Sunteți pe pagina 1din 3

PROCEDURA PRIVIND INSTITUIREA TERAPIEI TRANSFUZIONALE

Decizia pentru hemotransfuzie


Decizia de a recurge la terapia hemotransfuzionala, se ea de catre medicul specializat n domeniul transfuziologiei clinice doar n cazurile cnd au fost epuizate toate metodele alternative pentru solutionarea altor probleme legate de tratamentul bolnavului. Medicul poarta responsabilitatea pentru beneficiul sau riscurile hemotransfuziei.

Comanda componentelor
n functie de necesitate si de situatie medicul curant va ntocmi n scris una din urmatoarele forme de Comanda a componentelor sanguine (Anexa Comanda programa pentru componente sanguine cu efectuarea testelor de compatibilitate(daca e cazul) nainte de livrare din institutia Serviciului de snge; Comanda programata pentru componente sanguine, care necesita prelucrare speciala nainte de transfuzie cu efectuarea testelor de compatibilitate (daca e cazul) nainte de livrare din institutia Serviciului de snge; Comanda urgenta pentru componente sanguine fara efectuarea testelor de compatibilitate (daca e cazul) nainte de livrare din institutia Serviciului de snge. Se admite a efectua comanda urgenta pe telefon, care nsa trebue sa fie urmata de comanda n scris. Comanda-rezervare (pentru 24 ore) cu efectuarea testelor de compatibilitate (daca e cazul) si livrare n caz de necesitate.

Identificarea pacientului pentru prelevarea de snge.


Esantioanele destinate testelor de grupaj sanguin si de compatibilitate trebuie sa fie identificate ntr-un mod precis. Se recomanda urmatoarele reguli: naintea prelevarii , trebuie sa ne asiguram, ca elementele de identificare ale pacientului figureaza pe eticheta eprubetei: Numele, Prenumele , data nasterii, sunt obligatoriu de consemnat. La nou nascut, sexul si numarul de identificare de pe banda fixata la mna sunt, de asemenea, obligatorii de trecut. La pacientii cu identitate necunoscuta se poate utiliza o serie unica de numere pe o bratara atasata la articulatia pumnului pacientului, dupa reguli bine determinate. n momentul prelevarii , trebuie verificate inscriptiile de pe eticheta, fie cernd pacientului sa-si decline numele si data nasterii, fie citind aceste indicatii sau alte date, de pe bratara atasata cu grija la mna pacientului. Acest control este obligatoriu, chiar daca pacientul este cunoscut de catre persoana care preleveaza probele si care trebuie sa semneze documentul ce nsoteste prelevarea, pentru a certifica faptul ca a facut verificarea.

Cercetari serologice pretransfuzionale.


Acestea cuprind: determinarea grupului sanguin al pacientului ABO si RhD; probele de compatibilitate efectuate nainte de transfuzia componentelor, care contin eritrocite.

Determinarea grupului sanguin. nainte de transfuzie se determina grupele sanguine OAB si Rh (D). n caz de transfuzie la copii n vrsta de pna la 4 luni trebue determinate adaugator grupul OAB/Rh, anticorpii eritrocitari (inclusiv anti-A, anti-B) si la mama copilului (Anexa 6).

Este de asemenea necesar sa se cerceteze anticorpii antieritrocitari, la pacient, pentru identificarea lor. La femei si fetite, bolnavi hematologici, hepatici, cu transfuzii multiple este necesara determinarea si altor grupe (c, E, Kell, Duffy, Kidd ). Procedura normala consta n efectuarea grupajului sanguin (metoda ncrucisata) n laboratore specializate din spitale pna la comanda componentului sanguin si n sectie naintea transfuziei prevazute (OAB/Rh), de exemplu pentru o interventie chirurgicala programata. Pentru determinarea grupelor sanguine OAB se utilizeaza metodele expuse n Anexa 2, sau alte metode aprobate de MS. Se procedeaza la o dubla verificare a datelor nainte de a certifica grupul sanguin al pacientului, dupa ce se include n dosarul pacientului.

Asigurarea compatibilitatii transfuzionale.


