Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalitati
Sus
Vezi galerie foto
Lupusul (lupusul eritematos sistemic sau LES) este o boala cronica ce
se manifesta prin inflamatie, durere si leziuni ale tesuturilor din intregul
organism. Lupusul este o boala autoimuna, in care sistemul imunitar al
bolnavului nu reuseste sa faca diferenta intre tesuturile proprii si
intrusi,
atacandu-le.
Lupusul eritematos sistemic afecteaza rinichii, inima, plamanii si
celulele sanguine. Desi o parte dintre bolnavii cu lupus prezinta simptome usoare, boala se poate
agrava. In cazul majoritatii bolnavilor, monitorizarea bolii si administrarea unui tratament de intretinere
controleaza simptomatologia si previne aparitia leziunilor severe ale organelor.
Exista cinci tipuri de lupus eritematos, si anume: sistemic, discoid/cutanat, subacut discoid, indus
medicamentos sistemic si neonatal. Acest articol se va referi numai la cel sistemic, considerat cel mai
sever si totodata cel mai des intalnit.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Mecanism fiziopatogenetic
5. Complicatii
6. Mod de viata al pacientilor
7. Consultul de specialitate
8. Expectativa vigilenta
9. Medici specialisti recomandati
10.Investigatii
11.Tratament - Generalitati
12.Tratament initial
13.Tratament de intretinere
14.Tratament in cazul agravarii bolii
15.Profilaxie
16.Tratament ambulatoriu
17.Tratament medicamentos
18.Tratament chirurgical
19.Alte tratamente
Cauze
Sus
Lupusul (lupusul eritematos sistemic sau LES) este o boala autoimuna, in care sistemul imunitar al
persoanei respective nu reuseste sa faca diferenta intre tesuturile proprii si intrusi, atacandu-le. Lupusul
nu este o boala contagioasa.
Nu se stie cu exactitate de ce organismul isi ataca propriile tesuturi. O cauza genetica ce afecteaza buna
functionare a sistemului imun poate predispune la aparitia lupusului.
O serie de factori pot declansa procesul autoimun, numindu-se triggeri (factori declansatori) ce difera
de la o persoana la alta:
- geneticienii au descoperit o serie de defecte al unei anumite gene, comune la toti bolnavii cu lupus si
care afecteaza fie sistemul imun, fie functia celulara sau hormonii; este improbabil ca un singur defect
al genei sa determine boala, o combinatie a acestora face mult mai probabila aparitia afectiunii
- expunerea la soare si in special la ultraviolete B, este cunoscuta ca fiind unul din factorii declansatori
ai lupusului si ai aparitiei simptomelor
- factorii hormonali sunt legati de bolile autoimune, desi aceasta legatura nu este inca pe deplin
cunoscuta; un studiu recent nu a gasit dovezi care sa confirme ca estrogenul si prolactina cresc riscul de
aparitie a lupusului
- unele medicamente sunt triggeri pentru aparitia lupusului si a simptomelor specifice
- unele infectii sunt, de asemenea, considerate a fi triggeri ai lupusului; infectiile cu citomegalovirus,
parvovirus si virus hepatic C, pot determina aparitia acestei boli; infectia cu virus Epstein-Barr este
legata de aparitia bolii la copii
- expunerea la o serie de substante chimice a fost, de asemenea, legata de aparitia lupusului; dintre
aceste substante amintim tricloretilena, ce se gaseste in apa din fantani si praful de siliciu; vopselele
pentru par si substantele folosite pentru indreptarea parului, considerate in trecut a fi factori
declansatori, s-au dovedit a nu avea nici o influenta in aparitia acestei boli.
Simptome
Sus
Simptomele acestei boli pot evolua de la oboseala extrema, rash cutanat, dureri articulare, pana la
manifestari mai severe cu afectarea rinichilor, inimii, plamanilor, celulelor sanguine sau a sistemului
nervos.
