PORTOFOLIU

Evaluare i intervenie la
persoanele cu cerine speciale

Mrza Marcel
PCP, Anul 2, Gr.1

Studiu de caz

I. Date biografice i de identificare a cazului

Nume i prenume: Sorocianu Matei

Data i locul naterii: 12.03.2004, judetul Galai
Vrsta : 12 ani
Sex: Masculin
Climatul familial: relatiile interfamiliale sunt armonioase, bazate pe intelegere, pe cresterea si
dezvoltarea echilibrat a copilului, fiind observabil o preocupare a parintilor pentru dezvoltarea
copilului din toate punctele de vedere. Mama este nv toare, iar tatl este agent de vnzri, ns
de menionat faptul c prinii se afl n proces de divor . Persoane influente din afara familiei: sora
mamei i petrece o zi pe sptmn cu el, acesta fiind foarte ata at de ea.

Conditii socioeconomice si culturale in familie: condiiile socioeconomice, respectiv cele

materiale sunt mediu-ridicate, condiiile de dezvoltare i educa ionale fiind propice pentru copil.
Matei are la dispoziie toate cele necesare pentru a-i dezvolta abilit ile i pentru a- i ocupa spa iul
timpului rezervat pentru joac i recreere.

Evenimente importante din biografia subiectului: Din momentul n care prinii horsc s
divoreze, iar tatl pleac din cas i se mut la prin ii lui, copilul a nceput s aib stri i reac ii
nervoase cu o frecven relativ ridicat. Acesta devine mai pu in implicat n activit ile pe care le
obinuia s le fac n timpul liber, atunci cnd acestea erau realizate cu tatl su, activit i precum
ieitul n parc sau pe falez, singura persoan cu care accept s mai ias, fiind mtu a sa.
n urm cu doi ani, atunci cnd prinii au decis s divor eze, iar tatl a plecat, a fost nevoit s
fie transferat la o alt coal, deoarece pu eele nervoase au determinat prin ii celorlal i copii
din clas, s protesteze i s solicite directorului colii, mutarea acestuia la o alt coal, alta
dect cele pentru nvtura de mas.

II. Istoricul cazului :

Date medicale semnificative :

Evoluia din timpul sarcinii, nasterea: Sarcina copilului a evoluat n condiii normale ,
fiind la termen i nefiind necesare intervenii chirurgicale sau alte complica ii.

Bolile din timpul copilriei: starea de sntate a fost una n general bun, avnd

parte de o dezvoltare bun din punct de vedere psihic i somatic, pn la vrsta de 4 ani, cnd au
aprut simptome ale spectrului autist.
La vrsta de 4 ani, prinii au nceput s observe schimbri n comportamentul copilului, sau
mau curnd, modificri n ceea ce privete reaciile sale emoionale i comportamentale
specifice vrstei, acesta fiind dus la Spitalul de Copii Sf. Ioan Galai, unde a fost diagnosticat
cu sindromul Asperger.
Stare actuala de sanatate: n prezent tulburarea este inut sub control n limita

posibilitilor, accesele de nervi i, ulterior, comportamentul deviant din timpul orelor fiind limitate.
Tratamentul medicamentos este acceptat de copil, n fiecare diminea , atunci cnd ajunge n clas,
nsoitorul acestuia i administreaz Seroquel i Depakine
Subiectul prezint, n ultimele 3-4 luni,o poft sczut n mod accentuat de mncare, prefernd
doar un singur fel de mncare, pe care l dore te la fiecare din cele 3 mese ale zilei, iar mama a
fost nevoit se conformeze. Copilul nu prezint o alt boal somatic sau psihiatric.
Date psihologice semnificative:
Procese si fenomene psihice: Subiectul prezint memorie bun, avnd o capactitate

bun de stocare a informaiilor, ns procesele psihice complexe ce necesit o logic, sau elemente
abstracte, sunt o problem pentru copil. n ceea ce prive te limbajul i vocabular copilului, acestea
sunt deasemenea dezvoltate i chiar cu nivel mai ridicat fa de cel normal pentru vrsta acestuia.

Comunicare si relationare cu cei din jur:

Matei este o un copil sociabil i comunicativ, ns comportamentul compulsiv pe care l

avea n relaionarea cu, colegii din coala anterioar, a fost unul necontrolat, avnd accese de furie
atunci cnd colegii nu voiau s comunice cu el. n actualul mediu colar, subiectul are o mai bun
relaionare cu cei din jur, nsoitorul mediind orice poten ial conflict. Problema n comunicare ce a
persistat pn n prezent, este dat de faptul c subiectul rareori accept s asculte pe ceilal i,
inclusiv pe profesori, prefernd ca opinia sa s fie singura i s nu existe contraargumente aduse.
Dac nainte, atunci cnd acesta era contrazis de un profesor sau de colegi, n urma unei mici
pauze, urma un acces de furie i era nevoit s fie scos pentru 5 minute din clas, acum acesta a
nvat s se abin, ns reacioneaz prin faptul de a nu mai vorbi pentru aproximativ 10-15
minute.

n familie acesta petrece majoritatea timpului la computer, sau citind cr i din domeniul
istoriei. n relaionarea cu mama sau cu tatl, nu exist probleme majore de comportament sau
de comunicare, iar prietenii sunt, din nefericire spun prin ii, virtuali.

