UNIVERSITATEA BABE-BOLYAI; CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT ANUL UNIVERSITAR 2010-2011 SEMESTRUL V IFR II.

. Informaii despre titularul de curs, lucrare practic sau laborator Nume, titlu tiinific: asistent doctorant Barbo Ion-Petre Informaii de contact telefon: 0742.852. 957 0re de audien: Vineri: 10-14

Curs de autoaparare
Obiectivele i competenele dobndite prin absolvirea disciplinei, Cunoaterea i exemplificarea regulilor de descriere a tehnicilor de autoaprare fr arm; Cunoaterea istoricului si a evoluiei artelor mariale pe plan mondial; nsuirea deprinderilor de invatare a scolii caderilor (ukemi); Formarea capacitii de a demonstra i conduce exerciii analitice n vederea influenrii selective a aparatului locomotor, pentru toate segmentele corpului (Taiso); Formarea capacitii de a demonstra tehnica executiei procedeelor de autoaprare; Coninutul disciplinei: Exerciii pentru dezvoltarea fizic general ( caracteristici, funcii i clasificarea lor); Metodica invatarii caderilor (ukemi) Elemente acrobatice statice: podul, sfoara, cumpna, planele; Metodica invatarii pozitiilor de garda (Shizentai); Ai-hanmi; Metodica invatarii deplasarilor (tsugi-ashi; ayumi-ashi); Metodica invatarii prizelor, dezeechilibrarilor si intrarilor (Kumi kata, Kuzushi, Tsukuri); Metodica invatarii degajrii din priz de articulaia minii (Katate-dori), cu tehnicile de bra (te)- Kote-mawashi; Metodica invatarii degajrii din priz de rever (Mune-dori), cu tehnicile: Gyaku-dori; Metodica invarii aprrii mpotriva atacului direct de pumn cu tehnica Siu-Nim-Tao; Metodica invarii aprrii mpotriva atacului de pumn de sus in jos cu tehnica Ippon-dori; Metodica invarii aprrii mpotriva atacului lateral de picior cu tehnica Gaun-Sau; Metodica invarii aprrii mpotriva atacului direct de picior cu tehnica Sode-daitekan; Formarea capacitii de demonstrant i a metodologiei de predare a elementelor de autoaprare.

1. Obiectivele i competenele dobndite prin absolvirea disciplinei Disciplina Autoaparare urmareste sa ofere cursantilor o imagine de ansamblu teoretica si practica cu privire la sistemele de lupta practicate de-a lungul istoriei omenirii. Prin cunostintele teoretice si practice studentul de la educatie fizica si sport va fi informat in mod stiintific cu privire la evolutia artelor de lupta si isi va putea face o idee de evolutia acestora in viitor. Dupa parcurgerea cursului viitorii profesori de educatie fizica vor fi capabili sa sustina un mic curs de autoparare in cadrul scolilor, prezentand elevilor elementele de baza a unei aparari eficiente. Cursurile din cadrul facultatii urmaresc sa raspunda unor necesitati tot mai acute cu privire la siguranta viitoarelor cadre didactice, cat si pentru elevii din toate formele de invatamant, si nu in ultimul rand sa ofere o forma de educatie prin artele martiale. 2. Cunoaterea i exemplificarea regulilor de descriere a tehnicilor de autoaprare fr arm Tehnicile de arte martiale au evoluat in paralel prin doua moduri de abordare: cu si fara arme. Fiecare popor in istoria sa au folosit ca mijloace de aparare diferite unelte. Majoritatea celor care le-au folosit au reusit in timp sa de-a nastere la adevarate scoli, prin care cei dotati cu o perfectiune in manuirea armelor si-au promovat si transmis cunostintele. Dar in lunga istorie a conflictelor umane au existat numeroase situatii in care cei atacati nu puteau sa foloseasca nici un instrument de aparare, ceea ce a dus la numeroase victime. Astfel au aparut sisteme de lupta fara arme ce s-au dezvoltat in intreaga lume. Dintre cele mai cunoscute sunt cele din Asia, respectiv Vietnam, China, Taiwan, Japonia, Tailanda, Coreea etc. Practica tehnicilor de aparare fara arme se imparte in doua mari categorii: 1. practica impotriva unui adversar neinarmat 2. practica impotriva unui adversar inarmat. Mijloacele folosite sunt diferite si sunt legate de alte elemente care nu pot fi dezvoltate in acest curs. Cursul acesta abordeaza autoapararea din doua perspective: 1. daito-ryu- abordeaza tehnici de imobilizare extrem de eficiente practicate de samuraii Japoniei inca din secolul al XI. Eficienta acestor tehnici nu poate fi depasita nici la ora actuala, o dovedeste faptul ca a reusit sa supravetuiasca timp de aproape o mie de ani. 2. wing-chun- abordeaza tehnici de pumn, picior si coate, fara a folosi forta propie, ci forta adversarului. A aparut in China si a fost promovat de celebrul maestru Yip Man, ca forma de autoaparare pentru cei care doreau sa se apare in famatele cartiere din Hong Kong, a anilor 1950-1980. Antrenamentele de arte mariale tradiionale sunt extrem de severe, punnd accentrul pe dou elemente improtante: stpnirea perfect a tehncii i un comportament corporal perfect. Aceasta presupune o autostpnire att a propiului corp, ct i a tehncilor de lupt. Initierea in practica acestor arte martiale presupune parcurgerea urmatoarelor etape: 1. Kihon: repetarea posturilor si miscrilor de baz; 2. Kumite: lupta cu un adversar, conform unor reguli specifice fiecrui stil; 3. Kata: succesiuni de tehnici efectuate de unul singur (Tandoku); 4. Kumi (Bunkai sau Sotai): simulacru de lupt, executat mpreun cu un partener care atac de mai multe ori.

5. Randori: lupta aranjat; Este o form de kumite, dar aranjat. Fiecare dintre combatani avnd un rol bine stabilit, care execut micrile n viteze variabile. 6. Shiai: competiia liber. Desigur ca aceasta abordare nu poate fi atinsa in urma acestor cursuri, deoarece necesita ani de pregatire. Abordarea pregatirii tehnicilor de aparare fara armele trebuie sa urmareasca urmatoarele etape: 1. pozitia fata de adversar 2. deplasarea pe saltea 3. intoarcerile 4. preluarea atacului 5. atacul 6. imobilizarea agresorului Daito-ryu ca forma de autoparare prezinta urmatoarele caracteristici la cele 6 etape: 1. pozitia fata de adversar- Ai hanmi Tori se afla pe o parte cu piciorul drept inainte, piorul stang in spate pe aceiasi linie cu calcaiul piciorului drept, degetele piciorului stang sunt indreptate spre exterior (fig.1). Genunchii sunt flexati si indreptati spre exterior. Mana dreapta este indreptata spre inainte cu degetele in sus, iar mana stanga tot cu degetele in sus, si desfacute se afla la nivelul cotului drept. 2. deplasarea pe saltea In daito-ryu se face prin trei moduri: a. cu pas consecutivi, inainte sau inapoiayumy ashi maeushiro. b. Cu pas adaugat inainte-inapoi- tsugi ashi mae-ushiro. c. cu pas incrucisat lateral stanga sau dreapta- juji ashi hidari-migi sau cu pas incrucisat inainte/inapoi juji mae/ushiro ashi. 3. intoarcerile sabaki Acestea pornesc din pozitia initiala si prin schimbarea pozitiei corpului pot fi impartite astfel: - intoarcere 90 de grade- din sold (koshi sabaki), din brat (te-sabaki) sau din picior (ashi-sabaki), - intoarcere de 180 de grade din sold (koshi sabaki), din brat (te-sabaki) sau din picior (ashi-sabaki), - intoarecere de 360 de grade din sold (koshi sabaki), din brat (te-sabaki) sau din picior (ashi-sabaki), 4. preluarea atacului Tori poate sa intervina cu ajutorul bratelor sau doar cu un singur brat spre directia atacului, forma denumita in artele martiale japoneze (oricare ar fi ele) irimi. Tori plaseaza antebratul la incheietura mainii lui uke. 5. atacul In situatia in care adversarul este in pozitie de garda (specifica boxului sau oricari alt stil), tori poate sa declanseze un atac cu scopul de a-i deruta si schimba directia atacului acestuia. In daito-ryu se urmareste ca prin declansarea atacului, uke sa intinda bratul spre a se apara, moment in care tori apuca incheietura acestuia. Metoda folosita este irimi. 6. imobilizarea agresorului Este cea mai importanta faza a autoapararii. Deoarece daito-ryu nu este o arata razboinica creata pentru a distruge, se urmareste imobilizarea adversarului. Ceea ce face unica aceasta arta este modul in care se finalizeaza imobilizarea. In formele superioare a acestei

