Istoria inflatiilor

Cresterea preturilor de consum se afla n ultimul deceniu ntr-o continua scadere. La

sfrsitul anului 1992 pe ansamblul tarilor dezvoltate cresterea anuala a preturilor de consum a
atins 3,25%, nivelul cel mai scazut dupa anii '60. Acest fapt este aratat n tabelul ce oglideste
evolutia preturilor de consum n aceste tari.
Ritmurile n care se manifesta inflatia n tarile dezvoltate evidentiaza o diminuare
continua, o stabilitate linistitoare. Dar nu trebuie sa uitam ca o crestere de 3% anual, nseamna
o sporire a preturilor de 20 ori ntr-un secol.
1987

1988

1989

1990

Armenia
Azerbaidjan
Albania
Belarus
Bulgaria
Croatia
Cehoslovaci
a
Cehia
Estonia
Gruzia

1992
824,5

1993
3731,8

1994
5273,4

1996
6

1997
25

1664,4
2,6
2220
96
97,5

1995
175,
6
411,7
7
709
62
2,1

912,6
225,2
969
91,3

1129,7
85
1188
69,4
1516

53
123
3,5

42,1
63,8
1082,9
3,6

8,8

1,7

2,5

6,4

23,8

105,6
35,8
83,5
338,6

0,1

0,2

1,4

10,8

61,2

10

210,6
78,5

1069
887,4

20,8
89
3125,4

10
47,8
17271,
5

9,1
23,9
169,
3

117,4
124,4
224,7

6146,6
951,3
1020,5

109
410,4

35
72,1

25
36,5

70,3
170,2
92,7

43
210,4
1353

35,3
256,1
896

32,3
136,7
302

1209,7
23

23
32,3
4734,9
22,5

13,4
19,8
891
18,8

27,8
32,3
190,
2
9,9
12,6
376
28,2

Iugoslavia
Letonia
Lituania

120,8

Polonia
Romnia
Rusia

22,2
0,9

Slovacia
Slovenia
Ucraina
Ungaria

1991
100,3

194,1

60,2
2,2

15,7

1239,9

251,1
1,1

583,1

585,8
5,1

16,9

29

91,2
34,2

14,9
154,8
14,8

11,8
59,1
27,6

5,8
9,9
40
23,6

6,1
8,4
10,1
18,3

6,7
8

10000
5000

1990

1992

1994

1996

1998

Armenia

Azerbaidjan

Albania

Belarus

Bulgaria

Croatia

Cehoslovacia

Cehia

Estonia

Gruzia

Iugoslavia

Letonia

Moldova

Polonia

Slovacia

Slovenia

Lituania
Romnia

Rusia

Ucraina

Ungaria

10,7

19,9
38,8
47,8

15000

1988

21,3
5,7

8,4
8,4

20000

0
1986

8,5
11,2

1998

2000

14,3

Un precursor istoric al hiperinflaiei este rzboiul, care distruge stocul de capital al

unei economii i i micoreaz dramatic producia, iar politicile fiscale greite abordate au dus
aproape sigur ctre o criz monetar.
Ungaria: Rata inflaiei din Ungaria n perioada august 1945- iulie 1946 era de 217%
pe zi, n condiiile n care Ungaria era devastat de Al Doilea Rzboi Mondial. n acest
interval, preurile se dublau la 15 ore din cauza inflaiei.
Zimbabwe: Rata inflaiei din Zimbabwe n martie 2007 noiembrie 2008 a fost de
98% pe zi, survenit dup reforma agrar din 2000, cnd o parte mare din pmnturi au fost
expropriate i oferite populaiei de culoare. Preurile se dublau la fiecare 25 de ore n acea
perioad n Zimbabwe.
Iugoslavia: Rata inflaiei din Iugoslavia a fost de 65% n perioada aprilie 1992
ianuarie 1994 pe zi, preurile dublndu-se la fiecare 34 de ore. Prbuirea URSS a avut un
impact major asupra rolului internaional al Iugoslaviei, producia scznd dramatic.
Grecia: Rata inflaiei din Grecia a fost de 18% pe zi din mai 1941 pn n decembrie
1945, preurile dublndu-se la fiecare 4 zile i 6 ore. Bugetul Greciei a ajuns de la un surplus
de 271 de milioane de drachma (moneda naional greceasc din acea perioad) n 1939, la un
deficit de 790 de milioane de drachma, n 1940, din cauza celui de-Al Doilea Rzboi Mondial
i scderii comerului din acea perioad.
China: Rata inflaiei din China a fost de 14% pe zi ntre octombrie 1947 i mai 1949,
ca urmare a crizei surveite dup cel de-al Doilea Rzboi Mondial. n acest interval, preurile
se dublau n China la fiecare 5 zile i 8 ore.
450%
400%
350%
300%
250%