Date pedagogice semnificative :

Ruta scolara: Subiectul ndeplinete n prezent, sarcinilie colare i valorific aptitudinile n

timpul orelor, i pregtete temele, dar cu ajutorul mamei, ns nu reu e te s aib rezultate bune
la teste i verificri, deoarece i pierde rbdarea foarte repede atunci cnd nu n elege o cerin
sau nu reuete s rezolve unul dintre subiecte, reunnd complet la a mai realiza testul. Spre
deosebire de anii trecui n care nu era interesat de premii sau laude aduse de ctre profesori, acum
urmrete acest lucru, iar atunci cnd i este recunoscut un merit pentru rezultatele bune la

nvtur, dorete s lucreze i mai mult, uneori dep ind cerinele profesorilor.
Rezultate scolare: Matei obine rezultate colare foarte bune, ncercnd mereu s fie premiant,

participnd la activiti i concursuri ce au loc n cadrul colegiului.

Discipline preferate: materiile preferate sunt: matematica i orele de limb englez, iar

principalele probleme sunt date de limba i literatura romn.

Activitti extrascolare: activitile sportive parcticate i preferate de subiect sunt cele precum
baschetul, avnd o nlime mult mai mare fa de restul colegilor.

Date sociale semnificative

Condiii

socio-economice

culturale

ale

familiei: condiiile

socioeconomice, respectiv cele materiale sunt mediu-ridicate, condi iile de dezvoltare i

educaionale fiind propice pentru copil. Matei are la dispozi ie toate cele necesare
pentru a-i dezvolta abilitile i pentru a-i ocupa spa iul timpului rezervat pentru
joac..

Rezultate ale evalurii psiho-pedagogice

Procese si fenomene psihice: Subiectul prezint memorie bun, avnd o capactitate

bun de stocare a informaiilor, ns procesele psihice complexe ce necesit o logic, sau elemente
abstracte, sunt o problem pentru copil. n ceea ce prive te limbajul i vocabular copilului, acestea
sunt deasemenea dezvoltate i chiar cu nivel mai ridicat fa de cel normal pentru vrsta acestuia.

Coeficient de inteligenta: Subiectul prezint un nivel mediu, n urma aplicrii testului

WISC.

Temperament: Matei are un temperament predominant coleric, cu unele accente

melancolice. O persoan mai puin calm, rareori controlat, de cele mai multe ori fiind
nevoie de inetervenia mamei acas pentru a se calma, sau de interven ia nso itorului
la coal, cu intoleran la schimbare i greu adaptabil situa iilor noi.

Aptitudini: Matei are aptitudini de un nivel foarte ridicat n domeniul informaticii i chiar
se dorete a fi inclus n programe de formare din domeniul IT.

Comportament: Subiectul are deficiene n a avea un comportament echilibrat, avnd

o toleran extrem de sczut la frustrare, manifestndu-se, de cele mai multe ori
impulsiv, pendulnd uor ntre o stare au alta. Motiva ia este una extrinsec, deoarece
recompensele i lauda profesorilor i a celor din jurul su l determin s realizeze
activiti i s se implice n concursuri. Principala problem dat de comportament o
reprezint obsesia de a realiza desene cu accente vulgare, mai ales atunci cnd
rezolv naintea celorlali colegi, exerciiile date n clas, astfel avnd timp liber pn la
verificarea activitii.

Particulariti de vrst i individuale ale subiectului

Modul de manifestare al subiectului in activitatea cotidiana: n activitatea cotidian,

Matei colaboreaz destul de greu cu cei din jurul su, singurele persoane cu care poate avea o
bun relaionare i comunicare fiind mama i tatl su, mtu a sa i rareori cu nso itorul. Mtu a
acestuia este singura cu care are un comportament adecvat atunci cnd iese n parc sau la
plimbare i cu care reuete s comunice subiecte preferate lui, precum cele din domeniul istoriei
sau geografiei. Exist, din momentul plecrii din cas a tatlui su, o tendin de izolare, atunci
cnd este acas, iar relaiile de prietenie cu cei de aceea i vrst sau de vrst apropiat, fiind
aproape nule, deoarece se enerveaz foarte repede atunci cnd ace tia nu l n eleg sau nu poate
purta discuii preferate lu. Activitatea din timpul liber o constituie jocurile pe calculator i
comunicarea virtual cu persoane din alte localiti, sau chiar din alte ri, comunicarea fluent n
limba englez ajutnd foarte mult la realizarea acesteia. Atunci cnd sunt prezente persoane
strine n cas, acesta are o tendin accentuat de izolare, ns dac se ajunge la un contact cu
acestea, este de cele mai multe ori unul formal, nereu ind s men in o conversa ie mai mult de un
minut, maxim dou.