arte, imobilizarea duce la incapacitatea agresorului de a respira sau musculatura este pur si simplu smulsa de pe os. Tehnicile de autoaparae fara arma prezentate in cursul acesta sunt adresate doar impotriva atacurilor fara arme. Apararea impotriva atacurilor cu arme desi urmeaza acelasi mod de invatare, eficienta lor necesita o perioada mult mai mare, de ordinul anilor. Aceasta deoarece nu doar reflexele trebuiesc inbunatatite, ci si modul de gandire. 3. Cunoaterea istoricului a evoluiei artelor mariale pe plan mondial Termenul de Artele martiale este un termen de orgine europeana si provine de la zeul Marte zeul razboiului la romani. In Asia acest termen poate purta nume diferite cel mai cunoscut fiind Bushido. Bushi este termenul care desemneaza in limba japoneza razboinic. Un Bushi era in slujba unui Daymio, un fel de primar din zilele noastre. Scopul acestora era de a-i apara pe daymio impotriva clanurilor rivale si de le asigura securitatea in orice situatii. Regulile acestor razboinici, bushi, au fost initial nescrise, ele transmitandu-se pe cale orala sau prin diferite picturi. Abia in sec. al XVII-lea apar un cod scris care va primi numele de codul Bushido. Acest cod va fi cunoscut de public datorita lui Nitobe Inazo (1862-1933) care in 1905 il publica si astfel intreaga lume intra in contact cu legile acestei clase de temut. Printre cele mai cunoscute arte dezvoltate de-a lungul istoriei numaram doar cateva: Aikido Termenul de aiki apare n literature din perioada Edo(16001868), i avea cam acelai neles ca cel de astzi iubirea universului, dar adaptat situaiilor acelor vremuri. Printele aikido-ului a fost maestrul japonez Morihei Ueshiba (18831969), care dup ce a studiat o serie de arte mariale aparinnd colilor de kenjutsu i chiar i ninjutsu, a descoperit pe Takeda Sokaku (1860 1943), care era renumit n ntreaga Japonie ca fiind cel mai mare maestru de daito-ryu. A studiat trei ani alturi Takeda, apoi s-a decis s-i continue singur antrenamentele, deoarece duritatea lui Sokau era aproape imposibil de suportat. n urmtorii ani a nceput o selecie foarte sever asupra tehnicilor de daito-ryu, mai ales sub influena sectei omotokyu, care propovduia pacea mondial i apariia iminent a Mesiei. ntre anii 1915 i 1919 arta de lupt a lui Ueshiba primete numele de aikido, termen acceptat de ctre Asociaia Tuturor Artelor Mariale din Japonia (Dai-Nippon Butoku-Kai). n urmtorii ani, i mai ales datorit faptului c interesul pentru artele mariale dure sczuse considerabil n Japonia, aikido a cunoscut o dezvoltare uimitoare, astfel c la moartea lui Ueshiba n 1969 aikido era o art marial cunoscut n majoritatea rilor. Aikido foloseste tehnici asemanatoare judo-ului, diferenta este ca se insista pe un contact cat mai scurt cu partenerul, iar actiunile articulare sunt la toate nivele.

Din cauza nenelegerilor de ordin financiar, dar i a superioritii unor abordri ale tehncilor, aikido va cunoate numeroase scindri, dup moartea fondatorului. Astfel c la ora actual avem urmtoarele federaii mari: 1. Aikikai- fondat chiar de Morihei Ueshiba, cu sediul iniial la Tanabe. Dup moartea lui Ueshiba a fost condus de ctre fiul acestuia, Kisshomaru Ueshiba (19211999). Astzi este condus de ctre nepotul lui Ueshiba, Moriteru Ueshiba (1951-). 2. JAA (Japan Aikido Association)- condus niial de ctre fondatorul acesteia Kenji Tomiki (19001979), care ca practicant de judo a considerat important introducerea n pregtirea practicanilor a luptei aranjate (randori) 3. Yoshinkan- al crui printe este un alt practicant al judo-ului, Gozo Shioda (19151994), i care a pus accept pe perioada de dezvoltare a aikido-ului din perioada celui de-al doilea rzboi mondial. Forma sa de aikido este folosit de ctre poliia din Tokyo i astzi. 4. Ki no Kenkyu-kai (Ki Society)- condus de ctre Koichi Tohei (1920) care apus accent pe folosirea energiei interne (Ky) i nu a forei. 5. Yoseikan aikido- fondat de Minoru Mochizuki (19072003). A introdus tehnci numeroase de judo i karate unindu-le ntr-un system extreme de complex de lupt. 6. Takemusu aikido- nu poate fi considerat o deviere de la principiile aikido-ului, deoarece printele acestei coli Morihiro Saito (1928-2008) a conservat toate tehnicile de lupt de la nceputurile aikido-ului, perioada anilor 30-40 ai secolului XX, cnd Morihei Ueshiba practica un aikido aproape identic cu daito-ryu. Takemusu aikido este singura coal de aikido care foloste n antrenament tehnicile de sabie (kenjutsu), baston lung (jodo). coala astzi este condus de ctre fiul su, Hitohiro Saito (1957-). Aikido ajunge n Romnia prin maetrii Ionescu Dan corneliu (actualmente 8 Dan) i erban Derlogea (7 dan). Acetia au practicat aikido cu ali diferii practicani din Europa, ca n cele din urm s intre n contact cu Gozo Shihoda, de la care au primit dreptul de practicare i rspndire a acestei arte n Romnia. Clujul a fost primul ora din transilvania, i al patrulea din Romnia care a avut filial a federaiei Romne de aikido, care mai funcionez i astzi. Iaido Iaido a aprut n forma pe care o cunoatem astzi abia n 1600, pn atunci ea practicndu-se n forme diferite, n funcie de familiile rzboinice. Printele iaido a fost Jinosuke Shigenobu (15461621), un samurai practicant al budismului zen. Acesta dup ce a practicat o serie de arte razboinice aparinnd kenjutsului a considerat c tehnicile sunt depite, dar mai ales c nu corespond din punct de vedere religios. Legenda spune c dorina de rzbunare a tatlui ucis de ctre un clan rival, l-ar fi determinat s i caute adpost pentru o perioad la o mnstire. Aici i-ar fi aprut n vis o zei, care i-ar fi destinuit o form de lupt extrem de eficent. Cnd s-a trezit din somn, Jinosuke a ncercat fr succes s pun n practic informaia primit, dar binineles fr succes. Abia dup o period de timp, i numai dup ce a recurs la peniene i rugciuni Jinosuke a reuit s pun n practic arta primit n vis. Astfel a conceput un stil pe care l va numi Muso jikiden eishin ryu (coala care transmite adevrul). Stilul practicat de Jinsuke Shigenobu a fost imediat acceptat de primii discipoli ai si.

