Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs Silvicultu
Curs Silvicultu
padurea are un rol climatic in interiorul padurii se creeaza un climat de padure numit
microclimat mult mai bland decat climatul din exteriorul padurii, in interiorul padurii maximele
sunt mult mai mici iar minimile sunt mult mai mari
are un rol hidrografic protejeaza cursurile de apa,
are un rol de modelare a scoartei- rol geomorfologic
are rol biotic protejeaza formele de viata in interiorul sau
are rol antropic creeaza facilitati omului si societatii
Padurea ca ecosistem forestier
Avand in vedere procesele micro si macroenergetice ce au loc la nivelul padurii incepand cu
procesul biologic de regenerare sau bioregenerare continuand cu procesele de autoreglare la
conditiile stationale padurea actioneaza ca un sistem cibernetic deschis cu foarte multe intrari
si foarte multe iesiri. Intrarile sunt apa si sarurile minerale, energia solara, dioxidul de carbon,
iesirile sunt produsele de mediu (oxigen), fitoncidele ( omoara bacterii si virusi , produsele
principale, secundare, igiena, accidentale si altele asemenea.
Principalele componente ale ecosistemului forestier asa cum a fost denumit sistemul
cibernetic deschis pe care il reprezinta padurea, are mai multe componente esentiale si
anume :
Biocenoza padurii alcatuita din totalitatea arborilor, arbustilor, plantelor erboase,
muschilor, ciupercilor, altele asemenea din padure
Zoocenoza forestiera este alcatuita din totalitatea animalelor si insectelor ce vietuiesc
in padure
Solul padurii sau suportul material al ecosistemului forestier sau factorul ecologic al
sistemului forestier, rolul solului este existential, fara sol plantele indiferent de forma
lor nu isi pot fixa radacinile.
Atmosfera padurii - plantele iau bioxidul de carbon si revarasa oxigenul, CO2 este o
componenta vitala pt viata padurii, oxigenul este vital pt organismele vii
Factorii orografici sau factorii de relief.
Pe baza intrarilor, padurea este in stare sa stocheze, sa se autoorganizeze, autoregleze si
autoregenerare dar sa si elibereze energie si materie.
Autoregenerarea este caracteristica sistemului forestier ca in faza maturitatii arborilor
acestia sa produca samanta care in contact cu solul in conditii de caldura, temperatura si
umiditate corespunzatoare, samanta poate germina dand nastere unor indivizi noi care
regenereaza padurea.
Autoreglarea, indiferent de nr indivizilor care compun padurea, datorita faptului ca spatiu
sub si supra teran este limitat, nr maxim de indivizi pe care o anumita suprafata ii poate
sustine este astfel determinat incat indivizii cei mai puternici, cei mai bine adaptati. Nr
indivizilor din sistemul cibernetic forestier este limitat in functie de conditiile de mediu pe care
le are la dispozitie in concordanta cu exigentele specilor din care provin indivizii.
Autoorganizarea, indiferent cat este de complex sistemul forestier, acesta este organizat
pe mai multe niveluri si anume:
Nivelul arborilor este nivelul cel mai inalt de organizare si cel mai complex, acest nivel
este nivelul definitoriu al ecosistemului forestier
Nivelul arbustilor el se subsumeaza nivelului arborilor
Nivelul semintisului sau al lastarisului
Nivelul paturii erbacee
In cadrul sistemului forestier oricare dintre niveluri poate lipsi cu exceptia niveului
arborilor. Lipsa arborilor inseamna destructurarea sistemului forestier, inseamna
autodesfiintarea acestuia. Orice interventie facuta asupra unui nivel de organizare are urmari
asupra acelui nivel dar si asupra ecositemului in ansamblul lui.
Arborele element definitoriu al padurii
Component al nivelului arborilor, arborele este elementul definitoriu al ecositemului forestier,
in lipsa arborelui ecosistemul forestier nu exista. Ca element ecosistemic estential arborele
are acele caracteristici care il situeaza in centrul ecosistemului. El reprezinta circa 95 % din
volumul ecosistemului forestier.
Autoorganizarea, autoreglarea, autoregenerarea padurii au la baza caracteristici
ecofiziologice ale arborelui. Pe baza sarurilor minerale transportate de vectorul apa in
prezenta energiei solare cu contributia CO2 in fruza arborelui are loc procesul de fotosinteza,
proces ce sta la baza acumularilor cantitative si calitative ce sustin dezvoltarea arborilor.