Rezumarea diagnosticului cazului n urma consultrii fielor medicale,

rezult faptul c subiectul a fost diagnosticat la vrsta de 6 ani cu sindromul

Asperger. Evaluarea medical a inclus testare psihologic, logopedic

examinare neuropsiholgic.
n examinarea neuropsihologic s-au evaluat:

Integrarea vizual i motorie

Formarea conceptelor verbale i non-verbale.
Abiliti motorii fine i grosiere.
Percepie auditiv, verbal i spaial.
Calculul operaiilor aritmetice.
Memorie auditiv, vizual i verbal.
Prozodie.
n urma evalurii, s-a constat faptul c subiectul a prezentat
deficiene n cadrul criteriilor privind formarea conceptelor verbale i
non-verbale, calculul operaiilor aritmetice i abiliti motorii fine i
grosiere.
S-a utilizat testul CAST- testul de diagnosticare a Sindromului
Asperger.

Identificarea problemelor, nevoilor i dificultilor cu care se confrunt

subiectului n cauz.
Nevoile i dificultile cu care se confrunt subiectul sunt urmtoarele:

Nevoia de a gsi o atitudine empatic i nelegtoare din partea celor din jur.
Nevoia de a-i constientiza resursele personale.
Nevoie de consiliere psihologic si de integrare ct mai facil in sistemul vocaional.
Nevoi sociale:
Nevoia de integrare n grupuri formale, respectiv de a fi privit ca o persoan normal i

care are aceleai capaciti cognitive i fizice.

Nevoia de comunicare din partea celor din jur;
Nevoia de acomodare in cadrul noii clase. A fost o nevoie satisfcut cu ajutorul

nsoitorului.
Nevoia de socializare, de integrare intr-un grup pentru a stabili rela ii de prietenie cu

ceilali copii, n mediul fizic i mai puin n cel virtual.

Nevoia de toleran din partea societii.
Dificulti :
Dificultatea sau nevoia de a primi sprijin si sustinere din partea sistemului educativ;
Dificultatea unei posibile colaborri dintre familie i coal pentru ca subiectul s poat
avea o bun adaptabilitate la mediul colar, dificultate dat de incapacitatea anumitor
profesori care nu neleg, relateaz mama, simptomatologia i comportamentului unui
copil cu sindromul Asperger, acetia motivnd comportamentul copilului ca fiind o

consecin a educaiei mai puin bune i favorabile din partea prin ilor i a familiei.
Dificultatea de a beneficia de o atitudine suportiv din partea acelor profesori i din
partea colegilor de clas.

Precizarea cauzelor.
Formularea unui prognostic.
Prognosticul este unul rezervat n privina ameliorrii tulburrii, ns prin realizarea unor
programe de educaie special pentru modelarea comportamentului i inhibarea impulsivit ii, se
poate afirma faptul c subiectul poate continua studiile n nv tura de mas i poate avea acces n
spaiul vocaional, principalul obiectiv privind cariera acestuia fiind accesul n domeniul IT.

Identificarea i precizarea direcilor principale de interve ie sau a tipurilor

de servicii specializate.
Reducerea suprastimulrii sau suprancrcrii senzoriale.
Stimularea aptitudinilor sociale prin programe de formare profesional, prin utilizarea
expresiilor faciale sau limbajului n conversaie.
Dezvoltarea flexibilitii i a cooperrii.
Implementarea jocurilor de rol care s vizeze diferite situa ii sociale, prin intermediul
terapiei de grup.
Facilitarea i deschiderea n susinerea unei conversaii.

Protocolul de investigare i documentare a cazului

Precizeaz urmatoarele metoda, procedee si instrumente folosite in investigarea si evaluarea
cazului:

fisa medicala a subiectului

fisa psihopedagogica realizata de psihopedagogul responsabil de scoala din spital

genograma

fisa psihologica realizata de psihologul din spital

rezultatele la teste si raspunsurile la chestionarele completate de subiect (matricile

progresive Raven, Scala de evaluare a depresiei Hamilton, Testul asociativ verbal, Test de
temperament Woodworth Mathews)

interviuri cu mama, tatal, verisoara, matusa pacientei

am obtinut informatii si din declaratiile parintelui parohiei spitalului ce o viziteaza pe

pacienta de cateva ori pe saptamana

observatia directa a pacientei, in timpul asistarii la consilierea acesteia si de asemenea,

in timpul hipnozei (tehnici de relaxare, terapie pe linia timpului)

declaratiile asistentelor ce o ingrijesc pe pacienta

in urma stabilirii unei relatiei de incredere cu pacienta, am avut acces direct la marturiile
acesteia si la comportamentul ei pe toata perioada sederii sale in spital

in timpul terapiei prin joc am obtinut detalii semnificative despre subiect

am avut acces si la cateva declaratii din partea medicului psihiatru al spitalului, care de
asemenea a avut-o in vedere pe pacienta intreaga perioada cat a fost internata.
am obtinut informatii si prin comunicarea online cu subiectul, in urma externarii sale.

Astfel sunt la curent cu starea subiectului in continuare.

