Sunteți pe pagina 1din 158

EDITURA

MEDICAL

EDITURA MEDICAL Tudor

Tudor

RECUPERARE

A

MEDICALĂ LA

DOMICILIUL

RECUPERARE A MEDICALĂ LA DOMICILIUL
Dr. TUDOR SBENGHE RECUPERAREA MEDICALĂ LA DOMICILIUL   BOLNAVULUI   pentru medicul de familie

Dr. TUDOR SBENGHE

RECUPERAREA

MEDICALĂ LA

DOMICILIUL

 

BOLNAVULUI

 

pentru medicul de familie

E D I T I : R A

M E D I C A L Ă

BucurcW, 1996

Coperta de: ADRIAN CONSTANTINESCU

„lame drepturile editorials apaginin exdusicimtelidimrii Medicale Pubhcatla estc mama inreaislmta a hditurii Mcvtieule fund pmlciola inte- gnul do I pislalia inmrna 5t intemalionala Oricc ralonficarc a conllnatului in alara limitalor accvnr Icgi 51 a permisiunii cdilorilnr este inmrnsa 5i pasibila de pedupsa. am e31 luau eslc valabil panto) once repmduarc - inteamla sau Partialm WI !Meat de mijloace Onultiplicari . traducer mlaofllman. Iran. su mri pe dischele ac-I'.

Redactor de carte: Lilian Pelresca Tehnoredactor: Primavera Cimpean Secretar de redaclie: Mario Neam(

ISBN 973-39-0281-0

CUPRINS

 

E a

CuvdnttntradneR.'

7

Cap. I Recaperarea medical/1 (detiniry continue, limit¢) Cap. II Prableme de recuperare medlcală tn afectiunile reumatice

II.1YOlranrrlaremnaraidfi(PR)

II.I I DiagnosticulcliNCO-functional I112 Asistenta in PR Iadomiciliu II.1.2.1 Terdpia medicamenmasa II .1 2 2 Tmtamcnml fizical 11.12 3 Kinctolesapia 11.1 .2 4 Terapia ocupationala III25 Tratmnentulortopcdochimrgieal IL2 5ponditna anBllopoiermd (SA)

112.1 Diaanosticulclinico-lunctlonal

112 2 Asistenm in SA la domieiliu

.

If.2.2.1 Tempfa edueationala 11221 Tempia medicamenloasa 112 2.3 Tcrapia fizicala 1122,4 Kineziterapia

I( 2 2.5 Terapiaocnpationala IL3 Coxartroza

113.1 Diagnostic clinico-functlonal

11.3.2 Asistenta coxartrozei

domicil in

1 1 3 i 1 Stanlcprccoxatice I13 2 2 Coxartrozasecundara instalata gi ncop ata

113 2 3 Coxartroza secundara operala 11.4 Gonartro_a

114.1 Diagnosticul

asistentagonarlmzei Ia domioilln

114.1.1 Stadiulprcartrozic iL4.12 Stadia atM1rozic (Propriu-zisj

Cap III Probleme de recllperare medicala l a sechelele posttraumatice ale aparamlui locomotor

III .I Aspccmgenemle

Il

III .3 Sechete ale naumatisma6o osoe

.

l

Principii ale asislentei la dnmiciliu

I113_1 Nncesulde rcgencrarcosoasd

11132COmplicatli determinate deaparmulgipsat

III 3.3 Unlnerea carJelor 4 bastonului

III 3.4 Smdromnl algoneurodlslmfie poslttaumafc

I

I

20

21

22

24

26

29

31

39

42

43

44

46

48

48

50

52

60

61

62

ti4

65

68

75

84

84

85

86

92

92

99

101

V01

104

106

107

 

11I.4 Secbele ale traamattsnrulal articular

   

I

I

I

 
 

III

4_1 I.imitalea mobilitălii aniculare

 

111

III

,421nstabilRama auicuIara

113

 

N ş Serhele afe trauma/WI/Lam muscular

 

116

 

IIU - ISCChelcnmeculatepoxltmumaticeindirecte

116

III

.52 Sechele muscnlare pnsnraumadac directe

120

111.5 2.1 Mimita calcara

 

121

III

. 522 Delilah/nine muscular

121

III

. c 23ISChcmia mnsculam

121

II15 2 4 Atrofia muswlara

122

 

1 - 11.6 Sedre/e/e generalc posinmmoatice

 

122

.

 

III6.I T Ibuarilcpsaicc

 

123

111.621ulburarilemetabolice

.

 

124

III

b3 Tulhuranlc fizice

   
125
125

Cop. l I

Probleme de

ecu era re medicalC]n afee4imi neurologice

130
130
 
 
 

IV.I Henriple8ia

   
131
131
 

IV.1.1 Leziunea de Driven motor central

 
132
132

IV

. I 2 Evaluarea fungionala a hemiplcgicului

 
138
138
 

IV

_I 2 I Apreaerea stmil Mice generale

 
138
138

IV.1.22Stareamembrelor Mutate i i reeuporarealei

(spastici-

tatea dispraxia, incoerdonarea, tulburarile de sensibi-

litate_pamlizia)

IV .1 23 Tulbumrnle de eommlica(ie

IV.1 2 4'rulhurarile emolinnalc;i menalc

IV.12.5 Tulburarile sGnaeriene

IV I 2 6 DiGcultaţi in asisteata dc rwuperare a hemiplegicilor

1\±2Yarapla%ille

IV 2.1 Paraplegiile prin afeaarea neuronului motor ecnlml

9V22 Paraplegiile prin afeelarea neumnului molar perifcric

IA '23 A.sistenta de rccuperare la dnmicdirr a pamplegicului

I V 2 . t tteeducama paraplee r lenhri Ia par

 

I V.232 Rcedu p nrca pamplegicului din 5ezdnd

 

IV

2 3 3 Rc,cduc. ma paiaplowcului pentru c ,oslaGsm si mrrs

IV

. 3 par k nr s onl s aaJ

   

