DREPTUL OMULUI LA UN MEDIU

SANATOS

1. Reglementare
1

Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern

si recunoscute de dreptul international fiecarui individ, in raporturile sale cu
colectivitatea si cu statul, ce dau expresie unor valori sociale fundamentale si
care au drept scop satisfacerea unei nevoie umane esentiale si a unor aspiratii
legitime, in contextul economico-social, politic, cultural si istoric, ale unei anumite
societati.
Dreptul omului la un mediu sanatos a fost mentionat pentru prima
data pe plan international in Declaratia de la Stockholm care a prevazut in art. 1
dreptul fundamental al omului la un mediu sanatos a carui calitate sa-i permita sa
traiasca in demnitate si bunastare. Declaratia a prevazut de asemenea si
obligatia internationala a statelor ca prin activitatile desfasurate in limitele
teritoriului si ale jurisdictiei nationale sa nu produca pagube mediului altor state
sau dincolo de limitele jurisdictiilor nationale.
Continutul primelor doua articole ale Declaratiei de la Stokholm
este urmatorul:
Art. 1 Omul este deasemenea creatura dar si modulator al
mediului lui, care ii ofera sprijinul psihic dar ii permite si dezvoltarea
intelectuala morala sociala si spirituala. In lunga evolutie a rasei umane
pe planeta un stadiu a fost atins atunci cand in urma dezvoltarii accelerate
a stiintei si tehnologiei omul a dobandit puterea de a transforma mediul
sau in nenumarate moduri si la o scara neasteptata. Ambele aspecte ale
mediului inconjurator atat cea naturala cat si cea facuta de om, sunt
esentiale pentru binele lui si pentru a se bucura de drepturile sale cat si
de dreptul la viata insasi.
Art. 2 Protectia si imbunatatirea mediului inconjurator e o
chestiune importanta care afecteaza binele populatiei si dezvoltarea
economica in toata lumea; este o dorinta urgenta a intregii lumi si o
datorie a tuturor guvernelor.
Acest drept a fost ulterior prevazut in Carta Africana a Drepturilor
Omului si a Popoarelor, in Conventia Americana a Drepturilor Fundamentale ale
Omului, in Carta Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica,
Conventia de la Montego Bay si alte documente internationale.
Instrumentele internaionale cu vocaie universal se refer la un
drept fundamental al omului (Declaraia de la Stockholm, principiul 1), viziune
preluat i de Declaraia de la Rio. n privina instrumentelor regionale, Cartea
african a drepturilor omului i popoarelor (1981) recunoate tuturor popoarelor
dreptul la mediu (art.24), consacrnd astfel nu un drept individual al omului, ci
unul colectiv al poparelor.
n schimb, Protocolul adiional de la San Salvador din 17 noiembrie
1998 la Convenia american a drepturilor omului se refer la dreptul individual
2

