Nouras Ramona Mihaela, anul I, seria I, grupa 3

Teoriile Motivatiei

Motivatia este procesul psihic reglator ce constituie ansamblul mobilurilor interne ale
conduitei ce se cer satisfacute si care declaseaza actiunea. Astfel, ea este o parghie importanta in
procesul autoreglarii individului, denumita si o forte matrice a intregii sale dezvoltari pshice si
umane. Esential pentru aceasta este faptul ca ea instiga, impulsioneaza, declanseaza actiunea, iar
actiunea, prin intermediul conexiunii inverse, influenteaza insasi baza motivationala si dinamica
ei.
Motivatia sta la baza comportamentului uman si raspunde intrebarii ,, de ce?, astfel ca este
determinat motivul pentru care un individ a actionat intr-un anume fel si ce a urmarit prin faptele
sale, cat si daca le va repeta sau nu. Prin aflarea nevoilor psihologice ale unei persoane se pot
identifica elemente esentiale in ceea ce priveste predictia viitorului sau comportament.
Intrucat acest mecanism influenteaza intr-o masura mare conduita umana si prin
intermediul lui se poate ajunge la accesarea personalitatii individului, motivatia a fost de-a lungul
timpului mult controversata din perspectiva teoriilor care s-au emis pe seama ei. Astfel, se gasesc
in literatura de specialitate o multitudine de teorii care fie apropie motivatia prea mult de
instincte si de latura biologica a omului, fie paseste dincolo de nevoile personale, fiind vazuta ca
un mecanism superior.

Teoria Instinctului
Aceasta teorie a aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea
cand, psihologii William James si William McDougall au sustinut ca ceea ce ajuta oamenii sa
supravietuiasca si ceea ce determina comportamentul lor social sunt instinctele. Ulterior, cei doi
au extins gama acestor instincte, astfel ca au ajuns sa se indeparteze destul de mult de latura
biologica.

S-a ajuns la concluzia ca exista si instictele sociale precum dragostea, mila sau modestia,
iar mai tarziu a fost chiar realizata o lista ce cuprindea 12 instincte bazale printre care foamea,
nevoia de sex si nevoia de afirmare de sine. Au existat insa si alti autori care au continuat sa
complete lista respectiva astfel incat s-a ajuns la o multitudine de nevoi care se puneau pe baza
instinctului, dar care nu mai aveau nicio legatura cu partea biologica.
Au aparut asadar reactii impotriva acestei teorii prin care se reprosa faptul ca ea nu ofera
un mod de predictie al comportamentului, ceea ce se presupunea ca intra in atributiile motivatiei.
Teoria instinctului realiza niste explicatii circulare in urma carora nu erau relevate informatii
explicative in legatura cu conduita umana. In plus, o alta critica a fost aceea conform careia
exista instincte identice in cadrul aceleiasi specii, asa-numitele ,,patternuri fixe de actiune care
se pot observa la toti indivizii din specia respectiva, insa comportamentul uman este mult prea
complex pentru a fi explicat prin simple instincte.
Concluzionand, aceasta teorie are importanta sa, intrucat ia in considerare atat latura
biologica a fiintei umane, cat si cea sociala, respectiv nevoile psihologice superioare, problema
fiind insa incadrarea celor din urma in categoria instictelor.

Teoria reducerii impulsului

Aceasta a fost formulata in anii 1930 de catre psihologul Clark Hull care spunea ca
impulsurile primare provoaca o anume excitatie/tensiune in urma carora comportamentul este
activat. Totodata, prin asociere exista si instincte dobandite in urma carora oamenii invata
raspunsuri care reduc aceste impulsuri. Astfel, Clark L. Hull a dat o alta directie explicatiilor
conexioniste ale nvatarii, prin teoria reducerii sistematice a tensiunii, pornind de la faptul ca
organismul se afla ntr-o stare de dezechilibru cu ambianta.
Teoria reducerii impulsului s-ar putea aplica in multe situatii care implica impulsuri
fiziologice, insa apare si o limitare a acesteia atunci cand se ia in considerare faptul ca uneori
oamenii reactioneaza mai degraba pentru a creste tensiunea care actioneaza asupra lor decat
pentru a o diminua. Spre exemplu, atunci cand unor persoane le este foame, ei au rabdarea de a
pregati o masa mai sofisticata si consumatoare de timp pentru a-si reduce impulsul, cu toate ca