Arborele este purtator de crestere, proces ce are la baza transformari fizico-bio-chimice si
care are drept rezultanta productia de biomasa lemnoasa. In afara acestei caracteristici
fundamentale arborele mai este caracterizat de alte procese :
- Sociabilitatea arborilor = caracteristica acestora de a putea vietui impreuna cu alti
arbori asemenea lui cu care trebuie sa imparta spatiul subteran si suprateran,
sociabilitatea arborilor constituie o insusire a acestora care creeaza conditiilor unei
competitii perpetue, din aceasta competitie ies invingatori exemplarele cele mai bine
conformate cu cele mai solide caracteristici, prin urmare cu cea mai buna adaptabilitate
la conditiile de mediu.
- Plasticitatea = caracteristica acestora de a modifica permanent forma trunchiului
astfel incat sa poata utiliza in cele mai bune conditii lumina pe care o primesc de la
soare. Forma trunchiului arborilor este rezultanta unui sir continue de adaptari astfel
incat cat mai multe frunze si ramuri ale arborilor sa fie expuse soarelui. Urmare a
plasticitatii arborilor acestia pot imbraca doua forme fundamentale forma specifica si
forma forestiera. Forma specifica a unui arbore, forma pe care o adopta este atunci
cand se dezvolta in lumina plina. Forma forestiera a unui arbore este forma acestuia
atunci cand se dezvolta in interiorul masivului in concurenta cu alti arbori din
apropierea lui conditie in care lumina este un factor limitativ. Diferenta intre forma
forestiera si cea specifica este determinata de modul diferit in care arborii beneficiaza
de lumina, diferentele intre cele doua forme de arbori nu sunt numai de infatisare,
diferentele sunt si de ordin fiziologic si de ordin comportamental. In forma specifica un
arbore ajunge la maturitate cu aproximativ 15-20 de ani mai devreme decat un arbore
in forma forestiera; volumul coroanei este cu mult mai mare, diametrul trunchiului si
diametrele ramurilor sunt mult mai mari decat la forma forestiera, numai sub aspect
tehnologic forma forestiera este superioara formei specifice, in forma forestiera
raportul intre inaltimea arborelui si diametrul lui este diferit total fata de forma
specifica, in forma forestiera sunt mai inalti si mai drepti. In forma specifica au coroana
mai larga si fructifica mai abundent.
Fitocenoza = totalitatea plantelor din sistemul forestier. Fitocenoza forestiera este
structurata pe etaje de vegetatie astfel:
Etajul arborilor intelegem prin arboret totalitatea arborilor dintr-o padure /
intelegem prin arboret o suprafata de padure ocupata de arbori cu aceleasi
caracteristici sub aspectul speciei, varstei, inaltimii, diametrului, clasei de calitate si
consistentei cu conditia ca suprafata sa fie minimum 0,5 Ha.
Intr-un ecosistem forestier arboretul nu poate sa lipseasca, toate celelalte etaje pot
lipsi. In dezvoltarea sa arboretul trece printr-o etapa cu profunde semnificatii privind
dezvoltarea sa ulterioara, aceasta etapa se numeste constituirea starii de masiv. Aceast
a etapa este definita prin trecerea arborilor de la viata individuala in care fiecare
Lumina este un factor de importanta vitala pt padure deoarece principalul proces metabolic
(fotosinteza) care sta la baza cresterii si dezvoltatii arborilor nu se poate desfasura in absenta
luminii. Lumina ajunge la padure sub forma de energie radianta, este insotita de caldura.
Principale procese metabolice sunt in functie de factorul lumina. Procesele metabolice de
extindere colectiva precum regenerarea padurii, cresterea si dezvoltarea, elagarea arborilor,
indreptarea trunchiurilor, toate acestea sunt determinate de lumina. In raport cu exigentele
fata de lumina arborii isi definesc temperamentul.
Arbori cu temperament de lumina, de umbra, de semilumina.
Specii cu temperament de lumina:
Stejarul
Gorunul
Plopul
Salcamul
Laricele
Specii cu temperament de umbra:
Fagul
Bradul
Tisa
In raport cu temperamentul lor arborii se situeaza fie pe terenuri insorite fie pe terenuri
umbrite.
Asa cum lumina influenteaza viata arborilor in mod asemanator si padurea influenteaza
distributia luminii, astfel lumina ajunsa la nivelul coronamentului arborilor cunoaste
urmatoarele fenomene fizice:
- 20-25 % din intensitatea fluxului luminos este reflectat inapoi in atmosfera
- 40-70 % din fluxul luminos este absorbit in interiorul coronamentului arborilor
- 5-25 % din fluxul luminos ajunge la nivelul solului
Coroana arborelul, coronamentul arboretului.
