin scăderea nivelului output-ului pe termen scurt. În mod asemănător. Acești factori de producție determină o ’rată naturală’ de producție. efectele pe termen lung ale acestei politici fiscale tind să fie opouse selor pe termen scurt. Guvernul poate înregistra un surplus bugetar și astfel poate ajuta la reducerea ratei inflației. politica fiscală expansionistă impune o povară în plus pe umerii viitorilor contribuabili. nivelul producției este determinat de oferta de factori de producție (capital. Pe termen lung. o cerere agregată mai mare datorată stimulării fiscale se va reflecta doar la nivelul prețurilor mari și nu va crește deloc producția. politica fiscală restrictivă. O astfel de măsură anticiclică ar putea duce la un buget echilibrat in marea lui parte. ei vor economisi diferența de impozit și o vor folosi pentr a-si achita impozitele mărite care vor apărea în viitor. acumlează datorii. pe umerii diferitelor generații. și susține că 6 . însă vor scădea rata de creștere a acestuia sub nivelul la care ar fi fost în viitor. Politica fiscală expansionistă va duce la o creștere a output-ului in prezent. politica fiscală nu poate influența nivelul outputului prin intermediul cererii agregate. poate de asemenea să se folosească de surplus sau deficit pentru a transfera veniturile și povara impozitelor în timp.

ca urmare a influenţei unor factori naturali sau sociali şi sunt în general explicabile şi previzibile. construcţii.). desfacerile. volumul producţiei. deoarece nu se așteaptă la o creștere a impozitelor în viitor). echivalența Ricardiană nu caracterizează răspunsul consumatorilor la modificările apărute în impozite. turism. Variaţiile sezoniere ale activităţii economice se datorează şi unor împrejurări sociale (obiceiuri şi tradiţii.stagnări sau chiar reduceri. în timp. producţia. Astfel. Fluctuaţiile activităţii economice 2. sărbători religioase sau laice ş. sub incidenţa unor factori naturali-climaterici. c) ciclice. Fluctuaţiile sezoniere se derulează. ocuparea forţei de muncă etc. Se pot delimita fluctuaţii: a) sezoniere. activitatea economică nu are o evoluţie uniformă. și o scădere a impozitelor va determina o scădere a economiilor naționale și o creștere a cererii agregate.a. consumatorii vor decide să cheltuie diferența de impozit care le rămâne (de exemplu. ci este fluctuantă.1. atunci echivalența Ricardiană nu ar fi valabilă. b) accidentale (întâmplătoare). Ciclurile economice Evoluţia principalelor laturi ale activităţii economice dintr-o întreprindere. de regulă. activitatea economică de ansamblu sau de ramură poate cunoaşte chiar stări de criză. 2. liniară. investiţiile.) permite constatarea că în unele perioade se înregistrează creşteri. în unele subramuri ale industriei etc. Aceasta înseamnă că. pe parcursul unui an. Datele statistice evidenţiază că în perioadele care premerg importante sărbători religioase sau 7 . A doua variantă susține că în cazul în care are loc o reducere a impozitelor. consumul. periodic. în altele. cunoaşte fluctuaţii pe parcursul unui an în agricultură. al ocupării. al activităţii economice în general. În viziunea majorității economiștilor.reducerile de impozit nu vor influența economia națională deoarece modificările în economiile private vor contrabalansa schimbările în economiile bugetare. ramură şi economie naţională (venitul naţional.

a activităţii economice în general. de interdependenţele dintre părţile sale. decizii neaşteptate ale unor agenţi economici. Asemenea fluctuaţii s-au manifestat pregnant de la începutul secolului al XIX-lea. sunt determinate de factori aleatori sau evenimente neaşteptate: cataclisme naturale. iar prin cercetarea lor s-a desprins concluzia că alternanţa perioadelor de expansiune şi contracţie a afacerilor. în unitatea lor. producţiei industriale şi transporturilor.laice au loc creşteri ale volumului vânzărilor. a factorilor (condiţiilor) ce o determină. care au evoluţii specifice pe parcursul unui an. Fluctuaţiile întâmplătoare. al producţiei industriale şi agricole. ale gradului de ocupare etc. reduceri ale desfacerilor şi producţiei. Sunt fluctuaţii agregate şi se reproduc cu o anumită regularitate. În caracterizarea ciclicităţii. Fluctuaţiile ciclice sunt determinate de factori ce ţin de funcţionarea activităţii economice. Ca expresie a fluctuaţiilor ciclice. dinamica nivelului de trai. pregătesc premisele care asigură activităţii economice continuitate. activitatea economică trece prin anumite faze. starea şi performanţele agregate ale economiei (ritmul venitului naţional.o anumită stare de spirit a populaţiei etc. se derulează sub formă ondulatorie. diferite de la o fază la alta.gradul de ocupare a forţei de muncă. Ulterior acestor evenimente au loc. Ciclul economic sezonier se explică prin influenţa factorilor naturali. ciclică a ofertei. evenimente sociale şi politice deosebite. accidentale. pentru perioade mai mari sau mai mici. etc. ele ţin în specialde fluctuaţia şi ciclicitatea cererii. se porneşte de la succesiunea şi repetabilitatea în timp a unor stări ale economiei (numite faze ale ciclului) care seamănă în linii generale de la un ciclu la altul. fluctuaţiile sezoniere şi ciclurile lor au la bază evoluţia fluctuantă. schimbări calitative şi progres. reproducându-se cu o anumită regularitate de la un an la altul. se îmbunătăţeşte gradul de ocupare şi folosire a factorilor de producţie. teoria 8 . Evoluţiile principalelor fenomene economice sunt pulsatorii. Fazele mişcării ciclice se condiţionează reciproc şi. exacte. ca formă de mişcare a activităţii economice. psihologici şi prin preferinţele consumatorilor. Pentru unele activităţi. au un caracter ciclic. deşi nu pot fi încadrate în termene riguroase.) au anumite caracteristici. pentru altele. se derulează cu o anumită regularitate în timp. De aceea. în fiecare fază. fiecare cu trăsături distincte şi care se derulează aproximativ în aceeaşi succesiune.

privind evoluţiile ciclice în economiile cu piaţă concurenţială. băncile acordă credite cu o oarecare uşurinţă. producţia industrială. este concentrată. are loc stimularea artificială a cererii pe multiple căi. 9 . În această fază. Ciclul scurt (Kitchin. între două crize sau manifestări de criză şi contribuie la modificarea amplitudinii expansiunii şi contracţiei caracteristice ciclului Juglar. are loc un proces investiţional susţinut pentru modernizarea capacităţilor de producţie existente şi crearea altora noi. ocuparea forţei de muncă etc. iar pe abscisă este surprinsă variabila timp. se scontează pe o creştere mai mult decât proporţională a ofertei agregate şi a venitului viitor (teoria multiplicatorului investiţiilor). remarcându-se sporirea stocurilor în perspectiva unor desfaceri cu câştiguri mai mari. conţinând o mare varietate de puncte de vedere. acesta poate fi reprezentat în mod ideal sub formă grafică.economică a desprins concluzia că ciclicitatea reprezintă forma normală de evoluţie a activităţii economice. Cererea agregată în creştere este stimulată artificial. în primul rând. şi 3 cicluri scurte în cele care au avut o durată medie de 10 ani. Ciclurile scurte (Kitchin) au două faze: expansiunea şi recesiunea (reducerea creşterii economice).). Politica fiscală a unui stat este considerată a fi prociclică sau anticiclică. Indiferent de denumirile fazelor ciclului economic. Pe parcursul unui ciclu Juglar de 6 ani se derulează în medie 2 cicluri scurte. gradul de îndatorare a întreprinderilor depăşind limitele prudenţei. Ciclul scurt se încadrează în interiorul ciclului mediu (Juglar). fapt pus în evidenţă prin principiul acceleratorului. Totodată. în care optimismul agenţilor economici este robust. căruia îi este dedicată o bogată literatură. asupra ciclului decenal. în care pe ordonată este surprins un indicator de volum (sau indice) al activităţii economice (în mod alternativ pot fi luate în considerare venitul naţional. Ciclul decenal (Juglar) Cercetarea economică. iar creditul de consum se extinde. Prin efectul de antrenare a investiţiilor. Pe fondul anticipărilor că sporirea cererii de consum se prelungeşte. minor) reprezintă o mişcare ciclică pe parcursul a circa 40 luni care afectează ansamblul ramurilor unei economii. numit şi ciclul mediu sau Juglar. iar trecerea de la expansiune la încetinire nu presupune declanşarea unei crize economice. Anticipările privind mărimea cererii de bunuri de consum sunt factorul determinant al creşterii producţiei şi gradului de ocupare a forţei de muncă.