Simptomatologia lupusului depinde de ce organe sunt afectate si cat de sever:
- oboseala: aproximativ 90% din bolnavii cu lupus prezinta acest simptom, variind de la usor la
extrem; chiar si in cazurile usoare de lupus, oboseala poate impiedica pacientul sa-si indeplineasca
activitatile zilnice obisnuite; cresterea gradului de oboseala este un semn clasic, ce preceda aparitia
simptomelor acute
- durerile articulare: aproximativ 95% dintre pacientii cu lupus au dureri articulare (artrita) la un
moment dat; aproximativ 70% dintre acestia declara ca durerile musculare si articulare au reprezentat
primul simptom al debutului bolii; articulatiile pot fi rosii, calde si se pot umfla; redoarea matinala
(articulatie intepenita dimineata) este, de asemenea, prezenta; artrita lupica afecteaza articulatiile
bilateral si in special cele ale mainilor, coatelor, genunchilor si gleznelor
- probleme ale pielii: pana la 50% din bolnavii cu lupus au rash cutanat; acest simptom este foarte util
in diagnosticul lupusului; pe langa rash-ul in fluture, care cuprinde pometii si baza nasului, alte forme
comune ale manifestarilor cutanate ale lupusului sunt ulceratiile pielii si petesiile (pete rosii) la nivelul
bratelor, mainilor, fetei, gatului sau spatelui, ulceratii la nivelul gurii sau a buzelor, rash rosu-violaceu,
cu aspect solzos localizat pe fata, gat, scalp, urechi, brate si piept
- fotosensibilitatea: expunerea la ultraviolete B (la soare) agraveaza in mod obisnuit rash-ul si poate
acutiza lupusul; fotosensibilitatea afecteaza pana la 50% dintre bolnavii cu lupus; o parte a pacientilor
cu piele deschisa la culoare pot fi afectati si de catre ultravioletele A (lumina solara filtrata prin sticla)
- simptome ale sistemului nervos: majoritatea pacientilor cu lupus prezinta si simptome ale sistemului
nervos, precum dureri de cap sau pierderi ale memoriei, cu grad diferit de severitate
- afectiuni cardiace: bolnavii cu lupus pot dezvolta afectiuni ale inimii precum inflamarea sacului ce
inconjoara inima (pericard, pericardita), ce se manifesta prin durere brusca, severa, localizata in partea
stanga a pieptului cu iradiere spre gat, spate, umeri sau brate
- probleme legate de sanatatea mintala: bolnavii pot fi afectati de anxietate si depresie; acestea pot fi
determinate fie de boala in sine, fie de medicatia administrata pentru tratarea lupusului, fie de catre
stresul dat de suferinta cronica
- febra: aproximativ 80% dintre bolnavii cu lupus prezinta perioade prelungite de subfebrilitate
(cresterea usoara a temperaturii corpului); o treime dintre bolnavi relateaza ca febra a fost simptomul
de debut al bolii
- modificari ale greutatii corporale: 60% dintre bolnavii cu lupus pierd in greutate
- pierderea parului (alopecia): 50% dintre bolnavii cu lupus relateaza prezenta perioadelor in care
apare alopecia; aceasta poate fi in placi sau difuza (pe toate suprafata capului); aceasta pierdere a
podoabei capilare nu este permanenta
- adenomegalia (cresterea in dimensiuni a ganglionilor limfatici): pana la 50% dintre cei cu lupus
prezinta adenomegalie moderata
- fenomenul Raynaud: aceasta afectiune, prezenta la 20% dintre cei cu lupus, afecteaza vasele de sange
ale pielii; se manifesta la nivelul degetelor care devin initial palide, apoi capata o nuanta albastruie
(cianotica); pielea afectata are sensibilitatea redusa, apar furnicaturile si este rece la atingere
- inflamatia vaselor sanguine (vasculita): sangerarile pot duce la aparitia unor pete cu dimensiuni
variabile, de culoare albastruie sau pete de dimensiuni mici, rosietice, diseminate pe suprafata pielii sau
la nivelul patului unghial.
De retinut este faptul ca exista si alte afectiuni ce au simptome similare celor din lupus.
Afectiuni cu simptome similare celor din lupus
Exista o serie de afectiuni ce pot fi confundate cu lupusul, datorita simptomatologiei similare. De
exemplu, artrita reumatoida, ce debuteaza prin dureri si tumefactie (umflarea) articulara sau
fibromialgia cu debut asemanator, prin dureri articulare si oboseala. Pe masura ce afectiunea evolueaza,
bolnavii cu lupus prezinta rash-ul cutanat, simptom care se regaseste, de asemenea, si in alte boli
precum cele cardiace, pulmonare, renale. Diagnosticul diferential cu aceste afectiuni se face pe baza
prezentei anticorpilor specifici produsi de sistemul imunitar.