Coronamentul este alcatuit din totalitatea coroanelor arborilor.
Lumina este un factor climatic vital. In functie de lumina se determina temperamentul
arborilor ( specii cu temperament de lumina: Gorunul, Stejaul, Cerul, Garnita, Plopul, Salcia;
specii cu temperament de umba: Fagul, Tisa, Bradul; specii cu temperament intermediar:
totate celelalte specii ).
Importanta factorului lumina in raport cu viata arborilor rezida din realitatea ca la baza
procesului de producere a biomasei lemnoase, proces prin care arborii cresc si se dezvolta sta
procesul de fotosinteza care nu poate avea loc decat in prezenta luminii, in prezenta luminii,
apa si sarurile minerale impreuna cu CO2 sunt transformate in materie vie prin care arborele
creste in inaltime cu precadere in etapa tineretii si in grosime cu precadere in etapa
maturitatii.
Lumina are importanta existentiala pt arbori.
Padurea in ansamblul ei exercita o importanta influenta asupra luminii, energia radianta ce
vine de la soare sub forma de lumina si de caldura poate intercepta padurea iar locul de
interceptie a luminii este partea superioara a coronamentului padurii.
Coronamentul padurii indeplineste rolul de suprafata subiacenta activa, rol pe care in
terenul descoperit il joaca suprafata solului; fluxul de lumina ajuns la coronamentul arborilor
in proportie de pana la 40 % poate fi reflectat de coronament in atmosfera, 25-75 % din fluxul
luminos este filtrat in interiorul coroanei arborelui si folosit in perioada sezonului de vegetatie
in raport cu procesul de fotosinteza, astfel ca in solul padurii la locul in care arborii ating solul
fluxul luminos ajunge numai cu parte din intensitatea sa care parte poate reprezenta intre 5 si
40 %.
Caldura este ca si lumina un factor vital pt viata arborilor, sursa de caldura Soarele, ce
furnizeaza caldura sub forma de energie radianta. Toate procesele fiziologice ce au loc in
arbori precum: cresterea si dezvoltarea,inmugurirea, inflorirea, coacerea semintelor si altele
nu se pot produce decat la anumite valori de temperatura si numai dupa un anumit nr de zile
cu temperaturi pozitive, insasi lungimea sezonului de vegetatie in interiorul fiecarei tip de
climatic este este dictata de temperatura, arborii ca si alte vietuitoare: plante, animale,
oameni isi pot desfasura activitatea biologica decat in anumite valori de temperatura.
In climatul temperat-continental temperatura de la care activitatea biologica a arborilor este
posibila este o temperatura pozitiva. Arborii vegeteaza in conditii normale pana la temperaturi
de maxim 40 grade C, peste aceste valori si sub valorile pozitive de temperatura viata
arborilor este perturbata fie imposibila.
Temperaturile mici ( negative ) provoaca arborilor gelivuri ( spargerea tulpinilor arborilor ).
Temperaturile pozitive mari provoaca arborilor inhibarea procesului de fotosinteza,
accentuarea transpiratiei, imposibilitatea respiratiei.
Pt o activitatea normala sub aspect fiziologic arborii au nevoie de temperaturi intre 25 30
grade C pt a functiona la parametrii optimi.
In raport cu factorul caldura definim 3 categorii de arbori:
-specii sensibile: Stejar, Fag, Brad, Molid
-specii rezistente: Carpenul, Mesteacanul, Aninul
-specii cu pretentii intermediare: restul speciilor
Influenta padurii asupra factorului caldura.
Importanta prezentei padurii intr-un anumit habitat se manifesta si prin influenta pe care
aceasta o exercita in mod direct asupra factorului caldura. Influenta padurii asupra caldurii
este cu atat mai mare si importanta cu cat suprafata padurii este mare si cu cat varsta padurii
este mai mare. In general padurea influenteaza in sens negativ valorile mari de temperatura
si in sens pozitiv valorile mici de temperatura. Padurea micsoreaza ecartul temperaturilor.
Generic se spune ca padurea transforma climatul local intr-un climat de padure sau
ecoclimat, climat mult mai bland decat climatul local, climat in care maximele sunt mult mai
mici si minimele sunt mult mai mari. Padurea transforma un climat in ecoclimat caracterizat
prin valori ale temperaturii mult mai mici.
In regiunile fara paduri, foarte adesea climatul poate capata nuante excesive iar in unele
zone ale globului dupa procesul de aridizare a climatului poate urma procesul de desertificare
a acestuia, in zonele cu paduri aceste doua procese sunt fie mult atenuate fie lipsesc.
