LUPUS ERITEMATOS

DR . LUNGU NICOLETA

- afeciune de etiologie necunoscut

caracterizat prin apariia de reacii
inflamatorii cu localizri multiple i asociat
cu producerea de Ac direcionai mpotriva
Ag nucleare, citoplasmatice i membranare.

 Forma acut reprezint afectarea cutanat a LES (30%

= lupus sine lupo)
Forma subacut este considerat actual tot o form de
afectare cutanat a LES
Forma cronic reprezint forma de LE fr afeciune
sistemic

SEMNE SI SIMPTOME

Acestea variaza mult de la un bolnav la altul.

Semnele generale, prezente in timpul puseelor
bolii, asociaza o febra, o pierdere a poftei de
mancare si o pierdere in greutate.
Manifestarile articulare (artrita acuta, subacuta sau
cronica, sau simple dureri articulare) se gasesc la
90% dintre bolnavi.
In schimb, o osteonecroza (necroza osoasa) nu se
dezvolta decat la 5% dintre ei.

Manifestarile cutanate sunt foarte diverse: eritem al fetei in forma de

aripi de fluture, leziuni de lupus eritematos cronic (placi rosii
continand cruste), vascularita, urticarie,sensibilitate la lumina, cadere
a parului, leziuni de tip degeratura, crestere sau diminuare a
pigmentatiei.
Atingerea renala este o complicatie frecventa (mai mult de 50%
dintre cazuri); ea se manifesta fie prin anomalii urinare simple
(proteinurie, hematurie microscopica), fie printr-un sistem nefrotic si
corespunde unei distrugeri a glomerulilor (glomerulonefrita); ea
poate evolua spre o insuficienta renala.
Sistemul nervos poate, de asemenea, sa fie atins: crize convulsive,
paralizie, migrena, tulburari de comportament in sfarsit, se mai
observa tulburari cardiovasculare(pericardita,miocardita, endocardita
, tromboza arteriala sau venoasa, hipertensiune), respiratorii
(pleurezie) si hematologice (leucopenie, trombopenie,
anemie hemolitica, chiar hipertrofie ganglionara, crestere in volum a
splinei).
Sarcina si perioada de dupa nastere favorizeaza puseele bolii.
Avorturile spontane sunt frecvente.

Investigatii
Lupusul eritematos sistemic poate fi dificil de diagnosticat,
uneori acest proces durand saptamani pana la ani.
Simptomatologia lupusului difera de la o persoana la alta,
astfel incat pot trece ani pana la aparitia acelor simptome
sugestive pentru boala.
La examenul fizic, medicul va cauta prezenta anumitor criterii
de diagnostic.
Aceste criterii sunt folosite pentru a separa lupusul de alte
afectiuni cu simptome asemanatoare.
Prezenta a 4 criterii din cele 11, pune diagnosticul de lupus;
prezenta a 3 criterii din 11 sugereaza prezenta probabila a
lupusului, iar a 2 criterii, posibilitatea aparitiei acestei boli.

Criteriile de diagnostic pentru lupusul eritematos

- rash-ul malar, in forma de fluture, ce cuprinde pometii si radacina nasului
- rash-ul cutanat localizat la nivelul fetei, bratelor, gatului si a toracelui (rash-ul
discoid)
- rash-ul cutanat ce apare dupa expunerea la soare sau ultraviolete
(fotosensibilitate)
- ulceratii ale mucoasei bucale (gurii) sau nazale, de obicei nedureroase
- durere, tumefactie (umflare) si redoare (intepenire) la nivelul articulatiilor,
implicand 2 sau mai multe articulatii (artrita)
- inflamarea membranei ce inveleste plamanii (pleurezie) sau inima (pericadita)
- anomalii ale examenului de urina (cresterea proteinelor, hematii sau cilindri
hematici, celule epiteliale in urina)
- afectare neurologica, de exemplu aparitia convulsiilor sau a psihozei, fara o
cauza aparenta
- afectiuni hematologice cum ar fi scaderea numarului de globule rosii (anemie),
a trombocitelor sau a globulelor albe
- prezenta anticorpilor antinucleari (ANA): un test ANA pozitiv nu pune
diagnosticul de lupus, asociat insa istoricului medical, examenului fizic si
eventual, altor teste, confirma diagnosticul de lupus (anticorpii antinucleari sunt
prezenti si in alte afectiuni)
- teste imunologice ce indica cresterea activitatii autoimune.

Prezenta simptomelor de lupus si a anticorpilor antinucleari sunt de

obicei suficiente pentru diagnosticarea acestei boli.
In cazul in care sunt incertitudini de diagnostic, se vor recomanda
unele din testele de mai jos:
- teste care sa confirme sau infirme prezenta altor anticorpi
- complement seric
- VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) sau proteina C reactiva
- hemoleucograma (numaratoarea completa a celulelor sanguine)
- examen de urina.

Tratament
-lupusul eritematos diseminat necesita o luare in atentie globala a
bolnavului. odihna este utila in timpul puseelor bolii, iar expunerea la soare
este contraindicata.
Formele benigne (in principal cutanate, articulare si pleurale) sunt tratate
cu antiinflamatoare nesteroidiene sau cu aspirina, asociate cu antimalariee
de sinteza.
Uneori este necesara o scurta corticoterapie.
Formele cele mai severe (atingerea sistemului nervos central sau atingerea
renala grava) sunt tratate cu doze mari de corticosteroizi, uneori asociate
cu medicamente imunosupresoare.
Unele cazuri de nefropatii lupice grave care au evoluat spre o
insuficienta renala obliga efectuarea unui tratament prinhemodializa, chiar
recurgerea la un transplant renal. Orice sarcina la o femeie care sufera de
lupus trebuie sa fie considerata ca fiind un mare risc si necesita o
supraveghere deosebita.