Program de interventie personalizat/individualizat (PIP)

I. EVALUAREA INITIALA
Numele si prenumele beneficiarului: P. R.
Data si locul nasterii: 17.06.1994, judetul Botosani
Domiciliul: judetul Botosani
Institutia unde se desfasoara interventia: Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii 'Sf. Maria',
Iasi
Perioada: octombrie-decembrie 2009
Realizatorul proiectului: stagiar Loredana Matran
Parteneri implicati (echipa de lucru): psiholog principal Mihaela Ghircoias, psihopedagog
Ursu Oana, psihiatru Ion Arsene, parintele parohiei spitalului, asistentele si doctorii pacientei.

Problemele cu care se confrunta copilul (rezultatele evaluarii complexe): conversatia cu

parintele parohiei spitalului si convorbirea cu psihologul, care au pregatit terapia propriu-zisa, a scos
in evidenta urmatoarele manifestari:
Conduita de evitare: prefera sa ocoleasca situatiile sociale, sa evite anturajul, sa faca

totul singura. Toate acestea pot conduce la o izolare totala.

Conduita de autoagresivitate: neincrederea in sine, ideea ca nu se va mai casatori

niciodata, ca nimeni nu o va vrea in preajma sa, neincrederea in puterea de a reusi sa depaseasca

starea in care se afla (deprimare, lipsa optimismului, durere fizica, psihica, renuntare, stress,
delasare).
Conduita meditativa, interiorizarea: in situatiile sociale create subiectul are numeroase

momente de asa-zisa cadere pe ganduri, dincolo de care se poate observa un gol afectiv
deosebit. Totusi afirma ca nu se gandeste la nimic.
Starea depresiva (pacienta manifesta un nivel ridicat de pesimism si lipsa sperantei in

ceea ce o priveste).

Cognitii negative precum ideea ca va fi nevoita sa abandoneze scoala

Lipsa unui venit sigur in familie (mama este casnica iar tatal lucreaza in Spania).

Durerea fantoma cu care se confrunta pacienta in urma amputarii membrului.

Dificultati de acomodare cu noua schema corporala.

II. IDETIFICAREA RESURSELOR

Resurse umane: psihologul, stagiara psihologului, psihopedagogul, preotul, asistentele,

medicii, parintii si rudele pacientei, pacienta.

Resurse materiale: testele psihologice, cartile imprumutate pacientei pe perioada sederii

acesteia in spital, dvd-urile cu materiale legate de membrul fantoma.

Resurse documentare: cartile procurate din biblioteca si articolele on-line ce tratau

subiectul membrului fantoma si suferinta psihologica pe care o cauzeaza aceasta lipsa a

membrului.

Resurse de timp: 20-60 minute alocate aproximativ in fiecare zi sedintei de terapie. La

inceputul psihoterapiei, psihologul viziteaza pacienta in fiecare zi avand in vedere situatia de criza in

care se afla aceasta, insa pe parcurs sedintele de terapei se raresc ajungand la una, maxim doua
pe saptamana.
III. STABILIREA OBIECTIVELOR
Obiectivul 1: ameliorarea depresiei
Continuturi: pacienta necesita constientizarea resurselor personale, formarea unei atitudini
pozitive in ceea ce priveste viitorul sau.
Metode si mijloace de realizare: metode ca retrairea, rationalizarea conduc la reducerea
gradului de suferinta fata de evenimentele negative traite initial. Alte metode utilizate: evaluarea
situatiei problematice, convorbirea, scala de depresie, lectura unor povesti-metafore (regasirea intrunul din personaje, identificarea cu un erou care a reusit sa depaseasca necazurile si sa fie
fericit). Stimularea comportamentul pozitiv al copilului (pofta de mancare, un suras, optimismul in
ceea ce o priveste) prin laude, aprecieri, felicitari, sentimente de mandrie.
Perioada de interventie: prima luna
Criterii minimale de apreciere a progreselor: scaderea scorului obtinut la scala de depresie
Metode si instrumente de evaluare: Scala de evaluare a depresiei Hamilton, Testul asociativ
verbal.
Obiectivul 2: Autocunoastere, intercunoastere (sa-si cunoasca punctele tari si slabe).
Continuturi: Psihologul ii recomanda R. sa comunice cu colegii sai, sa ii cunoasca mai bine,
pentru a le putea acorda incredere. O incurajeaza sa-si expuna propriile opinii cu curaj, fara teama
ca ceilalti o vor judeca sau o vor evita mai tarziu. II explica cat de important este sa-ti impartasesti
lucrurile care-ti fac placere ca in felul acesta sa descoperi si alte persoane care au aceleasi pasiuni,
hobby-uri si astfel sa ajunga sa formeze un grup de prieteni. Intrucat pacienta petrece foarte mult
timp cu mama si nu are grupuri extrafamiliale, psihologul ii recomanda ca odata intoarsa acasa, sa
petreaca mai mult timp in compania colegilor sau a unor persoane de apropiate ca varsta.
Metode si mijloace de realizare: matricile progresive Raven, Test de temperament Woodworth
Mathews, metoda biografica, chestionarul, convorbirea, joc de rol, prescriptii comportamentale,
observarea sistematica, problematizarea.
Perioada

de

interventie: primele

sedinte

(autocunoasterea),

sedintele

urmatoare

(intercunoasterea).
Criterii minimale de apreciere a progreselor: initierea discutiilor, gasirea unor activitati
placute in limita posibilitatilor sale fizice

