Universitatea de Teologie Ortodox din Moldova

Lucrare de Seminar

DESPRE

PREOIE

La obiectul Formarea duhovniceasc

Profesor prot. V. Cazacu
Studentul a. I BAC
Harmaniuc Gheorghe /ierodiacon Ieronim/

2009
Cuprins

Introducere.3

I. Originea preoiei
I.1. Preoia n Vechiul Testament........4
I.2. Preoia n Noul Testament.......5

II. Taina preoiei sau Hirotonia

(definiia, darul, puterea, treptele, funcia i clasificarea)..7

III. Rtciri protestante n privina preoiei .

Preoia sacramental i universal.......................................9

IV. Sfinii prini despre preoie.............11

Concluzii...13
Bibliografie.............................................................................15

2
 Cineva a pus pe bazele lui Hristos, cu privire la preot, aceste cuvinte:
,,Preotule am nevoie de minile tale pentru a continua s binecuvntez;
am nevoie de buzele tale pentru a continua s vorbesc;
am nevoie de trupul tu pentru a continua s sufr;
am nevoie de inima ta pentru a continua s iubesc;
am nevoie de tine pentru a continua s mntuiesc

Introducere

Preoia este o misiune si o funciune sacra prezenta in toate religiile si la

toate formele de credinta religioase ale pamantului. De la aspectele cele mai
primitive ale actului religios, pana la invocatiile cele mai sublime si jertfa
nesangeroasa a Fiului lui Dumnezeu. In crestinism, preotul are rol decisiv in toate
situatiile si momentele cultului pe care-l reprezinta atat in fata oamenilor cat si in
fata puterii divine sau a Dumnezeului respectiv. Fara el nu exista rugaciune,
inchinare si jertfa valabila, in fata zeului sau Dumnezeului caruia i se aduc acestea.
Imnele religioase sau rugaciunile inaltate de poeti, de filozofi, de sefi de state sau
de simpli credinciosi, care nu sunt si preoti, nu au eficienta daca nu sunt rostite de
gura preotului sau oferite de inima lui. Ele sunt si raman piese de evlavie personala
sau colectiva, dar n-au putere si nu-si ating tinta, fara interventia si lucrarea directa
a preotului. Recrutat prin alegere, prin sistemul transmisiunii sacre ereditare, sau
dupa alte criterii, preotul a fost totdeauna necesar vietii religioase si spirituale a
oamenilor.
Evlavia omeneasca a cautat si va cauta totdeauna pe preot. Pe preot in
general, dar cu osebire pe preotul intelept si de inalta tinuta duhovniceasca.
Asemenea preoti catalizeaza evlavia credinciosilor si sunt ei insisi creatori si
raspanditori de evlavie. Numele multora dintre ei au ramas incrustate in cartile
templelor sau ale neamurilor pe care le-au slujit. Preoti de rang inferior sau
superior, simpli slujitori de rand sau mari preoti ori arhierei, ei au fost si sunt
invaluiti cu multa dragoste si consideratie de inimile calde si recunoscatoare ale
inchinatorilor si uneori ale statelor in care unii dintre ei fusesera si conducatori
politici ori avusesera rol pe langa acestia, ca la egipteni, romani, daci, etc.
Dragostea aceasta se explica prin convingerea ca preotul are nu numai rolul de a
prezenta lui Dumnezeu ofrandele, ci si de a aduce binecuvantari de sus catre
oameni; mai mult: preotul e acela prin care divinitatea transmite credinciosilor
binefacerile sale materiale sau spirituale, instructiunile sale particulare sau generale
si raspunsurile date prin oracole sau revelatii.