IV 3.1 Clinica pall:insenismului

IN' Furepatelomaoniapakinsonismnlui

IV 3 3 Asistenta recupemtaric is domidliu in parkinsonism

Cap - f - Probleme de recr perare m dicalăln a4gi uni l e pulmonare grantee

V.I D i

S

t

t

l

m

c

l

rolewil d mne ob.cavctitn IDI'OJ

V1.1 y lnanismedc pmduccrc V.1 211feadc sindrumalui obsbmtiv

V. I 3 Manna lmselt _Rcc ale DVO

4

uperu abolnaviloreuDVO . 199 V.14ASistenladeiec ra V.1,4_1lndepmareafaclorilorde rev bmnhopulmonari 200
uperu abolnaviloreuDVO
.
199
V.14ASistenladeiec
ra
V.1,4_1lndepmareafaclorilorde rev bmnhopulmonari
200
V.1.4.2Coredamaracmnlorparologicicxtrapnlmonarido intro-
titan e sau agravare a DVO
202
V.1.4.3Detobmucliabronsica
203
V l 4 4 Scadelea cnsudui trentilaiiei gi toni5erea musculaturii
team-atom
211
V.L4.5Armliorarcad'¢aihutieiintrapnlmonarea aura ini
:
220
V.1 46 Readaptama la efort
V.1,4 ] RMmcttiasncio - prnflcnala
222
221
V2 F a V i a r t p a t
lamrlc
r IcYkă (DV Ip
23'2
V
2 1 C I f areaboller eu FA I R
233
V.2. 2 Disfunc{ionablatcain DVR
234
V,23 Caeca DVR
-
237
V24Rewpemre.emedicalaladomicilivapaeienlilorcuDVR
238
V3 Dnjrnepa ventllatorie mixtă
242
V
3.1 Pncumocnniozcle
242
V
3 2 Sindmamele postblberculoase
G4<
Cap. I
Prubleme de recuperare medicalpIn afeelipaile cardiovesculare .
247
9ICardiopmiauchemidicrvnra6
~
244
VI1.1 Controlnlfuctonlordena g
.
2"
VL12ASpecleedncalionale
2 5
V1.13 Actir Hama firicaşl rcantrenarealaefort
258
VI.13.I Llkctele antrenamenmlui la efort
270
VL2SrndramaldehdrernreperU kă O O n i c ă
271
~
'
VI 2.I Stadializarea ischcmia penfcricc
2 ' 2
VI 2.1.1 Stadiul I (pi cohliarati )
2:2
VI 2 1 2 Stadia] II (de obliterate compensate) .
274
VL213 $Iadlul III (obsmmlie decompensata)
280
VI.2.1 4 Stadiul IV (cu gangrcna)
28:
Cap. 171 Probleme de recuperare medicald in geriatric
282
VII. 1 Perna-manta yibalr3nelea
-
28J
D
---
289
VIi2 Evaluarea ai diagnosticul
batrdni .
VI13VU1neabililateabavRnniti
.
~
~
2Yi
VIIA Recuperarea la domiciliu a verstbicula .
.
295
c
VII
4 I Ob' otivcle as'stente de rect pe.
I
~
~
257
VIL4.2 Raspunsul Dantrenamentul bztvm ma g num~
2:9
VII4 3 Paniculanteii ale metodologiel exeregiulut Mc 1a varsmic,
301
VII
ocupatinnala ta vdrstnici
.
304
VII
4.5Pm¢Iunespeeialedemuperarelahatrăm
307
VII
.4.5_I Rcc p rarea mead ui la ha 
in.
.
308
VII
,452RC
pc
ca
ebclulo- po.erauntmicelatatrani
314
V114 53 Recupemrca c !steam/rem
31 ]
VII
4.5.4Recnperarca cal dtac La. -vwsmic
.
323
VII
.4.5.5 Recuperarea ineu.ntinenţei orinac
.
321
.56R e l l e r e a auLmclieinnopnnale
VII.4
cu
m
32)
Ribliografe
-_
.
33)

E

E

IIi.4 Sechele ale baumatisnmhd articular

III

4.1 Limitarea mobilltătil articulate

III

.4.2Instabilitatea atliculară

III.S Seclude ale tranmatlsuutlui muscular

111.5.1 Sechelemusculareposttraumaticeindirecte

Pe& 1 I I I I

1

113

116

V.1.0. Asistenta de recuperare a bolnavilor cu DVO V.1.4.1 indepărtarea factorilor de rise bronhopulmonari

V.1.4.2Corectareafactorilorparologiciextrapulmonarideîntre-

tinere sau agravare a DVO

116 V L43 Dezobstructia bronşică

&g,

199

200

202

203

111.5 2 Sechele muscular,: posttraumatice directe

 

120

V.1.4.4 Scăderea costului ve p til atie i şi ton ifierea musculamrii

III .S 2.1 Miozita calcară

121

respiratorii

III

.5.22 y cmatomul muscular

121

V.1.4.5 Ameliorarea distributiei intrapulmonaro a aerului

I11.5.2 3 Ischcmia musculară

 

.

121

V.I 4.6 Readaptarca la cfort

1115.2 4 Atrotia musculară

_

122 V.1.4.7 Reinsertia socio-profesională

111.6 Sechelele generate po.sttraumatice

122

V.2 Disfunejia ventilatorie restrictive,' (OPR)

1116.1 Tulburările psihicc

123

V.2.1 Clasificarea bolilor cu DVR

 

~

111.6.2 Tulburările metabolice

111.63?ulhurănle fizice Probleme de recuperare medicală in afee4iuni neurologice

124 V.2.2 Disfunetionalitatea in DVR

125

130

V.2.3ClinicaDVR

,

131

132

138

138

211

220

222

23 I

232

233

234

23?

Cup. /I

V.2.4Recuperarea medicaid ladomiciliv apacientilor cu DVR V.3 Disjtucria ventilatorie mixtă V.3.1 Pneumoconiozele V 3 2 Sindroamele posttubereuloase

.

23d

2.2

242

245

Cap. 17 Probleme de recuperate medicală in afectiuuile cardiovasculare .

247

VLICardropatiaischemicăcranial VI.1.1 Controlul factorilor de rise

-

2a8

I

IV.I Hentiplegia

IV. I. I Leziunea de neuron motor central

IV.1.2 Evaluarea funclională a hemiplegicului 1V.1.2.1 Aprecierea stării fizice generale

IV

_7 2.2 Staten membrelor afectate şi recuperarea lot' (spastiei-

(alca, dispraxia, ineoordonarea, tulburările de sensibi- litatc_ paralizia)

VI.12Aspecteeducaţionale

- 255

 

VI 1 3 Activitatea fizica şi reantrenarea la efort

VIA

Efectele antrenamentului Ia efort

258

139

 

.3.1

70

155

VI2Sindromu/delsclremleperGfericăcronică

VI.2.1 Stadializarea ischemiei periferice

 

2"2

VI.2.1.1 Stadiul

(preobliterativ)

-

2:3

157

158

159

162

164

167

169

172

173

175

VI.2.1 2 Stadiul II (de obliterare compensată)

.

VI.21.3 Stadiul III (obstrucţie decompensata)

VI.2.14 Stadiul IV (cu gangrenă)

Cap. F71 Probleme de recuperate medicală in geriatric

274

289

28:

281t

VIL1 Performanta şi bătrănetea VII 2Evaluareaşidiagnosticul labătrâni VII .3Vulnerabilitateabătrânului

.

.

~

28:

 

.

?81

 

29t

V I I

Recuperarea la domiciliu a rstniculm VII 4_1 Obiectivele asistentei de recupc -r° Iavâistnict VII .4.2 Răspunsul la antrenamentul tSztc 'a varsnuc!

 
 

2r3'7

 

.

3

 

_

V11.4.3 Particularitati ale metodologiei exercttiulm !izie (avMrstnir„ .

301

VIIL4.4Terapiaocupationalălavărstniv.

_

304

IV

1V_1.2.4'Tulburările emoţionale şi mentale IV_ I .2.5 Tulburări le sfincteriene

IV.1.2.6 DfGeullăti n asislenta de recuperate a hemiplegicilor 157

156

156

_1 2.3 Tulburările de comunicatie

0/.2 ParGplcgdle

IV 2.1 Paraplegiile min afectatea neuronului motor central

iV.2.2 Pal aplcgiile prin afectarea neuronului motor periferic 1V2.3 A,sisterrta de recuperate la domiciliu a paraplegicului IV23.I Reeducarea paraplegicului la pat IV.23.2 Reeducarea paraplegicului din ş e ziin d 1V 2.3.3 1?ecducarea paraplegicului pentru o ;oslalism şi mers IV .3 Parkinsonisund

IV.3.I Clinic() pal

IV.3.2 Tiziopatologia parkinsonismului IV.33 Asisteota recuperatoric la domiciliu in parkinsonism

L'ap. I' Probleme de recuperarc medicală in afcctiunilc pulmonare cronice V_I Di.fmc(ia ventilatorie abslntciivă (DI'O) V.1_I h4eeanismedeproducere V.1.2ISfectcic sindromului obstructiv V_I.3lintităti nosologiee ale DVO

~ VIL4.5.2Recuperarea sec belelorpostraumatiaelabAtrăni

VII 45 1 Recu erarea mer ulm la hd'r3ni

308

313

"!

~~ _ 323

184

186

186 VII .4.5 4 Recuperated card taw lor vărstnici

189

194

VII 4.5.3 Recuperated it{ usteopo roY,

.

VII .4.5.5 Recuperarea 4ncrntinentei urinarc

-

.

32?

VII.4.5.6 Recuperarea d u fe n c t i e t entotionale

_

32i

-

33i

I3ibliografre

177

VII.4.5 Pro4leme speciale de recuperate la bătrănt ~ ~

.

