Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 12 Cererea AgregatĂ Şi Oferta AgregatĂ
Capitolul 12 Cererea AgregatĂ Şi Oferta AgregatĂ
Planul temei
Obiectivele temei
Cererea agregată (CA) şi oferta agregată (OA) sunt analizate în legăturile lor
complexe cu nivelul general al preţurilor şi cu alte variabile macroeconomice.
Forţele pieţei naţionale pot fi privite atât în postura de variabile dependente (la un
moment dat) de nivelul preţurilor, cât şi în cea de variabile independente ale
căror condiţii (factori) şi evoluţie în timp determină modificarea nivelului general
al preţurilor şi implicit a inflaţiei în economie.
Graficul din figura 12.1. reprezintă modelul macroeconomic primar pentru
studiul cererii şi ofertei agregate, a interdependenţelor dintre ele şi cu alte
variabile. Vom analiza mai întâi curbele CA şi OA, pentru a pune în evidenţă
dependenţa lor la un moment dat, de nivelul general al preţurilor (P) reprezentat
grafic pe ordonată. CA şi/sau OA sunt evidenţiate pe axa orizontală şi
simbolizate prin Y.
Curba cererii agregate descrie combinaţiile dintre nivelul general al
preţurilor şi mărimea cheltuielilor reale făcute de cumpărători pentru
achiziţionarea bunurilor de care au nevoie.
De exemplu, la nivelul PB al preţurilor, cumpărătorii pot achiziţiona un volum
al bunurilor la nivelul YB. Analiza curbei CA ne arată aşadar, modul în care nivelul
cheltuielilor reale (al cererii) se modifică odată cu modificarea nivelului general al
preţurilor în situaţia în care nivelul veniturilor nominale şi a altor condiţii ale cererii
sunt date.
Curba CA arată, în ultimă instanţă, pentru orice nivel al preţurilor nivelul
cererii globale la care cheltuielile reale şi veniturile reale sunt simultan în
echilibru. O modificare a nivelului general al preţurilor modifică în sens invers
nivelul veniturilor reale ale cumpărătorilor care are ca efect o modificare în
acelaşi sens a cheltuielilor reale din economie.
Procesul descris se numeşte efectul venitului asupra cererii dacă preţul se
modifică, cunoscut de la analiza pieţelor individuale (produselor). La nivel
macroeconomic, o creştere a nivelului general al preţurilor echivalează cu o
reducere a veniturilor reale totale şi astfel cumpărătorii vor achiziţiona un volum
mai mic de bunuri şi servicii. Există şi efecte de substituire care explică
reducerea CA ca urmare a creşterii preţurilor (curba descrescătoare a CA), dar
nu de natura celor cunoscute şi analizate pe pieţele produselor, când
cumpărătorii achiziţionau un bun alternativ (substituibil) cu un preţ relativ mai mic
al cărui nivel nu a crescut. La nivel macroeconomic creşte nivelul general al
preţurilor şi, deci, nu se mai pune problema unor astfel de alternative în alegerile
făcute de cumpărători.
Se produc, în schimb alte efecte de substituire care explică relaţia inversă
între modificarea nivelului preţurilor şi cel al CA. Primul şi cel mai evident se
referă la substituirea bunurilor din producţia internă cu cele din import. Astfel,
preţuri mai mari la produsele indigene vor stimula rezidenţii să achiziţioneze
bunuri din import (care nu fac parte din CA) şi vor descuraja exporturile care
reprezintă o parte a CA. A doua împrejurare care explică curba înclinată negativ
a CA se referă la efectul soldurilor reale. Dacă preţurile cresc semnificativ,
valoarea reală a soldurilor deţinute de cumpărători la bănci şi la alte instituţii
financiare va scădea. Pentru a-şi proteja valoarea reală a soldurilor, cumpărătorii
recurg şi la reducerea cheltuielilor. Un alt motiv pentru care cumpărătorii îşi reduc
volumul total al achiziţiilor de bunuri odată cu creşterea preţurilor se referă la
efectul modificării ratei dobânzii. Astfel, creşterea ratei dobânzii în condiţiile unui
nivel mai ridicat al preţurilor va determina reducerea achiziţiilor de bunuri de
consum şi a investiţiilor pe seama creditului.
În concluzie, curba CA este descrescătoare, iar panta negativă a acesteia ne
arată cum se modifică nivelul cheltuielilor reale, ca răspuns la modificarea
nivelului general al preţurilor.
Curba ofertei agregate reflectă combinaţiile dintre nivelul preţurilor şi
volumul producţiei interne oferite de producători la nivelul respectiv al preţurilor;
de exemplu, la nivelul PC al preţurilor, firmele vor oferi un nivel al producţiei YC
(vezi fig. 12.1.). Panta pozitivă este cea mai evidentă caracteristică a curbei OA
şi reflectă faptul că un nivel mai ridicat al producţiei este asociat cu un nivel mai
ridicat al preţurilor, care să poată compensa firmele pentru costurile marginale
crescătoare ale sporurilor de producţie oferite pe piaţă.
În consecinţă, curba OA pe termen scurt este reprezentată grafic pornind de
la ipoteza că, pe măsură ce producţia creşte, costurile unitare vor avea tendinţa
să crească, chiar şi în condiţiile în care se presupune că preţurile factorilor de
producţie rămân constante. La baza înţelegerii tendinţei de creştere a costurilor
unitare pe termen scurt stă legea randamentelor descrescătoare, cunoscută din
teoria comportamentului producătorului.
Intersecţia curbelor CA şi OA duce la determinarea simultană a nivelului
producţiei de echilibru şi a preţurilor de echilibru. În graficul din figura 12.1., PE
reprezintă nivelul preţurilor de echilibru, iar YE pe cel al producţiei de echilibru.
Echilibrul pe piaţa naţională este acea situaţie în care nu apar forţe perturbatoare
care fac ca volumul producţiei interne (OA) să nu corespundă nivelului cererii
agregate. Un eventual surplus al cererii agregate va determina creşterea
nivelului preţurilor, ceea ce va stimula firmele să producă mai mult determinând o
mişcare în sus pe curba OA. În acelaşi timp, creşterea preţurilor va determina
scăderea cererii de bunuri, respectiv o mişcare înapoi pe curba CA.
Concepte cheie