Influenta padurii asupra temperaturii se se manifesta si in solul padurii unde variatiile de
temperatura sunt mult atenuate; in consecinta solul padurii ingheata mult mai greu si se
incalzeste mult mai greu.
Umiditatea principala sursa de umiditate pt padure o constituie precipitatiile receptate din
atmosfera, suplimentar precipitatiilor in bilantul hidric necesar padurii mai poate interveni apa
din panza freatica. Referitor la importanta apei pt viata arborilor elocvente sunt 2 aspecte:
fiecare tesut al unui arbore contine 60-90 % apa / oricat de bogat in hrana minerala poate fi
un sol pe care creste padurea hrana minerala nu poate fi accesata decat in prezenta apei.
Apa este vectorul care transporta hrana bruta spre frunze si hrana elaborata de la frunze in
tot corpul plantei. Fara apa viata arborilor nu poate exista.
Un hectar de padure contine in arborii sai intre 200.000 si 400.000 L apa.
In procesul de transpiratie un hectar de padure poate elimina pana la 3.5 mil L de apa,
echivalentul unui volum de apa cazut pe un 1 m patrat de sol de padure in cuantum de de
350 mm coloana de apa / m patrat.
Intre formele de prezentare a apei ploaia este cea mai favorabila padurii ea fiind urmata de
roua si de zapada.
Grindina, chiciura, poleiul sunt forme de prezentare a apei nefavorabile padurii.
In raport cu factorul umiditate speciile sau adaptat in dezvoltarea lor fie unor conditii cu
umiditate mare precum sunt salciile, plopii, anini, fie unor conditii cu umiditate mica cum sunt
speciile xerofite precum stejarul brumariiu/pufos sau speciile semixerofite cum sunt cerul si
garnita.
Influenta padurii asupra umiditatii cu precadere asupra precipitatiilor este mare,
prin prezenta ei padurea micsoreaza viteza de cadere a stropilor de ploaie, retine un volum
mare in coronament prin tulpini atenueaza in continuare viteza apei astfel ca la solul padurii
precipitatiile ajung in volum mai mic si cu o viteza mult atenuata.
Solul padurii spre deosebire de solul gol recepteaza un volum mult mai mare de apa pe care
o absoarbe in acest fel diminuand foarte mult torentialitatea precipitatiilor cand acestea cad
in volume f mari.
Aerul prin componentele sale si aerul este un factor vital pt arbori, spre deosebire de viata
oamenilor pt care oxigenul este componenta aerului care ridica cele mai mari probleme, pt
arbori dioxidul de carbon constituie fractiunea aerului fara de care viata arborilor nu este
posibila, in procesul de asimilatie clorofiliana dioxidul de carbon este participanta obligatorie
care insa se gaseste intr-o proportie mica 0.021 %, oxigenul reprezinta 28 % in compozitia
aerului;
Prin procesul de respiratie arborii folosesc oxigen ca si fiintele vii si elibereaza dioxid de
carbon care poate servi asimilatiei clorofiliene, cea mai mare parte a dioxidului de carbon
necesara arborilor provine din activitatea industrial, din respiratia fiintelor vii astfel incat
arborii isi gasesc pt nutritia lor dioxidul de carbon necesar. Desi prin existenta lor arborii
purifica aerul consumand CO2, eliberand oxigen si fixand particule ce adesea au caracter de
noxe viata arborilor nu poate avea loc in orice conditii de mediu daca aerul nu are o anumita
compozitie. Noxele influenteaza in mod negativ viata arborilor, astfel specii precum bradul,
molidul si stejarul sunt specii sensibile la noxe. Specii precum plopul, mesteacanul si tisa sunt
specii rezistente la noxe.
Aerul influenteaza viata arborilor prin compozitia sa si prin viteza sa. La anumite viteza ale
vantului arborii nu pot rezista si cedeaza, fie se rup fie se rastoarna prin dezradacinare.
Rezistenta la viteza aerului este in functie de sistemul de inradacinare al arborilor, de varsta
acestora si de consistenta arboretului pe care il formeaza, sub aspectul speciei, padurile de
molid nu rezista la vanturi ce depasesc viteza de 17 m/s, padurile de brad, fag, si gorun
rezista la vanturi de pana la 23 m/s iar aboretele amestecate adica formate din mai multe
specii, rezista pana la viteze de 29 m/s ale vantului.
Cand viteza vantului depaseste limitele prezentate arboretele cedeaza producandu-se fie
doboraturi de vant cand arborii sunt dezradacinati fie rupturi de vant cand tulpinile se rup de
la o anumita inaltime.