Metode si instrumente de evaluare: observatia sistematica, capacitatea de a numi ce ii place

si ce ii displace, de a sti cum s-ar comporta intr-o situatie ipotetica data (jocuri de rol,
problematizarea), comportamentul direct al pacientei, interactiunea cu psihologul, preotul si restul
personalului spitalului.
Obiectivul 3: reintegrarea in sistemul scolar, imbunatatirea relationarii cu ceilalti copii
integrandu-se mai bine in mediul social.
Continuturi: Discutii ale psihoterapeutului cu ceilalti copii internati pentru a-i face sa o inteleaga
pe R. si sa nu o evite; sa comunice cu toti cei din jurul sau. Discutii cu copiii din saloanele alaturate
pentru a avea un comportament apropiat fata de R., sa vorbeasca cu ea, sa o inveseleasca si sa o
incurajeze, , fara a-i crea disconfort afectiv. Printre activitatile specifice se numara discutiile libere cu
orice subiect care o intereseaza pe R., jocuri exercitiu: Daca as fi, etc. desfasurate in cadrul
intalnirilor cu psihologul, discutii cu R. si cu familia sa, povestind ceea ce a facut in zilele
anterioare, activitati in care psihologul o incurajeaza sa povesteasca, sa comunice cu cei din jur
(asistentele, alti copii internati, preot, doctori).
Metode si mijloace de realizare: convorbirea, dezbaterea, discutiile libere, jocuri-exercitiu,
prescriptii comportamentale.
Perioada de interventie: luna a doua
Criterii minimale de apreciere a progreselor: comportamentul social al pacientei dovedeste
mai multa deschidere si relationare cu ceilalti, interactiunea cu ceilalti copii internati in spital
(initierea contactului) creste.
Metode si instrumente de evaluare: observatia sistematica, interviul, testul asociativ verbal.
Obiectivul 4: sa manifeste incredere in fortele proprii si in cei din jur (familie, asistente, doctori,
psiholog, preot), realizand ca este iubita si ca nu este vina ei pentru accidentul petrecut;
Continuturi: Discutii ale psihologului cu pacienta pentru a o convinge sa se exprime liber, sa se
manifeste firesc si sa fie increzatoare in sine; Convorbiri cu R. pentru a o convinge sa nu-i fie frica
sa vorbeasca si sa comunice ce doreste, sa ceara ajutorul atunci cand are nevoie si sa aiba
incredere in personalul spitalului; Discutii cu familia pentru a le controla stresul, supararea, pentru ai incuraja sa manifeste speranta si optimism de fata cu fiica lor; parintii R. trebuie sa manifeste
incredere in capacitatile R. pentru a o putea ajuta si pentru a-i da incredere in sine. De asemenea,
parintii trebuie invatati sa acorde neconditionat afectiune, indiferent de ce face copilul, mai ales in
aceasta perioada dificila. Acestia trebuie sa inteleaga reactiile pacientei (refuzul de a manca,
plansul continuu, depresia, lipsa de vitalitate, energie, lipsa de motivatie in orice si oricand) si si cum
fac fata acestora.

Metode si mijloace de realizare: joc de rol, reflectie, invatare prin cooperare, convorbirea,
evaluarea situatiei problematice, interviul.
Perioada de interventie: prima luna.
Criterii minimale de apreciere a progreselor: R. se deschide fata de personalul spitalului,
reuseste sa aiba incredere in cei ce o trateaza si cere ajutorul in diferite situatii.
Metode si instrumente de evaluare: interviuri cu asistentele, parintele parohiei spitalului,
doctorii, observatia sistematica.
IV. PLANIFICAREA INTERVENTIEI
1. Anamneza. Stabilirea obiectivelor (sedinta impreuna cu mama);
2. Realizarea unei genograme.
3. Evaluarea situatiei problematice. Identificarea cauzelor problemelor prezente.
4. aplicarea unor teste si chestionare precum matricile progresive Raven, Scala de evaluare a
depresiei Hamilton, Testul asociativ verbal, Test de temperament Woodworth Mathews
5. Activitate cu mama pentru constientizarea importantei tatalui pentru pacienta si importanta
pe care o are incurajarea R. de catre parintii sai (sedinta doar cu mama).
6. Discutii cu mama pentru a intari ideea urmarii unui curs de calificare profesionala si a
integrarii in forta de munca cu scopul de a acoperi cheltuielile necesare pentru protezele fiicei sale.
7. Transa hipnotica. Metode de relaxare.
8. Transa hipnotica. Metafora terapeutica.
9. Lectura de povesti-metafore. Schimbarea gandiri negative a copilului. Diminuarea nivelului
de depresie.
10. Evaluarea rezultatelor partiale (sedinta impreuna cu pacienta si mama ei);
11. Discutarea planurilor de viitor, posibilitatilor pacientei (sedinta cu mama). Formarea
unei atitudini pozitive in ceea ce priveste viitorul sau.
12. Transa hipnotica. Ancorarea in resurse.
13. Exercitii de sugestionare cu bagheta magica.