Afectiuni cu simptome asemanatoare cu cele din lupus:
- artritele (dureri articulare si mobilitate articulara scazuta), de exemplu artrita reumatoida
- fibromialgia: este o boala a muschilor si a articulatiilor, manifestata prin durere si redoare (articulatii
intepenite) articulara
- reumatismul articular acut: este o complicatie a infectiilor tractului respirator superior
- glomerulonefritele: sunt inflamatii ale rinichilor
- sclerodermia: este o boala a tesutului conjunctiv
- sindromul Sjgren: este o afectiune ce se asociaza frecvent cu artrita reumatoida si determina
uscaciunea gurii
Mecanism fiziopatogenetic
Sus
Majoritatea cunostintelor actuale despre lupus, au fost adunate de la pacienti cu forma severa a acestei
boli. Actualmente medicii pot diagnostica si forme usoare ale lupusului in fazele incipiente.
Diagnosticul precoce al bolii asociat cu tratamentele de ultima ora, imbunatateste rezultatele acestuia si
rata de supravietuire.
Evolutia bolii este dificil de prezis, deoarece difera de la individ la individ, iar simptomele apar in
pusee (apar si dispar). Evolutia lupusului poate fi atat de lenta incat bolnavul nu remarca simptomele
timp indelungat.
Perioadele in care simptomele lupusului sunt manifeste, se numesc pusee sau acutizari; perioadele in
care pacientul nu prezinta simptome se numesc remisiuni. Uneori lupusul poate progresa rapid.
Perioadele de acutizare si remisie apar brusc, in mod neasteptat si fara o cauza aparenta. Nu exista nici
o modalitate de a prevedea aparitia, gravitatea sau durata lor. O noua acutizare poate aduce pe langa
simptomele experimentate in trecut si altele noi.
Lupusul poate apare si la copii, cel mai frecvent in perioada adolescentei, este mult mai sever decat la
adulti si afecteaza mai des organele vitale, precum inima si rinichii. Severitatea bolii depinde de varsta,
etapa de dezvoltare a copilului si accesul la tratament.
Bolnavii cu lupus tind spre o viata mai putin activa decat cei sanatosi, datorita oboselii, durerilor
articulare si a rash-ului cutanat.
Complicatii
Sus
O parte din bolnavii cu lupus dezvolta complicatii ale organelor interne, precum rinichii, inima sau
plamanii.
Complicatii renale
Aproximativ jumatate dintre bolnavii cu lupus au probleme renale. De obicei sunt asimptomatice, dar
pot sa apara edeme (umflarea) ale picioarelor si a gleznelor (datorita retentiei lichidiene). Aparitia
acestui prim simptom este asociata cu un examen al urinei patologic. Astfel, in urina pot sa apara
proteine, sange, hematii sau cilindri hematici.
In unele cazuri afectarea renala este atat de severa incat rinichii nu mai functioneaza normal sau chiar
deloc. In functie de severitatea afectarii renale, tratamentul poate include medicamente destinate
controlului bolii autoimune, dializa sau chiar transplant renal.
Complicatii cardiace
Complicatiile cardiace includ:
- inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita): reprezinta cea mai frecventa complicatie cardiaca
din lupus
- ingrosarea vaselor de sange ce hranesc inima (coronare): bolnavii cu lupus sunt predispusi la aparitia
aterosclerozei (depunerea unor placi in interiorul vaselor) si implicit la boala coronariana
- afectarea valvelor inimii: este intalnita la aproximativ 30% din bolnavii cu lupus; acestia au valvele
ingrosate, ceea ce ii face mai predispusi la infectii valvulare (endocardita), la aparitia trombozelor
(cheaguri de sange) sau a insuficientei cardiace; uneori valvele sunt atat de distruse incat este necesara
protezarea (inlocuirea valvelor cu o proteza)
- inflamatia muschiului inimii (miocardita): este rara, dar poate duce la aparitia tulburarilor de ritm
cardiac; astfel inima poate bate prea repede, prea incet sau neregulat.