acest lucru poate fi realizat si prin actul de a manca ceva la intamplare care va diminua starea de
foame.
Hull introduce conceptul de variabile intermediare, prin care ncearca sa formuleze legi
precise ale nvatarii, care constau din starile persistente ale organismului plasate ntre receptie si
executie. n procesul nvatarii performanta poate suferi scaderi, ca urmare a inhibitiei reactive,
provocate de oboseala sau durere si care dispare prin odihna.
La fel ca si in cazul teoriei instinctului, criticile primite insista pe faptul ca personalitatea
omului este o structura bio-psiho-socio-culturala, acesta nerezumandu-se la a fi o simpla fiinta
biologica. Astfel, cu toate ca exista nevoi biologice comune, ele sunt satisfacute in mod diferit,
din prisma unor factori, precum mediul, educatia, cultura, dar si trasaturile de personalitate.

Teoria homeostazica
Aceasta teorie presupune ideea conform careia actiunile umane sunt motivate de principiul
homeostaziei, ceea ce inseamna pastrarea conditiilor interne ale organismului la un nivel
constant. Astfel, individul va actiona pentru a isi satisface nevoile bazale, caci fara acestea
organismului ii este imposibila supravietuirea.
Problema apare in momentul in care aceasta perspectiva ramane la un stadiu simplist, chiar
daca importanta ei nu este de contenit din pricina faptului ca nu se poate contesta ca omul
actioneaza in primul si in primul rand pentru satisfacerea nevoilor primare. Cu toate acestea,
teoria homeostaziei nu aduce explicatii pentru comportamentele superioare, mai complexe care
sunt in relatie directa cu nevoi specific umane respectiv cele estetice, de realizare si asa mai
departe.

Teoria lui Henry Murray

Aceasta teorie a aparut in urma preocuparii lui Henry Murray in ceea ce priveste motivatia
intre anii 1930-1960. El era de parere ca o nevoie este de fapt o stare de pregatire pentru
conceperea raspunsului intr-un anumit mod in anumite circumstante. El considera ca starile
interne de dezechilibru determina comportamentul, conceptie care a stat la baza teoriei concepute
de psihologul american.

Contributia cea mai importanta a lui H.Murray, sub aspect teoretic si in domeniul cercetarii
personalitatii, o reprezinta delimitarea conceptului de nevoie (trebuinta) pentru a explica
motivarea si directionarea comportamentului. Nevoia reprezinta, in conceptia lui Murray, un
construct ipotetic care are o baza fiziologica ce organizeaza si directioneaza procesele
intelectuale si abil itat ile perceptive ale s u b i e c t u l u i . Trebuintele pot aparea in urma unor
procese interne ale organismului, dar si d i n evenimentele mediului extern. Cu toate acestea,
indiferent de originea trebuintelor, acestea cresc nivelul de activism, iar organismul tinde sa le
reduca prin satisfacerea trebuintei.
El a impartit trebuintele in doua categorii si anume: trebuinte primare, numite si visceroorganice( foame, sete, sex, evitarea durerii) si trebuintele secundare sau psihogene. Cele din
urma nu sunt mai p u t i n importante decat cele primare, dar apar dupa acestea, referindu-se la
satisfactii de natura intelectuala si emotionala.
Acesta a realizat o lista cu 20 de trebuinte psihogene, fara a le ierarhiza, intrucat era de
parere ca nu este un lucru impus ca toti oamenii sa aiba aceste nevoi, si chiar si daca exista nevoi
similare, acestea sunt organizate cu totul altfel in functie de gradul de evidenta si importanta in
cadrul personalitatii fiecaruia.
1. Dominanta se reflecta in nevoia de a controla mediul incojurator, de a da o directie si de a
exercita o influenta asupra comportamentul celorlalti prin sugestie, seductie, persuasiune sau
comanda. Totodata apare nevoia de a restrange, interzice sau de a redirectiona
un comportament.
2. Deferenta reprezinta nevoia de a admira sau sustine o persoana considerata superioara.
Nevoia de a se conforma unor traditii.
3. Autonomie nevoia de independenta, de a rezista constrangerilor si restrictiilor si de a
actiona in acord cu propriille impulsuri. Nevoia, de a se opune convenientelor. Nevoia de a
evita influenta unor personalitati considerate dominatoare.
4. Agresivitate = nevoia de a depasi opozitia celorlalti prin forta, de a lupta si de a ii depasi pe
cei din jur apeland la forta. Totodata este nevoia de a pedepsi, de a deprecia, umili, ridiculiza.
5.
6.