177 VII.4.5 Pro4leme speciale de recuperate la bătrănt ~ ~ . 30 r

30 r

4
4
CUVÂNT INTRODUCTIV   Recuperarea medicală, denumită şi „med icina a treia" pentru a sublinia

CUVÂNT INTRODUCTIV

 

Recuperarea medicală, denumită şi „medicina a treia" pentru a

sublinia legătura şi continuitatea indisolubilă cu medicina profilac- tică şi medicina terapeutică, este cea mai nouă forme" de asistentă

medicală, apărută şi dezvoltată după cel de al doilea război mondial.

 
 

Deşi în toată lumea au apărut centre medicale specializate în

ăsistenta de recuperare, deşi in multe tări există o specialitate medi- cală cu această denumire, se spune totuşi că recuperarea medicală aparţine tuturor specialitătilor medicale în măsura in care patologia

acestora determină deficit functional şi handicap de mai mare sau

mai mică importantă.

 
 

Din punct de vedere practic, disputa a fost deja rezolvată, asis-

tenta de recuperare a unui mare număr de pacienti fiind preluată de

serviciile de recuperare medicală şi fizioterapie.

 
 

Un fapt inexplicabil însă în aceste discutii, este rămânerea în

 

afara lor a medicului de medicină generală, a medicului de familie.

 
 

Sum absolut convins că o serie intreagă de difrcultăti ca şi insuc-

cese in asistenta de recuperare medicaid se datorează neantrenării medicului de medicină general(' in realitătile celei de a treia medicini, prin traditie el fiind angrenat doar in medicina preventive,- şi

curativă.

 
 

Implicarea medicului de familie în asistenta de recuperare are la

bază realitătile incontestabile ale asistentei medicale a populatiei de

peste tot, indiferent de formulele organizatorice ale acestei asistente.

 
 

Este cunoscut astfel faptul că necesitătile de recuperare medicală

cresc liniar odată cu creşterea morbiditătii prin boli cronice şi prin accidente. În acest fel, întotdeauna va exista o discrepantă intre necesitătile de asistentă recuperatorie şi posibilitătile de a o acorda în

unităti medicate specializate. Pe de altă parte, într-un procent

foarte mare de cazuri, asistenta recuperatorie devine un proces înde- lungat, continuu, care oricum nu poate fi realizat integral în unitătile

medicale.

 
7
7
i

i

 

Desigur cg şi nu in ultimul rand, trebuie subliniat faptul că

 

această asistenfă – complexă şi îndelungată – necesită costuri foarte

mart dacă ea s-ar desfăşura numai in aceste unităti medicate.

 
 

Din aceste motive. se pane tot mai intens problema organizării

 

asistenfei de recuperate medicaid şi la domiciliu sau pentru unii pa- cienti numai la domiciliu. Este evident în această situalie, medical

de lamilie este obligatoriu implicat.

 
 

Depistarea dejicitelor functional() şi orientarea bolnavilor spre

 

unităfile de specialitate ar trebui să se pica chiar în cadrul consul- tafiei generate, uneori aceasta fiind prima consultafie a unui pacient. A privi doar boala şi a ignora disfunefionalităfile determinate de ea

este de neconceput

 
 

lată aşadar o a doua realitate care justified rolul medicului ge-

 

neralist în cadrul asistenfei de recuperate medicală.

 
 

Se vie că una din metodele de bază in recuperarea handicapafi- lor

motori este terapia ocupafională şi, in cadrul acesteia, învăfareă sau

 

reinvăfarea activităfilor casnice, a nevoilor vieţii de fecare zi este o

problemă capitală pentru aceşti pacienfi. Cine ar putea mai bin('

 

orienta şi indruma pacientul în această terapie decât medical de }~

familie chiar la domiciliul acestuia? Angrenarea fanviliei în asistarea ,

 

bolnavului handicapat revine de asemenea tot medicului de familie

 

cunoscător al capacităfii şi potenfialtdui fiecărui membru din familie.

 
 

fn sfârşit, urmărirea continua in timp a acestor pacienfi, a evo- lutiei

both şi a deftcitidui functional trebuie realizată tot la nivelul :.

 

medicului generalist care apreciază oportunitatea trimiterii acestor

 

bolnavi spre diverse unităfi medicale de asistenţă specializată pentru

evaluare, tratament, reprofesionalizare, profesionalizare etc.

 
 

Un rot important în asistenta de recuperare îl are şi medical ge-

neralist din intreprindere care trebuie să cunoască capacitatea funcfională şi de muncă a tuturor muncitazlor pentru a aprecia ra- portal intre aceasta şi solicitările locului de muncă. Desigur că, in . primal rând, aspectele sunt mai ales cordate cu problematica exper- tizărti şi recuperării socio yrofesionale, dar nu este posibil ca medical de întreprindere să nu se implice şi in problemele recuperării medicale

a muncitoritor in supraveghere.

 
 

Perfectarea recuperării funcfionale in procesul de muncă

 
 

(procedeu considerat tot in cadrul terapiei ocupafionale sau .

 

ergoterapiei) este de foarte multe on urmărită in mod deosebit in ca- drul programului de recuperate al unui deficient funcfional sau

handicapat.

 
 

lată aşadar, doar căteva din argumentele care justified

kcal pe

ca r e ar trebui să-1 ocupe medical de medicină generală în cadral echipei complexe care asigură realizarea prograrnelor de asistenfă

medicaid de recuperare.

 
 

Desigur că această carte nu poate fine loc de „manual" de recu-

perare medicafă, ea neadresându-se medicilor de specialitate care trebuie să alcătuiască şi să aplice programele complexe de recupe- rare in unităfile specializate. Ea rămâne deci dour un „tindreptar" pe această temă „în ajutorul medicului de familie" limitându-se la pro- blemele asistenfei de recuperate la domicilăul bolnavidui, in fanzine sau eventual la locul de muncă. Cu alte cuvinte, această carte şi-a propus schiţeze principalele aspecte ale modului „de îngrijire" la

domiciliu a bolnavului cronic cu deficit funcţional.

 
 

L ' n acelaşi limp,

prezentarea suceintă in text

a unor nofiuni

gene-pale asupra entităfilor nosologice care ridică necesitatea unei asis- tenfe recuperatorii la donviciliu nu se vrea un rezumat de patologie, nu înlocuieşte cărţile de specialitate, căcl vorfe prezentate dour uncle date despre boli, uneori chiar dispersate, date însă necesare pentru infelegerea obiectivelor şi metodelor asistenfei

de recuperare aplicate.

 
9 8
9
8
Capitolul I RECUPERAREA MEDICALĂ (definire-limite- conţinut)   Conturarea recuperării (sinonime: reabilitare,

Capitolul I

RECUPERAREA MEDICALĂ
RECUPERAREA MEDICALĂ

RECUPERAREA MEDICALĂ

RECUPERAREA MEDICALĂ (definire-limite- conţinut)

(definire-limite-conţinut)

RECUPERAREA MEDICALĂ (definire-limite- conţinut)
 

Conturarea recuperării (sinonime: reabilitare, reeducare func-

tională) ca parte integrantă a asistenţei medicate, considerată ca „medicina a treia" în ideea succesiunii logice după asistenţa profilao- tică (medicina întâi) şi cea terapeutică (medicina a doua), a apărut cu pregnanţă după ultimul război mondial ca o necesitate pentru şterge-

rea sau diminuarea invalidităţilor create de război.

 
 

Apariţia unor epidemii de poliomielită, la sfârşitul deceniului 4 şi

începutul celui de-al 5-lea, care au lăsat zeci de mji de copii handica- paţi, a conturat recuperarea ca un sistem nou al asistenţei medicate cu

objective şi mijloace proprii.

 
 

Tendinţa generală de deplasare a morbidităiii populaTiei de la bo-

lile acute spre patologia cronică şi traumatologie a reorezentat o altă şi definitivă argumentalie pentru răspândirea conceptului de recupe- rare precum şi pentru instituţionalizarea sa in toate {ările dezvoltate

din lume.