Spre deosebire de kenjutsu, Muso jikiden eishin ryu era conceput de a ncepe lupta avnd sabia n teac, iar imediat dup tiere, era reintrodus n teac. Principul de baz al acestei arte era kyu ni awasu (rspuns flexibil n armonie), adic pstrnd legile naturii s fim capabil s dm un rspuns promt n orice situaie. Termenul de iaido a fost acceptat abia n 1930, cnd Federaia Japonez de Kendo omologheaz aceast art, n cadrul Federaiei Niponde Kendo. Acest fapt s-a ntmplat att de trziu deoarece n tot acest timp a fost considerat o art ezoteric, interzis profanilor. Astzi iaido este condus de ctre Kono Hyakuren, cel de-al 20-lea descendent al acestui stil. Tehnicile de iaido se desfoar pe tatami, din dou poziii: eznd i din picioare. Practicantul i concentreaz atenia pe toat durata micrilor asupra a dou elemente: tierea n form de cerc i pstrarea uneui echilibru perfect al corpului, fr nici o oscilaie. Fora de lovire trebuie s fie nimicitoare, deoarece scopul principal al acestei arte este de a tia dintr-o singur lovitur de sabie. Nu exist competiii de iaido, ceea ce exlude termenul de performan sportiv, dar elementele tehnice sunt prezente n Kendo, unde sunt obligatorii pentru obinerea gradelor superioare

Jujutsu
Cronicile Japoneze au ntregistrat practicarea unei arte mariale numite Sumai nc din perioada Nara (710-794). Sumai se presupune c ar fi arta marial care apus bazele tehnicilor cu minile goale ce se vor dezvolta pe tot parcursul evului mediu nipon. Odat cu perioada Kamakura (11851333) se poate vorbi despre o dezvoltare a jujutsului. Datorit situaiei politice din Japonia, i ndeosebi a claselor rzboinice (samuraii) care aveau ca scop principal susinerea daymio-lui (stpn), respectiv a shogunului, jujutsu a cunoscut sute de stiluri de lupt, dintre care unele au rmas pn n zilele noastre. Stilurile i tehncile de lupt erau adaptate la nevoile i probleme ivite pe cmpurile de lupt. De exemplu, dup rzboiul civil din secolul XVI s-a dezvoltat o art numit yoroi-kumi-uchi (apucarea armurii). Aceast a aprut ca o necesitate fireasc, samuraii trebuind s distrug armura dumanior, i fr arme, deoarece s-a ntmplat deseori ca acestia s nu mai aib arme la ndemn, i astfel s fie uor de ucii de o mn experimetat. Aceste forme de jujutsu erau reunite sub un cod mutual, nescris, numit Bushido. Dup regulile acestui cod, n numr de 16 legi, samuraiul i ghida ntreaga sa via de lupttor. Adevrata nflorire a jujutsului va fi n perioada Edo (16001868), cnd se vor forma sute de coli, avnd numeroi i valoroi maetrii de sabie sau de lupt cu minile goale. n 1615, odat cu unificarea Japoniei, guvernul a dorit s se asigure c poate stpnii situaia politic i militar din ar, i a nceput o monitorizare a numrului de samurai. Muli dintre acetia fiind considerai un adevrat pericol pentru stabilitatea rii. Prin aceasta se urmrea i dezvoltarea i controlul formelor de jujutsu. Deoarece shogulul nu mai avea putere deplin, i numrul samurailor a trebuit s scad, ceea ce a dus implicit la scderea rolului acestora.

Portul armelor a fost restricionat, dar s-a ncurajat practicarea jujutsului sub alte forme, adic cu minile goale. n secolele XVII-XVIII s-a dezvoltat un numr foarte mare de coli de jujutsu, i evident un numr mare de stiluri, majoritatea practicate cu minile goale. Numrul oficial fiind de peste 700 de coli (ryu). Aceste coli practicau tehnici de lovire (atemi), tehnici de luxare (kansetsu), majoritatea dintre ele fiind mortale. n aceast perioad apare principul cedrii n faa unui atac. Acest principiu se v-a dezvolta cel mai bine n dou stiluri desprinse din jujutsu, aikido i judo.
Desigur c acest gen de abordare a luptei, prin cedare nu a fost nou, el gsindu-se n secololul al XVI- lea, cnd s-a format prima coal de acest gen. Stilul s-a numit Takenouchi-ryu i a fost fondat de ctre Takenouchi Hisamori (15021595) n 1532.

Odat cu instaurarea perioadei Meiji (18681912), Japonia i deschide garniele ctre Europa i lumea occidental. Rolul samurailor este din ce n ce mai sczut n societatea nipon, astfel c odat cu decderea acestora, vor decdea i artele mariale. Printr-un edict semnat de mprat, colile de jujutsu sunt scoase n afara legii, iar oricine mai practic sau promoveaz acest barbrar mod de lupt este pedepsit. Muli dintre maetrii de jujutsu vor practica totui, dar sub forma sportiv, adic sub forma de ntreceri, ceea ce contravine codului Bushido, care spune c artele mariale nu trebuie practicate pentru a te ntrece cu cineva, ci pentru a atinge miestria, i pentru a sluji stpnului. Astfel vor aprea alte coli de jujutsu, printre care i judo, care i primete numele n 1882. Karate

ntreg sistemul de Karate-do i are originea n insula nipon Okinawa, unde n secolul al XVII-lea se practica o form asemntoare numit Okinawate. Marele maestru Gichin Funakoshi (1868 1957)dup ce a studiat stilul Okinawa-te ajunge n Japonia i prezint prima demonstraie a acestui stil n 1906, cu ocazia unui turneu de promovare a artelor mariale. Aceast demonstraie a strnit imediat interesul autoritilor, care pe lng aspectul estetic i eficient al tehnicilor de lupt, au fost interesai de caracterul moral pe care punea accentul. Acesta a fcut ca n scurt timp tehnicile s fie incluse n programa unor coli de mas. Maestrul Funakoshi ncurajat de sucesul acestei arte, dup ce aduce unele modificri de structur, dar i de mod de abordare a stilului Okinaea-te, i schimb numele n anul 1916, n karate-jutsu (arta minii chinezeti) i deschide aceast col pentru toi cei interesai. ntruct tehnicile mai prezentau numeroase pericole, pn n 1929 Funakoshi elimin i adapteaz tehnicile mortale, astfel c la demonstraia din Japans First National Athletic Exhibition de la Tokyo karate-ul era accesibil oricrui practicant interesat. Transformarea fcut de acesta era ndeosebi datorat influenelor budiste, dar i a Codului Bushido. Interesul crescut fa de acest stil de lupt a fcut ca la scurt timp s fie introdus n cursurile Universiti din Tokyo, i apoi n alte universiti.