0.98
0.65
0.05
0.14

200%
150%
100%

217%

50%
0%

0.18

Peru: Rata inflaiei din Peru a fost de 5% pe zi ntre iulei 1990 i august 1990, preurile

dublndu-se la fiecare 13 zile i 2 ore. Inflaia a venit ca o urmare a msurilor de austeritate

impuse de FMI, din cauza crizei financiare din America Latin.
Actiunile anti-inflationiste ce vizeaza cererea pot avea la baza, dupa
caz, instrumente ale politicii monetare, ale politicii financiare
(bugetare) sau ale politicii veniturilor.
1. Politica monetara (si de credit) urmareste in acest cazreducerea
masei monetare in circulatie, in principal prin: reducerea creditelor (indirect prin majorarea
ratei dobanzilor sau direct prin limitarea administrativa a creditelor) sau cresterea rezervelor
minime obligatorii. Tot aici s-ar putea include si reforma monetara. Aceasta presupune
devalorizarea absoluta a monedei nationale urmata apoi de revalorizarea acesteia in raport cu
monedele internationale si bunurile existente.
2. In masura in care statul a fost angajat in declansarea procesului inflationist masurile
de politici financiare (bugetare), cu cele doua componente ale sale: politica fiscala si politica
cheltuielilor publice, trebuie sa fie preponderente. Aici avem in vedere: eliminarea sau cel putin
reducerea deficitului bugetar, respectiv acoperirea eventualului deficit prin mijloace
neinflationiste. Reducerea deficitului bugetar poate fi realizata prin:
o reducerea cheltuielilor publice;
o cresterea veniturilor bugetare;
o
contractarea unor imprumuturi publice (asigura diminuarea masei monetare si un
control mai mare a cererii solvabile).
3. Politica veniturilor are mai multe componente, principale fiind urmatoarele:
- Indexarea - reprezinta o masura de protectie a categoriilor cu venituri fixe impotriva
principalei consecinte a inflatiei, respectiv scaderea puterii de cumparare, si nu o masura
antiinflationista. Ea se aplica in toate tarile si presupune cresterea veniturilor proportional cu
evolutia inflatiei.
- 'Inghetarea' preturilor si a salariilor pentru o anumita perioada de timp - nu reprezinta
nici ea o masura antiinflationista, urmarind doar asigurarea unui ragaz pentru a putea fi pregatite
si implementate masuri antiinflationiste propriu-zise, respectiv pentru ca aceste masuri sa
ajunga in stadiul de manifestare a efectelor.
- Controlul preturilor prin masuri administrative - are o eficienta redusa, putand in
general numai amana momentul declansarii unor miscari de pret si riscand a accentua
fenomenul inflationist in momentul liberalizarii preturilor, ca si crearea unei penurii de produse
pe piata.
Lichidarea sau cel putin diminuarea inflatiei prin utilizarea unei unice masuri nu este posibila,
fiind necesare aplicarea unor pachete de masuri coerente si interdependente.