 
 

Treptat s-a conturat o specialitate medicală nouă, au apărut unităii

medicate profilate, s-a creat o metodologie specifică, cu aparatură şi instalaţii medicale adecvate, s-au editat tratate, reviste de specialitate,

într-un cuvânt a apărut „cea de a treia medicine.

 
 

În Tara noastră, primele unităţi medicate organizate pentru asis-

tenia de recuperare au fost sanatoriile balneare pentru copiii sechelari

de poliomielită (Gura Ocniţei, Techirghiol, 1 Mai).

 
 

Aparjţia serviciilor de recuperare medicală şi fizioterapie a avut

 

loc în 1971 pe baza unui ordin al Ministerului Sănătăţii.

 
 

Însă, sub raport conceptual, al implementării recuperării în medici-

 

na românească, actul de naştere a avut loc în cadrui celei de a cincea

 
11
11
e

e

sesiuni ştiinţifice din 1974 a Academiei Ştiintelor Medicate când au fost initiate primele dezbateri ?titre specialităţite medicate interesate şi unde s-au precizat sarcinile şi cadrul organizatoric al celei de a treia medicini. În acest cadru s-a stabilit că: „recuperarea este un domeniu de activitate complexă, medicaid, educaţională, socială şi profesională prin care se urmăreşte restabilirea cat mai deplină a capacităţii funcţionale pierdute de către un individ (adult sau copil) în urma unei bolt sau traumatism, precum şi dezvoltarea unor mecanisme compen- satorii, care -i asigure în viitor posibilitatea de muncă sau autoser-

vire, respectiv o viaţă independentă economic şi/sau social."

 
 

Rezumând această lungă definiţie, trebuie reţinut deci că recupera-

rea este procesul prin care se „maximalizează" sănătatea fizică şi psi- hică ca şi starea socio-economică, vocaţională şi/sau educatională a

unui individ care le-a pierdut datorită unei boli sau traumatism.

 
 

Recuperarea este un proces unitar, căci conform definiţiei îşi pro-

pune să restabilească nu numai sănătatea individului ci să-1 redea familiei, locului de muncă şi societăţii ca pe o persoană utilă sieşi şi celor din jur. Totuşi complexitatea acestui scop, necesitatea creării unor unităţi de asistenţă foarte diferite ca scop, organizare şi dotare au făcut să distingem în cadrul recuperării două părţi de egală

importanţă:

 
 

1. Recuperarea medicală; 2. Recuperarea socio-profesională.

 
 

În această lucrare va fi vorba doar de recuperarea medicală,

făcându-se totuşi şi câteva referiri la aspectele de profesionalizare, re- profesionalizare, şcolarizare specială etc. probleme ale recuperării

socio-profesionale.

 
~
~
 

Deşi aşa cum s-a arătat mai sus, asistenţa de recuperare medicală a

depăşit la noi în ţară 20 ani de existenţă, se constată persistenţa încă a unor neclarităţi, chiar confuzii, cu privire la indicaţiile, obiectivele şi limitele asistenţei de recuperare; o parte a corpului medical, chiar din cadrul specialitătilor beneficiare, cunoscând destul de aproximativ

metodele şi posibilităţile acestei asistenţe.

 
 

Trebuie subliniat că asistenta

de recuperare medicală îşi găseşte

justificarea numai în prezenta unei disfunctii fizice sau psiho-senzo-

riale permanente sau care se prelungeşte în timp.

 
 

Desigur că şi în cadrul unei boli acute se poate instala un sindrom

disfuncţional, dar în general acesta dispare odată cu celelalte semne ale bolii sub asistenţa terapeutică acordată. De aceea clasica sec- venţialitate a bolii (etiologie – efect patomorfic şi fiziopatologic – manifestare clinică) este acoperitoare pentru realitatea unei boli acute, dar nu şi pentru una cronică sau pentru un traumatism. În aceste cazuri, trebuie luată în consideraţie şi secvenţialitatea bolii pe linie disfunctională (infirmitate – incapacitate handicap) aşa cum a preconizat încă din 1980 comisia OMS care a alcătuit şi publicat un manual asupra clasificării consecinţelor bolii („International Classi-

fication of impairments, disabilities and handicaps" = clasificarea

IDH).

 
 

Infr'rmitatea (impairment) reprezintă orice pierdere sau anormali-

tate a unei structuri sau funcţii psihologice, fizioloQice sau anatomice. Se poate constata din această definiţie că „infirmitatea" este o noţiune largă cuprinzând atât o pierdere anatomică a unui membru, segment, organ, ţesut etc. cat şi o disfuncţionalitate (cu sau fără pierdere de structură) a unui organ sau sistem. lnfirmitatea poate fi temporară sau definitivă şi ea reflectă în principal tulburările de la nivelul organului

lezat.

 
 

Infirmitatea este pierderea unei gambe, a unui deget, a unui ochi,

reducerea mobilităţii unei articulaţii, scăderea forţei musculare a unui grup muscular, lipsa de coordonare a mişcărilor unui (unor) segmente,

scăderea auzului, o respiraţie dispneică etc. etc.

 
 

Incapacitatea (disability) este restricţia sau pierderea aptitudinii

de a executa o activitate considerată ca normală (obişnuită) pentru un

individ.

 
 

Incapacitatea este consecinţa unei infirmităţi, reflectând-o în

teimeni de performanţă funcţională şi activitate curentă. Deci dacă in- firmitatea exprimă consecinţa locală la nivelul organului lezat, inca- pacitatea exprimă rezultatul acesteia la nivelul individului, a capacităţii lui de a performa unele activităţi. Vor exista astfel incapa- cităţi de locomoţie, de dexteritate, de autoîngrijire, de comunicare, de

comportarnent, situaţională etc.

 
 

Astfel, datorită diverselor infirmităţi, un bolnav nu poate urca o

scară sau să meargă pe un teren accidentat; un altul nu poate deschide

uşa sau un robinet, nu poate scrie sau să se bărbierească; un altul

 
13 12
13
12

~

~

1.1.

~

~ ~ 1.1  .  ~

nu poate pronunta corect cuvintele sau vocea este abia audibilă; în sfârşit, un bolnav nu se poate aşeza pe scaun, un altul nu poate

alerga etc.

 
 

Se poate uşor înţelege că există o gamă foarte largă de incapacităţi

în executarea unor activităti obişnuite zilnice ale persoanelor cu di-

verse infirmităţi. Desigur nu este necesar să multiplicăm exemplele.

 
 

Evident nu mice intirmitate determină neapărat şi o incapacitate.

dar orice incapacitate are la bază o infirmitate. Incapacitatea este re-

versibilă sau ireversibilă. progresivă sau reRresivă.

 
 

Handicap (handicap) este dificultatea unui individ de a realiza re-

laţii normale cu mediul de viaţă, relatii în concordanţă cu vârsta, sexul, condiţiile sociale şi culturale ale lui. Handicapul este determi- nat de o infirmitate, respectiv de starea de incapacitate, dar numai când aceasta intră în „conflict" cu mediul social educational sau de muncă. Cu alte cuvinte, handicapatul este un infirm care nu poate face faţă normelor generale şi speciale ale mediului în care trăieşte, nu se poate manifesta ca individ cu identităţi complete şi normale (de ex. ca muncitor, ca elev, ca persoană independentă, ca sot, ca prieten etc.). Există, după clasificarea IDH, un handicap de orientare in mediu, un altul de mobilitate, un handicap de instruire (educational), handicap ocupaţional cu sau fără aspect economic, un handicap de integrare so-

cială etc.

 
 

Evident nu once infirmitate cu incapacitate determină handicap.

Nu trebuie confundată noţiunea de handicapat cu cea de invalid. De altfel, nici cea de infirm cu cea de invalid. Noţiunea de „invalid" are la bază un concept medical in strânsă simbioză cu unul economi- co-administrativ. Astfel, invalid este persoana care şi-a pierdut partial sau total capacitatea de muncă pe o durată de timp, din cauză de boală

sau accident cu reducerea veniturilor realizate prin muncă.

