Electrocardiograma

O electrocardiograma este indicata pentru:

- evaluarea unei dureri de piept inexplicabile, in special cand se suspicioneaza un posibil
infarct; alte cauze posibile ale durerii de piept ce pot fi diagnosticate printr-o
electrocardiograma sunt aritmiile, hipertrofia unei camere (peretii camerei sunt
ingrosati), inflamatia sacului ce inconjoara inima (pericardita), scaderea fluxului sanguin
catre inima (ischemia)
- monitorizarea activitatii electrice ale inimii
- diagnosticarea hipertrofiei ventriculare
- monitorizarea eficientei si a efectelor secundare ale unor medicamente ce pot afecta
activitatea electrica a inimii
- verificarea functionarii unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare)
implantate in inima cu scopul de a mentine regulat ritmul acesteia.
O electrocardiograma poate fi folosita pentru a evalua simptomele unei afectiuni cardiace
(precum o durere inexplicabila de piept, dispneea, ameteli, palpitatii sau o stare de
slabiciune) sau functia cardiaca, atunci cand exista factori de risc pentru boli cardiace
(precum diabetul zaharat, hipercolesterolemia, fumatul, hipertensiunea arteriala, sau
istoric familial de afectiuni cardiace la varste tinere).
Medicul care efectueaza electrocardiograma trebuie informat asupra medicatiei pe care
pacientul o are prescrisa. Unele medicamente pot influenta rezultatele
electrocardiogramei.
Electrocardiograma este efectuata de obicei de catre un cadru medical, iar rezultatul este
interpretat de catre un medic, precum un internist, un medic de familie, cardiolog sau
chirurg.Pacientul primeste de obicei EKG-ul ca dovada a examinarii sale de catre un
medic. Electrocardiograful este portabil, astfel incat EKG-ul poate fi efectuat, practic,
oriunde. In cazul spitalizarii, pacientul poate fi monitorizat cardiac continuu printr-un
electrocardiograf; acest proces este denumit telemetrie.Inainte de efectuarea EKG-ului,
pacientul trebuie sa-si indeparteze toate bijuteriile si hainele de pe jumatatea superioara
a corpului, de la nivelul mainilor si a picioarelor.
In timpul electrocardiogramei pacientul va sta intins pe o masa sau pe un pat. Zonele de
la nivelul pieptului, mainilor si a picioarelor unde vor fi plasati electrozii, sunt curatate si
eventual rase, pentru a furniza o suprafata curata si neteda. Intre piele si electrozi poate
fi plasat un gel special sau niste mici tampoane imbibate cu alcool sanitar, pentru a
inbunatati conducerea impulsurilor electrice. Pot fi folositi si electrozi de unica folosinta ce
nu necesita gel sau alcool.
In cazul aparatelor mai vechi, electrozii trebuie repozitionati in timpul testarii. Dupa
terminarea investigatiei electrozii si gelul sunt indepartati. Pe durata efectuarii testului,
pacientul nu trebuie sa se miste sau sa vorbeasca, deoarece activitatea musculara poate
influenta rezultatul. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie sa stea intins, nemiscat si
sa respire normal; uneori medicul poate ruga pacientul sa-si tina respiratia pentru cateva
secunde. O electrocardiograma dureaza in medie 5 pana la 10 minute. In unele cazuri,
aceasta perioada se poate prelungi, de exemplu, atunci cand se masoara ritmul cardiac.
De retinut!
Electrocardiograma este o investigatie nedureroasa. Electrozii si gelul pot fi reci atunci
cand sunt aplicati. Pacientul poate simti o senzatie de caldura sau intepatura, atunci cand
zona in care vor fi atasati electrozii este curatata si rasa. Pielea si parul pot fi trase atunci
cand electrozii sunt indepartati, ceea ce poate crea un mic disconfort.
Nu exista riscuri asociate cu efectuarea unei electrocardiograme. Acesta este un test
foarte sigur. In cele mai multe din cazuri, nu exista motive pentru care un pacient sa nu

poata efectua o electrocardiograma.

Electrozii detecteaza numai impulsurile produse de inima. Prin corp nu trece nici un
curent electric provenit de la aparat, deci nu exista riscul de electrocutare.
Electrocardiograma este o reprezentare grafica cu un tipar caracteristic a impulsurilor
electrice generate de inima.
Partile componente ale EKG-ului sunt denumite unda P, complexul QRS, segmentul ST si
unda T:
- unda P reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor superioare (atriile)
- complexul QRS reprezinta inregistrarea activitatii electrice a camerelor inferioare
(ventriculi)
- segmentul ST apare ca o linie dreapta intre complexul QRS si unda T; un segment ST
supra sau subdenivelat corespunde unui muschi cardiac lezat sau care nu primeste
suficient sange
- unda T corespunde perioadei in care ventriculii se relaxeaza din punct de vedere electric
si se pregatesc pentru o noua contractie.

Electrocardiograma

Normal

Frecventa cardiaca (in mod normal este intre 60 si 100 batai pe minut)
si ritmul sunt regulate. Activitatea atriilor este normala.
Unda P, complexul QRS si unda T sunt normale.
Segmentul ST nu este supra sau subdenivelat.
Un EKG normal nu exclude posibilitatea existentei unei afectiuni
cardiace. Din acest motiv electrocardiograma trebuie interpretata in
contextul simptomatologiei, istoricului medical, examenului clinic si,
daca este necesar, a altor investigatii.

Anormal

Cand apar modificari EKG inseamna existenta unei afectiuni cardiace.