Din cauza extremismului fa de China, i nelegnd foarte bine Funakoshi, c prelund valori i concepte de la chinezi nu v-a obine niciodat n Japonia o recunoatere oficial, v-a schimba numele de Karate-jutsu n karate-do. n 1936, Funakoshi deschide n Tokyo prima sal (dojo) de karate, unde dezvolt tehnicile de Kata (model de prezentare a tehnicilor ntr-un mod dinainte stabilit). La nceput aceste lupte erau extrem de vilolente, apropindu-se n mare msur cu o lupt real, iar riscul accidentelor era foarte mare, ceea ce a fcut ca loviturile s fie oprite la civa centimetri de adversar. Din cauza rboiul dintre China i Japonia, din 1937, karate-ul devine o art strict militar, care pune accentual pe uciderea adversarului, renunnu-se la codurile religioase i al samuraiului. Acest rzboi a dus pe cmpul de lupt numeroi practicani, dintre care unii adevrai maetrii, dar care nu s-au mai ntors niciodat acas. Dei a avut o contribuie nsemnat practicarea karate-ului pentru soldaii niponi, guvernul a interzis dup rzboi practicarea oricrei arte mariale. Doar intervenia generalului american Douglas acArthur (18801964), va redeschide slile de karate. Aceasta se va ntmpla n 1947 odat cu ocupaia american n Japonia. Rspndirea karate-ului n afara granielor Japoniei are loc n perioada rzboiului Corean (19481951), cnd numeroi soldai americani, englezi, coreeni, vor duce cu ei n rile de origine, noul stil de lupt. Dup moartea lui Funakoshi stilul a nceput s sufere modificri importante. Funakoshi nu a acceptat niciodat ca aceast art s devin competiie de ntrecere. Funakoshi nu a dezvlotat niciodat lovituri nalte, ca cele de astzi. Dar toate acestea vor fi modificate de generaiile urmtoare, iar karate-ul de astzi nu mai seamn aprope de loc cu cel din fremea fondatorului. n 1957 ia fiin Nippon Karate Kyokai (Asociaia Japonez de Karate), ocazie cu care are loc prima competiie de karate. Din cauza diferenelor de opinii i de abordare din aceast federaie se vor desprinde numeroi practicani care vor organiza alte federaii i competiii separate de federaia mam. Astfel c la ora actual cele mai populare federaii sunt: wadokai, kanshinryu, Chinese kungku i kyokushinkai. n 1970 i-a fiin Federaia Mondial de Karate (WUKO) condus de ctre multimiliardarul Sasakawa Ryoichi.
La ora actual se estimeaz c numrul practicanilor este undeva la 15 milioane.

Tae Kwon Do Istorici nc mai discut cu privire la apariiea i dezvoltare tae kwon do-ului. n general se accept ipoteza apariiei ei n perioada celui de-al Treilea Regat (50 .Hr), n Dinastia Silla, perioad de cnd ne parvin documente care ne vorbesc despre rzboinicii Hwarang, ce practicau o art numit, Tae kyon (picior-mn).

Cu toate acestea exist i istorici care afirm c aceast art s-ar fi dezvoltat n China, la celebra mnstire Shaolin, odat cu venirea aici a lui Boudhidharma n 520. Aceast teorie nu o susinem, deoarece are foarte multe date care nu corespund cu dezvoltarea ulterioar a acestei arte mariale. Ceea ce putem afirma cu certitudine este c Tae Kwon Do a cunoscut o dezvoltare unic pe toat lunga sa istorie, i nu a suferit transformri, cauzate de influena unei familii sau a unui clan, asa cum s-a ntmplat n general cu stilurile de arte mariale din China sau Japonia. n 1910, odat cu ocuparea i anexarea Coreei de ctre Japonia, Tae Kwon Do, dar i Subaku, o art marial corean, au fost interzise, acceptndu-se doar stilurile japoneze: judo, jujutsu, kendo, karate-do i sumo. Cu toate acestea Tae Kwon Do a continuat s fie practicat pe ascuns, desigur cu un numr mult mai restrns de practicani. n 1945 Coreea devine stat independent, iar ocupaia Japonez se retrage, ceea ce deschide calea spre practica Tae Kwon Do-ului n mod oficial. Trebuie tiut faptul c la acea dat nu exista termenul de . Tae Kwon Do, ci diferite denumiri printer care: Dangsudo (Drumul-calea minii chinezeti); Gongsudo (Calea minilor goale). n 1950 poliia coreean introduce n antrenamentele de pregtire stilul Gongsudo ca form de protecie i paz. n 1955 generalul-maior Hong Hi Choi (1918-2002) a reunite toate stilurile existente sub o singur organizaie, ITF, iar stilul l-a numit Dae Han Taekwon-Do Oh Do Kwan Jung Ang Bon Kwan , mai pe scurt Oh Do Kwan sau Tae Kwond Do. n 1973 se guvernul Sud Coreean fondeaz o nou federaie de Tae Kwond Do, WTF care va ncepe lupta pentru recunoaterea ca sport olimpic. n 1988 este prezentat la Jocurile Olimpice de la Seul sub form de demonstraie, ca la urmtoarele Jocuri s fie inclus cu toate drepturile ca sport olimpic. Kyokushinkai Istoria Kyokushin este destul de recent. Ea ncepe odata cu drumul lui Masutatsu Oyama spre practica artelor mariale. Masutatsu Oyama s-a nscut la 27 iulie 1923 n Coreea de Sud. A nceput practica artelor mariale la vrsta de 9 ani, antrenndu-se n Cele Opt Mini coal a ramuri Kempo. n 1938, pe cnd avea 15 ani a ajuns n Japnoia dorind cu orice pre s devin pilot n armata japonez. Dar nu avea de unde s prevad c originea sa nu-i va aduce nici un avantaj. A fost nevoit s se ntrein singur, fr ca visul s-i aduc nici o satisfacie material. Tot n anul 1938, Oyama devine elevul lui Funakoshi (printele karate-ului modern). n paralel va ncepe i practica stilului Gojo ryu, sub ndrumarea lui So Nei Chu, un maestru coreean stabilit n Japonia. Acesta l va determina pe Oyama s i dedice viaa practicii artelor mariale. i tot el a fost cel care i va sugera acestuia s se retrag n muni pentru a-i perfeciona tehnicile de lupt. n 1946 se retrage pe muntele Minobul, locul n care s-a antrenat cel mai mare samurai al tuturor timpurilor Monamoto Musashi. Aici i va perfeciona tehnicle de lupt, dar n mod