Complicatii pulmonare
Jumatate din bolnavii cu lupus dezvolta complicatii pulmonare. Pot fi afectate diferite parti ale
plamanului, uneori fara simptomatologie evidenta, alteori determinand respiratie dificila si dureroasa
(pleurezie) sau tuse. Multi dintre bolnavi acuza dureri toracice atunci cand respira. Cand nu sunt
determinate de pleurezie, cauza este reprezentata de inflamarea musculaturii cutiei toracice, a
cartilajelor, a ligamentelor sau a articulatiilor ce leaga coastele de stern (articulatiile costocondrale). In
aceste cazuri plamanii nu sunt afectati.
Mai rar intalnita este inflamatia tesutului pulmonar (pneumonia acuta lupica) manifestata prin febra si
tuse. Aproximativ 25% dintre bolnavi produc anticorpi ce favorizeaza aparitia cheagurilor de sange
(trombi); acestia au risc crescut de a face embolii pulmonare (cheaguri de sange aparute la nivelul
plamanilor). O complicatie neobisnuita a lupusului o reprezinta edemul pulmonar (acumularea de
lichide in plamani) si este determinat de obicei de afectiuni cardiace sau renale.
Complicatii hematologice (sanguine)
Complicatiile sanguine sunt frecvente la bolnavii cu lupus, dar, de obicei, sunt asimptomatice. Aceste
complicatii, care in unele cazuri sunt severe sau chiar potential letale, includ:
- modificari ale globulelor rosii raspunzatoare de transportul oxigenului, ale globulelor albe
raspunzatoare de protectia impotriva infectiilor si modificari ale trombocitelor, celule ce determina
coagularea sangelui
- anemia este cauzata de distrugerea globulelor rosii (anemia hemolitica) sau de un numar scazut al
trombocitelor (trombocitopenie); anemia poate fi determinata atat de lupus, cat si de medicatia necesara
tratarii acestei boli
- modificari ale organelor, legate de aparatul circulator, precum splina sau ganglionii limfatici
- productia unor anticorpi ce ataca anumiti factori ai coagularii si care poate duce la cresterea
coagulabilitatii sangelui; aceasta stare este denumita sindromul anticorpilor antifosfolipidici si
afecteaza aproape 25% dintre bolnavii cu lupus, determinand tromboze cu grad diferit de severitate.
Complicatii neurologice
Complicatiile neurologice asociate lupusului includ:
- dureri de cap, simptom obisnuit in lupus: migrena apare la 10% pana la 40% dintre bolnavi; aceasta
poate fi severa si este frecvent asociata acutizarilor
- pierderi usoare ale memoriei, dificultati de concentrare si judecata
- pot apare tulburari de vederii, ameteli, slabiciune musculara la nivelul fetei, bratelor, picioarelor sau
pierderea sensibilitatii la nivelul picioarelor, mainilor si bratelor (neuropatia periferica sau centrala)
- convulsiile afecteaza 20% dintre bolnavi: acestea pot fi determinate de probleme ale presiunii
sanguine, de infectii sau de inflamarea vaselor de sange de la nivelul creierului
- accidentele vasculare cerebrale cu grade diferite de severitate, pot, de asemenea, sa apara la bolnavii
cu lupus.
Complicatii psihice
Stresul fizic si emotional ce insoteste de obicei o boala cronica, poate face dificila mentinerea unei
Consultul de specialitate
Sus
Expectativa vigilenta
Sus
Simptomele lupusului pot fi foarte vagi. Totusi, de fiecare data cand apar simptome precum oboseala,
durerile articulare si musculare sau febra, fara o cauza aparenta, si care nu se remit dupa tratamentul la
domiciliu, este indicat sa se consulte un medic. O parte dintre complicatiile severe ale lupusului, cum ar
fi cele renale si cardiace, pot sa nu se manifeste clinic pana in cand respectivul organ este serios afectat.
De aceea controalele medicale periodice sunt esentiale.
- medici imunologi.
Pentru managementul pe termen lung al lupusului complicat, se poate apela la:
- medici reumatologi
- medici imunologi.
In cazul unui lupus complicat, medicul reumatolog este de obicei primul la care se apeleaza, dar pe
parcursul evolutiei bolii pacientul se va intersecta si cu alte specialitati.
Pentru probleme legate de sanatatea mintala, precum depresia, anxietatea, psihozele sau alte tulburari
afective, este indicat consultul psihiatric.