de a tri ntr-un mediu sntos (art.11) n modul su specific, Convenia

european pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor sale fundamentale
consider c atingerile aduse mediului afecteaz drepturile individuale
recunoscute de document.
Pe plan national, dreptul la mediu apare fie in Constitutiile
Nationale ca drept fundamental, fie in legile organice. In continutul drepturilor
fundamentale ale omului surprindem o dimensiune individuala care implica
dreptul fiecarui individ la prevenirea poluarii, dreptul de a cere incetarea activitatii
care produce poluare nociva si dreptul de a fi despagubit pentru daunele suferite
in urma acestei poluari. De asemenea in continutul acestui drept exista si o
dimensiune colectiva care se refera la obligatia generala a statelor de a nu
prejudicia mediul si prin aceasta de a nu prejudicia sanatatea si viata oamenilor,
calitatea bunurilor materiale si in general calitatea mediului. In literatura juridica
straina dar si in practica instantelor judecatoresti internationale, discutiile s-au
purtat nu cu privire la existenta sau inexistenta acestor drepturi pentru ca e
recunoscut in toate statele ci cu privire la posibilitatea exercitarii unei actiuni
individuale izvorata dintr-un drept colectiv.
Mai multe rezolutiuni ale organelor internationale si hotarari ale
Curtii Internationale de Justitie au recunoscut posibilitatea intentarii unei actiuni
individuale in cazul apararii acestui drept.
In dreptul intern, dreptul mediului la un om sanatos este
reglementat in Constitutia Romaniei la art. 35 (1) Statul recunoaste dreptul
oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic; (2)
Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept; (3) Persoanele
fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.
Acest text a fost introdus in Constitutia Romaniei ca urmare a revizuirii realizate
in cursul anului 2003, iar inainte de modificare dreptul era protejat prin art.134 al
Legi Fundamentale: statul trebuie sa asigure (...) refacerea si ocrotirea mediului
inconjurator, precum si mentinerea echilibrului ecologic. Prin art. 35 se arata ca
titularii acestui drept nu sunt doar cetatenii romani, ci orice subiecte individuale
de drept. Statul trebuie sa participe activ la cooperarea internationala in acest
domeniu, stiut fiind faptul ca problema protectiei mediului inconjurator fac tot mai
des in zilele noastre obiectul nu doar al colaborarii din punct de vedere stiintific,
dar mai ales al negocierilor politice si al documentelor cu caracter juridic, chiar
daca acestea nu imbraca in mod necesar forma constrangatoare a unor obligatii
insotite de sanctiuni in caz de nerespectare.
Conform Constitutiei statul isi asuma obligatia de a asigura cadrul
legislativ pentru exercitarea dreptului omului la un mediu sanatos. In aceasta
privinta sunt in vigoare Ordonanta de urgenta nr. 152/2005 privind prevenirea si
controlul integrat al poluarii si Ordonanta de Urgenta nr. 195/2005 privind
protectia mediului.

Legea mediului (OUG nr. 195/2005), pornind de la consacrarea

principiului ca statul recunoaste oricarei persoane dreptul la un mediu sanatos si
echilibrat ecologic, prevede garantiile acestui drept:
1. accesul la informatii privind mediul cu respectarea conditiilor de
confidentialitate
2. dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului
3. dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind
dezvoltarea politicii si a legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare si
elaborarea planurilor si programelor
4. dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul organelor de protectie
a mediului, autoritatilor de administratie publica sau/si judecatoresti in probleme
de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu
5. dreptul la repararea prejudiciului suferit
In raportul dintre aceste drepturi si celelalte drepturi fundamentale ale
omului se constata ca dreptul la mediu e in acelasi timp fundamentul dezvoltarii
celorlalte drepturi si in acelasi timp o premisa pentru aparitia de noi drepturi
fundamentale ale omului.
Prin intermediul OG 195/2005 legiuitorul a oferit un caracter
imperativ, sanctionator cadrului de protejare a dreptului omului la un mediu
sanatos prin introducerea la art. 3 a principiului poluatorul plateste. Acest
princpiu are i o justificare economic: neefectuarea la timp a cheltuielilor pentru
protecia mediului atrage ulterior costuri mai ridicate care trebuie acoperite. De
asemenea, prin acest document legislativ se creeaza si autoritati responsabile
cu protectia mediului si se stabilesc clar sarcinile acestora: Agentia Nationala
pentru Protectia Mediului, Comitete Regionale pentru Protectia Mediului care
formuleaza strategii de protejare ale mediului, coordoneaza activitati de
informare si instruire, aplica sanctiuni, prin Garda Nationala de Mediu, pentru
nerespectarea legislatiei de mediu si pentru neconformarea la conditiile impuse
prin actele de reglementare, titularilor activitatilor, identifica, in colaborare cu
Ministerul Finantelor Publice, noi instrumente financiare care favorizeaza
protectia si imbunatatirea calitatii elementelor de mediu.
Un articol important si relevant pentru dreptul omului la un mediu
sanatos prevazut in OG 195/2005 este art.94 care prevede ca Protectia mediului
constituie o obligatie a tuturor persoanelor fizice si juridice. Ulterior acestui articol
care prevede obligatii este articolul care prevede sanctiunile in cazul in care
obligatiile privitoare la protejarea mediului sunt incalcate. Printre aceste sanctiuni
mentionam: amenda de la 50.000 Ron pana la 100.000 Ron pentru fapte
precum: poluarea prin evacuarea, cu stiinta, in apa, in atmosfera sau pe sol a
unor deseuri sau substante periculoase; rezentarea, in lucrarile privind evaluarea
de mediu, evaluarea impactului asupra mediului, a bilantului de mediu sau a
raportului de amplasament a unor concluzii si informatii false; importul si exportul
unor substante si preparate periculoase interzise sau restrictionat; . desfasurarea
de catre persoanele juridice de activitati cu organisme modificate genetic sau