special tehnicile de sabie Nito-ryu, practicate de Musashi. Aici i-a propus ca prin antrenametul autodidact s devin cel mai bun karateka din Japonia. Dar din cauza lipsei de fonduri a fost nevoit ca dup un an i dou luni s renunte i s se rentoarc la civilizaie. n 1947 particip la prima competiie a sa, la Campionatul National de Arte Mariale Japoneze. Dei a obinut locul I, Oyama nu era deloc mulumit, i s-a rentors pe munte, de data aceasta pe Muntele Kyozumi (centru religios foarte important pentu buditii niponi.). Aci s-a antrenat n jur de 12 ore pe zi, folosindu-se de tot ceea ce era n jur, lovituri n copaci, sritui peste plante nalte, etc. Abia dup un an i jumtate a nceput s devin mai sigur i stpn pe tehnicile sale. n 1950 Oyama i ncepe demonstraiile n arenele cu tauri, pentru a demonstra puterea karate-ului. Aici se va lupta cu 52 de tauri: trei vor fi ucii imediat, iar la 49 i le vor rupe coarnele cu margina cubital a minii. Dar n 1957 la o demonstraie de acest fel din Mexico, un taur era sa-l ucid, dup ce i-a nfipt un cor n spatele acestuia. A necesitat 6 luni de ngrijiri medicale. n 1952 cltorete n SUA unde v-a ncepe o serie de demonstraii publice, dar i de ntreceri cu toi cei care erau interesai de o confruntare direct. A avut 270 de ntlniri dintre care 90% s-au terminat dup o singur lovitur. Celelate 10% au durat maxim trei minute. Aici l-a ntlnit pe uriaul romn Ioan Sndulescu (190 cm i 190 kg) cu care a devenit cel mai buni prieteni. Acesta a fost oul care l-a sponzorizat pe Oyama pe tot restul vieii. n 1952 Oyama ajunge n Hawai unde va prezenta o demonstraie, i unde l v-a ntlni pe Bobby Lowe, care devine ucenicul su (Uchi dachi). Bobby Lowe este cel care v-a populariza Karate-ul lui Oyama n afara granielor Japoniei, unde nu era prezentat dect demnostrativ. n 1953 Oyama deschide prima sala de karate n Tokyo. n scut timp numrul practicanilor se va ridica la 700. n 1964 se deschide la Tokyo Cartierul General al Karate-ului, iar karate-ul practicat primete numele de Kyokushin (Ultimul Adevr). Acest stil va fi recunoscut de ctre Organizaia Mondial de Karate (IKO). De atunci ncepe s se rspndeasc n toate rile lumii. Numrul practicanilor fiind de 10 milioane. La 26 aprilie 1994 Masutatsu oyama moare la vrsta de 70 de ani, n urma unui cancer de plmni. Astzi Kyokushinkai este condus de ctre Kancho Shokei Matsui (n.1963), printre puinii lupttori care au reuit s rmn n picioare 100 de meciuri.

Wing Chun Aceasta arta martiala chinezeasca este una dintre cele mai populare in intreaga lume. Printre promotorii stilului s-au numarat Bruce Lee si actorul american Steven Segale, acesta din urma a folosit in filme numeroase tehnici de brat provenite din acest stil. Fondatorul sistemului Wing Chun Kung Fu, s-a numit Wing Chun (Frumoasa primavara) nascuta in Kwangtung China. Mama sa a murit curand dupa logodna ei cu Leung Bok Chau, un negustor de sare din Fukien. Tatal ei, Yim Yee, a fost acuzat pe nedrept de o crima , si pentru a evita inchisoarea a fugit impreuna cu fica sa si s-au stabilit in cele din urma linga muntele Tai Leung langa frontiera dintre provinciile Yunan si Szechuan. Aici isi castigau existenta vanzand turte de orez in pravalia lor. Aici aveau sa intalneasca pe celebra luptatoare de la manastirea Shaolin, Ng Mei. Ng Mei cumparand frecvent turte de la familia Chun. Tanara Wing Chun a intrat in gratiile unui bataus local, care a inceput sa o ameninte si sa o forteze sa se marite de el. Ng Mui a observat aceasta situatie si i sa facut mila de Wing Chun. Astfel a fost de acord sa o invete niste tehnici de lupta pentru a se putea apara. Wing Chun a urmat-o pe calugarita in munti si a inceput sa invete stilul lacusta. Fata se antrena zi si noapte, pana cand a ajuns la maiestrie in aceste tehnici. Atunci ea l-a provocat la lupta pe bataus si l-a invins. Ng Mui a parasit aceste locuri dar inainte de asta i-a cerut lui Wing Chun sa onoreze traditia Kung fu, sa continue a-si imbunatati abilitatile. Dupa casatorie ea a predat stilul invata, dar la care si-a adaugat propria experienta, sotului ei Leung Bok Chau. Stiul format i-a dat numele ei. Tehnicile erau foarte simple si eficiente. Blocajele nu erau executate intr-un mod brutal, ci erau deviate, deschizand astfel drumul spre o victorie sigura. Sotul lui Wing Chun a transmis mai departe tehnicile lui Leung Lan Kwai. Leung Lan Kwai la invatat pe Wong Wah Bo, iar acesta l-a invatat pe cel ce va deveni cel mai mare maestru de wing chun, Yip Man. Yip Man a fost ultimul elev acceptat de Chan Wah Shun. Acesta din urma a murit cand Yip Man avea doar 13 ani. Dupa aceasta Yip Man a continuat studiul sub indrumarea lui Ng Chung So. In timpul studiilor din Hong Kong il cunoaste pe Leung Bik fiul faimosului Leung Jon cu care isi continua studiul in arta Wing Chun.

nsuirea deprinderilor de invatare a scolii caderilor (ukemi)

USHIRO-UKEMI (tehnica cderilor napoi) Etapele pregatitoare a) Cderea napoi din culcat pe spate. Judoka se afl n culcat pe spate, cu braele pe lng corp, cu palmele pe saltea. Braele se deprteaz apoi de trunchi sub un unghi de 35 o-40 o . La comand braele se ridic la cca 20-30cm de la sol. Din aceast poziie, prin biciuire, braele lovesc energic salteaua, capul se ridic uor cu brbia n piept cu spatele rotunjit i concomitent cu rdicarea capului se produce o expiraie puternic nsoit de strigtul de lupt kiai. Tot ca exerciiu ajuttor se recomand i rularea din culcat, n care se va pune accent pe aciunea braelor care se deprteaz de corp, dar i pe poziia capului, pstrnd brbia n piept. Fiecare ridicare a capului este nsoit de expiraie, pentru a obinui judokanul cu expiraia dup fiecare contact cu solul. Din culcat se execut lovituri ritmice cu braele pe sol, izbirea saltelei fiind foarte scurt, cu ridicarea energic a braelor, lovire percutant. b) Cderea napoi din eznd. n aceast poziie judokanul are brbia n piept, spatele uor rotunjit, genunchii uor deprtai i flexai. Din aceast poziie braele se duc n fa cu palmele orientate n jos i se execut o rulare napoi. Cu o fraciune de secund naintea contactului spatelui cu salteaua, braele lovesc puternic solul cu palmele orientate n jos. c) Cderea napoi din ghemuit. Este asemnntoare cu cderea din eznd, cu rulare pe spate, braele lovind salteaua naintea contactului bazinului cu aceasta. Dup mai multe repetri din ghemuit se trece la executarea desprinderilor mici naintea rulrii, aciune realizat printr-o extensie scurt i energic a picioarelor. d) Cderea napoi din stnd. Plecarea se face din stnd cu braele pe lng corp, se efectueaz doi-trei pai mici napoi, dup care urmeaz rularea pe spate. naintea contactului umerilor cu solul se execut btaia puternic cu braele pe saltea, concomitent cu kiaiul (strigtul de lupt amintit anterior) i expiraie puternic. n timpul deplasrii se produce o autodezechilibrare n momentul n care spatele se rotunjete, iar braele se duc uor nainte, pentru a lua elanul necesar pentru lovirea saltelei. YOKO-UKEMI (tehnica cderilor lateral) Cderile lateral sunt frecvent ntlnite n practicarea judoului i se nva cu uurin de ctre judokani. La nceput, n timpul antrenamentului sportivii i acord reciproc asigurarea. n Yoko-Ukemi amortizarea ocului contactului cu solul este realizat prin lovirea acestuia cu un bra ntins, cu palma orientat n jos. Cderile lateral se nva n ambele pri, n mod gradat, cum am menionat la cderile napoi.

