Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vederea binoculara
Globii oculari se gasesc la o distanta de 50-60mm unul de celalalt.
Datorita separarii orizontale , imaginea unui obiect nu este perceputa identic
de cei doi ochi. Cele doua imagini usor diferite sunt fuzionate cortical intr-o
imagine unica tridimensionala, numita imagine stereoscopica. Fuzionarea
corticala a imaginilor realizeaza vederea binoculara.
Motilitatea oculara este asigurata de 4 muschi drepti:superior, inferior,
extern, intern si 2 muschi oblici mare-superior si mic-inferior. Toti muschii
au insertie in varful orbitei si anterior: in vecinatatea limbului la 5,5 7,7
mm de limb.
Inervatia muschilor:
nervul III inerveaza dreptul superior, dreptul inferior, dreptul intern,
oblicul mic, ridicatorul pleoapei superioare, muschiul ciliar, muschiul
sphincter irian
nervul IV : oblicul mare
nervul VI: dreptul extern.
Gradele vederii binoculare
I.
Vederea simultana este primul stadiu al vederii binoculare si consta
in perceptia simultana a imaginii de catre ambii ochi.
II. Vederea fuzionata (6o divergenta si 35o convergenta) reprezinta
fuziunea corticala a celor doua imagini percepute simultan; este
fundamental vederii binoculare.
III. Vederea stereoscopica este perceptia obiectelor in relief si
localizarea lor in spatiu.
Tulburarile vederii binoculare
1. Diplopia vederea dubla
Mecanisme compensatorii pentru diplopie:
- neutralizarea este un fenomen de inhibitie, la nivel cortical, a imaginii
unui ochi. Aceasta este anulata partial sau total. Consecinta neutralizarii
este ambliopia care reprezinta diminuarea acuitatiii vizuale, in lipsa
oricarei leziuni organice la nivelul globului ocular.
- ambliopia
1
2.
3.
Cauzele pot fi :
factori genetici predispozanti : ereditate, teren nevrotic
factori oculari: vicii de refractie, anizometropia, afectiuni oculare care
determina scaderea acuitatii vizuale a unui ochi (leziuni ale nervului
optic, cataracta, afakie, leucoame)
factori anatomici: musculoligamentari, distanta interpupilara prea mare
sau prea mica
dissinergie acomodatie/convergenta
alti factori: hipo/hiperexcitabilitatea corticala, tulburari in dezvoltarea
optomotorie.
Clinic se descriu ochiul strabic (deviat) si ochiul fixator (dominant),
care priveste drept inainte. Aceasta forma de strabism apare in copilarie si are
urmatoarele caracteristici: motilitatea oculara este normala in toate directiile
privirii, nu prezinta diplopie, unghiul de deviatie este acelasi in toate
directiile privirii, deviatia primara este egala cu deviatia secundara. Deviatia
primara este deviatia ochiului strabic, iar deviatia secundara este deviatia
ochiului fixator cand acesta este acoperit si ochiul strabic devine fixator.
Dupa directia deviatiei, strabismul concomitent poate fi convergent (in
hipermetropie) si divergent (in miopie) ca forme orizontale, dar si
sursumvergent (directia sus) si deorsumvergent (directia jos) ca forme
verticale mai rare.
Principii de tratament
1.
Tratament optic, facut prin corectie optica, conform
refractometriei, dupa administrare de cicloplegice. Se va prescrie corectie
optica optima pentru miopi si astigmatisme. Hipermetropiile mici (< 3D) pot
fi lasate necorectate, in timp ce pentru cele medii si mari se va prescrie
corectia ce asigura acuitatea vizuala maxima.
2.
Tratamentul pleioptic cuprinde masuri de dezambliopizare a
ochiului ambliop.
3.
Tratamentul ortoptic consta in reducerea vederii monoculare si
stereoscopice, precum si restabilirea fuziunii si combaterea neutralizarii.
4.
Tratamentul prismatic se efectueaza in scopul prevenirii
tulburarilor vederii binoculare, plasand prismele cu varful in sensul deviatiei.
Valoarea prismelor prescrise este in functie de marimea deviatiei,
prescriindu-se aproximativ 2/3 din valoarea deviatiei maxime. Prismele nu
modifica prin ele insele deviatia strabica, dar intaresc si normalizeaza
vederea binoculara, existand astfel suportul mentinerii ortoforiei.