7.
8.
9.

Supunere nevoia de a accepta injurii, blamari, critica si pedeapsa concomitent cu nevoia

de a-si admite propria inferioritate, propriile greseli si limite.
Realizare ~ nevoia de a indeplini sarcini dificile, de a depasi obstacole si de a atinge
standarde ridicate in activitate. Tendinta de a rivaliza cu ceilalti, de a stapani, manipula,
organiza obiecte, persoane, idei.
Nevoia de stimulare = nevoia de a cauta si de a obtine satisfactii de pe urma unor impresii
senzoriale.
Exhibitie= nevoia de a face impresie, de a fi vazut si auzit, de a fi admirat sau nevoia de a
soca sau uimi
Nevoia de joc (ludica) = nevoie de a reactiona din placere fara prezenta unui scop anume.
Nevoia de a rade, de a glumi, de a acorda timp unor activitati sportive, de a dansa, de a avea o
viata sociala intensa.

10. Afiliere = nevoia de a fi apreciat si de a castiga afectiunea celor din jur. Nevoia de a adera si
de a ramane in cadrul unui grup, dar si nevoia de a fi loial prietenilor.
11. Respingere - nevoia de a se separa de persoane apreciate negativ. Nevoia de a abandona,
exclude, rejecta sau de a ramane indiferent fata de o persoana considerata inferioara.
12. Nevoia de suport = nevoia de a fi sustinut, ajutat, protejat, iertat, consolat, incurajat de
afectiunea unei persoane.
13. Ingrijire si acordare de ajutor- nevoia de a acorda simpatie, de a gratifica nevoile altor
persoane neajutorate; Nevoia de a ajuta, ingriji, sustine, consola, trata etc.
14. Nevoia de evitare a inferioritatii- nevoia de a evita umilirea, de a iesi din situatiile jenante
sau de evitarea conditiilor care pot pune subiectul intr-o postura neplacuta. Retinerea de la
unele activitati datorita fricii de esec.
15. Nevoia de aparare- nevoia de a se autoapara de atacuri, critici, blamare. Nevoia de a
justifica o actiune gresita,un esec sau o umilinta pentru apararea Ego-ului.
16. Nevoia de contracarare= nevoia de a echilibra o actiune esuata cu o alta actiune pentru a
mentine stima de sine si autorespectul la un nivel inalt.
17.
Nevoia de evitare a durerii = nevoia de a evita, de a se proteja de situatiile periculoase
si nevoia de de a-si lua masuri de precautie.
18.
Nevoia de ordine- nevoia de a pune lucrurile la locul lor, de organizare,de echilibru;
nevoia de a pastra o atmosfera ingrijita si igienica.
19.
Nevoia de intelegere- nevoia de a se dezvolta in plan cognitiv, deci a pune intrebari si
de a primi raspunsuri; nevoia de a analiza, generaliza si de a emite judecati si rationamente.
20. Sexualitate = nevoia de a initia si mentine o relatie erotica care sa stimuleze sexual.

Murray a aratat ca nu este obligatoriu ca toate aceste trebuinte sa se manifeste la toate

persoanele caci pot exista oameni care au trait doar unele dintre ele sau chiar deloc. Unele din
aceste trebuinte sunt congruente unele cu altele, in timp ce altele se afla in opozitie.
In concluzie, H.Murray considera ca omul este partial determinat de nevoi biologice si
partial de mediu, admitand astfel un anume grad de libertate a vointei si ca scopul existentei nu
este reprezentat de o stare lipsita de tensiune, ci de satisfactia izvorata di n reducerea tensiunii.

Bibliografie

Anitei M. (2010), Fundamentele Psihologiei, Editura Universitara,

Bucuresti
Zlate M.(2009), Fundamentele Psihologiei, Editura Polirom, Iasi
Manual de psihologie, clasa a X-a
http://www.scrigroup.com/educatie/psihologie-psihiatrie/Teoriapersonalitatii-la-Henry63127.php