Pentru tratarea afectarilor de organ, se recomanda ca pacientul sa se adreseze medicului specializat in
tratarea respectivului organ, care va colabora cu medicul reumatolog sau imunolog. Urmatorii medici
specialisti trateaza complicatiile de organ ale lupusului:
- medici nefrologi
- medici neurologi
- medici cardiologi
- medici dermatologi
- medici hematologi
- medici pneumoftiziologi.
Investigatii
Sus
Lupusul eritematos sistemic poate fi dificil de diagnosticat, uneori acest proces durand saptamani pana
la ani. Simptomatologia lupusului difera de la o persoana la alta, astfel incat pot trece ani pana la
aparitia acelor simptome sugestive pentru boala. La examenul fizic, medicul va cauta prezenta
anumitor criterii de diagnostic. Aceste criterii sunt folosite pentru a separa lupusul de alte afectiuni cu
simptome asemanatoare. Prezenta a 4 criterii din cele 11, pune diagnosticul de lupus; prezenta a 3
criterii din 11 sugereaza prezenta probabila a lupusului, iar a 2 criterii, posibilitatea aparitiei acestei
boli.
Criteriile de diagnostic pentru lupusul eritematos
- rash-ul malar, in forma de fluture, ce cuprinde pometii si radacina nasului
- rash-ul cutanat localizat la nivelul fetei, bratelor, gatului si a toracelui (rash-ul discoid)
- rash-ul cutanat ce apare dupa expunerea la soare sau ultraviolete (fotosensibilitate)
- ulceratii ale mucoasei bucale (gurii) sau nazale, de obicei nedureroase
- durere, tumefactie (umflare) si redoare (intepenire) la nivelul articulatiilor, implicand 2 sau mai multe
articulatii (artrita)
- inflamarea membranei ce inveleste plamanii (pleurezie) sau inima (pericadita)
- anomalii ale examenului de urina (cresterea proteinelor, hematii sau cilindri hematici, celule epiteliale
in urina)
- afectare neurologica, de exemplu aparitia convulsiilor sau a psihozei, fara o cauza aparenta
- afectiuni hematologice cum ar fi scaderea numarului de globule rosii (anemie), a trombocitelor sau a
globulelor albe
- prezenta anticorpilor antinucleari (ANA): un test ANA pozitiv nu pune diagnosticul de lupus, asociat
insa istoricului medical, examenului fizic si eventual, altor teste, confirma diagnosticul de lupus
Tratament - Generalitati
Sus
Tratamentul lupusului eritematos sistemic depinde de severitatea bolii, de organele afectate si de cat de
mult este afectata activitatea zilnica. Tratamentul este individualizat si poate suferi modificari de-a
lungul timpului. Actualmente, nu exista un tratament care sa vindece lupusul.
Medicamentele si un regim adecvat de viata pot controla simptomele. Regimul de viata include in
primul rand cunoasterea bolii. Medicamentele folosite in tratamentul lupusului includ
antiinflamatoarele nesteroidiene, corticosteroizii, antipaludice, imunosupresive si terapii biologice.
Tratament initial
Sus
Scopul tratamentului pentru lupusul in forma sa usoara, este de a preveni acutizarile, cand durerile
articulare, oboseala si rash-ul se agraveaza. Este recomandat ca bolnavul sa-si programeze controale
medicale periodice si sa nu astepte aparitia unui nou puseu. Cand apare totusi o noua acutizare
tratamentul se axeaza pe limitarea afectarii organelor.
Tratamentul lupusului in forma usoara include:
- evitarea expunerii la soare: daca totusi este necesara expunerea la soare se recomanda ca pe zonele
descoperite (picioare, brate, fata) sa se aplice o crema protectoare (atat pentru ultraviolete B cat si
pentru A) cu un factor de protectie solara mai mare de 40
- aplicarea unei creme cu cortizon pentru rash
Tratament de intretinere
Sus
Evolutia bolii variaza de la individ la individ. Perioadele de acutizare si cele de remisie pot apare brusc
si pe neasteptat si fara o cauza aparenta. Scopul major al tratamentului de intretinere este de a preveni
afectarea organelor interne, cum ar fi arterele, rinichii, oasele sau creierul.