4
5.
Tratamentul chirurgical este indicat cand unghiul de deviatie
o
este peste 25 , reprezentand o etapa intre tratamentul optic si cel ortoptic.
DuPa varsta de 15-16 ani, se opereaza doar in scop estetic, deoarece vederea
binoculara nu mai poate fi restabilita. Operatia urmareste intarirea actuiunii
unui muschi sau slabirea actiunii muschiului antagonist.
Strabismul paralitic
Strabismul paralitic este deviatia permanenta a globului ocular datorata
paraliziei unui muschi sau grup de muschi oculomotori, dar in cele mai
frecvente cazuri exista lezarea nervului care inerveaza muschiul sau grupul
de muschi afectati. Leziunea se gaseste astfel la nivelul sistemului nervos, pe
traiectul nervului, intre trunchiul cerebral si orbita.
Cauzele pot fi : infectioase (sifilis, TBC, encefalite, toxiinfectii),
metabolice (avitaminoze, diabet, boala Basedow, anemii), intoxicatii (cu Pb,
Co, H2SO4, barbiturice, alcool), leziuni vasculare (hemoragii, tromboze,
anevrisme), tumori ale sistemului nervos, traumatisme, leziuni degenerative
si inflamatorii (scleroza multipla, tabes, siringomielie).
Subiectiv se intalnesc : diplopia, falsa proiectie si tulburari reflexe.
Diplopia (vederea dubla) este simptomul principal care atrage atentia
bolnavului ; in formele fruste poate fi singurul simptom. Pentru a constitui
simptomul unei paralizii oculomotorii, rebuie sa fie binoculara. Diplopia este
de doua feluri : omonima, atunci cand imaginea falsa este de aceeasi parte cu
ochiul deviat si heteronima (incrucisata), atunci cand imaginea falsa se afla
de partea opusa ochiului deviat.
Exista si diplopie verticala, in paralizia de muschi ridicatori si
coboratori. La adult, diplopia poate persista pe toata durata paraliziei, iar
uneori, in timp, poate aparea neutralizarea. La copii, diplopia este frecvent
neutralizata.
Falsa proiectie si localizare a obiectelor in spatiu consta in aprecierea
eronata a obiectelor in spatiu. Localizarea obiectului va fi totdeauna in
directia muschiului paralizat.
Tulburarile reflexe sunt consecinta diplopiei si falsei proiectii, cu
dezorientarea bolnavului in spatiu, ameteala, greata, varsaturi si dispar sau se
amelioreaza cand bolnavul inchide un ochi.
Obiectiv apar : deviatia globului ocular, limitarea miscarilor in sfera de
actiune a muschiului paralizat si pozitie vicioasa a capului.
5
Nistagmusul
Nistagmusul este o miscare oscilatorie de du-te vino repetitiva,
involuntara a ochilor. In functie de tipurile clinice si cauze poate fi clasificata
in :
Pendular in acest tip amplitudinea miscarii este egala in toate
directiile ;
Bifazic are o faza lenta si o contrafaza rapida. Directia nistagmusului
este data de directia componentei rapide (ex.:drept, stang, in sus, in jos,
rotativ) ;
Mixt prezinta nistagmus pendular in pozitie primara si nistagmus
bifazic in pozitie laterala.
Nistagmusul poate avea urmatoarele cauze :fiziologic ; dezechilibru
motor ; oculare.
Nistagmusul fiziologic
Nistagmusul end-point este un nistagmus fin bifazic, cu frecventa
moderata, ce apare cand ochii sunt in pozitii extreme ale privirii.
Nistagmusul optokinetic este un nistagmus indus de stimulii in
miscare, repetitor, ce apar in campul vizual (ex. :cand privim pe fereastra
unui tren in miscare). Este util pentru detectarea pacientilor care simuleaza
orbirea sau pentru testarea acuitatii vizuale la copiii foarte mici.
Nistagmusul vestibular este un nistagmus bifazic cauzat de excitatii
speciale ale sistemului vestibular (termice, galvanice, prin rotatie).
Nistagmusul prin dezechilibru oculo-motor
7