produse ale acestora, fara a solicita si obtine acordul de import/export si/sau

autorizatiile prevazute de reglementarile specifice.
In Ordonanta de urgenta nr 152/2005 sunt stabilite masurile
necesare pentru prevenirea sau, in cazul in care aceasta nu este posibila,
reducerea emisiilor in aer, apa si sol, provenite din activitatile prevazute in anexa
nr. 1 a acesteia, inclusiv masurile privind gestionarea deseurilor, astfel incat sa
se atinga un nivel ridicat de protectie a mediului, considerat in intregul sau, cu
respectarea prevederilor legislatiei din domeniul evaluarii impactului asupra
mediului si a altor reglementari relevante.
In art 3 al acesteia sunt enumerate raspunderile si obligatiile autoritatilor
competente pentru protectia mediului, cum ar fi :
a) sa se previna poluarea in special prin aplicarea celor mai bune
tehnici disponibile;
b) sa nu se produca nici o poluare semnificativa;
c) sa fie evitata producerea de deseuri, potrivit prevederilor legale
in vigoare; in cazul in care se produc deseuri, ele sunt valorificate, iar daca acest
lucru este imposibil tehnic sau economic, sunt eliminate, astfel incat sa se evite
sau sa se reduca orice impact asupra mediului;
d) sa se utilizeze eficient energia;
e) sa fie luate masurile necesare pentru prevenirea accidentelor si
limitarea consecintelor acestora;
f) sa fie luate masurile necesare pentru ca in cazul incetarii
definitive a activitatii sa se evite orice risc de poluare si sa se readuca
amplasamentul la o stare satisfacatoare.
In art. 32 se mentioneaza ca:
- (1) Autoritatea competenta pune la dispozitie publicului rezultatele pe care le
detine, referitoare la monitorizarea emisiilor, asa cum este prevazut in conditiile
de autorizare, potrivit prevederilor art. 7-14.
(2) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului furnizeaza Comisiei
Europene, la fiecare 3 ani, incepand cu data aderarii, inventarul principalelor
emisii si al surselor responsabile de poluare, pe baza formatului si
particularitatilor necesare pentru transmiterea informatiilor, stabilite de catre
Comisia Europeana.
(3) Autoritatea publica centrala pentru protectia mediului adopta masurile
propuse de Comisia Europeana pentru asigurarea intercomparabilitatii si
complementaritatii intre datele din inventarul emisiilor, prevazut la alin. (2), si
datele din alte registre si surse de date privind emisiile.