3. În trecut. acționează în consecință. Autorii remarcă faptul că in majoritatea studiilor despre prociclicitate accentul cade pe cheltuielile bugetare. orice variabilă economică care este corelată pozitiv cu starea generală a economiei este considerată a fi prociclică. țările în curs de dezvoltare aveau tendința de a urma o politică fiscală prociclică. Mulți autori au observat că politica fiscală are tendința de a fi prociclică în țările în curs de dezvoltare. În ultiml deceniu s-au înregistrat schimbări în aceste tendințe. Cu alte cuvinte. 10 . voi prezenta viziunea unora dintre acestia. sunt acum într-o situație nu tocmai fericită. Autorii remarcă faptul că în anul 2011. supus presiunii politice de a crește cheltuielile. Astfel. Tema politicii fiscale prociclice a fost abordată în diverse articole de numeroși economiști. Jeffrey Frankel. Motivul pentru care cheltuielile sunt prociclice îl reprezintă faptul că încasările la bugetul de stat pe timp de boom economic cresc. în care politica fiscală era în majoritate anticiclică. în articolul ’Politica fiscală în țările în curs de dezvoltare: Fuga de prociclicitate’ demonstrează că ciclicitatea politici fiscale a unei țări reflectă gradul de risc al țării respective și este invers corelat cu calitatea instituțiilor din țara respectivă. Carlos A. și aceaasta s-a reflectat și pe piețele financiare. și guvernul. În continuare. Politica fiscală prociclică Termenul ’prociclic’ este folosit de către economiști pentru a se referi modul in care o variabilă economică este influențată de către fluctuațiile economiei. orice variabilă care crește odată cu nivelul general al economiei este clasificată drept prociclică. și orice variabilă care au tendința de a crește atnci când nivelul general al economiei scade este considerată a fi anticiclică. mărind cheltuielile bugetare proporțional cu creșterea veniturilor sau chiar mai mult decât atât. comparativ cu tiparul urmat de țările industrializate. În teoria ciclului economic. Vegh și Guillermo Vuletin. pe când multe țări în curs de dezvoltare au reușit să implementeze o politică fiscală anticiclică. considerate până în prezent a fi caracterizate de o politică fiscală contraciclică. Acestea își măreau cheltuielile sau îsi micșorau taxele în perioadele de creștere economică și își micșorau cheltuielile sau își creșteau impozitele în perioadele de recesiune. multe dintre țările dezvoltate.

iar de atunci politica fiscală s-a schimbat de la prociclică la anticiclică. deoarece evită ca guvernele. Calitatea institutiilor sale a crescut semnificativ de la începutul anilor 1980. cer ca impozitele și taxele să scadă. Astfel. Acest argument nu reușește însă să explice de ce guvernele care urmăresc să creeze o stare de bine a economiei nu iau acestea în calcul și economisesc în momentele bune.unele agenții de rating clasează Singapore peste Belgia. Mai mult. calitatea birocrației. Această țară este exemplul că o bună calitate instituțională poate menține o politică fiscală anticiclică. Deși schimbarea în aceste instituții se produce lent. Din punctul de vedere al contribuabililor. acumulează datorii. deoarece distorsiunile politice ar putea să ducă guvernul spre nivele ale datoriei care sunt la limita a ceea ce sunt capabile să ramburseze și astfel ating maximul pe care creditorii sunt dispuși să le împrumute. în articolul ’De ce este politica fiscală deseori prociclică?’ observă că politica fiscală este prociclică în multe țări. Ciclicitatea politicii fiscale a unei țări este invers corelată cu calitatea instituțiilor acelei țări. Modelul teoretic al 11 . Alberto Alesina și Guido Tabellini. Această distorsiune politică duce la acumularea datoriilor guvernamentale si astfel la o politică fiscală prociclică. iar serviciile publice să crească. Alte explicații ale politicii fiscale prociclice spun că proasta funcționare a piețelor de credit face ca țărilor în curs de dezvoltare să le fie greu sau chiar imposibil să se împrumute exact la momentul la care au cea mai mare nevoie. iar Grecia se situează aproape pe ultimul loc în ceea ce prvește încrederea care îi este acordată. ceea ce include măsuri de lege și ordine. în timp poate fi semnificativă. corupția de la nivelul acelui stat și alte riscuri asociate investiției. această modalitate este una bună. avem de a face cu limitări în ceea ce privește creditarea. și anume în vremurile grele. guvernele nu reușesc să facă economii în vremurile bune. Alegătorii doresc asta deoarece se tem că altfel resursele discponibile ar fi irosite. Un exemplu în acest sens este Chile. ci din contră. cu precădere în țările în curs de dezvoltare. să facă niște cheltuieli excesive. pe care ei le consideră a fi corupte. Korea în fața Portugaliei. pentru a evita să fie constrânse a se împrumuta la nevoie. și în momentul în care observă un boom economic. Autorii studiului consideră că principalul factor care a ajutat țările în curs de dezvoltare să adopte o politică fiscală anticiclică il reprezintă atitudinea institutiilor statului. Mexic în fața Islandei. Această tendință este explicată prin prisma faptului că alegătorii nu au încredere în politicieni.