Actiunea prelungita a vantului asupra arborilor unui arboret exercita influente asupra formei
coroanelor arborilor.
Intr-o padure de molid cu vant sub 17 m/s dar bat tot timpul anului, coroanele arborilor se
modifica substantial si iau forma de steag sau catarg, asemenea forme ale coroanelor
presupun cresterea ramurilor pe o parte a tulpinii.
In zonele foarte vantuite cresterea arborilor este mult diminuata. In asemenea zone arborele
consuma foarte mult in procesul de transpiratie, in procesul de respiratie, iar cresterea
beneficiaza decat de o mica parte a energiei rezultate din procesul de asimilatie.
In raport cu acest factor climatic padurea exercita prin prezenta ei o influenta
benefica:
Fertilitatea solului. Solul fertil este propice tuturor speciilor. Solul fertil are structura
glomerulara, este profund, are o textura luto-nisipoasa, are un regim de apa, aer si
caldura echilibrat, are o reactie neutra; ofera conditii f bune de viata arborilor.
Factorii orografici
Primul proces vital fara de care existenta padurii este posibila este procesul de
regenerare. Desi viata arborilor este limitata in timp starea de padure se mentine
datorita procesului de regenerare a acesteia.
Intelegem prin regenerarea padurii procesul biologic vital prin care o generatie
de arbori ajunsa la maturitate este schimbata de o alta generatie de arbori tineri care ii
ia locul primeia. Procesul de regenerare imbraca forme diverse in legatura cu modul in
care ea se produce in raport cu conditiile in care .
O prima modalitate de regenerare a padurii este regenerarea pe cale
naturala. Potrivit acestei modalitati o padure ajunsa la maturitate poate fructifica,
fructele contin seminte, seminte care prin germinare pot da nastere unei noi generatii
de padure. Aceasta modalitate naturala de regenerare este specifica padurilor de
codru. Padurilor de crang le este caracteristica regenerarea naturala prin drajoni si prin
lastari.
Pe cale artificiala padurile de codru se pot regenera fie prin semanaturi
directe cand omul culege samanta arborilor padurii si o insamanteaza prin semanaturi
directe el insusi. Pe cale artificiala padurile de codru se pot regenera prin plantarea
de puieti forestieri, acestia sunt arbori tineri obtinuti prin semanarea de seminte
forestiere in spatii special amenajate numite pepiniere silvice. Dupa obtinerea puietilor
din pepiniere acestia sunt plantati fie in locul unei paduri ajunse la maturitate si
exploatate fie pe un teren care nu a mai fost acoperit de padure. In paduile de crang
regenerarea pe cale artificiala a arboretelor se poate face prin butasi sau prin sade.
Numim butasi o portiune dintr-o ramura a unui arbore cu o dimensiune de 20-22 cm
lungime si 0.8-1.2 cm diametru. Numim sada o portiune din tulpina sau ramura unui
arbore, portiune cu lungimea in jur de 1,5 m si cu diametrul corespunzator speciei.
Butasul sau sada puse in contact cu solul in conditii de mediu corespunzatoare
emit radacini adventive formand un nou arbore.
De multe ori regenerarea pe cale naturala este nevoie sa fie completata cu
regenerarea pe cale artificiala.
Regenerarea poate fi diferentiata in regenerare pe cale generativa cand are loc
din samanta si pe cale vegetativa cand are loc din drajoni, lastari, butasi ori din sade.
Regenerarea padurii pe cale naturala conditia necesara si obligatorie ca o
padure sa se poata regenera pe cale naturala este ca arborii sa ajunga la varsta
maturitatii si sa fructifice. Samanta rezultata din fructe ajunsa la nivelul solului trebuie
sa gaseasca aici conditii de caldura, umiditate, aeratie pt a putea germina. Prin
germinarea semintei ia nastere un arbore nou care in primul lui stadiu de dezvoltare
poarta numele la padurile de codru de semintis. In dezvoltarea sa semintisul
parcurge 2 etape:
1. Prima etapa se numeste plantula.
2. In etapa a doua plantula se numeste tineret.
Diferenta esentiala intre faza de plantula si cea de tineret este aceea ca doar in
faza de tineret noul arbore are tulpina lignificata.
In climatul temperat continental faza de plantula nu poate dura mai mult de 1 an
intruncat o plantula, un arbore tanar, nelignificat nu poate parcurge sezonul de iarna cu
temperaturi negative.
In legatura cu momentul in care se declanseaza procesul de regenerare
silvotehnica stabileste ca acesta trebuie declansat astfel incat sa poata fi utilizate
semintele, produse in ultimele fructificatii abundente ale arborilor aflati in etapa
maturitatii.