Tratamentul pentru controlul simptomelor usoare, dar continue de lupus, include:
- evitarea expunerii la soare: daca totusi este necesara expunerea la soare se recomanda ca pe zonele
descoperite (picioare, brate, fata) sa se aplice o crema protectoare (atat pentru ultraviolete B cat si
pentru A) cu un factor de protectie solara mai mare de 40
- aplicarea unei creme cu cortizon pentru rash
- administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si repaus fizic pentru durerile articulare
si febra
- administrarea medicatiei antipaludice (medicamente folosite initial in tratarea malariei) pentru tratarea
oboselii, durerilor articulare, rash-ului cutanat si a inflamatiei pulmonare
- administrarea corticosteroizilor in doze mici, daca antiinflamatoarele nesteroidiene nu sunt eficiente
in controlarea simptomatologiei.
In cazul in care simptomatologia este severa si apare posibilitatea afectarii organelor vitale, tratamentul
include:
- corticosteroizi in doze mari, administrate fie oral fie injectabil
- medicamente imnunosupresive (care suprima sistemul imunitar).
Un regim de viata adecvat este esential pentru tratarea lupusului, reducand frecventa si severitatea
puseelor si contribuind astfel la o imbunatatire a calitatii vietii. Acesta include:
- exercitii fizice regulate
- cunoasterea si intelegerea bolii
- evitarea fumatului
- un regim alimentar echilibrat
- suport afectiv din partea anturajului.
acestora. De aceea, medicul va prescrie doza care sa controleze cele mai severe simptome, mentinand
echilibrata balanta risc-beneficiu.
Inca nu se cunoaste daca hormonii din pilulele contraceptive afecteaza lupusul. Femeile cu lupus pot
alege alte metode contraceptive care sa nu implice administrarea de hormoni, cum ar fi prezervativul
sau diafragma.
Profilaxie
Sus
In prezent, lupusul nu poate fi prevenit.
Tratament ambulatoriu
Sus
Un regim de viata adecvat este esential in tratamentul lupusului eritematos sistemic. Pacientul trebuie
sa invete sa recunoasca semnele aparitiei unui nou puseu activ. Acestea pot include cresterea gradului
de oboseala, dureri articulare, rash sau febra.
Stresul poate declansa simptomele de lupus. Controlarea stresului este esentiala:
- simplificarea programului zilnic
- minimalizarea listei cu obligatii
- delegarea altor persoane pentru efectuarea unor obligatii zilnice
- exercitii fizice regulate: o plimbare zilnica poate reduce stresul, imbunatatii starea sufleteasca si poate
ajuta in lupta impotriva bolii
- folosirea tehnicilor de relaxare, cum ar fi meditatia sau yoga, ajuta la calmarea trupului si spiritului.
Oboseala este unul din cele mai comune simptome din lupus. Pentru a lupta impotriva oboselii sunt
indicate:
- repausul fizic: bolnavii cu lupus pot necesita pana la 12 ore de somn pe noapte
- limitarea activitatilor istovitoare
- apelarea la ajutorul altor persoane
- pauze mici si dese la programul zilnic: micsorarea programului de lucru, apelarea la ajutor (bone,
babysitter) pentru responsabilitatile parentale in special pe timpul puseelor
- exercitii fizice regulate: activitatea fizica mentine bolnavul intr-o forma fizica buna; mersul sau inotul
sunt recomandate
- daca depresia este la baza oboselii accentuate, este necesar sa se apeleze de urgenta la un medic
psihiatru pentru tratament.
Ingrijirea pielii: se recomanda folosirea cremelor pe baza de cortizon pentru indepartarea simptomelor
pielii; in cazul in care rash-ul este deranjant sau apar cicatrici inestetice, se poate apela la un machiaj
special ce acopera aceste leziuni.
Ultravioletele (A si B) sunt triggeri pentru aparitia acutizarilor la 70% dintre bolnavii cu lupus.
Ultravioletele B pot agrava rash-ul, durerile articulare sau oboseala. Pentru a minimaliza expunerea la
soare se recomanda:
- evitarea soarelui: daca totusi este necesara expunerea la soare, bolnavul trebuie sa-si acopere mainile
si picioarele, sa poarte o palarie si sa-si aplice creme pentru protectie solara (cu indice de protectie
solara mai mare de 40); crema se va reaplica dupa fiecare inot; unele creme pot irita pielea sau se spala
prea usor
- evitarea plimbarilor in perioada pranzului, cand intensitatea soarelui este maxima.