și schimbările radicale. Pentru a studia fenomenul. De exemplu. Structura politică. au un impact deosebit de mare asupra balanței fiscale a acestor țări. autorul urmărește cinci măsuri fiscale: cheltuielile guvernamentale. orice scădere a prețului petrolului poate duce la o creștere substanțială a nevoilor financiare. Autorul a ales să studieze fenomenul prociclicității în țările OPC deoarece a observat că în ultimii ani. Un alt economist. iar creșterea pe termen lung este afectată deoarece guvernul reduce cheltuielile de capital și își retrage resursele din proiectele care ar avea potențial de aducere de venituri în viitor. Atunci când guvernele reduc cheltuielile ca reacție la o scădere a veniturilor din petrol. obligă guvernele lor să reacționeze la volatilitatea prețului petrolului prin politici fiscale prociclice. în articolul ’Este politica fiscală prociclică în țările în curs de dezvoltare producătoare de petrol?’ studiază acest fenomenul fiscalității prociclice pe un eșantion de 28 de țări producătoare de petrol (OPC uri) în perioada 1990-2009. Autorul subliniază faptul că un număr mare de studii arată că politica fiscală prociclică are implicații dăunătoare asupra țărilor în curs de dezvoltare. deoarece exporturile acelei țări nu sunt diversificate. consumul. instituțională sau bugetară a acestor țări. imprevizibile. Astfel. cei săraci au de suferit deoarece economiile lor sunt puține. Pe de o parte.acestor autori sugerează că acest eșec de a se autofinanța izvorăște din politica internă a fiecărei țări. iar încasările din petrol reprezintă o mare parte a veniturilor. precum și incapacitatea de a acumula active financiare sau de a câștiga acces pe piețele de credit. volatilitatea prețurilor petrolului a crescut. iar dovezile susțin această afirmație. Autorul folosește teste econometrice pentru a stabili daca într-adevăr comportamentul fiscal este prociclic în cele 28 de state producătoare de petrol 12 . prociclicitatea politicii fiscale e mai pronunțată în țările în care guvernele care sunt percepute ca fiind corupte sunt sancționate de către alegători prin intermediul instituților democratice. investițiile. prociclicitatea politicii fiscale este adesea influențată de o politică fiscală distorsionată mai degrabă la reacția cu boomul economic decât cu recesiunea. veniturile din alte surse decât cele petroliere și bilanțul fără componentele petroliere. Pe de altă parte. prociclicitatea politicii fiscale rezultă dintr-un eșec al Guvernului și nu dintr-un eșec al pieței. Nese Erbil. și se întâmplă indiferent dacă guvernul are sau nu datorii. în țările în curs de dezvoltare.

din cauza nivelului de dezvoltare economică. studiază comportamentul fiscal în diferite grupe de țări OPC prin divizarea eșantionului inițial în trei subeșantioane. precum și limitările legate de finanțare joacă un rol important în ciclicitatea politicilor in țările OPC. și în special în grupul celor cu venituri mici. rezultatele arată că factorii oplitici și instituționali. potrivit nivelului lor de dezvoltare și aplicarea testului de prociclicitate atât asupra întregului eșantion. este important să se studieze comportamentul fiscal nu doar a întregului grup de țări. a nivelului rezervelor de petrol și a gradului de maturitate în producerea petrolului. din cauza variațiilor semnificative în dependența lor de veniturile încasate din petrol.studiate. cât și asupra subeșantioanelor. Din moment ce OPC nu reprezintă un grup omogen. dar și pe grupuri mai mici. Clasificarea țărilor producătoare de petrol dupa nivelul veniturilor Venituri mici Algeria Angola Azerbaijan Cameroon Chad Venituri Mijlocoi Gabon Kazakhstan Libia Mexic Rusia 13 Venituri mari Bahrain Brunei Guineea Ecuatorială Kuweit Qatar . pentru a observa dacă țările cu anumite caracteristici au anumite tipare de politică fiscală. politicile lor fiscale ar putea să răspundă diferit la șocurile cauzate de schimbăarile în prețul petrolului. În plus. în timp ce este anticiclic în țările cu venituri ridicate. Autorul consideră ca studiul său aduce trei contribuții importante la literatura de specialitate. Din cauza cestor diferențe. În primul rând. Totalul cheltuielilor are o prociclicitate ridicată în grupele cu venituri mici si medii. a structurii politice și instituționale. Acest studiu ar putea fi de folos pentru a crea politici fiscale eficiente. În urma studiului s-a demonstrat că rezultatele nu sunt identice pe toate grupele de venituri.

ventiurile non14 . în vreme ce cheltuielile de capital sunt anticiclice. este analizat comportamentul ciclic al mai multor variabile ale politicii fiscale: total cheltuieli și componentele lor. bilanțul primar excluzând produsele petroliere ca o variabilă dependentă va măsura nivelul în care veniturile din petrol sunt folosite în economie. precum și nivelul total al efortului fiscal. Cu toate că majoritatea studiilor se axează pe folosirea cheltuielilor sau a cosnumului ca variabilă dependentă. La o concluzie asemănătoare au ajuns în anul 2010 Villafuerte și Lopez-Murphy.Congo Ecuador Indonezia Iran Nigeria Sudan Siria Vietnam Yemen Venezuela Arabia Saudită Trinidad & Tobago Emiratele Arabe Unite În al doilea rând. bilanțul fără componenta din petrol și venturile non-petroliere. însă componentele sale se mută în diferite direcții: consumul este prociclic. ceea ce constituie o componentă cheie la realizarea studiului. guvernul poate să modifice fie consumul. această lucrare analizează atât totalul cheltuielilor guvernamentale cât și componentele sale. Mai mult decât atât. Rezultatele estimărilor din acest studiu arată că cheltuielile sunt anticiclice pentru grupul țărilor cu un nivel ridicat al veniturilor. De aceea. precum și Arezki și Ismail. fie investițiile ca un răspuns la o schimbare în producție. Astfel. consumul public și investițiile. deoarece concentrarea doar pe agregate poate fi înșelătoare dacă subcomponentele sale se schimbă în moduri diferite. guvernele reduc cheltuielile de capital mai mult decât reduc consumul guvernametal. analizarea separată a subcomponentelor poate oferi explicații suplimentare asupra direcției politicii fiscale si poate dezvălui implicații importante ale politiciiș de exemplu. Aceștia au observat că în perioadele de scădere a prețurilor.

politicile fiscale ar trebui să urmeze un model anticiclic prin intermediul stabilizatorilor automați. ne așteptăm la o corelație pozitivă între schimbările în producție schimbările în balanța fiscală sau la o corelație negativă între schimbările în producție și schimbările în cheltuielile guvernamentale. Apoi sunt obligate să își reducă cheltuielile din cauza unui declin în prețul petrolului. au fost propuse două mari argumente. Cu toate acestea. În perioada boomului economic. nivelul impozitelor ar trebui menținut constant pe parcursul ciclului de afaceri. așa că singura modalitate prin care își pot finanța deficitul este prin reducerea cheltuielilor. care se aplică și țărilor OPC: limitări ale finanțării (sau acces limitat pe piața 15 . politica fiscală ar trebui să urmărească o creștere a cheltuielilor guvernamentale și o scădere a impozitelor pentru a ajuta economia să depășească perioada de recesiune.petroliere vor fi o măsură utilă în mecanismul colectării de impozite. În viziunea lui Barro (1973). precum și relația de cazualitate dintre creșterea producției și dintre variabilele fiscale. autorul subliniază că până la data realizării studiului s-au făcut puține studii asupra prociclicității țărilor OPC. Sunt luate în considerare diferite metode econometrice pentru a testa prociclicitatea. studiile empirice au atătat că politicile fiscale sunt prociclice în țările în curs de dezvoltare și în țările OPC. aceste țări nu sunt capabile de a face economii în anii cu încasări mari din vânzarea petrolului. Cu alte cuvinte. Pentru a explica politicile fiscale prociclice în țările în curs de dezvoltare. politicile fiscale eficiente ar trebui să uniformizeze volatilitatea producției pe parcursul ciclului de afaceri. dacă economia se află în recesiune. Potrivit teoriei Keynesiene. Autorii studiului au observat că aceste cinci variabile fiscale prezintă un puternic compotament prociclic pe tot eșantionul de țări OPC. ipoteza de uniformizare a impozitelor pentru a obține o politică fiscală ideală sugerează că pentru o anumită opțiune de cheltuieli guvernamentale. și această lucrare vine să completeze literatura de specialitate. Aceste țări cresc cheltuielile atunci când le cresc încasările pe perioada boomului în prețul petrolului. În general. În al treilea rând. guvernul ar trebui să economisească surplusul care reiese din acțiunea stabilizatorilor automați și doar dacă mai este necesar să crească și impozitele sau să reducă cheltuielile. În viziunea neoclasică și în cea Keynesiană. Ca și rezultat. iar surplusul bugetar ar trebui gestionat într-o manierăpociclică.