a) Cderea lateral din culcat. Judokanul st culcat pe latura stng, cu umrul i braul drept ridicate de pe saltea. Din aceast poziie se efectueaz o rulare spre partea dreapt i naintea contactului umrului drept cu solul braul drept efectueaz btaia pe saltea de la stnga spre dreapta. Se respect aceleai reguli de baz de la cdere: - braul lovete salteaua cu putere, fiind ntins, - capul este aplecat nainte sau rsucit spre stnga, cu brbia n piept, - expiraia este profund, iar Kiaiul se execut concomitent cu btaia. La aceste reguli se adaug i amortizarea cu piciorul, aeznd talpa pe sol cu genunchiul uor ndoiz. Braul ia contact cu solul naintea corpului. b) Cderea lateral din eznd. Din eznd, braul drept se ridic la nivelul umrului, orientat ctre umrul stng, dup care urmeaz o uoar rulare pe oldul drept, o dat cu ridicarea picioarelor. n acelai timp salteaua se lovete cu braul drept, la un unghi de 35 o-40 o fa de partea dreapt a trunchiului. Capul se afl aplecat nainte cu brbia npiept, uor rsucit spre stnga. c) Cderea lateral din ghemuit. Judokanul st ghemuit, cu mna dreapt la umrul stng, ntinde piciorul drept oblic-stnga, apoi trage brbia n piept i ruleaz napoi lateraldreapta. n momentul contactului oldului drept cu salteaua piciorul stng se ridic de pe sol, n timp ce braul drept lovete puternic salteaua. d) Cderea lateral din stnd. Din aceast poziie judokanul duce braul drept uor spre stnga i sprijinindu-se pe piciorul stng ntinde piciorul drept oblic spre stnga. Printr-o ndoire pe piciorul stng coboar bazinul oblic spre stnga, ducnd brbia n piept, apoi ruleaz pe partea dreapt. naintea contactului cu solul, printr-o sritur pe piciorul stng, judokanul rmne o fraciune de secund fr contact cu solul. Acesta este momentul n care braul drept lovete puternic solul, iar corpul execut o ruloare uoar i elastic fiind relaxat, piciorul stng asigur prin talp contactul cu salteaua prin care se atenueaz ocul cderii trunchiului. Cderile laterale trebuie s se exerseze pe ambele pri, cu accent deosebit pe perfecionarea prii mai puin ndemnatice a judokanului. n timpul cderii trebuie s se evite ncruciarea picioarelor. Pentru nceptori i sportivi cu o coordonare redus se recomand ca n timpul antrenamentului s se foloseasc unele aparate de gimnastic n scopul uurrii micrilor. De exemplu, pentru atacul saltelei la momentul oportun se recomand executarea rulrii de pe banca de gimnastic, pentru a corecta i perfeciona rularea trunchiului i aciunea braului de atac. MAE-UKEMI (tehnica cderilor nainte) Cderile nainte se execut sub dou forme: direct i prin rostogolire. Cderea direct nainte are o importan mai redus i se ntlete foarte rar n competiiile de judo. Cderea nainte se execut cu amortizare pe brae. Din stnd sau stnd pe genunchi corpul cade nainte ntins, braele se ntind nainte, iar la contactul cu solul se ndoaie din articulaia cotului, amortiznd astfel ocul.

Aceast cdere se recomand pentru nvare, ca o form a trecerii de la lupta din picioare la cea de sol. Cderea prin rostogolire nainte este cea mai frecvent n procesul de pregtire al judokanilor n competiii i demonstraii sportive. n ultima perioad, n metodica judoului, tehnica cderilor prin rostogolire nainte apare ntr-un capitol special, cel al cderilor competiionale, Zempo-Ukemi i Zempo-Kaiten-Ukemi. Zempo-Ukemi (cderi nainte prin rostogolire blocat). Tehnica acestei cderi poate fi asemuit cu micarea unei benzi rulante. Corpul judokanului n timpul cderii are aproape forma unui arc de cerc. Pentru executarea acestei cderi din poziia natural spre dreapta, judokanul face un pas lateral spre dreapta i nainte cu piciorul drept, apoi se apleac nainte, aeaz palma stng (cu degetele orientate spre interior) pe tatami, n acelai plan cu piciorul drept, mna dreapt o aaz n stnga spre interiorul piciorului drept cu degetele orientate n direcia piciorului stng. Din aceast poziie judokanul execut rostogolirea peste braul, umrul i omoplatul drept. n momentul atingerii solului cu oldul drept se declaneaz atacul puternic al saltelei cu braul stng la un unghi de 30-40 o fa de corp. Piciorul stng blocheaz rostogolirea, reduce viteza execuiei i oprete deplasarea corpului pe tatami. La rostogolire, n momentul contactului cu solul, corpul trebuie s fie relaxat, iar btaia pe saltea foarte puternic. Cderea trebuie executat alternativ pe ambele pri, evitndu-se ncruciarea picioarelor la contactul cu tatami. Zempo-Kaiten-Ukemi (cderea prin rostogolire complet). Aceast cdere este asemntoare cu cderea blocat, cu deosebirea c picioarele nu mai blocheaz cderea, ci se ndoaie, iar n momentul rostogolirii printr-o extensie puternic readuc executantul n poziia de plecare. Zempo-Kaiten-Ukemi este singura cdere prin care se urmrete revenirea judokanului n poziia de plecare. n timpul luptei reuita acestei cderi, pe lng spectaculozitate, are o mare eficien nefiind punctat i putnd constitui un element surpriz pentru adversar. Pentru nvarea i reuita cderii prin rostogolire complet se cer ani de studiu, mii i chiar sute de mii de repetri. n aceast tehnic sunt eseniale: deconectarea, execuia cu curaj, amplitudinea zborului, folosirea unghiului optim al tuturor segmentelor corpului, contactul cu salteaua i poziia fa de adverasar care trebuie s fie relaxate. Ukemi coala cderilor are un rol deosbit de important n procesul de instruire. Prin antrenament dezvolt i perfecioneaz

calitile fizice i morale (ndemnare, coordonare, curajul i drzenia, supleea, etc.), caliti fr de care nu se poate progresa i obine performane de valoare n judo. n timpul predrii tehnicilor cderii se impune executarea unui numr imens de repetri. Nu este permis trecerea peste noinuile de baz ale colii cderii, deoarece se pot produce accidente.