Un stil de viata adecvat nu numai ca imbunatateste calitatea vietii, dar reduce si frecventa si severitatea
episoadelor acute. Un regim de viata adecvat inseamna:
- exercitii fizice regulate
- cunoasterea si intelegerea bolii
- evitarea fumatului
- un regim alimentar echilibrat
- evitarea expunerii la agenti infectiosi, cum ar fi gripa sau virozele respiratorii, afectiuni ce pot
declansa acutizarea lupusului; vaccinarea pentru Haemophilus influenzae si pneumococ poate fi
recomandata
- control stomatologic regulat
- control oftalmologic regulat
- suport afectiv din partea anturajului.
Femeile de varsta fertila trebuie sa acorde o atentie deosebita problemelor legate de o eventuala sarcina.
Tratamentul ambulatoriu si controalele medicale regulate sunt suficiente pentru managementul
lupusului in forma usoara. Aceste vizite medicale regulate sunt importante pentru depistarea si tratarea
unor eventuale afectiuni de organ.
Anturajul bolnavului cu lupus trebuie sa inteleaga boala acestuia, in ce mod ii afecteaza viata, limitarile
si necesitatile pe care le impune un puseu activ si cum pot sa-l ajute. Gruparile suportive pot fi de
ajutor.
Tratament medicamentos
Sus
Medicamentele nu pot vindeca lupusul, dar pot controla majoritatea simptomelor si pot preveni sau
incetini afectarea organelor vitale.
Deoarece simptomele lupusului sunt produse de inflamatie, antiinflamatoarele nesteroidiene si
antipaludicele sunt de cele mai multe ori suficiente pentru reducerea simptomelor.
Lupusul sever trebuie tratat cu medicamente mai agresive, ce suprima sistemul imunitar al bolnavului,
ca de exemplu corticosteroizii si medicamentele citotoxice. Acestea pot produce efecte secundare
serioase, de aceea va fi necesara monitorizarea atenta a pacientului.
Tratamentul destinat rash-ului cutanat include aplicarea de creme cu protectie solara, evitarea expunerii
la soare, precum si administrarea unor medicamente. Acestea pot da rezultate numai in cazul unora
dintre bolnavii cu lupus si determina efecte secundare in administrarea pe termen lung. Sunt inca in
studiu eficacitatea si siguranta acestor medicamente.
Unele medicamente folosite pentru tratamentul lupusului, precum acetaminofenul si prednisonul, sunt
considerate sigure, astfel incat pot fi administrate femeilor insarcinate. Multe alte medicamente sunt
contraindicate in sarcina. Femeile de varsta fertila trebuie sa consulte un medic inainte de a ramane
insarcinate. Este posibil ca tratamentul cronic pentru lupus sa nu poata fi intrerupt pe parcursul sarcinii
sau sa apara un nou puseu acut, ce va necesita administrarea unui tratament adecvat.
Optiuni de medicamente
In cazul lupusului usor sau a simptomelor care afecteaza calitatea vietii dar nu produc complicatii de
organ, se recomanda:
- antiinflamatoare nesteroidiene
- antipaludice (de exemplu hidroxiclorochina)
- doze mici de corticosteroizi si/sau creme pe baza de cortizon.
In cazul lupusului sever se recomanda:
- corticosteroizi, de exemplu prednison
- medicamente imunosupresive sau citotoxice, de exemplu azatioprina, ciclofosfamida, ciclosporina,
micofenolat mofetil, metotrexat.
Existenta in trecut a unor tromboze (cheaguri de sange) la nivel venos sau arterial (tromboza venoasa
sau arteriala), sau a sindromului anticorpilor antifosfolipidici creste riscul aparitiei trombilor astfel
incat medicul poate recomanda tratament anticoagulant (care subtiaza sangele).
De retinut!
Tratamentul medicamentos pentru lupus are drept scop echilibrarea balantei dintre prevenirea afectarii
organelor vitale, mentinerea unui grad ridicat de calitate a vietii si minimalizarea efectelor secundare.
Va fi necesara monitorizarea atenta atat a evolutiei bolii cat si a efectelor secundare ale medicamentelor
utilizate.
In functie de raspunsul pacientului la medicatie, medicul poate ajusta dozele sau combina
medicamentele, pana la gasirea celui mai eficient tratament.