Producerea mai devreme a procesului de schimbare a generatiilor regenerare
inseamna pierderea de crestere la nivelul generatiei mature.
Producerea mai tarziu de ultimele fructificatii abundente ale regenerarii implica
pierderea de informatie genetica transmisa de la arborii maturi prin samanta noii
generatii deoarece trecerea din etapa maturitatii in etapa batranetii produce un declin
la nivelul arborilor care se manifesta in calitatea semintelor.
A doua conditie este ca solul pe care cade samanta sa fie receptiv sub toate
aspectele pt semintele cazute.
In legatura cu maturizarea arborilor precizam ca nu toate speciile forestiere
ajung la maturitate la aceiasi varsta. Maturitatea arborilor este o functie de specie si de
conditiile in care arborii se dezvolta.
Ca regula generala in interiorul padurii, in forma forestiera, arborii ajung la
maturitate mult mai tarziu decat arborii crescuti izolat, care au forma specifica.
Decalajul poate fi de 10 20 ani.
In interiorul masivului varsta la care incep sa fructifice padurile de fag este de 60
ani, la fel si pt padurile de brad si molid. Padurile de salcam 20- 25 ani in timp ce
salcamii izolati pot incepe sa fructifice la varste cuprinse intre 5 si 10 ani.
Dispersia semintelor diverselor specii este in functie de configuratia si
greutatea acestora. Ghinda si jirul se raspandesc pe o suprafata de sol, aprox circulara
cu raza coloanei arborilor. Alte seminte mult mai usoare se pot raspandi la distante
mult mai mari fie prin vant, apa, cu ajutorul pasarilor. Ajunse la nivelul solului indiferent
pe ce cale dupa parcurgerea unei perioade cu temperaturi negative numita iarovizare
cand conditiile de sol devin favorabile, caldura, apa si aerul sunt in parametrii normali
samanta germineaza.
Modul de germinare al semintelor este in functie de specie. Unele specii
germineaza dupa cateva zile de temperaturi pozitive, altele dupa saptamani, luni, altele
nu germineaza niciodata. Semintele de salcam si gladita, specii apartinand
leguminoaselor au un invelis exterior numit tegument foarte consisten care impiedica
germinarea, pt ca semintele acestor specii sa poata germina este nevoie ca o forta
exterioara mecanica sau termica sa provoace leziuni la nivelul tegumentului. Mecanic
semintele se pot zdreli iar termic se pot fierbe sau se pot supune unor temperaturi
mari.
La sfarsitul primului an de vegetatie in climatul temperat continental plantulele
trec in faza de tineret, adica tulpinile lor se lignifica.
Faza de tineret tine pana cand tinerii arbori constituie starea de masiv, adica trec
de la viata individuala cand fiecare isi procura substantele necesare in confruntare
directa cu conditiile stationale; dupa realizarea starii de masiv tineri arbori trec de la
viata individuala la viata in comunitate sau viata gregara cand pe langa competitia cu
conditiile de mediu arborii intra in competitie intre ei, competitie pt lumina in spatiul
suprateran si competitie pt hrana in spatiul subteran.
Pe cale vegetativa, padurea se numeste padure de crang si procesul se poate
realiza fie prin drajoni fie prin lasatari.
Intelegem prin lastari un arbore tanar format prin sectionarea tulpinii de la o
anumita inaltime; prin dezvoltarea la nivelul sectiunii a unuia sau mai multor adventivi.
Arborii nou formati prin dezvoltarea drajonului sau drajonilor au corpul format
dintr-o tulpina tanara cu o coroana tanara si dintr-o radacina matura.
Dezvoltarea drajonului in primii ani de viata cunoaste un ritm foarte sustinut
intrucat el este hranit de o radacina matura puternic dezvoltata. Ritmul de crestere al
lastarului in dezvoltare nu se mentine insa deoarece pe masura ce tulpina si coroana se
dezvolta radacina imbatraneste. In acest fel lastarii de aceiasi varsta cu arborii
proveniti din samanta sunt intrecuti de acestia din urma deoarece ei au toate organele
tinere in dezvoltare. Sub aspect calitativ, drajonii au o calitate inferioara in comparatie
cu exemplarele din samanta, prezinta o curbura la baza la insertia pe tulpina sectionata
si nu ating dimensiuni mari deoarece radacina nu le poate sustine o dezvoltare
puternica. Drajonii in comparatie cu toate celelalte categorii de arbori, categorii
Un arboret inchide starea de masiv cu cat are conditii mai bune. In conditii rele
starea de masiv se constituie greu si se mentine greu.