Prin urmare. ceea ce poate afecta la rândul său sustenabilitatea fiscală și posibilitatea de a contracta un credit prin amplificarea constrângerilor financiare. când veniturile sunt mici. însă funcționează împreună și e posibil să se reîntărească unul pe celălalt. Celălalt argument propus pentru a explica dificultatea în implementarea politicii fiscale anticiclice se axează pe cheltuielile guvernamentale prociclice cauzate de trei aspecte ale economiei și ale guvernului: structura bugetară. Mai mult. Când aceste țări se confruntă cu perioade mari de șocuri financiare (de exemplu o scădere mare a prețului petrolului în cazul țărilor OPC). 16 . Multe dintre țări nu au suficiente active străine sau piețe financiare proprii pentru a strânge fonduri. precum și corupția în cadrul guvernelor. Aceste fonduri erau prevăzute pentru a stabiliza veniturile bugetare: când prețul petrolului crește. investitorii pot să-și piardă încrederea și să fie mult mai puțin dispuși să împrumute deoarece le este teamă că lipsa de credibilitate politică și de disciplină ar putea duce la un deficit bugetar mare și la faliment. puterea politică și structura socială. Guvernele aflate în această situație vor experimenta și limitări repetate în ceea ce privește creditarea pe piețele de capital ale lumii. Cu toate acestea. De exemplu instituțiile slabe. ceea ce va afecta posibilitatea lor de a conduce politici fiscale anticiclice. țările OPC au folosit tot mai des fonduri pentru a stabiliza prețul petrolului.creditului) și factori legați de structura economiei (bugetul. unele dintre aceste fonduri au funcționat în afara sistemelor bugetare existente și au ajutat doar în câteva cazuri. acești factori sunt preentați separat. Lichiditatea și limitările legate de împrumutare reies atunci când o țară în curs de dezvoltare are nevoie cea mai mare nevoie de finanțare (în timpul unei recesiuni) și atunci este cel mai puțin probabil să o obțină. fondurile de stabilizare nu ar trebui să fie privite ca un substitut al unui management fiscal puternic. structura bugetului sau un guvern corupt pot împiedica politica fiscală prudentă. Pentru a contracara volatilitatea veniturilor din petrol. fondul de stabilizare va finanța diferența. instituții și structura politică fragilă. o parte a veniturilor este canalizată spre fondul de stabilizare. În general. Din acest motiv. crearea acestor fonduri nu a avut niciun efect asupra relației dintre câștigurile din exportul petrolului și cheltuielile guvernamentale în țările în care nu au fost implementate nicio politică macroeconomică transparentă. instituții slabe). ele au fost susceptibile de abuz și implicare politică.

Astfel. Ca rezultat. Politicile fiscale sunt mai intense în țările în care sistemele politice au mai multe subiecte care pot fi supuse la veto din punct de vedere fiscal și au o mai mare volatilitate a producției. Totalul cheltuielilor are o prociclicitate ridicată măsurat la întregul eșantion. pe când în cazul unei dictaturi guvernul nu este responsabil în fața lor. 17 . cu cât guvernul este mai corupt. deoarece un guvern corupt răspunde în fața alegătorilor. țările în curs de dezvoltare au o politică fiscală prociclică din cauza structurii lor bugetare. chiar dacă guvernul ar fi corupt. În al doilea rând. probabil datorită acumulării mai mari de active financiare. cât și subcomponentele lor. În urma analizei econometrice. În mod similar. În al treilea și ultimul rând. Lane (2003). Cu toate acestea. după cum au remarcat și Alesina și Tabellini (2005). cauza principală a politicii fiscale prociclice o reprezintă corupția guvernamentală și nu imperfecțiunile de pe piața creditului. Acest comportament. și scăzută în cazul eșantioanelor cu venituri mici și milocii.Potrivit acestor autori. Fatas și Mihov (2001) au ajuns la concluzia că țările cu o mai mare putere de dispersie sunt mai susceptibile de a prezenta o producție volatilă și un comportament fiscal prociclic. și prin urmare influențează în mare parte rezultatele întregului eșantion. denumit efect de voracitate de către Tornell și Lane (1999). alegătorii nu ar putea influența politica fiscală. cheltuielile bugetare în țările emergente prezintă un trend mai puțin anticiclic decât țările industrializate. Sub-eșantionul care cuprinde țările cu venituri mici constituie o mare parte din întregul eșantion.În primul rând. cu atât va lua măsuri fiscale prociclice. politica fiscală este anticiclică în țările cu venituri mari. are ca și rezultat prociclicitatea fiscală. calitatea slabă a instituțiilor și a structurii politice încurajează anumite grupuri din societate să încerce să acapareze o parte cât mai mare din averea națională. Este de asemene a important să se urmărească separat atât variabilele fiscale. deoarece alegătorii nu au încredere în politicieni și vor cere o utilitate mai mare atunci când vor observa că producția crește. pretinzând cheltuieli publice mai mari în favoarea lor. ceea ce înlesnește constrângerile financiare atunci când acele țări au nevoie de fonduri. Acest comportament se manifestă cu precădere în cazul democrațiilor. autorul a remarcat că rezultatele nu sunt uniforme în toate țările. în cazul sistemelor politice democratice. Aceste țări au câțiva stabilizatori automați incluși în bugetele lor.

Din acest motiv. Distanțarea lor de politica fiscală prociclică le va permite să realizeze o creștere de durată și să le ofere acea marjă de siguranță de care categoriile sărace ale populației au nevoie. Rezultatele confirmă că factorii politici și instituționali. Politica fiscală anticiclică Evolutia ciclică are o determinare obiectivă. politica fiscală este influențată mai mult de limitările financiare externe din grupurile cu venituri medii si mari deoarece acestea pot fi mai integrate în sistemul financiar global decât țările cu venituri mici. care. 4. precum și limitările financiare joacă un rol în ciclicitatea politicilor fiscale ale țărilor OPC. Majoritatea variabilelor care urmăresc calitatea instituțiilor și structura politică par a fi semnificative pentru grupul cu venituri mici. un nivel înalt de birocrație și o transparență mai mare. două dintre variabile par a fi semnificative: indexul compozit al instituțiilor. În ciuda faptului că există numeroase diferențe între ele. O politică fiscală puternică și disciplinată necesită niște instituții puternice. este important ca ele să adopte politici fiscale anticiclice eficiente prin care să uniformizeze cheltuielile guvernamentale și să le separe de volatilitatea veniturilor din petrol. În ceea ce privește grupul țărilor cu venituri medii. toate țările OPC au de a face cu venituri volatile și imprevizibile. și cecurile și bilanțurile.deoarece subcomponentele s-ar putea să reacționeze altfel decât ele. 18 . Niciunul dintre variabilele instituționale nu s-a dovedit a fi semnificativ pentru țările cu venituri ridicate. Cu toate acestea. ceea ce face ca managementul lor fiscal să se confrunte cu numeroase provocări. iar cheltuielile de capital sunt anticiclice. Limitările domestice de ordin financiar par a fi semnificative pentru grupul țărilor cu venituri reduse. dar agentii economici si guvernele promovează masuri pentru atenuarea undelor ciclului economic si in special a recesiunii si a efectelor negative pe care aceasta le genereaza. Estimările arată că deși cheltuielile sunt anticiclice pentru eșantionul cu venituri mari. va facilita acumularea de resurse financiare și va spori încrederea în rândul investitorilor pentru a putea împrumuta fondurile de care aceste țări vor avea nevoie. componentele sale reacționează în direcții diferite: consumul este prociclic. la rândul său. Aceste instituții mai puternice vor ajuta la reducerea efectului de voracitate.