Simptomatologia lupusului nu poate fi eliminata complet fara aparitia efectelor secundare a
medicamentelor folosite. Medicul va incerca sa echilibreze balanta dintre controlul simptomelor,
prevenirea leziunilor de organ si minimalizarea efectelor secundare a medicatiei. De exemplu,
pacientului i se poate indica o anumita doza dintr-un medicament, care sa controleze suficient lupusul
incat sa previna afectarea organelor vitale, dar care nu va indeparta total simptomatologia; pot persista
simptome usoare ca rash-ul cutanat, dureri musculare sau dureri articulare. Folosirea unor doze
crescute de medicamente in tratamentul pe termen lung, creste riscul aparitiei efectelor secundare ale
acestora. De aceea, medicul va prescrie doza care sa controleze cele mai severe simptome, mentinand
echilibrata balanta risc-beneficiu.
Bolnavii cu lupus pot intra spontan in remisie. Daca acest lucru se intampla medicul curant poate opri
medicatia.
Tratament chirurgical
Sus
Tratamentul chirurgical nu este folosit in lupusul usor sau moderat. Se recomanda numai acelor bolnavi
care au functia renala grav afectata. Transplantul renal (sau dializa renala) este preferat in locul
administrarii unui tratament medicamentos de lunga durata si cu doze mari si efecte secundare serioase.
Daca afectarea renala din lupus nu raspunde la tratamentul cu doze mari de corticosteroizi sau
medicamente imunosupresive, transplantul renal sau dializa reprezinta optiunea cea mai buna.
Din motive necunoscute, evolutia lupusului pe perioada dializei sau dupa transplantul renal este mai
putin severa.
Alte tratamente
Sus
Desi unii bolnavi cu lupus incearca si tratamente alternative (ca diverse diete, uleiuri de peste,
tratament chiropractic) acestea nu s-au dovedit eficiente pentru aceasta boala.
Alte terapii care se axeaza pe relaxare, pot ajuta pacientul sa faca fata unei boli cronice si imbunatatesc
calitatea vietii. Aceste terapii de relaxare includ:
- masajul
- yoga
- imaginatia stimulata.
Tratamente experimentale pentru lupus
Metodele terapeutice aflate in prezent in studiu sunt menite sa altereze functionarea sistemului
imunitar, prevenind astfel progresia bolii. Aceste noi tratamente includ transplantul de celule stem si
terapiile biologice.
Transplantul de celule stem consta in inlocuirea celulelor maduvei osoase afectate de boala, cu celule
noi, sanatoase, denumite celule stem. Aceste celule sunt imature si sunt produse de maduva osoasa. Ele
se pot divide si da nastere astfel la noi celule stem, sau se pot matura rezultand globule rosii, globule
albe si trombocite. Acest tratament si eficienta lui in tratarea lupusului este inca in cercetare.
Tratamentul biologic blocheaza anumite faze ale procesului autoimun din lupus, fara sa suprime
intregul sistem imunitar. Cercetatorii experimenteaza in prezent anumite substante, precum anticorpi si
nucleotide, care blocheaza fazele initiale ale procesului autoimun. Au fost publicate studii asupra a 13
agenti biologici in ultimii ani. Dintre acestea amintim CTLA-4, anti-C5B si CD154. Alte substante
biologice, precum LJP-395, aflate inca in studiu, s-au aratat eficiente in reducerea activitatii bolii.
DHEA este un supliment nutritiv androgenic extras din ignamul slbatic; este eficient numai produsul
farmaceutic nu si planta in forma sa naturala. Rezultatele cercetarilor sunt neconcordante, dar
sugereaza ca DHEA poate reduce simptomatologia lupusului. Cele mai des intalnite efecte secundare
ale DHEA sunt acneea si hirsutismul (cresterea parului facial) la femei si pierderea parului la barbati.
Deoarece acest supliment nutritiv este un hormon, este necesara recomandarea unui medic si evaluarea
nivelurilor sanguine de DHEA la fiecare 6 luni.
Plasmafereza, indepartarea unei parti a sangelui, este rar folosita in tratamentul lupusului, exceptie
facand cazurile grave in care nici un alt tratament nu s-a dovedit eficient. Aceasta metoda terapeutica se
afla inca in studiu.
Administrarea intravenoasa de imunoglobuline poate fi folosita in lupusul care se asociaza cu
distrugerea trombocitelor.