 
 

După cum se ştie, pe acest criteriu există în legislaţia tării noastre

trei grade de invaliditate (gradul 1, 2, 3) care îşi justified în general încadrarea pe prezenţa anumitor forme, tipuri şi intensităti de infir-

mităţi, incapacităţi cu sau fără handicapuri.

 
 

Această clasificare, în afară de valoarea ei în a aprecia cu claritate

starea disfunctională şi repercusiunile ei asupra unui individ, determi- nate de boală sau traumatism, cuprinde şi conceptul modern de asis-

tentă recuperatorie, strategia acestei asistenţe.

 
 

În faţa unei infirmităţi, asistenţa medicaid se va concentra direct

asupra acesteia, aplicându-se metodele tehnice corespunzătoare. Ast- fel: se va proteza membrul amputat, se va reface mobilitatea articu- laţiei cu redoare, se va tonifia muşchiul slăbit etc. Se înţelege uşor că asistenţa recuperatorie a infirmităţilor cade exclusiv în sarcina reţelei sanitare care utilizează metode, tehnici medicale diverse urmărind

ameliorarea sau chiar îndepărtarea respectivei infirmităţi.

 
 

Înregistrând prezenţa incapacităţii sau incapacităţilor determinate

de infirmitate, strategia asistenţei acesteia se complied, nu mai este suficientă doar încercarea de a ameliora infirmitatea la nivel de indi- vid, ci de multe on este necesar de a modifica mediul din jurul bol- navului pentru a facilita activităţile acestuia ce ar deveni imposibile sau deosebit de dificile în mediul obişnuit de viată (sau/şi muncă) al

pacientului.

 
 

lată câteva exemple pentru a se înţelege mai bine aceste aspecte.

Încercăm prin toate mijloacele să ameliorăm infirmitatea unor pa- cienti care prezintă limitare marcată a mobilităţii şoldurilor sau ge- nunchilor. Dar incapacitatea lor de a urca sau coborî scările o vom estompa dacă vom prevedea scări la autobuze, trenuri etc. mai joase, aproape de nivelul peronului sau scări la blocuri la jumătatea înălţimii

celor obişnuite.

 
 

Acţionăm intensiv pentru recâştigarea infirmităţii date de lipsa

flexiei degetelor, a preher_siunii mâinii la bolnavii cu poliartrită re- umatoidă. Dar vom reduce rapid incapacitatea de autoalimentare dacă vom aplica pe mânerele tacâmurilor manşoane pentru a le îngroşa într-atât încât mâna să poată apuca acest mâner gros, bolnavul putând

apoi mânca singur cu uşurinţă.

 
 

Recuperarea deficitului motor al membrelor inferioare la un para-

plegic durează mult, putând sau nu să fie urmată de succes. Această infirmitate poate deci rămâne definitivă. Suntem însă obligati să re- zolvăm într-un fel incapacitatea lui de locomoţie. Pentru aceasta vom învăta bolnavul să utilizeze scaunul rulant şi mersul in cârje cu orteze ale membrelor inferioare. ÎI vom educa să-şi folosească membrele superioare şi trunchiul în mod compensator pentru activităţile curente:

culcatul sculatul din pat, utilizarea WC-ului, unele activităţi casnice

etc. amenajând desigur şi mediul casnic.

 
15 14
15
14

C

C
 

Exemplele se pot înmulti pentru a arăta că recuperarea incapa-

 

citălii nu înseamnă numai „tratarea" infirmitătii, ci şi ameliorarea con-

diţiilor

 
 

de viată, a mediului ambiant al pacientului.

 
 

Desigur că aceasta este o problemă complexă care angrenează?,

multe departamente şi institutii pentru modificarea mediului în rapor

 
 

infirmitătile mai frecvente. Dar ambientalul casnic poate fi amelio-

 

rat uneori cu uşurintă in urma unor sfaturi competente date de medicul ; de familie. Există situaţii când infirmitatea este indelebilă, iar inca- pacitatea va rămâne definitivă dacă nu se intervine la nivelul mediului

 

ambiant, modificându-l.

 
 

A ne preocupa doar de infirmitatea unei persoane nu este deci sufi-

 

cient, este necesară analizarea şi rezolvarea şi a incapacitătilor sale.; Dar pacientul nu trăieşte izolat, iar boala sau accidentul este posibil să;- nu fi afectat doar funetiile, abilităti, actiuni care se răsfrâng exclusiv~~ asupra lui ca individ singular. Pacientul trăieşte în colectivitate, în fa-':~. milie, în societate unde are un rol bine stabilit. Imposibilitatea de a se ~' integra cu întreaga sa personalitate în colectivitate creează notiunea'

 

de handicap.

 
 

A

„trata"

handicapul

înseamnă

a

realiza o implicare cat mai

 

corn-pieta a individului în colectivitate, în societate în general, pentru

 

ca'' acesta să-şi poată asuma rolul ce-i revine. Câteva exemple vor

face ; mai uşor de 'metes aceste aspecte.

Un copil are dificultăţi în a urma un program normal de şcolari - zare, are

Un copil are dificultăţi în a urma un program normal de şcolari-

zare, are un handicap educational. Dificultătile pot fi de cauze foarte

zare, are un handicap educational. Dificultătile pot fi de cauze foarte

în a urma un program normal de şcolari - zare, are un handicap educational. Dificultătile pot
în a urma un program normal de şcolari - zare, are un handicap educational. Dificultătile pot

variate: este surdomut, este cu deficit psihic, nu vede, este infirm lo-

comotor etc. Acest handicap va fi rezolvat cu ajutorul şcolilor şi pro-

gramelor de învătământ speciale.

Muncitorii care în urma unor boli sau accidente nu mai pot să-şi`;Y

execute vechile meserii, nu mai pot să-şi câştige existenţa, au uti;` handicap ocupational. Rezolvarea stă în reprofesionalizarea lor, înn

meserii posibil de executat cu restantul lor functional.

 
 

Un

aspect derivat, dar cu nuantă diferită de handicap ocupationat,='

 

este handicapul economic, de a avea un venit suficient să creeze inde- '-

pendentă pacientului infirm. Rezolvarea uneori este dificilă dar nu şi imposibilă, ea cuprinzând posibilităti de activităţi lucrative paralele.

 

ajutoare sociale etc.

 
16
16
 

Cele mai frecvente cazuri le înregistrăm în sfera handicapului de

independenţă fizică care cuprinde activităţile de autoîngrijire ca şi alte aspecte ale activitălilor zilnice. Pacientul poate fi complet dependent sau doar partial, de asemenea handicapul poate fi temporar sau

definitiv.

 
 

Recuperarea acestor handicapuri este în directă relatie cu infirmi-

 

tatea. Câteva exemple: protezarea unui membru amputat, utilizarea

scaunului cu rotile, aplicarea unui aparat auditiv, confectionarea şi

utilizarea unor aparate şi instalatii electronice cu comandă verbală, uşi

cu celulă fotoelectrică etc.

Există desigur şi alte tipuri de handicapuri cum ar fi cel de orien-

tare, de integrare socială etc., dar nu este necesar să mai insistăm.

Se poate întelege uşor că asistenţa acestor handicapuri este sarcina

altor instituţii decât cele medicale, dar medicul va participa întotdeau-

na la rezolvarea lor.

Din cele expuse mai sus apare evident că în procesul complex al

recuperării sunt implicati multi specialişti din diverse domenii de ac-

tivitate, nu numai din cel medical. În acest fel, recuperarea ne apare

ca multidisciplinară, dar necesitând a fi în acelaşi timp şi interdiscipli-

nară. Aceasta înseamnă că analiza şi decizia pe linie de recuperare a

unui caz vor trebui luate de o echipă care să cuprindă pe toti acei spe-

cialişti implicati în alcătuirea programului de recuperare pe termen

lung al respectivului pacient. Realizarea acestui deziderat este dificilă,

dar ea trebuie să rămână în permanenlă ca un obiectiv ce trebuie atins

prin perfectionarea actualului sistem organizatoric al asistenţei de

recuperare.
recuperare.