) care permit ca. 19 . de reciclare profesională etc. Ele sunt promulgate de către stat şi aplicate prin organismele sale. în funcţie de condiţii şi gradul de cunoaştere a realităţilor economice. Deşi interdependente. într-o anumită logică şi corelare.chiar cu preţul unui deficit bugetar . 4. O importanţă majoră prezintă majorarea prestaţiilor şi alocaţiilor de securitate socială (ajutoare de şomaj.cu scopul de a menţine sau impulsiona cererea agregată (pentru a stimula producţia în vederea trecerii la faza de recesiune). Cheltuielile publice favorizează cererea globală prin intermediul achiziţiilor de stat. rata dobânzii şi masa monetară. să fie atenuate fluctuaţiile negative ale veniturilor disponibile pentru numeroase categorii ale populaţiei. care l-au succedat.Masurile anticriza se fundamenteaza pe: • • • adevarurile formulate de stiinta economica. alocaţii familiale. cunoasterea interdependentelor economice. investiţii cu caracter social-cultural şi în sectorul public. sistemul asigurărilor sociale etc Folosirea lor a fost fundamentată de către Keynes şi alţi mari economişti.ele fiind integrate în măsuri (politici) anticriză (anticiclice). Politica cheltuielilor publice se bazează pe majorarea cheltuielilor bugetului administraţiei centrale în faza de recesiune . o informare prompta si reala asupra evolutiei activitatii. asemenea măsuri pot fi grupate în trei mari categorii: a) politica cheltuielilor publice. care au devenit componente ale politicii economice pe termen scurt-mediu.M.1. Prima realizare in acest sens apartine lui J. b) politica monetară şi c) politica fiscală. Keynes si dateaza din deceniile 4-5 ale secolului XX. sistemul de impozite şi taxe.Atenuarea efectelor negative ale fluctuaţiile ciclice Pentru atenuarea efectelor negative se folosesc mai multe mijloace şi instrumente de politică economică: cheltuielile publice. prin instituţiile financiare şi alţi agenţi economici. în faza de recesiune.

creditul şi masa monetară. de regulă. în condiţii de recesiune. Asemenea măsuri au ca efect frânarea cererii de satisfactori şi a investiţiilor şi. a cererii globale în general şi pe această bază creşterea producţiei şi a gradului de ocupare a forţei de muncă. În condiţii de boom. în faza de boom prelungit. pe această bază. majorarea rezervelor obligatorii. ceea ce are menirea să încurajeze cererea pentru bunuri de consum şi investiţionale. Disponibilitatea legiuitorilor pentru repartizarea cheltuielilor bugetului de stat. cu preţul creşterii şomajului şi a gradului de nefolosire a altor factori de producţie. pentru a frâna cererea pentru bunuri de consum şi investiţiile. Astfel. Prin astfel de măsuri se urmăreşte stimularea consumului şi investiţiilor. chiar inflaţia. promulgarea unor restricţii suplimentare la acordarea de credite. Acest fapt este favorizat şi de sistemul cotelor progresive de impozit care permite ca plăţile pentru impozite să se diminueze relativ mai mult decât contracţia veniturilor. se apelează. Politica fiscală constă în a utiliza sistemul de impozite şi taxe în scopuri anticiclice. reducerea nivelului rezervelor obligatorii ale băncilor comerciale. la o politică monetară restrictivă prin punerea în mişcare a unor instrumente specifice: sporirea ratei dobânzii. se poate proceda la reducerea fiscalităţii (gradul de impozitare directă a veniturilor şi de taxare a consumului). la majorarea fiscalităţii. 20 .Pe această bază este impulsionată atât cererea guvernamentală cât şi cea privată pentru bunuri de consum şi de capital. Astfel. controlul asupra masei monetare este mai riguros. supravegherea mai strictă a activităţii financiarbancare. limitele pe care le acceptă în deficitul acestuia şi modul de acoperirea acestor deficite vor determina amploarea şi efectele pe termen mediu-scurt ale politicii cheltuielilor publice. amânarea (prelungirea) scadenţei unor credite etc. Politica monetară şi de credit are ca principale instrumente rata dobânzii. lăsând o cotă procentuală mai mare din venituri asupra agenţilor economici particulari. de regulă. achiziţionarea intensă de către autorităţile monetare a titlurilor de stat şi altor categorii de titluri pe piaţa deschisă şi pe cea a schimburilor valutare. impozitele sporind mai rapid decât veniturile în expansiune. se procedează. când ritmul inflaţiei şi (sau) pericolul apariţiei altor dezechilibre în economie sunt majore. Ele se aplică diferenţiat în funcţie de starea conjuncturii economice. facilităţi pentru sporirea volumului creditului şi a masei monetare. a activităţii economice. În faza de recesiune se poate acţiona în sens invers: reducerea ratei dobânzii (scontului).

21 . se aplică corelat şi în raport cu situaţia concretă a altor variabile şi interdependenţe din economie. din contră. mărimea şi ponderea venitului permanent în cadrul "paradoxului economisirii" şi gradul de ocupare a forţei de muncă ş. de-a lungul întregii perioade. mărimea patrimoniului agenţilor economici şi structura acestuia (active reale. trebuie să pornească de la premisa că mărimea cererii de satisfactori şi prodfactori este influenţată de numeroase împrejurări: venitul curent. evoluţia previzibilă a preţurilor. politica monetara si de credit si cea fiscala au fost promovate in mod corelat urmarind fie cresterea economica. în raport de starea conjuncturii. se apelează la instrumente şi pârghii specifice. fiind numite politici economice conjuncturale bazate pe cerere sau politici de tipul “stop and go” (“stai – mergi”). Pana prin anii’70. şi încasări suplimentare la buget menite să acopere sau să atenueze deficitele acumulate în recesiune. intrucat utilizeaza componente ale bugetului de stat. De la mijlocul deceniului opt s-a recurs la programe anticiclice denumite “mix policy”. au înregistrat o tendinţă generală de creştere. cel mai des utilizate în perioada postbelică. şi mai recente în cele aflate în tranziţie. ci. Cele trei tipuri de politici anticiclice de sorginte keynesistă. O asemenea stare de lucruri are cauze şi manifestări care inevitabil incită la reflecţii. accentul este pus pe un tip de politică economică sau altul şi în cadrul fiecăruia. printre altele. preţurile nu numai că nu au scăzut. Există perioade în care anumite măsuri permit. Astfel. De exemplu. bazate pe promovarea diferentiata de masuri monetare (care vizeaza dinamica preturilor si a inflatiei) si bugetare (care urmaresc volumul activitatii economice si acoperirea deficitului bugetar prin credite si nu prin emisiune de moneda). politicile monetariste. active monetare).Politica cheltuielilor publice si politica fiscala formeaza impreuna politica bugetara. având ca obiectiv influenţarea cererii. nu există reţete universale privind promovarea politicilor anticiclice de tip keynesist şi a instrumentelor disponibile în acest sens. Începând cu anii '70 începe să fie pusă sub semnul întrebării capacitatea politicilor de sorginte keynesistă de a asigura stabilitatea sistemului economiei de piaţă. intenţia de a stimula sau reduce cererea. în raport cu acestea. corelată de regulă cu ritmul creşterii economice.se recomandă numai după ce s-a diagnosticat corect starea reală a economiei. fie franarea (temporizarea) acesteia. structura pe categorii de vârstă a populaţiei şi tranşe de venituri.a. mai ales în ţările în curs de dezvoltare. De pildă. De aceea. active financiare.