Procesul de crestere. Cresterea arboretelor are loc ca urmare a cresterii
arborilor, este rezultanta cresterii in inaltime desfasurata preponderent in etapa
tineretii arborilor si a cresterii in grosime sau diametru in etapa maturitatii.
Cresterea in inaltime se produce prin cresterea extremitatilor arborilor si
tulpinii prin formarea si adaugarea de celule meristematice ca urmare a procesului de
asimilatie clorofiliana
Cresterea in diametru are loc cu precadere la arborii maturi prin formarea de
celule noi in straturile de cambiu si felogen.
Diferentierea si eliminarea naturala a arborilor
Dupa constituirea starii de masiv se produc mai multe procese colective precum
regenerarea, cresterea si dezvoltarea, indreptarea tulpinilor, elagarea naturala precum
si diferentierea arborilor.
Intelegem prin procesul de diferentiere al arborilor acumularea de biomasa in
mod diferit in functie de modul in care cerintele arborilor din diferite specii sunt
satisfacute de conditiile naturale oferite de mediul in care se dezvolta astfel unii arbori
beneficiaza de mai multa lumina si de mai multa hrana, cresc si se dezvolta mai
puternic, altii au conditii mijlocii iar altii pe parcursul dezvoltarii lor nu au acces nici la
lumina, nici la hrana; cei din primele doua categorii cresc si se dezvolta in mod diferit,
unii au cresteri foarte mari si ajung in plafonul superior cu coroana si isi creeaza in
continuare conditii din ce in ce mai favorabile altii au conditii in ce mai grele .
In 1884 silvicultorul german Kraft a diferentiat arborii dintr-un arboret
in urmatoarele clase:
Clasa I : arborii predominanti sunt arborii cei mai inalti cu coroana cea mai bogata
aflata in plafonul superior cu cresterile cele mai mari care acumuleaza cel mai mare
volum de biomasa
Clasa a II-a : arborii dominanti, inaltimea lor este apropiata de a celor dominanti dar
se afla insa sub nivelul acestora si impreuna cu arborii predominanti formeaza plafonul
superior al coronamentului arboretului
Clasa a III-a : arborii codominanti, ei sunt de obicei cei mai numerosi arbori din arboret,
coroanele lor sunt mijlociu dezvoltate, inaltimile lor sunt mai mici decat ale arborilor
predominanti si dominanti si pt ca sunt cei mai numerosi din randul lor in functie de
modul in care se modifica conditiile in arboret pot migra arbori atat in clasa I Kraft cat si
in clasa a II a Kraft cand conditiile evolueaza in sens pozitiv dar atunci cand conditiile
se inreutatesc din randul clasei arborilor codominanti pot trece multe exemplare in
clasele inferioare.
Clasa a IV-a : clasa arborilor dominati, au inaltimea mai mica decat a arborilor
codominanti, coroana lor doar in parte asimileaza prin frunze, sunt stanjeniti de primele
3 clase Kraft fiiind inghesuiti din toate partile si de sus si din lateral.
Clasa a V-a : clasa arborilor coplesiti, ei nu au acces la lumina, hrana lor este la limita,
ei involueaza si accidental se mai pot salva daca se schimba in mod favorabil conditiile
de viata.
Conditii de sol
Parcurgerea la timp a lucrarilor de ingrijire prin care spatiile vitale ale arborilor sunt
regularizate
Toti arborii din primele 3 clase care au diametrul mai mare sau egal cu diametrul mediu al
arborilor reprezinta intre 75-85 % din volumul arborilor in totalitate. Procesul de
evidentiere al arborilor este f activ in etapa tineretii arborilor cand arborii cresc cel mai
mult in inaltime.
In etapa maturitatii diferentierea pe inaltime se estompeaza deoarece in aceasta etapa
acumularea de biomasa este dirijata spre cesterea in diametru.
In padurile normal constituite prin lucrari de ingrijire caracteristice fiecarei stadiu de
dezvoltare, silvicultorul trebuie sa vina in intampinarea dezvoltarii arboretului si sa previna
procesul de eliminare naturala, proces in urma caruia rezulta arbori morti. Gama utilizarilor
acestora este foarte mica. Prin lucrarile de ingrijire procesul de eliminare naturala este
devansat prin reglarea raporturilor dintre arbori, reglare care preintampina reglarea
naturala, exemplarele putand fi fie ajutorate fie eliminate pe cale artificiala inainte de a
muri.
