PNEUMONIA PNEUMOCOCICA Definitie Pneumonia pneumococica sau pneumonia franca lobara este o pneumopatie acuta, provocata de penumococ, care

afecteaza un lob, debuteaza acut si are evolutie ciclica. Simptome: n zilele premergatoare: - discreta infectie rinofaringiana, - astenie - cefalee, - sensibilitate la frig. Debutul este brutal, - frisonului unic, intens, generalizat, durnd 1/2 - 2 ore, - junghiului toracic submamelonar sau posterior, datorat interesarii pleurei parietale si ascensiunii febrile bruste pna la 40. n perioada de stare, care se instaleaza la cteva ore dupa debut: - fata devine vultuoasa, adica rosie, congestionata, mai intens pe partea bolnava, cu buze usor cianotice si vezicule de herpes n jurul buzelor si uneori al narilor - tusea este chinuitoare si uscata la nceput, apoi cu expectoratie rosie-ruginie, vscoasa si aderenta - dispneea (30 - 40 de respiratii/min.). Tratament Tratamentul igieno-dietetic consta in: - repaus la pat - regim hidrozaharat, insa progresiv se trece la regimul lacto-fainos-zaharat si apoi la o alimentatie mai substantiala - hidratarea suficienta - se va asigura igienei bucale - igiena tegumentelor. Tratamentul simptomatic se refera la: - antitermice - antinevralgice - administrarea de oxigen - antitusive. Tratamentul etiologic se adreseaza agentului cauzal, pneumococului, care este sensibil la penicilina, ampicilina, amoxicilina, tetraciclina, eritromicina si cotrimoxazol. Trebuie avuta in vedere alergia la antibiotice si facuta o testare cutanata inaintea administrarii, in special a penicilinelor. La copil, antibioterapia este indicata in toate formele de pneumonie de intensitate severa, precum si in formele usoare si medii de boala la care exista suspiciunea etiologiei bacteriene.