pentru schimbarea conjuncturii. Factorul determinant pentru evoluţia ascendentă a ofertei agregate este o bună funcţionare a pieţei. 22 . fără o reducere semnificativă a şomajului. În acest cadru. să sporească oferta de bunuri. b) Folosirea unor pârghii economice care să îmbunătăţească perspectivele de profit ale producătorilor. Şomajul s-a transformat în principalul dezechilibru structural.începând cu 1973-1974. s-au revigorat înforme noi politicile conjuncturale bazate pe stimularea ofertei (supply -side economics). Politicile bazate pe ofertă pornesc de la filozofia că pentru a influenţa conjunctura în situaţii nefavorabile (stări de recesiune sau chiar depresiune) este esenţială ameliorarea stimulentelor pentru a-i incita pe producători să mărească oferta agregată. comenzi publice etc. concurenţiale şi a mecanismelor sale" în condiţiile asigurării unei iniţiative cât mai largi prin reducerea reglementărilor şi întărirea drepturilor de proprietate privată. ar putea obţine venituri stabile relativ independent de evoluţia ofertei reale. primul obiectiv al politicii economice este de a veghea la buna funcţionare a "pieţei libere. se demonstrează că reducerea ratei fiscalităţii îi va încuraja să producă mai mult.) au determinat creşterea cheltuielilor publice şi a deficitelor bugetare. iar în faţa inflaţiei galopante. fluctuaţii ciclice. instabilitate. însoţită de stagnarea creşterii economice. În fond. are loc o creştere spectaculoasă a preţurilor. Măsurile adoptate după 1970-1973. prin atenuarea rolului centrelor de forţă economică (oligopoluri. centrale sindicale) care. puternice fiind. Ca atare. orice alterare a mecanismului pieţei libere creează distorsiuni între oferta şi cererea agregată. statul nu sepoate substitui iniţiativelor oamenilor. ale altor categorii de agenţi economici. dar rezultatele obţinute în stăpânirea inflaţiei au fost modeste. Efectul a fost o sporire substanţială a şomajului. cu ample implicaţii social-politice şi umane. ajungându-se la concluzia că ele sunt doar elementeartificiale şi temporare de influenţare a conjuncturii. prin politici de susţinere (investiţii publice. s-au impus măsuri pentru reducerea cererii agregate (prin frânarea consumului şi investiţiilor). În acest sens. veniturile şi cheltuielile statului. ajutoare bugetare. cel mult. stimulându-i astfel să-şi menţină şi. şomaj şi inflaţie. a) Efectuarea unor reforme structurale orientate spre extinderea concurenţei şi preţurilor libere. alocaţii familiale pentru cei aflaţi în dificultate sau marginalizaţi. se aşteaptă ca el să facăaceste iniţiative posibile şi mai eficiente. vor creşte. În această direcţie pot fi sugerate şi aplicate cel puţin două mari categorii de măsuri (politici). după caz.

Economistii clasici considerau ca bugetele statului ar trebui sa fie intotdeauna echilibrate. Ele se constituie în încercări de neutralizare a efectelor nocive ale forţelor de dezechilibru.atrăgând după ele evoluţia corespunzătoare şi a cererii agregate. b) să menţină status-quo-ul şi aplicarea unor politici keynesiste. din contra. Este un fapt demonstrat că în perioada postbelică s-au atenuat fluctuaţiile ciclice ale activităţii economice din ţările dezvoltate. Se apreciază că o economie confruntată cu dezechilibre poate urma una din două căi posibile: a) să introducă condiţii de echilibru stabil printr-o profundă restructurare. ce se vor realiza in urmatorul exercitiu. Bugetele excedentare. Din punct de vedere economic. indiferent de faza ciclului economic. au de aceea un efect expansiv. Bugetele deficitare implica injectarea in fluxurile economice a unei cantitati superioare celei obtinute de pe urma retinerii impozitelor. ca existenta unor deficite sau excedente era o mostra a unei administrari ineficiente sau de un 23 . Intervenţia statului încearcă armonizarea politicilor monetare şi fiscale focalizate asupra întreprinzătorului în aşa fel încât să-i stimuleze libera iniţiativă şi asumarea riscului. fără a atinge însă cauzele originare ale tulburărilor concretizate în încălcarea condiţiilor de echilibru stabil. in retinerea de fonduri. cu venituri superioare cheltuielilor. bugetul va fi echilibrat. este cea de excedent. Această stare de lucruri a activat un curent de gândire după care teoria şi practica economică trebuie restructurate din temelii. au un efect restrictiv sau contractiv si ar putea fi utilizate ca mijloace de politica economica daca cererea agregata ar fi atat de mare incat productia potentiala ar fi depasita de urmatoarea aparitie a efectelor inflationiste. Totuşi. bugetul statului este un document contabil ce reuneste previziunile asupra veniturilor si cheltuielilor publice. Daca veniturile si cheltuielile previzionate coincid. De aceea se realizeaza politica fiscala a guvernului si raspunde necesitatilor expansive sau contractive cerute de conjunctura economica. Filozofia unei asemenea opţiuni decurge din faptul că întreprinzătorul şi proprietatea particulară trebuie încurajate prin pârghiile de politică economică pe care le folosesc statul şi instituţiile financiarbancare. Normal ar fi ca cheltuielile sa fie superioare veniturilor. Situatia opusa.dezechilibre s-au menţinut şi s-au manifestat în forme diferite. adica sa existe deficit bugetar.