Procesul de eliminare naturala este un proces deosebit de activ dupa constituirea starii de
masiv, spre exemplu o regenerare de fag care in primul stadiu de dezvoltare din etapa
tineretii poate avea 4,3 mil de exemplare pe Ha la varsta de 20 de ani, in urma procesului
de eliminare naturala mai raman 50.000 de exemplare. La 40 de ani din 50.000 de
exemplare mai raman 2500 de exemplare iar la 140 de ani mai raman 185 de exemplare
pe Ha.
Succesiunea arboretelor
Avand in vedere exigentele speciilor in functie de modul in care acestea intalnesc sau
nu conditiile necesare dezvoltarii si cresterii evolueaza ele insele sau doar unele dintre
specii evolueaza. Spre exemplu cea mai complexa padure este padurea de sleau.
Intelegem prin procesul biologic de succesiune a arboretelor modificarea compozitiei
acestora fie sub influenta conditiilor de mediu fie ca urmare, fie ca urmare a unui cataclism
sau a neexecutarii la timp a lucrarilor de ingrijire si conducere a arboretelor
In luncile raurilor unde solurile sunt cele mai tinere de tip aluvionar, create ca urmare a
acumularii aluviunilor aduse de apele raurilor se instaleaza pt prima oara zavoaie de plop
si salcie. Aceste doua specii sunt foarte iubitoare de apa si pot trai in asemenea conditii,
zavoaiele instalate contribuie la procesul de solificare prin frunzisul cazut, prin ramurile
uscate ajunse la sol si prin intensificarea acumularii aluviunilor in perioadele de inundatie.
Concomitent cu evolutia arborilor evolueaza si conditiile de sol care devin favorabile unui
numar mai mare de specii, la inceput Aninului apoi Frasinului si ulterior chiar Stejarului.
Se intalnesc paduri de molid in care se intanesc exemplare de fag, acesta este specie
cu temperament de umbra, molidul este specie cu temperament de semilumina, daca nu
se executa la timp lucrarile de ingrijire a tineretului arboretul se mentine des cu lumina
putina pt fiecare exemplar , in decursul anilor dintr-un arboret preponderent de molid dar
cu exemplare de fag prin neexecutarea lucrarilor de ingrijire sunt favorizate exemplarele
de fag care se dezvolta mai repede, ajung la maturitate inaintea molidului care scade sub
raport numeric si fagul poate insemanta intregul teren.
Zonele de vegetatie din Romania
La nivel planetar conditiile climatice determina configuratia zonelor de vegetatie in
raport cu latitudinea. In Romania sub influenta factorului climatic care sunt fundamental
influentati de conditiile de relief asistam la dispunerea pe inaltime a etajelor de vegetatie
adica la raspandirea sub aspect altitudinal al vegetatiei forestiere. In aceste conditii in
specii astfel incat pe langa Gorun mai intalnim des sleauri cu Gorun in care apar
specii precum Carpenul, Frasinul, Teiul, Ciresul, Ulmul.
f. Subzona Stejarului Pedunculat se intalneste in toata tara cu exceptia
Dobrogei, formeaza stejarete sau sleauri de Stejar in care apar foarte multe
specii pe care il insotesc.
g. Subzona Cerului si a Garnitei doi Stejari semixerofiti, aici arborete numit
cerete, garnitete dar si cereto-garnitete dar si garniteto-cerete. Aceasta subzona
asa cum este subzona Molidului, asigura limita superioara a vegetatiei forestiere,
ea asigura oprirea inaintarii campiei in interiorul zonei forestiere. Subzona ocupa
terenurile cu solul cel mai greu, cel mai compact, foarte putine specii putand
rezista la asemenea conditii pedologice. Ca importanta Garnita este superioara
calitativ Cerului, Cerul are cresteri mai mari decat Garnita si este mai putin
pretentios. In aceasta subzona factorul limitativ il reprezinta precipitatiile, care
nu rareori depasesc coeficentul de ofilire.
3. Intre zona forestiera si zona de stepa se gaseste o zona de tranzitie numita silvostepa,
in aceasta zona intalnim in afara de Stejarii semixerofiti foarte putin reprezentati,
Stejarii xerofiti ( S. Pufos, S. Brumariu ).
4. Zona stepei in care padurile sunt putin reprezentate sau lipsesc
5. In afara zonei forestiere si a silvostepei pe lungul Dunarii si a raurilor intalnim vegetatia
azonala, vegetatie ce nu apartine niciunei zone, ea situandu-se in zonele de vegetatie,
cuprinde luncile si Delta Dunarii. In zonele vegetatiei azonele se intalneste Salcamul pe
nisipul din Oltenia, pe nisipurile din zona Carei, pe nisipurile din Sudul Moldovei.
s