14. Transa hipnotica. Povestea-metafora a unei vulpite curajoase care si-a prins piciorul intr-o
capcana.
15. Mecanismul de alinare a durerii fantoma cu ajutorul oglinzii.
16. Discutii libere pe teme initiate de pacienta.
17. Jocul-exercitiu: Daca as fi
18. Jocuri de rol.
19. Discutii libere pe teme initiate de pacienta.
20. Finalizarea terapiei (sedinta impreuna cu pacienta si mama ei).

V. CONTRACTUL CU BENEFICIARUL
Pacienta va fi consiliata psihologic pe termen de minim un an, pana cand psihologul va
considera ca R. s-a reintegrat in mediul social, scolar si nu mai prezinta semne de depresie. In
paralel, va urma tratamentul medical impus si va trebui sa frecventeze cursuri de socializare, pentru
a se asigura ca nu va repeta comportamentul suicidal.
VI. REALIZAREA INTERVENTIEI
Avand in vedere situatia in care se afla, R. este mutata inapoi la scoala pe care a urmato pana in prezent deoarece conditia ei fizica nu-i mai permite deplasarea la liceul din oras unde
intrase in urma admiterii la liceu.
Pacienta va urma in primul rand tratametul medical impus si sedintele de consiliere
necesare. Se va incerca sa se amelioreze depresia pacientei aparute in urma constietizarii pierderii
piciorului. Pentru a a-i putea sigura pacientei protezele necesare ar fi bine ca mama pacnetei sa
urmeze o serie de cursuri de integrare profesionala. Astfel, i se va intocmi un dosar ce va fi depus la
Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca si va urma un curs de integrare profesionala.
Datorita nivelului intelectual superior si avand in vedere caracteristicile personalitatii
sale, se elaboreaza o metodologie psihoterapeutica cognitiv-comportamentala. Se mobilizeaza atat
pentru efortul cogntiv, de intelegere a propriei conditii si stari de depresie, dezamagire, cat si pentru
cel comportamental, de depasire a blocajului interrelational si de continuare a vietii intr-un mod
optimist. Data fiind situatia in care se afla pacienta, consider ca cea mai buna teorie care poate fi
aplicata momentan de catre psihologul spitalului este interventia in stare de criza. Aceasta teorie
este de scurta durata si are ca scop ajutarea clientului de a depasi momentul crizei, rolul

psihologului fiind activ. Acesta se implica mai mult inca de la inceputul interventei tocmai pentru a
reda pacientei siguranta si increderea ca va depasi acest moment. Primul suport acordat pacientei
este cel emotional, deoarece suportul moral acordat in momentul crizei duce la linistirea pacientei.
Criza are trei stadii: stadiul de impact, adica socul propriu zis momentul in care R. sufera
accidentul in urma caruia isi pierde piciorul, stadiul de retragere, atunci cand pacienta foloseste
metode neconventionale pentru a depasi criza aici e vorba de tentativa de abandon scolar, de
retragere in sine si in cele din urma faza de ajustare si retragere, momentul in care se poate discuta
pragmatic cu pacienta, acesta fiind capabila sa asimileze informatiile si sa depaseasca momentul
crizei intr-o mainera rationala.
Interventia va debuta prin stabilirea unei relatii intre pacienta si psiholog, bazata pe
incredere si respect; apoi este evaluata criza si perceptia pacientei asupra crizei, urmand
identificarea problemelor sau evenimentelor majore si a metodelor obisnuite care au dat gres. Apoi
urmeaza analiza sentimentelor si oferirea de suport prin ascultare activa, dupa care se exploreaza
alternativele posibile, urmate de formularea unui plan de actiune prin care se restaureaza functia
cognitiva si se intareste dorinta de a face fata problemelor, iar in final asigurarea disponibilitatii de a
lucra si in alte situatii de criza in viitor. Aceasta interventie se realizeaza cat mai rapid posibil,
interventia fiind limitata de timp intrucat R. urmeaza sa fie externata. Asadar, R. se va intoarce
acasa, iar comunicarea cu psihologu se va putea realiza doar telefonic sau prin e-mail. Psihologul
se va implica activ scopul principal fiind reducerea simptomelor care au dus la situatia de criza, in
cazul nostru, schimbarea mentalitatii Dianei, conform careia amputarea piciorului i-a distrus intreaga
viata. Psihologul va trebuia sa incurajeze experimentarea sentimentelor, sa analizeze capacitatea
de a face fata situatiei.
Dupa ce s-au aflat cauzele crizei, urmeaza reabilitarea pacientei. Aceasta trebuie
incurajata sa revina la viata cotidiana si in acelasi timp sa ii dezvolte capacitatile de a face fata unei
alte posibile crize. In cazul de fata R. rebuie educata cu privire la continuarea studiilor si de
asemenea ca poate avea o viata normala in continuare.
Frica de viitor, un viitor incert si frica de abandon sunt sentimente care o marcheaza.
Relaxarea are loc mai ales in prezenta psihologului, datorita utilizarii tehnicilor de relaxare, hipnoza.
Pacientul reuseste sa uite de durere mentinandu-si calmul si uitand pentru cateva momente de
durere. Accidentul a avut un efect frustrant extrem de puternic, incrucat i-a distrus viitorul, dupa
cum marturiseste R. De asemenea, complexul de vinovatie al mamei, ce considera ca este
responsabila pentru iesirea R. la discoteca in noaptea in care s-a produs accidentul, o determina pe
mama sa fie hiperprotectiva si ocrotitoare cu R. Subiectul se simte izolat in salonul de spital,
dependent de mama si tata, fara posibilitatea de intimitate. Metode ca retrairea, rationalizarea
conduc la reducerea gradului de suferinta fata de evenimentele negative traite initial. Astfel,
subiectul reuseste sa-si exteriorizeze trairile si sa vorbeasca despre accident si despre schimbarile
pe care le-a produs el in viata pacientei.