Ideile economice dominante de astazi considera deficitul public una din principalele cauze ale dezechilibrului si instabilitatii. se va discuta si aproba acest proiect de catre organele pertinente. a pus conditia ca deficitul public sa fie mai mic de 3% si Datoria publica mai mica de 60% din PIB. Tratatul de la Maastricht. Daca un guvern vrea sa raspunda activ recesiunilor. se va elabora un proiect de lege care sa modifice legislatia negativa existenta. nu renunta niciodata sa fie negativ. in urmatorul exercitiu bugetar cheltuielile vor creste si impozitele vor scade si astfel efectul multiplicator va incepe sa functioneze. Toate tarile dezvoltate sunt implicate in lupta de controlare a deficitului considerandu-l un lucru indispensabil in mentinerea stabilitatii pe termen lung. in adoptarea mijloacelor politice si ca efect exercitarea acestora. Utilizarea anticiclica a instrumentelor fiscale are inconvenientul intarzierilor in recunoasterea existentei unui schimb conjunctural. va convoca atunci un comitet de experti care sa dea sfaturi in ceea ce priveste masurile ce trebuiesc luate. aplicarea politicii keynesiene de catre guvernele occidentale dupa al doilea razboi mondial s-a tradus in realitate intr-un deficit public sustinut an dupa an.. mentinand legislatia financiara existenta. daca situatia economica a tarii ar fi cu somaj 0. Marele deficit bugetar al Statelor Unite a fost considerat drept una dintre cauzele ce au stat la originea crizei de la inceputul anilor 90. Pana atunci este foarte posibil ca ciclul economic sa-si fi schimbat sensul si masurile adoptate sa rezulte contraproductive. se va tine cont ca aceasta se produce cand statisticile industriale incep sa dea semnale de crestere a somajului. In aceeasi forma. Se numeste buget cu somaj 0 estimarea cheltuielilor si veniturilor publice care se face si care se concretizeaza. Chiar daca in anii de expansiune economica deficitul diminueaza ca procent PIB-ul.. sa fie deficitar in fazele economice de recesiune ce cer o interventie stimulativa. Existenta impozitelor proportionale sau progresive face ca veniturile publice sa varieze in functie de volumul venitului tarii respective. finantand deficitul prin intermediul datoriei publice ce ar fi amortizata cu excedentul altor ani. 24 . Cu toate acestea. cheltuielile publice pot varia intr-o forma imprevizibila pentru ca o crestere a somajului motivata de o recesiune ar creste cheltuielile cu subventiile.interventionism distorsionator al pietelor. Propunerea keynesiana a fost ca bugetul trebuia sa fie ciclic echilibrat. pentru a face parte din Uniunea Economica si Monetara. In stabilirea previziunilor bugetare trebuie tinut cont in orice caz ca acestea nu pot fi exacte.

Chatterjee (1999). 4. NBER Working Paper No. conducand la obligatii viitoare in serviciul datoriei. 11869. December 2005) Sumar In general. Eckstein. Romer and Romer (1994). and Taylor (2000)). Procesele inflationiste cer de asemeni ajustarea cotelor fiscale pentru a impiedica ca veniturile care se "stabilizeaza" sa prezinte de fiecare data o mai mica capacitate de achizitie. Studiile efectuate asupra acestei judecati conventionale se concentreaza asupra marginilor ‘intratemporale’: cum reactioneaza pe termen scurt forta de munca si venitul personal la modificarile in nivelul cheltuielilor guvernamentale si in nivelul impozitelor. Aceste noi obligatii trebuie finantate printr-un mix de impozite ridicate. and Fromm (1960). Tobin (1980). functia sa anticiclica. In conceperea normativei fiscale in forma in care sa stabilizeze productia economica la un nivel determinat al venitului. politicile anticiclice (countercyclical policies) genereaza cresterea datoriilor guvernamentale. in timp ce in fazele de boom ale ciclului efectul este contrar.2. Gordon and Eric M.Solutia problemei intarzierilor sta in introducerea stabilizatorilor fiscali automati. reducerea cheltuielilor sau cresterea masei monetare in viitor. Leeper. incasarile se vor diminua si ele. Asteptarile legate de reglarea politicilor viitoare modifica ratele curente de economisire precum si eficacitatea politicilor anticiclice. economistii considera ca politicile fiscale anticiclice au un efect stabilizator care actioneaza prin intermediul unor stabilizatori si a unor actiuni facultative (vezi Duesenberry. Cohen and Follette (2000). Auerbach and Feenberg (2000). Acestia constau in normative legale care exercita mecanic. Lucrarea de fata subliniaza efectele acestor asteptari. impozitele proportionale si progresive functioneaza ca stabilizatori automati: daca intr-o recesiune veniturile incep sa se reduca. Baily (1978). De exemplu. este deci posibil ca raspunsurile la policile viitoare asteptate sa exacerbeze si sa prelungeasca recesiunea. 25 . Un pericol ce va trebui luat in considerare este ca stabilizatorii automati actioneaza ca bariere fiscale. In domeniul economic. fara nici o modificare. Normativa seguritatii sociale este de asemenea un stabilizator eficace: in recesiune se diminueaza incasarile si cresc cheltuielile cu subventiile. apare pericolul de a impiedica cresterea economica. Romer (1999). Blinder and Solow (1973). Studiu de caz – sunt politicile fiscale anticiclice contraproductive? (Are Countercyclical Fiscal Policies Counterproductive? David B. Hansen (1969). Christiano (1984).

fara surse nonpolitice de fluctuatie. Studiul propune un cadru contextual in care politicile de tip macro afecteaza atat marginile intertemporale cat si cele intratemporale. Avand in vedere efectele contraproductive nascute din efectele asteptarilor. coreland teoria cu datele apartinand Statelor Unite s-au obtinut urmatoarele concluzii: 1) Legat de acest canal al asteptarilor se pare ca politicile anticiclice pot crea un ciclu de afaceri in situatia in care nu ar exista ciclicitate in absenta politicilor anticiclice.Introducere Politicile fiscale anticiclice creaza in mod necesar legaturi dinamice intre politicile fiscale curente si viitoare. dar nu contrazic in mod necesar opinia ca per ansamblu politicile anticiclice au fost eficiente. Lucrarea specializeaza cadrul contextual general pentru a prezenta rezultatele ce subliniaza rolul efectelor asteptarilor. out-put-ul ramane 26 . Avand valoarea capitalului.Astfel. 3) Permanenta in variabilele cheie de tip macro poate aparea doar prin asteptarile legate de politica. multe analize sparg aceasta legatura intertemporala si plaseaza asteptarile legate de politicile viitoare undeva in subsidiar. politicile fiscale anticiclice creaza un deficit al bugetului finantat prin imprumut. 2) Partile netriviale de variatie la nivelul investitiei si al frecventei pot fi explicate prin variatiile existente in politicile macroeconomice. 1. daca acea judecata (cunostinta) conventionala este corecta si anume politicile anticiclice atenueaza ciclitatea. Descoperirile sunt provocatoare. atunci venitul asteptat in urma investitiei scade. a actiunilor mai mica decat ar fi in mod contrar. Daca agentii de pe piata se asteapta la o crestere a taxelor pe viitor. Cu toate ca raspunsul final al economiei agregate la politicile contraciclice trebuie sa includa o dimensiune intertemporala. exacerband orice reducere a valorii investitiei asociate cu criza. Rezultatele au fost derivate printr-un simplu rationament dinamic care arata contraproductivitatea politicilor anticiclice si apoi se leaga aceasta logica cu datele existente din Statele Unite pentru a se gasi un suport empiric pentru rationament. Logica economica se bazeaza pe faptul ca intr-o periada de criza economica. atunci efectele intratemporale trebuie sa fie in mod substantial mai puternice decat se considera in studiile anterioare.