In unele cazuri EKG-ul deceleaza anomalii numai in timpul efortului
fizic sau atunci cand apar simptomele. In aceste cazuri este necesara o
forma speciala a electrocardiogramei denumita EKG de efort.
Ritmul cardiac. Exista mai multe feluri de aritmii cardiace. O
frecventa cardiaca sub 60 de batai pe minut este denumita bradicardie.
O frecventa cardiaca peste 100 de batai pe minut este denumita
tahicardie. Tahicardiile includ un ritm rapid, neregulat cu origine in
ventriculi (fibrilatie ventriculara), sau un ritm rapid regulat cu pornire
in atrii (flutter atrial). Tot in categoria aritmiilor intra si anomaliile de
conducere a impulsurilor electrice.
Boala coronariana si infarctul miocardic. Daca arterele coronare ce
furnizeaza sangele muschiului cardiac sunt blocate, acesta primeste
mai putin oxigen decat are nevoie, determinand aparitia ischemiei sau
chiar a necrozei (moartea muschiului cardiac). Aceasta leziune apare
pe electrocardiograma. Semnele precoce de ischemie cardiaca
(scaderea fluxului sanguin coronarian) sunt reprezentate de
subdenivelarea segmentului ST. Semnele precoce de infarct miocardic
sunt reprezentate de supradenivelarea segmentului ST. In timp, dupa
infarct, unda Q a complexului QRS apare mai adanca pe EKG.
Hipertrofia cardiaca (ingrosarea peretilor camerelor). Unele
modificari ale EKG-ului sugereaza ingrosarea muschiului inimii la
nivelul uneia sau a mai multor camere. Afectiunile ce pot determina
aparitia hipertrofiei sunt hipertensiunea arteriala, boala coronariana,
cardiomiopatia si bolile valvulare.

Inflamarea inimii. Un segment ST supradenivelat apare si in cazul

inflamarii muschiului inimii (miocardita) sau a sacului ce inconjoara
inima (pericardita).
Modificari chimice (dezechilibre electrolitice). Activitatea normala
a inimii depinde de nivelurile sanguine normale, ale unor substante
chimice (denumite electroliti), cum sunt calciul si potasiul. Niveluri
crescute sau scazute ale acestor electroliti, determina aparitia
anumitor aritmii, precum modificari ale undei P, ale complexului QRS
sau a undei T.
Medicamentele. Anumite medicamente administrate pentru afectiuni
cardiace sau de alta natura pot determina modificari ale EKG-ului.
Factorii ce pot interfera cu acuratetea testarii si rezultatul acesteia sunt:
- defecte ale electrocardiografului sau interferente electrice datorate impamantarii
necorespunzatoare sau datorate altor aparate electrice aflate in vecinatate
- atasarea
necorespunzatoare
a
electrozilor
la
piele
- daca
pacientul
vorbeste
in
timpul
testarii
- efort
fizic
important
inaintea
efectuarii
testarii
- anxietate
sau
aparitia
dispneei
- plasarea gresita a electrozilor.
Un segment ST supradenivelat sau o unda T negativa, ce dispar la efort, pot sa apara la
rasa neagra.
De retinut!
Daca se efectueaza o electrocardiograma in timpul unui infarct miocardic, aceasta poate
sa apara initial normala sau nemodificata fata de alte EKG-uri anterioare; de aceea,
electrocardiograma trebuie repetata (denumite EKG-uri seriate) la cateva ore sau zile;
aceasta trebuie coroborata cu analize sanguine specifice pentru leziunile muschiului
cardiac.
Exista cateva tipuri specifice de electrocardiograme precum telemetria, monitorizarea
ambulatorie a EKG-ului (Holter) si electrocardiograma de efort:
- telemetria si monitorizarea Holter sunt folosite pentru urmarirea continua a EKG-ului in
timpul
spitalizarii
sau
la
domiciliu
- telemetria este folosita in timpul spitalizarii; ea necesita atasarea a cel putin doi
electrozi conectati la un aparat de dimensiuni mici, ce poate fi plasat in buzunar; acest
aparat emite un semnal ce va fi captat si afisat de un sistem central de monitorizare;
anomaliile de ritm cardiac sunt inregistrate si pot declansa o alarma la aparitia lor
- monitorizarea Holter inregistreaza continuu activitatea inimii timp de 24 pana la 48 de
ore,
in
timp
ce
pacientul
isi
desfasoara
activitatile
zilnice
- electrocardiograma de efort este folosita pentru decelarea modificarilor ce apar in
timpul efortului.
Inainte de a efectua o electrocardiograma de efort se face una in repaus, deoarece
anumite anomalii ce apar in timpul efortului sunt mai greu de interpretat. De asemenea,
EKG-ul de repaus poate decela un flux sanguin coronarian scazut, facand astfel
periculoasa efectuarea unei electrocardiograme de efort.
O parte dintre medici recomanda efectuarea unei electrocardiograme martor tuturor
pacientilor peste 35 de ani, pentru a putea compara modificarile ulterioare. Aceasta
elctrocardiograma martor este utila in special persoanelor cu factori de risc pentru
afectiuni cardiace.Uneori apar modificari EKG numai in timpul efortului sau a
simptomelor. Pentru a detecta aceste modificari se efectueaza o electrocardiograma de
efort sau Holter. Electrocardiograma Holter este o monitorizare continua a activitatii

cardiace printr-un mic electrocardiograf portabil. Electrocardiograma de efort se

realizeaza in timpul exercitiilor fizice.Este posibil ca dupa efectuarea unei
electrocardiograme sa fie necesare si alte investigatii pentru a pune un diagnostic cert.