2. Actualitatea temei dreptul omului la un mediu

sanatos
Ocrotirea dreptului fundamental al omului la un mediu sanatos
constituie una dintre cele mai actuale probleme contemporane. Progresul
stiintifico-tehnic si sporirea presiunii antropogene asupra mediului natural duc
inevitabil la agravarea situatiei ecologice: se epuizeaza resursele naturale, se
polueaza mediul natural, se pierde legatura naturala dintre om si natura, se
inrautateste sanatatea morala si fizica a oamenilor, se inaspreste lupta
economica si politica pentru pietele de materie prima, pentru spatiul de viata. In
acest sens D. Marinescu prezinta importanta protejarii mediului si ocrotirea
acestuia ca fiind o problema vitala a lumii contemporane.
Atentia deosebita pe care statele au acordat-o dreptului omului la
un mediu sanatos se reflecta si prin instituriea si impunerea sistemului creditelor
de emisie care a fost introdus prin protocolul de la Kyoto. Prin directiva 27/2003 a
Consiliului Parlamentar European s-a conceput o schema pentru a sprijini statele
din Uniunea Europeana in reducerea emisiilor si comercializarea creditelor de
emisie. Comercializarea creditelor de emisie reprezinta abilitatea a doua entitati
care trebuie sa-si reduca emisiile de a tranzactiona o parte din creditele de
emisie redistribuind repartitia de credite. La baza sa sta faptul ca nu conteaza de
unde provin aceste emisii si ca urmare nici unde se reduc. Comertul este neutru
daca emisiile globale de gaze sunt limitate la nivel global prin angajamentele
asumante de statele parti ale portofoliului de la Kyoto.
O aplicare a comertului creditelor de emisie s-a facut intre Polonia
in calitate de vanzator si Irlanda si Spania ca si cumparatori. Astfel Guvernul de
la Varsovia a anuntat ca va semna in curand un acord de vanzare de drepturi de
emisii de CO2 cu Irlanda si Spania. Acesta se ridica la 40 de milioane de euro si
este primul acord de acest tip derulat de Polonia in baza prevederilor protocolului
de la Kyoto.
Conform tratatului de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze
cu efect de sera, guvernele din tarile unde emisiile de carbon sunt sub tintele
convenite sub auspiciile Conventiei- Cadru a Natiunilor Unite pentru Schimbari
Climatice pot vinde acest surplus de CO2 sub forma unor credite de emisii de
carbon, denumite oficial Assigned Amounts Units (AAU), guvernelor sau
companiilor care produc emisii de CO2 n exces.
Toate tarile in curs de dezvoltare detin cantitati importante de
credite de emisii de CO2 care pot reprezenta, in multe cazuri, importante surse
de venit. in Europa, aceste credite sau certificate de emisii de gaze carbonice
sunt tranzactionate in mod curent pe bursa verde din Londra.

Guvernul polonez detine spre vanzare pentru perioada 2008-2012

credite de emisii de carbon (AAU) reprezentand echivalentul a 500 de milioane
de tone de CO2. Maciej Nowicki, ministrul mediului in cabinetul de la Varsovia, a
facut, cu ocazia unei vizite de lucru la Tokyo, publica intentia Poloniei de a vine
cea mai mare parte din aceste credite de emisii de carbon guvernului japonez.
(Bogdan Enache Saptamana Finaciara)
In ceea ce priveste actualitatea temei privitoare la dreptul omului la
un mediu sanatos am descoperit o problema actuala privid deseurile nucleare.
Un articol prezenta succint aceasta problema implicand si Romania sub
urmatorul titlu Deseurile nucleare din Bulgaria ar putea fi stocate la granita cu
Romania. O probelma a mediului dintr-o tara vecina afecteaza si dreptul omului
la un mediu sanatos in Romania. In aceasta problema se relateaza urmatoarele :
Comisia Europeana acorda Bulgariei inca 300 de milioane de euro pentru
inchiderea definitiva a centralei nucleare de la Kozlodui, dupa ce sprijinul pentru
acest an s-a cifrat la 550 de milioane de euro. Construita in 1970, dupa modelul
celei de la Cernobal centrala atimoca bulgareasca a fost catalogata de
Departamentul american al Energiei ca fiind una dintre cele mai periculoase
instalatii nucleare din lume.
Ea se afla la patru kilometri de Dunare si la 150 de kilometri de Bucuresti.
Conform expertizelor internationale, centrala nu dispune de un invelis protector si
exista oricand riscul unor scurgeri radioactive in sol si in panza freatica. In
acelasi timp insa, dupa ce proiectul unei noi centrale nucleare, de data asta
prevazuta a se deschide langa localitatea Belene, din Bulgaria, a inghetat,
Guvernul de la Sofia se pregateste sa deschida un depozit pentru deseuri
radioactive, ce provin de la reactoarele dezafectate de la Kozolodui.
Deschiderea unui depozit de deseuri radioactive la granita cu
Romania nu cred ca este un lucru bun. Stocarea resturilor radioactive trebuie
facuta in maxima siguranta in mine de uraniu dezafectate sau undeva, in munti,
la mare adancime. Din cate stiu, langa Kozlodui nu exista astfel de conditii
este opinia lui Nicolae-Radulescu Dobrogea, presedintele organizatiei de mediu
Eco-Civica.
Ministerul Roman al Mediului a primit in luna septembrie a acestui
an o notificare din partea autoritatilor bulgare de Mediu privind construirea
acestui depozit de deseuri radioactive in zona localitatii Kozlodui. Adresa a fost
facuta in conformitate cu Conventia Espoo, adoptata la data de 25 febuarie 1991,
ce face referire la evaluarea impactului pe care il are construirea acestor
obiective nucleare aspura mediului in context transfrontier. Intial se astepta un
raspuns la 29 septembrie. Cu o saptamana inainte, fostul ministru al Mediului,
Nicolae Nemirschi, a solicitat autoritatilor de la Sofia detalii in legatura cu
contruirea acestui depozit de deseuri radioactive si a declarat ca notificarea se
afla in dezbatere publica pana la 5 octombrie.
Dezbaterea publica a proiectului de la Kozlodui nu s-a incheiat pe
5 octombrie, ci va continua cu participarea publicului inclusiv prin consultarea
acestuia, ce se va desfasura dupa primirea documentatiei de evaluare a
impactului asupra mediului declarau oficialii romani de la Mediu. Depozitul de la