deci orice ciclu obtinut in urma simularii este generat doar de politica. alegerile portofoliulul vor fi constante in model.scazut pe o perioada mai lunga: criza se adanceste si se prelungeste mai mult decat in cazul absentei politicilor anticiclice. Auerbach (2003) discuta despre un numar de motive pentru care este dificila gasirea unor probe elocvente asupra impactului politicii fiscale in economie. Accentuarea importantei asteptarilor contrasteaza cu absenta completa a unui rol al asteptarilor in munca care subliniaza judecata conventionala conform careia politicile contraciclice stabilizeaza in mod eficient economia (Romer and Romer 1994). Acesta catalogheaza asteptarile ca fiind cea mai dificila problema. Lucrarea incepe prin expunerea unei structuri teoretice generale in care asteptarile legate de politica joaca un rol important in determinarea echilibrului curent. racordat la datele SUA. In sectiunile ce urmeaza 27 . Jones (2002) a construit un model pe baza datelor din SUA si a observat ca politica fiscala ofera putina stabilizare si in unele cazuri chiar duce la destabilizare. Munca realizata de Bohn (1991) poate fi privita ca furnizand suport empiric pentru existenta canalului asteptarilor. Se considera ca realizarea variabilelor curente si viitoare ale politicilor este suficienta pentru a genera un ciclu la nivelul investitiei si a cererii de bani (de masa monetara) care coincide cu datele NBER (National Bureau of Economic Research) referitoare la ciclul de afaceri. Punand in ecuatie asteptarile si realizarile politicilor se simuleaza un model de echilibru monetar general. Chari. El descopera ca expansiunea datoriei guvernamentale ale SUA de-a lungul timpului a fost urmata in subsidiar de reduceri ale cheltuielilor si cresterea cotelor de impunere. studiul restrange modelul prin presupunerea unor aspecte functionale specifice. Christiano si Kehoe (1994) considera ca politica fiscala optima se imbunatateste prin reducerea variatiilor variabilelor cheie de tip macro si prin cresterea bunastarii. In absenta oricarei schimbari in politicile curente sau viitoare. Rezultatele studiul despre care discutam pot fi interpretate raportand consecintele ciclului economic la descoperirile lui Bohn. descoperirile studiului sunt in concordanta cu rezultatele recente ale modelelor generale de echilibru stocastice. Cu toate ca s-ar putea sa contrazica judecata conventionala. Pentru a obtine solutiile analitice necesare in determinarea dependentei echilibrului de politicile curente si asteptate. Studiul coreleaza rationamentul cu datele existente in SUA despre variabilele politicii. Descoperirile acestui studiu confirma ca comportamentul politic actual a crescut fluctuatia investitiilor si a prelungit mai degraba decat sa scurteze crizele economice.

ht−1nt). Output-ul net al capitalului nedepreciat. gospodariile furnizeaza munca efectiva data de hn . hn). Manuelli si Rossi 1993). modelul este specializat pentru a obtine solutiile analitice necesare pentru a specifica in ce mod depinde echilibrul curent de politice actuale si asteptate. ht−1nt). La fel ca si in studiile lui Heckman (1976) si Lucas (1988). fara interventia vreunui soc nonpolitic exogen. unde h reprezinta capitalul uman si n numarul de ore lucrate. Nu exista socuri exogene asupra tehnologiei. yt. Precum sugereaza Sargent si Wallace (1981). f (kt−1. Este de asemenea convenabil sa luam in considerare politice viitoare care sunt constante dar care pot diferi de cele actuale.Cadrul contextual general Aceasta sectiune descrie un model general de echilibru al fiscalitatii in stilul economistilor Chari. preferintelor . iar g reprezinta achizitiile guvernametale: kt = xkt + dk(kt−1. 28 (1) (2) (3) . unde k este capitalul fizic. unde d reprezinta capitalul nedepreciat.studiul calibreaza modelul la datele SUA si simuleaza o anticipare perfecta utilizand variabilele politice din SUA. Realizarea variabilelor politicii curente si viitoare sunt singurele surse de variatie. unde xk. Output-ul brut este produs cu castigul constant la scala tehnologica f (k.Un exemplu intertemporal Pentru a analiza posibilitatea ca politicile anticiclice sa fie contraproductive. in studiu se modeleaza doar rolul fiscal al politicii monetare.prin f (t). satisface urmatoarea ecuatie: ct + xkt + xht + gt = yt. 2. Aceasta specializare subliniaza canalul asteptarilor prin care politicile anticiclice afecteaza economia. Seriile de timp simulate sunt doar produsul constientizarii variabilelor politice curente si viitoare. xh sunt investia in capitalul fizic si uman. Acest aspect permite evidentierea legaturilor dinamice intre politicile curente si viitoare la echilibru. 3. Jones si Manuelli (1995). Premise . Indicam output-ul brut la momentul ‘t’ . Se presupune ca forta de munca este furnizata in mod inelastic fata de producerea de bunuri ( precum in Jones. ht−1nt). ht = xht + dh(kt−1.

aceste politici au impact contraproductiv. Toate variatiile din model se sprijina pe realizarile politicilor macroeconomice curente si viitoare. In mod evident. si actuala politica guvernamentala. Exemplul ciclic expus prin datele simulate provine din infaptuirea politicilor anticiclice. Daca variabilele politice ar fi constante. starea de echilibru cere ca politicile curente si viitoare sa satisfaca constrangerile legate de bugetul guvernamental si ca asteptarile agentilor in termeni de politica sa fie compatibile cu echilibrul.Concluzii Concluziile studiului sunt uimitoare. Dan Tudor Lazăr. echilibrul poate fi definit in termeni de politica asteptata. 4. 2008 29 . datele simulate ar fi constante. Avand aceste restrictii. Eugenia Ramona Mara. Bibliografie: • Finanțe și bugete publice. Asteptarile la echilibru.Solutia. bunuri initiale. Datele obtinute sunt calibrate cu datele existente pentru SUA. Adrian Mihai Inceu.

org/wiki/Fiscal_policy http://www2.gsu.ro/ro/3/articole-ultima-editie/1/643/fiscal-policy-in-2011-betweenbudget-deficit-pressures-and-measures-to-stimulate-business-activities art.co. 4th edition. Leeper.sfetcu. din 2011 • • • • • http://elsa.3. Section 8. 9203.pdf http://www. 2006 Finanțele Publice și fiscalitatea. Dan Tudor Lazăr.pdf http://www.imf. David B. NBER Working Paper No.colorado.• • • • • • • • • • • • • Finanțe și bugete publice.nber.html Feldstein. Eugenia Ramona Mara http://www.pdf http://www.com/doc/9518171/Politica-Fiscala-in-Ue-Ref-2 http://www. Keynes. A Tract on Monetary Reform.doingbusiness. Abel and B. • Are Countercyclical Fiscal Policies Counterproductive?.edu/Economics/courses/econ2020/section9/section9-main. NBER Working Paper No.org/external/pubs/ft/fandd/2009/06/pdf/basics. Gordon and Eric M.wikipedia. December 2005 30 .htm http://www.pdf http://www.htm http://www.org/library/Enc/FiscalPolicy. Macroeconomics. John Maynard (1924). "The Theory of Money and the Foreign Exchanges".com/principle_weapons_of_fiscal_policy.com/EBchecked/topic/208363/fiscal-policy http://economicsconcepts.org/papers/w11600.org/papers/w14191. Martin (September 2002).com/ro/content/Politica-fiscal%C4%83 http://en. The Role for Discretionary Fiscal Policy in a Low Interest Rate Environment.uk/virtual/economy/policy/advisors/fiscal.bized.. Adrian Mihai Inceu.nakedcapitalism.berkeley.com/2011/07/pro-cyclical-fiscal-policy.britannica.econlib.html http://www. 11869. Bernanke (2001).htm http://www. • • A.nber.scribd.edu/~ecomaa/chap13~1.edu/~auerbach/fispolicy.html http://rbd.

britannica.• http://www.com/EBchecked/topic/240167/government-economicpolicy/26309/Fiscal-policy?anchor=ref21351 31 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->