Până acum, în această „echipă" nu a fost inclus şi medicul de

mcdicină generală; aceasta trebuie considerată ca o mare eroare mai

ales că, în orice ţară, piramida asistenţei medicate are la bază medicul

generalist, medicul de familie.

Aşa cum s-a subliniat şi mai sus, asistenta de recuperare medicală

are sarcina de a îndepărta sau de a ameliora cat mai mult posibil sta-

rea de infirmitate fizică, psihică sau senzorială a unui individ în y e-

derea restabilirii capacităţii acestuia de a trăi într - o manieră integrată

derea restabilirii capacităţii acestuia de a trăi într-o manieră integrată

pe plan fizic, psihologic şi social.

derea restabilirii capacităţii acestuia de a trăi într - o manieră integrată pe plan fizic, psihologic

- Revperarea medicală la dmniciliul bolnavuluicd 132

17
17
~ ~

~

~

Deşi once aparat sau organ poate fi afectat de o infirmitate, recu- perarea medicală şi-a conturat mai precis obiectivele şi metodologia doar în următoarele domenii de patologie:

1. Afectiuni locomotorii de origine neurologică, ortopedo-traumatică şi reumatologică.

2. Afecţiuni cardiovasculare.

3. Afectiuni respiratorii cronice (inclusiv afectiuni extrapulmonare generatoare de disfunctii ventilatorii).

4. Afectiuni psihice, inclusiv tulburările de vorbire.

5. Afectiuni senzoriale (văzul şi auzul inclusiv surdomutitatea).

Multe alte afecţiuni: digestive, renale, metabolice, endocrine etc. deşi pot determina infirm-Man, incapacităti şi handicapuri nu şi-au dez-

voltat nici conceptul şi nici metodologia de recuperare medicală. Aceasta nu înseamnă că în aceste cazuri nu vorbim despre recuperare. Este vorba însă de abordarea socio-profesională, educatională şi psi- hologică a incapacitătii şi handicapului acestor bolnavi. După cum asistenţa profilactică ca şi cea terapeutică şi-au precizat metodele specifice şi metodologiile utilizate în functie de obiectivele lor, tot astfel şi asistenta de recuperare şi-a definit propriile metode tehnici de lucru. Acestea sunt:

~ .

Fizioterapia care include kinetoterapia, termoterapia, masote pia, hidroterapia, electroterapia;

— Terapia ocupatională sau ergoterapia;

— Ortezarea şi protezarea;

Logopedia (ortofonia);

Protezarea auzului;

Protezarea vederii;

Psihoterapia;

— Terapia educatională;

— Profesionatizarea şi reprofesionalizarea. Desigur că recuperarea face apel şi la diverse metode ale asis- tentei

terapeutice (medicamente, intervenţii operatorii, dietetică, cure balneare etc.). În încheierea acestui capitol este necesar să mai precizăm încă un aspect. S-a arătat că asistenta de recuperare se adresează deficitelor. funcţionale generate în special de bolile cronice şi traumatisme. D•!'~ asistenţa bolilor cronice s-a modificat conceptual în ultimul deceniu.

18
18
 

După cum se ştie, accentul se pune pe profilaxie. pe încercarea de

a preveni apariţia bolii cronice (profilaxie primară sau de gradul I) prin atacarea cat mai precoce a factorilor de rise, recunoscuţi ca res-

ponsabili posibili ai declanşării respectivei boli cronice.

 
 

Odată boala cronică apărută, obiectivul principal al asistenţei se

îndreaptă spre prevenirea recurentelor acute ale bolii, spre evitarea apartiei complicatiilor, evitarea unei evolutii disfunctionale şi desigur, in uncle cazuri, a decesului. Aceasta reprezintă profilaxia secundară (sau de gradul 2) care a preluat mutte din vechea conceptie a asis-

tentei terapeutice.

 
 

Organizatia Mondială a Sănătătii (OMS), considerând asistenţa

recuperatorie din cadrul bolilor cronice ca pe o continuare a con- ceptulrii de asistentă de mai sus, a mai denumit-o „profilaxie de gra- dul 3". Există, într-adevăr, intricări frecvente in aspectele metodolo- gice ale profilaxiei secundare şi cele ale recuperării medicale. Un exemplu: antrenamentul la efort în boala coronariană este un obiec- tiv şi o metodă a profilaxiei de gradul 2 în vederea combaterii factoru- lui de rise, sedentarismul, dar este şi un important mijloc de recupe-

rare funetională cardio-vasculară în cadrul „profilaxiei de gradul 3".

 
 

În multe boli cronice, este greu să tragem o linie de demarcaţie

între profilaxia secundară şi recuperarea medicală, ele intricându-se deseori, poate mai putin ca obiective, dar foarte adesea ca metode şi

metodologie de asistenţă.

 
 

În capitolele care vor urma despre diversele aspecte ale recupe-

rării medicate în principalele probleme de patologie, ne vom întâlni destul de frecvent cu realitatea acestui concept de interferentă a profr-

laxiei de gradul 2 cu profilaxia de gradul 3 (recuperarea medicaid).

 
 

Deşi once aparat sau organ poate fi afectat de o infinnitate, recu-

perarea medicală şi-a conturat mai precis obiectivele şi metodologia

doar în următoarele domenii de patologie:

 

1.

Afecţiuni locomotorii de origine neurologica, ortopedo-traumatică

 

şi reumatologică.

 

2.

Afectiuni cardiovasculare.

 

3.

Afecţiuni respiratorii cronice (inclusiv afecţiuni extrapulmonare

 

generatoare de disfuncţii ventilatorii).

 

4.

Afecţiuni psihice, inclusiv tulburările de vorbire.

 

5.

Afecţiuni senzoriale (văzul şi auzul inclusiv surdomutitatea).

 

Multe alte afecţiuni: digestive, renale, metabolice, endocrine etc.

deşi pot determina infinnităţi, incapacităţi şi handicapuri nu şi-au dez- voltat nici conceptul şi nici metodologia de recuperare medicală. Aceasta nu înseamnă că în aceste cazuri nu vorbim despre recuperare. Este vorba însă de abordarea socio-profesională, educaţională şi psi-

hologică a incapacităţii şi handicapului acestor bolnavi.

 
 

După cum asistenţa profilactică ca şi cea terapeutică şi-au precizat

metodele specifice şi metodologiile utilizate în funcţie de obiectivele lor, tot astfel şi asistenţa de recuperare şi-a definit propriile metode şi

tehnici de lucru. Acestea sunt:

 

Fizioterapia care include kinetoterapia, termoterapia, masote

 

pia, hidroterapia, electroterapia;

 

— Terapia ocupaţională sau ergoterapia;

 

— Ortezarea şi protezarea;

 

Logopedia (ortofonia);

Protezarea auzului;

 

Protezarea vederii;

Psihoterapia;

 

— Terapia educaţională;

 

— Profesionalizarea şi reprofesionalizarea.

 
— Profesionalizarea şi reprofesionalizarea.     Desigur că recuperarea face apel şi la diverse
 

Desigur că recuperarea face apel şi la diverse metode ale asis-

tenţei terapeutice (medicamente, intervenţii operatorii, dietetică, cure

balneare etc.).

 
În încheierea acestui capitol este necesar să mai precizăm încă un aspect. S- a arătat

În încheierea acestui capitol este necesar să mai precizăm încă un

aspect. S- a arătat că asistenţa de recuperare se adresează deficitelo;

aspect. S-a arătat că asistenţa de recuperare se adresează deficitelo;

că asistenţa de recuperare se adresează deficitelo; funcţionale generate în special de bolile cronice şi
funcţionale generate în special de bolile cronice şi traumatisme. D

funcţionale generate în special de bolile cronice şi traumatisme. D

asistenţa bolilor cronice s-a modificat conceptual în ultimul deceniu.

special de bolile cronice şi traumatisme. D asistenţa bolilor cronice s-a modificat conceptual în ultimul deceniu.
18
18
 

După cum se ştie, accentul se pune pe profilaxie. pe încercarea de a

preveni apariţia bolii cronice (profilaxie primară sau de gradul 1) prin atacarea cât mai precoce a factorilor de risc, recunoscuţi ca res-

ponsabili posibili ai declanşării respectivei boli cronice.