Exerciii pentru dezvoltarea fizic general ( caracteristici, funcii i clasificarea lor);

Exercitiile de incalzire din artele martiale sunt aceleasi ca si in pregatirea aparatului locomotor din gimnastica sau oricae alt sport. Scopul principal este de a pregati organismul pentru efort. O incalzire a aparatului osteomuscular duce la o crestere a mobilitatii si a altor calitati motrice, care in final se vor reflecta in calitatea aplicarii unei tehnici. Cu toate ca incalzirea urmeaza aceleasi trasee de aplicare, exista situatii in care aceasta poate sa fie mai bogata in elemente de gimnastica decat alte arte martiale. De exemplu in wushu, stilurile chinezesti, forma Chenquan, stilul boxului lung, numarul exercitiilor de incalzire poate fi atat de mare incat incalzirea sa dureze chiar si 50 de minute. Aceasta deoarece elementele de mobilitate sunt adresate la toate articulatiile corpului, si nu doar la principalele articulatii. In artele martiale japoneze, incalzirea (taiso) poate dura maxim 20 de minute. Exercitiile de incalzire se clasifica in 5 categorii. Ele se refera la partile corpului asupra carora se adreseaza. Astfel avem: 1. Exercitii pentu gat 2. Exercitii pentru umeri. 3. Exercitii pentru brate. 4. Exercitii pentru trunchi. 5. Exercitii pentru membre inferioare. Iata cateva exercitii pentru incalzire. Aceste exercitii provin din stilul Wing-chun 1. Apasarea umerilor (ya jian)- stand cu un partener fata in fata, cu picoarele departate. Partenerii se prind reciproc de umeri si apasa in jos. Presiunea trebuie sa fie concentrata asupra umerilor. 2. Rotirea unui brat (Dan bi rao huan)- stand in fandat inainte pe piciorul stang, mana stanga pe piciorul stang. Descrieti un cerc complet cu bratul drept, deplasandu-l in fata, apoi in spate. Dupa cateva miscari descrieti un cerc in sens invers. 3. rorirea ambelor brate (shuang Bi rao huan)- Stand departat, efectuati miscari ale bratelor din fata in spate intr-un cerc complet. 4. Rotirea bratelor, ghemuire si plesnirea solului (Pu bu lun pai zhang)- picioarele departate la o distanta putin mai mare decat latimea umerilor, bratele lateral. Avansati cu piciorul stang un pas in stanga. In acelasi timp intindeti bratul drept oblic in jos si plasati mana stanga aproape de cotul drept, punand palma pe bratul drept cu degetele indreptate in sus. Intoarceti bustul spre dreapta pentru a face un arc de cerc pe piciorul dept, in timp ce bratul drept intins trebuie sa fie balansat de la stanga in sus intr-un arc de cerc spre dreapta, iar palma stanga trebuie sa fie deplasata in jos, spre stanga. Continuati intoarcerea bustului spre dreapta, balansati circular bratul drept in jo, in spate si bratul stang in sus, in fata. Intoarceti bustul la stanga pentru a face un pas ghemuit pe partea drepta: greutatea corpului se lasa pe piciorul stang in timp ce piciorul drept este intins lateral. In acelasi timp, deplasati bratul drept circular in sus, apoi in jos si loviti solul cu palma in partea interioara a piciorului drept, deplasand bratul stang circular in jos, apoi in sus, pitin deasupra capului. Repetati inversand dreapta cu stanga. Miscarile trebuie sa fie continue, fara intreruperi.

Metodica invatarii prizelor, dezeechilibrarilor si intrarilor (Kumi kata, Kuzushi, Tsukuri) In artele martiale traditionale, modul de apucare a prizelor este diferit in functie de situatiile cu care s-au confruntat diferiti luptatori de-a lungul numeroaselor conflicte. Termenii de Kumi kata, kuzushi, tsukuri sunt termeni japonezi care desemneaza prize, dezeechilibrari respectiv intrarea la procedeu. Aceste estape exista doar in stilurile interne de arte martiale, judo, daito ryu, wing chun, taijiquan etc. In stilurile externe, precum karate, kyokushinkai etc, aceste etape fie nu exista, fie sunt reduse la doua sau un element, cum ar fi de exemplu intrarea, ignorandu-se deyeechilibrarea. Dezeechilibrarile urmaresc in special scoaterea din echilibru a adversarului pentru a usura intrarea la tehncica. In daito ryu cele trei elemente sunt legate strans intre ele, doar ca la kumi kata (priza) acestea sunt aplicate pe oricare parte a corpului, nu doar pe kimono, iar durata este de doar maxim 3 secunde, deoarece dupa aceasta perioada de timp lupta trebuie incheiata. Principalele tipuri de prize in daito-ryu: 1. Katae-dori- priza din fata a incheieturii pumnului, mana dreapta a lui tori pe articulatia pumnului stang a lui uke. Priza opusa a incheieturii pumnului se numeste gyaku katate dori. 2. Katate-ryote-dori- priza a ambelor incheieturi ale pumnilor din fata. 3. Kata-dori- priza umerilor din fata. 4. Kata-dori-ushiro- priza umerilor din spate. 5. Mune-dori- priza de rever cu o mana. 6. Mune-dori- priza de rever cu doua maini. 7. Me dori kubi- priza la nivelul gatului. 8. Yoko-dori-kubi- priza din lateral la nivelul gatului. 9. Yoko-soto-dori- priza de umar lateral. 10. Mae-dori- priza prin infasurarea trunchiului. 11. Yoko-dori- priza din fata peste ambele brate. Kuzushi- dezeechilibrarea. Ca si in judo, daito ryu urmareste doborarea adversarului scotandu-l din echilibru dupa principiul sen-no-sen-intoracerea fortei impotriva adversarului. Dar in daito ryu mai apare un principiul, acela de do-no-sen- preluarea initiativei si intrarea in contraatac folosind forta. Pentru a realiza acest lucru este necesar ca miscarea sa aiba o forma circulara de tai-sabaki. Tsukuri- initial acest termen se refera la miscare de pregatire a unui atac sau contraatac prin deplasarea corpului. In daito-ryu tsukuri urmareste aducerea partenerului jos, dar fara a incheia lupta cum este cazul judo-ului, ci pentru a facilita imobilizarea adversarului folosind tehnci articulare extrem de dureroase, care in majoritatea cazurilor duc la desprinderea tendoanelor de pe os.