Pacienta are dureri in piciorul amputat, mancarimi desi acest membru nu mai
este. Durerea fantoma nu este o durere inchipuita, ci este cat se poate de fizica si reala, si ea este
probabil datorata unei functionari incorecte a creierului. Durerea fantoma este foarte mare, iar
medicamentele

nu

par

sa

fie

foarte

eficiente

in

cazul

pacientei. Pentru

elimina

durerea membrului amputat, acest membru este introdus intr-o cutie care are un perete de oglinda,
iar piciorul intreag este adus in fata oglinzii. Datorita imaginii reflectate, pacienta are iluzia ca
piciorul amputat este intreag, iluzie care ii alina putin durerea.
Psihologul este foarte expresiv, ii zambeste R., privind-o calm. Ii vorbeste cu o tonalitate
clara. De asemenea, foloseste un ton bland, cald, care sa o determine pe R. sa capete incredere si
sa doreasca sa comunice. Mai mult decat atat, ii adreseaza intrebari ajutatoare, este rabdatoare si
dornica sa o asculte. R. nu manifesta la inceput dorinta de interactiune cu psihologul, dorinta de a-i
impartasi sentimente si ganduri sau lucruri precum ce a facut in ziua respectiva, ce s-a mai
intamplat nou de la ultima sedinta, ce fac bunicii, cine a mai vizitat-o etc. Pe parcurs insa, dand
dovada de multa rabdare si provocand-o la discutie, R. este mai dispusa sa raspunda la provocarile
psihologului sau atunci cand observa curiozitatea psihologului in legatura cu ceea ce i se intampla.
Astfel, R. ii impartaseste acesteia unele din preferintele sale, ce anume ii place sa faca, care sunt
visele si dorintele ei. Principala ei dorinta manifestata cel mai adesea este ca sa-si recupereze
piciorul. De asemenea, doreste ca tatal sa se reintoarca in tara definitiv.
Psihologul o incurajeaza pe R. sa vorbeasca cat mai des posibil cu tatal ei la telefon sau
la microfon prin intermediul internetului si al messengerului. Astfel, R. l-ar simti putin mai aproape pe
tatal ei, avand cu cine sa comunice, cel putin atunci cand ar avea si tatal posibilitatea sa o faca. R.
are nevoie de atentia si sprijinul ambilor parinti. La sfarsitul sedinselor psihologul se arata optimist, o
lauda pe R. mereu pentru progresele facute, asigurand-o ca se vor vedea curand.
Psihologul reuseste sa o convinga prin terapia cognitiva ca refuzul de a mai invata nu o
avantajeaza si ca exista metode prin care isi poate continua studiile; ii explica faptul ca profesorii
sunt obligati sa vina acasa la ea si sa tina ore pentru ca ea sa tina pasul cu ceilalti colegi. De
asemenea, R. are posibilitatea de a urma liceul si chiar facultatea on-line, prin intermediul
Internetului. Psihologul ii face cunoscute nenumaratele variante de a-si continua studiile, astfel
trasformand lipsa de motivatie grava a elevei de a mai face ceva intr-o dorinta de a lupta pentru
viata si viitorul ei. Si dificultatile de adaptare sociala sunt reduse prin intermediul terapiei.
De asemenea, terapia psihanalitica descopera un sentiment de frustrare afectiva, un
conflict interrelational (tradarea unei colege, pe care o considera prietena ei, dar care de fapt profita
de pe urma R. care o ajuta la teme si ii dadea voie sa se joace la calculator). R. a generalizat acest
comportament, refuzand sa mai acorde incredere altei persoane in afara mamei si a tatalui.
Psihologul aplica tehnici de deconditionare si cognitiv-comportamentale pentru a-l ajuta pe subiect
sa se integreze si sa fie mai sociabil. Retragerea in sine este in timp, inlocuita cu autodezvaluirea si
cu dorinta de a comunica si a stabili relatii de incredere cu cei din jur.

Dupa accident, s-a instalat si o teama de a fi privita, evaluata, o hipersensibilitate.