 
 

Odată boala cronică apărută, obiectivul principal al asistentei se

indreaptă spre prevenirea recurenţelor acute ale bolii, spre evitarea aparţiei complicapilor, evitarea unei evoluţii disfuncţionale şi desigur, in uncle cazuri, a decesului. Aceasta reprezintă profilaxia secundară (sau de gradul 2) care a preluat multe din vechea concepţie a asis-

tenţeiterapeutice.

 
 

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), considerănd asistenţa

recuperatorie din cadrul bolilor cronice ca pe o continuare a con- ceptului de asistenţă de mai sus, a mai denumit-o „profilaxie de gra- dul 3". Există, într-adevăr, intricări frecvente în aspectele metodolo-gice ale profilaxiei secundare şi cele ale recuperării medicale. Un exemplu: antrenamentul la efort în boala coronariană este un obiec- tiv şi o metodă a profilaxiei de gradul 2 in vederea combaterii factoru- lui de rise, sedentarismul, dar este şi un important mijloc de recupe- rare funcţională cardio-vasculară in cadrul

„profilaxiei de gradul 3".

 
 

in multe boli cronice, este greu să tragem o linie de demarcaţie

intre profilaxia secundară şi recuperarea medicală, ele intricăndu-se deseori, poate mai puţin ca obiective, dar foarte adesea ca metode şi

metodologie de asistenţă.

   
 

În capitolel.^ care vor unna despre diversele aspecte ale recupe-

rării medicale in principalele probleme de patologie, ne vom întâlni destul de frecvent cu realitatea acestui concept de interferenţă a profi-

laxiei de gradul 2 cu profilaxia de gradul 3 (recuperarea medicaid).

 

Capitolul II

E

PROBLEME DE RECUPERARE MEDICALĂ Î. AFECŢIUNILE REUMATICE

Bolile reumatice, după cum se ştie, reprezintă şi în ţara noast grupul de boll cu cea mai mare morbiditate; practic, peste a14-lea 5-lea deceniu de viată neexistând persoane care să nu fi acuzat sau să acuze suferinte de vreun tip reumatic. Pentru majoritatea acestor persoane, problemele de asistentă con- stau în asistentă terapeutică şi de profilaxie secundară. Există însă o serie de boli reumatice în care stările disfunctionale domină tabloul clinic şi determină însăşi aspectul de gravitate al afectiunii. În aceste situatii, a ne rezuma doar la procedeele terapeu- tice înseamnă a-t condamna pe pacient temporar sau definitiv la o viat<'i cu privatiuni motorii mai mult sau mai putin handicapante. SA interogăm, spre exemplu, pacientii cu poliartrită reumatoidă care intră în cabinetul medicului, asupra tratamentelor urinate. Ne vor arăta un teanc de reţete, dar nu ştiu să ne prezinte nici-o postură adec- vată pentru articulatiile inflamate, nici-un exercitiu kinetic de menti- nere a fortei musculare şi a mobilitătii articutare. Există trei principale categorii de boli reumatice care prin frec- v Cma tor şi prin deficitul functional ce-1 determină reprezintă indicati majoră pentru asistenta de recuperare.

Bolile reumatice inflamatorii cu evolutie cronică, în primul rând poliartrita reumatoida şi spondilita ankilopoietică alături de en titătile asemănătoare clinic (artritele reactive, spondilartritele serone-; gative) dar şi alte artrite (infectioase, dismetabolice, endocrine) care,.;' debutând acut, pot evolua şi sub o forma cronică disfunctională fin" tintp.

2
2

2.

Bolile reumatice degenerative în majoritatea cazurilor nepro-

vocând deficit functional sau doar inducând eventual un deficit uşor,

pot deveni în unele situatii cauze ale unor incapacităti functionale se-

vere cu potential continuu evolutiv. În această categoric intră mai ales

suferintele articulatiilor portante:

sold (coxartrozele), genunchi

(gonartrozele), coloană lombară (spondilo-discartrozele).

3.

Bolile reumatice ale tesutului moale (muşchi. tendoane, liga-

mente etc.) nu determină în general disfunctionalităti decât trecătoare,

de scurtă durată care au mai mult la bază durerea decât vreo modifi-

care patomorfică. Totuşi, există câteva entităti din această categoric

de boli care pot determina stări reale disfunctionale care necesită şi

program de recuperare adecvat. În această categoric, intră în primul

rând periartrita scapulo-humerală în stadiul de umăr mixt şi de umăr

blocat, nevritele de încarcerare (entraperrvent), sindromul de hiper-

laxitate ligamentară etc.

Vom descrie în continuare câteva entităti reumatice care ridică în

mod deosebit problente de recuperare. Asa cum se arăta şi în

„Cuvântul introductiv", nu aici este tocul să fie prezentate complet

aceste boll, cele câteva date generale asupra bolii expuse nu repre-

zintă un rezumat al capitolului respectiv dintr-un tratat de reumato-

logic ci doar notiuni, uneori chiar disparate, pe care să se poată

sprijini problematica asistentei de recuperare.

În acelaşi timp, această problematică se va limita numai la posibi-

lităţile medicului de medicină generată.

II. L POLIARTRITA RF.UMATOIDĂ (PR)

 

Dintre toate bolile reumatice, PR şi bolile înrudite ridică cele mai

 

multe probleme de asistentă in general, şi de recuperare în special.

 
 

PR reprezintă o boală inflamatorie cronică sistemică cu etiologie

necunoscută, caracterizată mai ales prin afectarea articulatiilor care de

 

~

~

~

obicei evoluează continuu spre degradare, deformări, având ca rezul- tat instalarea infirmitătilor, a incapacitătilor şi în majoritatea cazurilor a handicapurilor. Tendinta spre evolutivitate şi agravare justifică aplicarea concep- tului de protilaxie secundară iar cea de infirmitate pe cel de recu perare. Din acest motiv. metodologia celor două tipuri de asistentă s intrică. Preocuparea pentru aceşti bolnavi nu este justificată doar de se veritatea disfunctională a manifestărilor clinice ale bolii, ci şi de frec

y enta destul de mare a PR în populatia activă (0,5% — 1,5%), această boală putând apărea la orice vârstă inclusiv în copilărie (poliartrita juvenilă), având însă ca incidentă de debut maxima decada 35 45 de ani. De asemenea nu trebuie uitat faptul că PR nu este o boală doar a articulatiilor, ci ea poate afecta treptat multe alte organe (rinichi, plămâni, cord, ochi etc.).

6. Prezenta nodulilor reumatoizi.

'7. Prezenţa factorului reumatoid în ser (latex sau Waaler-Rose

pozitiv).

Aşa cum se ştie, PR este o boală evolutivă, vechea denumire de

poliartrită cronică evolutivă" (PCE) sublinia în mod deosebit acest

caracter.

 
 

Patogenia ei autoimună cu stimulare antigenică pe termen lung

 

obligă să nu luăm in considerare în asistarea acestei boli eventualita-

tea opririi din evolutie sau a vindecării (aceste posibilităti reprezintă

 

exceptii discutabile).

În evolutia sa boala parcurge 4 stadii, fiecare stadiu fund recunos-

cut pe baza unor criterii clinico-radiologice care exprimă starea pato-

morfică articulară şi musculară.

Stadiul I precoce:

1 - . Nu se înregistrează radiografic nici o modificare destructivă

locală.
locală.

2.