Metodica invatarii acestor tehnici este repetarea pana la insusirea corecta a prizelor, dezeechilibrarilor si aruncarilor, folosind ca mijloace: 1. uchi-komi (repetarea tehnicilor cu un partener care nu se deplaseaza), 2. butsukari-geiko (repetarea tehnicilor cu un partener care se deplaseaza),

Metodica invatarii degajrii din priz de articulaia minii (Katate-dori), cu tehnicile de bra (te)- Kote-mawashi Pozitia: Uke apuca cu mana dreapta articulatia pumnului drept a lui tori. Contraatac: Tori face un pas cu piciorul stang oblic lateral stanga, simultan cu intoarcerea palmei drepte 180 de grade. Mana stanga se pune pe fata dorsala a mainii drepte. Continua sa roteasca articulatia maini drepte pana o infasoara cu marginea cubitala. Tori apasa pe articulatia mainii drepte a lui uke, pana acesta a cazut pe sol. Metodica invatarii: 1. tori executa miscarea de rotire a articulatiei pumnului cu palma deschisa, 3. tori executa miscarea de rotire a articulatie mainii drepte pe antebratul stang, 4. tori executa miscarea de rotire pe antebratul lui uke, 5. tori executa fara miscarea bratelor, deplasarea, 6. tori executa miscarea completa. Metodica invatarii degajrii din priz de rever (Mune-dori), cu tehnicile: Gyaku-dori Pozitia: Uke ataca cu mana dreapat reverul stang a lui tori, in timp ce se afla cu piciorul drept inainte. Contraatac: Tori loveste de jos in sus cu pumnul drept, simultan cu o lovitura de picior drept sub centura. Apuca cu mana dreapta articulatia mainii drepte a lui uke si roteste articulatia mainii atacatoare 180 de grade, desfacand priza de pe rever, apoi apasa cu mana stanga cotul drept a lui uke, executand astfel tehnica ude-osae. Tori continua cu o lovitura de picior stang in partea lateral dreapta a coastele lui uke, ducand-ul astfel la sol. Odata ajuns uke cu pieptul pe sol, tori aplica o lovitura de pumn in coloala vertebrala, in regiunea toracala. Metoda invatarii: 1. Executia loviturii de picior fara partener, 2. deplasarea fara partener, 3. executia fixarii (ude-osae) fara partener, apoi cu partener, 4. executia intregii tehnici fara partener, apoi cu partener. Metodica invarii aprrii mpotriva atacului direct de pumn cu tehnica Siu-Nim-Tao Tehnica se traduce prin Micuta idee si apartine scolii de wing-chun. Atacul: Uke ataca cu o lovitura circulara de pumn drept spre capul lui tori. Apararea: Tori deviaza atacul lui uke cu antebratul drept, rotindu-l 180 de grade, in asa fel incat sa ajunga cu fata palmara spre propia fata. Odata deviat atacul, tori continua imendiat cu o lovitura directa de pumn stang spre pieptul lui uke. Atentie: contraactacul pumnului stang trebuie sa urmareasca in mod obligatoriu o traiectorie drepta si nu una circulara, asa cum apare la cei care nu practica wing-chun. Metodica invatarii:

1. Tori executa devierea cu antebratul drept spre lateral stanga, apoi cu celalat brat spre dreapta. 2.Tori executa lovitura de pumn cu bratul drept, urmarind ca traiectoria deplasariii sa fie in mod obligatoriu spre o directie drepta, spre linia sternului. 3. executia golobala a tehncii fara partener 4. executia cu partener urmarind cele trei etape prezentate mai sus. Metodica invarii aprrii mpotriva atacului de pumn de sus in jos, cu tehnica Ippon-dori Atacul: Uke ataca cu o lovitura de pumn de sus in jos (shomen-uchi-migi). Contraatac: Tori executa un pas oblic dreapta cu piciorul drept, blocand cu mana dreapta atacul lui uke, aplicand antebratul drept la nivelul antebratului drept a lui uke. Tori loveste cu piciorul stang in partea dreapta, la nivelul coastelor lui uke. Apuca simultan articulatia mainii drepte a lui uke, si executa o fixare cu mana stanga a cotului drept a acestuia (ude-osae). Il fixeaza pe uke la sol, bartul drept al acestuia fiind fizat pe genunchiul drept a lui tori. Tori apasa cu putere cotul lui uke, aplicand apoi o lovitura de cot (empi) la coloana vertebrala. Metoda invatarii: 1. Tori executa deplasarea oblic dreapta, fara partener, 2. tori executa fara partener lovitura de picior (mae-geri-gedan), 3. tori executa tehnica ude-osae, fara partener, 4. tori executa global tehncia, fara partener, 5. executia cu partener a punctelor 1-4. Metodica invarii aprrii mpotriva atacului lateral de picior cu tehnica Gaun-Sau

Atacul: Uke ataca cu o lovitura circulara de picior drept la coapsa stanga a lui tori. Apararea: Tori rasuceste corpul la 45 de grade stanga, folosindu-se de pivotarea pe calcaie. Printr-o miscare circulara din articulatia mainii stangi, blocheaza cu antebratul stang, fata interna, piciorul de atac a lui uke. Loveste imediat cu o lovitura de picior drept sub centura lui uke, apoi fara nici o intarziere aplica o lovitura cu marginea cubitala a mainii drepte la gatul adversalului, in partea stanga, rotind corpul in pozitia de plecare. Metodica invatarii: 1. Rasucirea corpului spre 45 de grade, dreapta si stanga. 2 Blocaj cu bratul stang, rotind articulatia antebratului, in jos, urmarind la finala cotul sa fie intins. 3. Lovitura de picior inainte, la nivelul bazinului 4. Lovitura circulara cu antebratul la nivelul gatului, 5. Executia globala a tehnicii fara partener. 6. Executia cu partener a celor 5 elemente descrise mai sus. Metodica invarii aprrii mpotriva atacului direct de picior cu tehnica Sode-daitekan Atacul: Uke ataca ininte cu o lovitura de picior drept la nivelul testicolelor lui tori.

Apararea: Tori duce piciorul stang oblig inainte stanga, blocheaza atacul prin tehnica Gaun sau, prezentata mai sus. Cand uke apuca cu mana dreapta reverul lui drept a lui tori pentru a se reechilibra, tori prinde articulatia mainii drepte a acestuia si loveste simultan cu mana dreapta la fata. Duce bratul stang in fata lui uke si loveste cu piciorul stang la testiculele lui uke, Executa apoi o fixare a cotului drept a lui uke, prin tehnica ude-osae. Cand uke cade in fata, sprijinindu-se pe mana stanga, tori calca cu piciorul stang antebratul stang a lui uke, tragand spre abdomen bratul drept al lui uke. Metoda invatarii: 1. Se executa cu partener fixarea cotului in ude-osae. 2. Executia integrala a tehnicii.

Bibliografie Dale A. Jenkins- An Education in Martial arts, by Dale A. Jenkins, 1997 Dave Lowry- Boken, art at of the Japanese sword, Ohara Publications, Incorporated Santana Clarita, California, 1986. Felix F. Hoff- Jai-do, Verlag Weinmann, Berlin, 1993. Frederic Louise- Dicionar de arte mariale, Editura Enciclopedic, Bucureti 1993. Goza Shioda- Dynamic aikido, Kodansha International, Tokyo, 1968. Inazo Nitobe Bushido- Codul Samurailor- Princeps, Bucureti, 1991 Jong OH Kim, Hoo Sub Song Taekwondo, Jun Won Publications, Co. Vol.I-IV, 1988. Kotaro Oshima, Kozo Ando- Lerbuch des Japanischen Schwertkampfes, Berlin, 1991. Mian Sheng Zhu, Michael Angles, Siavoch Darakchan- Suflu i energia, qi gongEditura Polirom, 2001. Ming Zhen Shakya- Zen and the Martial Arts- Buddhist Society, 1997. Morihiro Saito- Takematsu Aikido- Historique et Techniques de base, I-V, Editions Budo Concepts, 1998. Peter Lewis- The secret art of the Ninja, 1997. Shoto Tanemura- Taijutsu fundamental, Garell Publishing House, Bucureti 2003.