Kozlodui ar avea o capacitate de 138.000 de metri cubi, iar suprafata construibila

se poate intinde pe 130.000 de hectare. Granita statului bulgar cu Romania este
de 4km, iar pe o raza de 30 de km in jurul localitatii Kozlodui se afla 12 sate de
romani si mai multe localitati bulgaresti. Ministerul a hotarat sa participe la
procedura de evaluare a impactului depozitului de deseuri din Bulgaria asupra
mediului, conform Conventiei de la Espoo. In acest moment procedura este in
faza initiala urmand elaborarea de catre Bulgaria a documentatiei privind
evaluarea impactului asupra mediului, ce va fi analizata si de autoritatile din
Romania.
Implicarea publicului a fost destul de mica in dezbaterea acestui
proiect. Ministerul Mediului este in faza de centralizare a punctelor de vedere
exprimate de autoritatile romane ce au responsabilitati in domeniul energiei. La
hotararea pe care urmeaza sa o ia Romania cu privire la acordul construirii
depozitului de la Kozlodui, Ministerul Economiei are un rol important, alaturi de
Comisia Nationala pentru Controlul Activitatilor Nucleare iar opiniile si sugestiile
tuturor factorilor de decizie vor fi trimise in Bulgaria.
Bulgarii ar trebui in primul rand sa aiba o tehnologie nucleara
avansata de extragere a uraniului din deseuri, ceea ce nu cred ca exista in acest
moment decat in Rusia. Acest lucru este foarte important de aflat deoarece, daca
in depozit vor fi stocate deseuri nedecontaminate, el ar putea fi periculos pentru
mediu - opinia lui Tudor Serban ministru secretar de stat pe problemele de
energie in Ministerul Economiei.
In Romania in acest domeniu mentionam ca deseurile slab si mediu
radioactivate provenite din medicina, din cercetare si din industria clasica se
stocheaza in Depozitul national de Deseuri Radioactive Baita Bihor. Acest
depozit este adiminstrat de Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara Horia
Hulubei care se afla langa comuna Magurele, judetul Ilfov. Deseurile radioactive
generate de Centrala Nuclear Electrica de la Cernavoda, aflate in prezent in
depozitare intermediara in instalatii speciale, au nevoie de doua noi constructii.
Pentru acestea, costurile sunt estimate la 5 miliarde de euro. (Mihaela
Pavnutescu Ziarul Adevarul)
Este clar c n aceste momente doctrinei juridice din Romania ii
revine un rol deosebit n a releva continutul dreptului fundamental al omului la un
mediu sanatos si corelatia sa cu celelalte drepturi fundamentale ale omului, dar
fara sprijinul oamenilor, cei cu adevrat implicati in degradarea si totodata
protectia mediului si singurii beneficiari actuali ai existentei unui mediu propice
existentei si dezvoltarii umane, nu se va putea obtine niciodata rezultatul dorit de
legiuitor si stipulat si n Constitutia Romaniei la art. 35.
Pentru a sprijini n concret acest efort de protejare si in ideea de a
realiza o indispensabila alfabetizare ecologica a fost creat un adevrat sistem
de metode si tehnici gandite a avea un rol determinant in domeniul de interes. in
cadrul acestor metode, alaturi de construirea unor noi concepte cu rol de
reorientare a activitati de protejare a factorilor de mediu, asa cum este situatia