11.1.1. DIAGNOSTICUL CLINICO-FUNCTIONAL

Diagnosticarea cat mai precoce a PR este importantă deoarece aplicarea imediată a terapiei complexe ca şi a măsurilor de „igienă" mioarticulară reprezintă singura şansă de a preveni sau măcar limita apariţia şi dezvoltarea deficitelor functionale severe. Medicul de familie trebuie să recunoască sau să suspicioneze încă de la debut boala pentru ca bolnavul să fie dispensarizat în policlinică cat mai devreme. Au fost elaborate de mai mult timp diverse criterii de diagnosti- care al PR. Ultimele criterii de diagnostic propuse in 1987 de către ARA (American Rheumatism Association) sunt aplicate in practica curentă. Pentru a afirma prezenta PR sunt necesare cc ncomitent existenta a minimum 4 criterii din următoarele 7:

1. Senzaţia de redoare (ruginire) articulară t mineata pe o durată de cel putin o oră, fenomen debutat de cel mtin 6 săptămâni.

2. Tumefierea a cel puţin trei articulatii de ce, putin 6 săptămâni.~

3. Tumefierea articulatiilor pumnilor, metacarpo-falangiene saik interfalangiene proximale de cel putin 6 săptămâni.

4. Tumefierea simetrică a unor articulatii.

5. Aspect radiografic al mâinii caracteristic pentru PR (eroziuni,

decalcifieri).

al mâinii caracteristic pentru PR (eroziuni, decalcifieri). Poate exista o oarecare osteoporoză vizibilă radiologic.

Poate exista o oarecare osteoporoză vizibilă radiologic.

Stadiul II moderat:

1 ` . Radiologic osteoporoza evidentă cu sau fără uşoara distrucţie a

osului subcondral. Posibil să fie prezentă şi o uşoară distrucţie a carti-

lajului articular.

2 ; . Nu există deformări articulare deşi pot exista limitări chiar

marcate de mobilitatea articulară.

3.

4.

Atrofie musculară paraarticulară.

Leziuni ale tesutului moale extraarticular (noduli, tenosinovite).

Stadiul III sever:

1 . Radiologic elemente evidente de distrucţie de cartilaj şi de os;

osteoporoza.

*

2 . Deformări articulare: subluxaţii, deviere ulnară a degetelor,

hiperextensie etc. dar fără ankiloza fibroasă osoasă.

3.

Atrofii musculare extinse.

 

4.

Leziunile ţesutului moale extraarticular, de asemenea prezente.

Stadiul IV terminal:

1 * . Anchilozele fibroase şi osoase sunt prezente.

2. Toate celelalte criterii ale stadiului III sunt bineînteles prezente.

NOTă: Criteriile care poartă un asterisc sunt oblieatorii pentru a face tncadra -

rea intr-un stadiu sau altul.

22 23
22
23
 

Clasificarea acestor stadii, în general, poate oferi unele aprecieri

şi asupra stării functionale locale musculo-articulare, dar nu spune nimic asupra capacitătii functionale globale, asupra incapacitătilor

bolnavului.

 
 

Există încă din 1949 o clasificare a capacităţii funcţionale în PR

emisă de Steinbrocker, valabilă şi azi, şi care impute capacitatea

functională restantă în 4 clase:

 

Clasa I : Capacitate functională completă, toate abilitătile sum

 

menţinute, nu există incapacitate sau handicap.

(Atenţie ! infirmitate poate exista).

 

Clasa a II-a : Capacitate funcţională incompletă care însă permite o

 

activitate obişnuită notmală deşi infitmitatea uneia salt mai multor articulatii (lipsa de mobilitate, de forţă musculară etc.) există. Incapacitatea se manifestă pen-

tru activităţi mai deosebite.

 

Clasa a III-a : Capacitatea functională restantă nu mai permite decât

 

executarea unor activităti !imitate, de autoîngrijire, de ocupatii simple zilnice. Marea majoritate a activitătilor profesionale nu sunt posibile. Bolnavul are deja o inca-

pacitate severă putând fi şi un handicapat partial.

 

Clasa a IV-a: Pierderea severă a capacităţii funcţionale obligând pa-

 

cientul să rămână la pat sau în scaun cu rotile, neper- mitând sa y permitând într-o mica' măsură auto-

îngrijirea. Handicapul este total.

 
 

Această clasificare functională, deşi făcută pe trepte prea largi, ne

dă totuşi o imagine asupra dezastrului functional pe care PR îi poate instala şi, în acelaşi timp, justified pe deplin mice efort în asistenta

acestor bolnavi pentru prevenirea acestor disfunctionalităti.

 

II. 1.2. ASISTENTA ÎN PR LA DOMICILIU

 

Desigur că fixarea şi ajustarea permanentă a tratamentului in PR

este sarcina medicului specialist din policlinică sau spital. Urmărirea acestui tratament pe termen lung, ca şi mai ales a vieţii familiale şi so- ciale a acestor bolnavi, ar trebui să fie în principal sarcina medicului

de familie.

 
24
24
 

Vechiul aforism „nimic nu poate fi facia pentru poliartrită" este

de mult depăşit deşi este adevărat că un tratament care să vindece PR nu a fost Inca descoperit. În schimb, probabil că în putine boll s-au încercat atâtea terapii şi s-a conturat un cadru al asistentei aşa de com- plex. În tabelul I este redat programul complex al asistenţei PR în

functie de starea bolii.

 
TABELUL I
TABELUL I
Programut de asistenţă în P.R.
Programut de asistenţă în P.R.

Programut de asistenţă în P.R.

Programut de asistenţă în P.R.
Programut de asistenţă în P.R.
Programut de asistenţă în P.R.
(după G.E. Ehrlich) Stadiul ter- Stadiul mai Stadiul evo- minal Stadiul pre- evoluat luat (cu
(după G.E. Ehrlich)
Stadiul ter-
Stadiul mai
Stadiul evo-
minal
Stadiul
pre-
evoluat
luat
(cu
(nrodificări
Ora' sau cu
modiftcări
coce
(%ără
ireversibile.
ireversibile)
mod+ficări
căteva
~rtt sinovite
: sinovite
ireversibile)
mod f cări
active. semne
ireversibile)
active
degenerative)
llro g uri antiinflama-
toare nesteroide
Săruri de aur
Antimalarice
Penicilamină
Corticoterapie
Imunosupresoare
Sinovectomie
Artroplastii
Fizioterapie
Terapie ocupatională
Recuperare profesională
Psihoterapie
Obiectivele acestei asistenţe pot fi rezumate astfel: ameliorarea durerii; – reducerea sau suprimarea inflamatiei;
Obiectivele acestei asistenţe pot fi rezumate astfel:
ameliorarea durerii;
– reducerea sau suprimarea inflamatiei;
– minimalizarea efectelor secundare nedorite;
–prezervarea functiei articulare şi musculare;
mentinerea sau revenirea la o viată productivă şi cât mai activa.
Să schitătn în continuare locul şi rolul medicului de familie în ca-
drul acestui program.
25

11.1.2.1 TERAPIA MEDICAMENTOASĂ

 

Medicamentul este „prietenul" de nedespărţit al bolnavului cu PR.

Există foarte multe medicamente recomandate şi continua să apară mereu altele. Practic toate pot determina efecte secundare uneori de deosebită gravitate, care trebuie cunoscute, prevenite şi tratate imediat

ce apar.

   
 

Medicamentele utilizate se pot cataloga în câteva grupe prin-

 

cipale:

 
 

1.

Droguri cu acliune Ientă (slow-acting drugs), medicatie de

fond, fără efecte antiinflamatorii, dar care ar putea modifica evolutia procesului morbid. În acest grup, intră sărurile de aur, antimalaricele

de sinteză, D-penicilamina, imunomodulatoarele, imunosupresoarele.

 
 

Este o medicatie pe termen lung, de luni şi ani de zile al cărei

efect poate deveni manifest cel puţin după 3-6 luni. În general, este prescrisă de medicul specialist, urmărirea pacientului trebuind să fie făcută atât clinic cat şi prin teste biologice din sânge şi urină căci, efectele secundare pot afecta tabloul sanguin, funcţia rinichiului sau

cea hepatica, pielea, ochiul etc.

 
 

În uncle