Psihologul a creat cateva exercitii care sa contracareze atat mintal cat si comportamental aceste
ganduri false. De exemplu, teama de privirea celorlalti a fost contracarata prin exercitii de initiativa,
in jocul privirii (privea ea mai intai). Teama de evaluare de asemenea a fost redusa prin
autosugestia de incredere in sine si in fortele proprii.
Sistemul emotional este supus unei terapii de relaxare, retraire, comunicare emotionala
cu parintele parohiei spitalului, psihoterapeutul, parintii si chiar alti copii din saloanele apropiate ce o
puteau vizita.
In timp se constata o imbunatatire a imaginii de sine si comunicarii verbale (doreste sa
se afirme, este entuziasta atunci cand primeste vizite din partea familiei si a prietenilor din alte
saloane, face cu acestia joculete de intercunoastere). In urma sedintelor de consiliere si orientare,
pacienta este hotarata sa urmeze un profil filologic, cu scopul de a deveni scriitoare.
IX. EVALUAREA REZULTATELOR
Scopul terapiei a fost de a o determina pe R. sa se simta bine in pielea ei si sa scape de
starea de depresie. Evaluarea realizarii lui s-a constat prin atmosfera destinsa dintre pacienta si
psihoterapeut, prin rezultatele imbunatatite obtinute la scala de depresie, prin deschiderea pacientei
catre exercitiile propuse de psihoterapeut, inclusiv cele de hipnoza. La evaluarea rezultatelor de
etapa se constata o imbunatatire a comunicarii (pacienta initiaza conversatii, asreseaza intrebari
etc.). R. a urmat programul psihoterapeutic in mod regulat, cu multa bunavointa, in ciuda
dificultatilor legate de imposibilitatea de a se deplasa din salonul de spital pana la cabinetul
psihologic, astfel incat sa beneficieze de linistea si intimitatea necesara. Daca la inceputul terapiei
parea indiferenta daca vine sau nu psihologul sa o viziteze, considerand ca nu are cum sa-i reduca
durerea, pe parcursul sedintelor de consiliere, pacienta capata incredere in psiholog, dorindu-i din
ce in ce mai mult prezenta. Asadar, apare dezinhibarea si chiar deschiderea pacientei in fata
psihologului.
Pe parcursul psihoterapiei atat pacienta cat si mama sa au fost receptive si dispuse sa
colaboreze. In ce priveste sedintele cu pacienta, aceasta a luat terapia in serios, dorindu-si de
fiecare data sa intre in profunzimea metodelor folosite de psiholog. Cu imaginatie, pacienta a primit
deschis sugestiile la propriul corp. R. si-a imaginat cum durerea dispare incet incet din piciorul lipsa
prin indepartarea ei cu o bagheta magica. Cu acest obiect a lucrat in toate sedintele care aveau
acest scop. In scenariul de ancorare in resurse, a indentificat ca resursa puterea. A descoperit cand
a avut aceasta calitate si care sunt ancorele care o sustin. A declarat ca a simtit cel mai
intens puterea cand juca cross in echipa de la scoala generala.
Mama pacientei si-a incurajat fiica, a sustinut-o si a alinat-o pe tot parcursul sederii in spital. A
acceptat ca fiica sa are nevoie de sprijinul moral si afectiv al tatalui si a intreprins demersuri pentru
ca acesta sa se intoarca cat mai curand in tara.

Dupa 2 luni de la initierea terapiei, se constata o integrare socio-afectiva superioara (sta

de vorba cu ceilalti pacienti de varsta ei, empatizeaza in special cu fetita din salonul alaturat care de
altfel si-a pierdut un picior si a suferit nenumarate operatii pentru a-l salva pe celalalt). Este capabila
sa zambeasca, sa asculte bancuri si sa surada, si-a recapatat pofta de mancare, a rarit calmantele
deoarece a inteles ca poate deveni dependenta de ele in timp. Comportamentul ei arata ca R. si-a
acceptat starea si ca isi doreste sa lupte pentru a avea o viata frumoasa in ciuda deficientei sale
fizice.
Intre psihoterapeut si pacient se creeaza treptat un transfer pozitiv puternic care se
mentine chiar si dupa incheierea sedintelor de psihoterapie. Anticiparea si autosugestia negative, de
genul Nu voi avea niciodata prieteni, Nimeni nu ma va iubi asa cum sunt, Mi-a distrus viata,
sunt inlocuite treptat cu anticiparea si autosugestia pozitive: Vreau sa-mi fac prieteni adevarati,
Vreau sa cred in mine si in viitorul meu, Vreau sa am o viata normala. La finalul sedintelor de
consiliere, pacienta ajunge sa-si accepte noua conditie, sa priveasca viitorul cu mai mult optimism,
sa fie capabila sa se bucure din nou de viata si de cei dragi. Subiectul, diagnosticat cu depresie,
fiind dezintegrat, interiorizat si lipsit de speranta, cu un accentuat complex de inferioritate, datorat
amputarii piciorului, caracterizat prin teama de a fi respins, isi imbunatateste semnificativ starea de
spirit.