anterior analizatului concept de dezvoltare durabila sau a celui de protejare

integrata, se mai nscriu:
- crearea dreptului mediului ca ramura distincta de drept
International;
- institutionalizarea la diferite nivele a problemelor mediului.
- crearea si recunoasterea legislativa a unui nou drept fundamental
al omului - dreptul la un mediu sanatos, ca drept de generatia a III-a
aceea a drepturilor de solidaritate;
- elaborarea unor strategii si politici de mediu coerente si eficiente
si crearea unor tehnici specifice dreptului mediului: procedure preventive;
parghii economico-fiscale; reglementari tehnice;
- angajarea raspunderii juridice pentru faptele care prejudiciaza
mediul.
Actuala situatie prin care trece si Romania arata clar ce importanta
are pentru fiecare cetatean sa respecte legislatia in domeniul protectiei mediului
inconjurator si mai ales, importanta ce revine institutiilor statului de a raspunde
cu promptitudine cetatenilor in problemele sesizate de catre acestia.
Rezulta ca statul are obligatia constitutionala de a lua masuri de protectie
sociala, in care se inscriu, cu certitudine, si cele legate de protejarea mediului
inconjurator, deoarece numai in aceste conditii se poate discuta de dezvoltarea
durabila a societatii si de faptul c habitatul natural face parte din societatea
umana, iar a nu-l proteja inseamna a nu proteja insasi societatea, lipsind omul de
a trai decent in cadrul acesteia.
Din aceast cauza orice degradare a calitatii mediului inconjurator
are efecte devastatoare asupra omului, putand cauza diferite afectiuni, mai mult
sau mai putin periculoase, nasterea copiilor cu diferite malformatii, unele dintre
ele letale sau chiar moartea unor persoane, ca sa nu mai amintim de aparitia
unor epidemii care pot ucide orice fiint pe o raz foarte intinsa, de mii sau sute
de kilometrii, punand in pericol insasi existenta speciei umane pe acest pamant.
Astfel ca lipsa protectiei mediului inconjurator poate atrage un anumit grad de
lipsa a sanatatii publice si chiar individuale, o impiedicare a realizrii dreptului la
ocrotirea sanatatii, care poate atrage restrangerea exercitarii unor drepturi sau
libertati fundamentale.
In acest context se impune din ce n ce mai mult necesitatea
formarii unei noi etici si promovarea unei educatii pentru protectia mediului prin
care sa se creeze ai sa se dezvolte, o opinie si comportamente publice
compatibile cu aceast etica noua.

Bibliografie:
DUU Mircea, Dreptul mediului. Tratat. Abordare integrat, Editura Economic,
Bucureti, 2003;
DUU Mircea, Dreptul internaional al mediului, Editura Economic, Bucureti, 2004;
MARINESCU Daniela, Dreptul mediului nconjurtor, Editura ansa SRL,
Bucureti, 1996;
MARINESCU Daniela, Tratat de dreptul mediului, Editura All Beck, Bucureti, 2003;
MARINESCU Daniela, Infraciuni n domeniul proteciei mediului, Editura Lumin
Lex, Bucureti, 2005;
MURARU Ioan, IANCU Gheorghe Drepturile, libertile i ndatoririle constituionale,
Editura I.R.D.O., Bucureti, 1992;
MURARU Ioan Drept constituional i instituii politice, Editura Actami, Bucureti,
1995;
Constitutia Romaniei revizuita" de Mihai Constantinescu, Antonie Iorgovan, Ioan
Muraru, Elena Simina Tanasescu, Bucuresti, 2003.
Neagu M. M. Despre sistematizarea incriminrilor in domeniul proteciei mediului si a
dreptului fundamental al omului la un mediu sntos, Lex Et Scientia, Bucureti: Cartea
Universitara, 2004, p.174-177 (0,3 c. ed).
Ziarul Adevarul, 04.11.2009
Ziarul Saptamana Finaciara, 26.10.2009.

10