Baza compatibilitatii este determinarea corecta a grupelor sanguine OAB si Rh(D) la donator si primitor. Testele de compatibilitate directa ntre hematiile donatorului si serul primitorului vor fi efectuate n toate cazurile de transfuzii de componente ce contin mai mult de 5 ml de eritrocite. n caz de transfuzii la copii cu vrsta pna la 4 luni adaugator se efectuiaza si compatibilitatea ntre eritrocitele donatorului si serul mamei. n situatii programate, testele de compatibilitate trebuie sa se efectueze: n laborator specializat inainte de livrarea componentului, si repetat n sectia spitalului nainte de transfuzie. n caz de comanda urgenta testele de compatibilitate se efectueaza doar n sectie, nainte de transfuzie. Pentru testele de compatibilitate se utilizeaza eprubeta cu sngele din care sa determinata initial grupul sanguin al pacientului, recoltata cu maximum 2 zile nainte de data transfuziei. Pentru asigurarea compatibilitatii transfuzionale: nainte de livrarea componentului din Institutia Serviciului de snge laboratorul specializat efectueaza: - Grupajul OAB/Rh, - Cercetarea anticorpilor antieritrocitari - Compatibilitatea OAB/Rh si testul antiglobulinic indirect (Coombs), Daca la pacient, se deceleaza anticorpi antieritrocitari iregulari hematiile de transfuzat trebuie sa aiba un fenotip compatibil cu specificitatea acestor anticorpi. n institutia curativa nainte de transfuzie - Compatibilitatea OAB/Rh, proba biologica (Anexa3,4).

Asistenta transfuzionala n situatii de urgenta


n situatii urgente (comanda urgenta de component sanguin) Serviciul de snge elibereaza : A) componente eritrocitare (fara testul de compatibilitate): specifice dupa grup OAB/Rh daca este stabilit grupul pacientului sau 2 unitati de componente grup O(I) /Rh negativ - daca grupul pacientului nu este stabilit transfuzia poate ncepe dupa efectuarea probei de compatibilitate dupa OAB si proba biologica cu determinarea paralelel cu transfuzia a compatibilitatii dupa Rh. B) Componente din plasma de grup AB (IV) daca nu este stabilit grupul pacientului n protocolul de transfuzie se fac nscriierile respective.

Utilajul pentru transfuzii


Daca n procesul transfuziei se utilizeaza utilaj special se controleaza functionalitatea lui conform instructiunilor producatorului.

Ace si catetere
Alegerea lor depinde de starea venelor pacientului , durata si volumul terapiei intravenoase. Pentru transfuzii scurte se folosesc venele periferice, utiliznd ace de otel sau catetere de plastic. Pentru transfuzii mai ndelungate si voluminoase se recurge la catetirizarea venei centrale, pentru ce se recomanda a utiliza catetere multicanale, care asigura infuzia diferitor solutii fara amestecarea lor n sistemul infuzional. Marimea acului trebuie sa asigure viteza necesara a torentului solutiei. Acele de marime de 18 asigura o viteza suficienta pentru elementele celulare. Marimea 23 se utilizeaza n practica pediatrica si la adultii cu venele nguste. Presiunea nalta a torentului n acele cu marime mica (23) poate altera eritrocitele daca componentul nu este suficient diluat.

Sistemele pentru transfuzia componentelor


Toate componentele sanguine se infuzeaza prin filtre (marimea porelor 170-260 microni) montate n sisteme standarde penru retinerea cheagurilor si particulelor n timpul infuziilor. n comformitate cu instructiunea sistemul se umple cu componentul sanguin sau cu lichidul compatibil cu sngele. Pentru a crea o viteza optimala a torentului filtrul trebuie sa fie total umed si picuratoarea umpluta nu mai mult de jumatate. Pentru evitarea infectarii bacteriene trebuie de evitat utilizarea multipla a unei sisteme pentru infuzia a mai mult de 2-4 doze de snge si pe o durata mai lunga de 4 ore. Pentru infuzii rapide se utilizeaza sisteme cu randament nalt (pre-filtru de 300 microni, suprafata mare a filrtului standard, tuburi cu diametru mare sau pompe manuale inserate). Infuzia derivatelor de plasma (albumuna i/v, gamaglobuluna i/v) se efectuiaza de regula fara filtre, nsa n aceste cazuri trebuie urmate instructiunile producatorului.

Rencalzirea sngelui
n caz de infuzii ordinare (1-3 doze pe parcursul a ctorva ore) ncalzirea sngelui nu este recomandata. Sngele se recomanda de ncalzit pna la 37 C n cazurile de transfuzii rapide prin cateter n sistemul venos central (100 ml/min pe parcursul a 30 min) n timpul operatiilor, traumelor, penru evitarea cazurilor de insufucienta cardiaca sau extrasistole ventriculare. Aparatele de rencalzire trebuie sa fie controlate si supravegheate n conformitate cu instructiunile producatorului pentru a se obtine o temperatura corespunzatoare a sngelui. Nu se admite utilizarea pentru rencalzirea eritrocitelor a instalatiilor cu microunde pentru decongelarea plasmei.

Manipularea produselor sanguine congelate.


Produsele sanguine congelate trebuie manipulate cu mare precautie, caci recipientele sunt fragile si se pot usor sparge la temperatura joasa. Dupa decongelarea plasmei congelate trebuie examinat continutul si verificat daca s-au dizolvat toate crioprecipitatele, ct si integritatea recipientei . Recipientele care curg vor fi ndepartate. Preparatele decongelate trebuie transfuzate pe ct de repede posibil.