3
 I.1. Preoia n Vechiul Testatment
Preotia este o lucrare sfanta si sfintitoare. In toate timpurile preotia a existat
si s-a exercitat dupa felul popoarelor respective. La inceput a existat preotia
popoarelor pagane, in mijlocul carora a aparut apoi poporul ales, Israel, cu preotia
lui, randuita de Dumnezeu.
Popoarele pagane aveau o preotie idololatra, adica erau inchinatoare la idoli.
Ce erau acesti idoli, si jertfele ce li se aduceau si cine primea aceste jertfe, ne-o
spun clar Sfintele Scripturi. Idolii oamenilor, zice Psalmistul, "sunt argint si aur,
lucruri de maini omenesti. Gura au si nu graiesc, ochi au si nu vad, urechi au si nu
aud, nari au si nu miros, maini au si nu pipaiesc, picioare au si nu umbla, si nu vor
glasui cu gatlejul lor. Ca nu e duh in gura lor" (Ps. 113, 12-15; 134, 15-17).
Unor asemenea idoli ajunsesera sa se inchine si iudeii, influentati de
popoarele pagane, atat in Egipt, cat si in Canaan. Ba, chiar le jertfeau idolilor pe
fiii si fiicele lor.
Preotia bisericeasca este Taina ce face parte din planul lui Dumnezeu pentru
mantuirea lumii. Asa se explica faptul ca ea a fost poruncita de Dumnezeu inca din
Vechiul Testament : "Sa iei la tine pe Aaron si pe fiii lui, ca dintre fiii lui Israel sa-
mi fie preotii " ( Exod 28, 1 ). Si aparata de Dumnezeu fata de cei ce s-au ridicat
contra ei" Si si-a deschis pamantul gura sa si i-a inghitit pe ei, si casele lor, pe toti
oamenii lui Core si toata averea lui " ( Numeri 16, 32 ). Si in alt loc zice:
" Nu-ti e dat tie Ozia sa tamaiezi inaintea Domnului, ci preotilor fiilor lui Aaron
care sunt sfintiti sa tamieze ... " ( II Paralipomena 26, 18 ); " Si deodata s-a ivit
lepra pe fruntea lui in fata preotilor in casa Domnului " ( II Paralipomena 26, 19 ).
Preotia Vechiului Testament era o preinchipuire a preotiei Noului Testament,
de aceea a cinstit-o Mantuitorul zicand leprosilor: " Duceti-va si aratati-va preotilor
" ( Luca 17, 14 ).
Sf. Efrem Sirul scrie i de ali preoi din Vechiul Testament, ncepnd cu
Abel: Sa ne intoarcem la Abel cel drept, care a fost preot la inceputul creatiei, si
sa aflam de la el ca dintru inceput aducea ca preot jertfa sa lui Dumnezeu. Nu s-a
pogorat, oare, foc din cer si a mistuit jertfa lui ? Iar cand aducea lui Dumnezeu
pargile sale (Fac. 4, 4), precum zice Scriptura, "a cautat Dumnezeu la jertfa lui
Abel, iar la a lui Cain n-a binevoit" (Fac. 4, 4-5). Si iarasi Noe, cel mantuit in
corabie, cand a incetat apa si s-a asezat corabia pe muntele Ararat (Fac. 8, 4), a
primit iarasi indata aceasta preotie si a adus, cu inima curata, lui Dumnezeu jertfa
intru miros de buna mireasma (Fac. 8, 19-20). De aceea a si facut Dumnezeu
legamant cu el sa nu mai aduca potop pe pamant; si i-a dat binecuvantarea sa
creasca si sa se inmulteasca (Fac. 9, 7-17). Ai vazut facerea de minuni a preotiei ?
Ai vazut pe cel dintai preot, pe Abel, intru cea dintai creatie, ca Dumnezeu a
pogorat foc din cer pe pamant peste jertfa lui cea fara de prihana ? Ai vazut iarasi
pe Noe, pe cinstitul preot, intru cea de a doua creatie, ca Dumnezeu a facut
legamant cu el ? De preotie a fost invrednicit sa aiba parte si Avraam, si a adus lui
Dumnezeu jertfa pe Isaac; si-a jertfit propria sa inima (Fac. 22, 1-12). In jertfa
aceea Dumnezeu arata taina mare, nasterea Domnului, in copacelul cel stufos (Fac.
4
22, 13), cresterea intr-o clipeala si binecuvantarea cu care Dumnezeu l-a
binecuvantat pe Avraam: Jntru samanta ta se vor binecuvanta toate neamurile"
(Fac. 22, 18). De preotie a fost invrednicit si Moise cand s-a suit in Muntele Sinai
la Dumnezeu si a primit de la El legea (les. 19, 3). De aceea si fata lui era plina de
slava, ca se vedea mai stralucitoare decat soarele (les. 34, 35). La fel si Aaron a
fost invrednicit de preotie (les. 28, 27; Lev. 8, 1-12), fiind mijlocitor catre
Dumnezeu pentru pacatele poporului. "Moise si Aaron intre preotii Lui" (Ps. 98, 6),
spune Scriptura. La fel si Finees cu atotcinstita preotie a oprit moartea din poporul
acela (Num. 25, 11). Iar Ilie, iarasi, fiind imbracat cu preotia, a fost auzit in foc si a
injunghiat pe preotii rusinii (3 Regi 18, 38-40).
Aceasta preotie iudaica, randuita de Dumnezeu prin Moise se numeste
levitica, dupa semintia lui Levi, aleasa ca semintie preoteasca, al carei prim
arhiereu a fost Aaron, fratele lui Moise. Inaintea acesteia, Vechiul Testament
aminteste de un alt Mare Preot, numit Melchisedec, regele Salemului, caruia
Avraam i-a adus jertfa, paine si vin, ca celui ce era "preotul Dumnezeului Celui
Preainalt, atunci a primit de la el binecuvantarea" (Facere 14, 17-20), dupa biruinta
lui (Avraam) asupra imparatilor Kedarlaomer, a regilor uniti cu el si a regelui
Sodomei. Despre acest "Melchisedec" rege al dreptatii si rege al Salemului, adica
al pacii", se spune ca este: "fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici
inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el
ramane pururea" (Evr. 7, 1- 3). El e prototipul lui Hristos, Care (Hristos) ca
Dumnezeu e fara mama; iar ca Om este fara tata.
Preotia levitica, incepand cu Aaron, era o preotie ierarhica cu: arhierei,
preoti care slujeau la altar si cu levitii, ajutoarele lor. Slujirea preoteasca consta in
aducerea de jertfe de animale, spre ispasire, sau curatire si alte feluri de jertfe de
multumire etc., ei faceau rugaciuni, citeau si explicau Legea, catre popor,
savarseau taierea imprejur a copiilor de parte barbateasca, supravegheau pazirea
Legii si conduceau poporul, dupa randuielile mozaice. Ei cunosteau proorociile,
rostite si scrise de prooroci. Totusi ei asteptau un Mesia razboinic cu un Imparat
puternic care sa cucereasca, pentru ei, toata lumea.

II.2. Preoia n Noul Testament

Dupa Noul Testament, Preotia are izvorul in Arhiereul cel vesnic, Iisus
Hristos, dupa cum spune cuvantul Scripturii : " Tu esti preot in veac, dupa
randuiala lui Melchisedec " ( Psalmul 109, 4; Evrei 7, 21 ). Deci fara de inceput si
fara de sfarsit in timp, ca si preotul Melchisedec ( Facere 14, 18-20 ), dar mult
superior lui. Asadar " Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem. Sfant si fara de
rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi si fiind mai presus decat cerurile ...
aducandu-se jertfa pe Sine Insusi " ( Evrei 7, 26-27 ).
Este o mare deosebire intre jertfele aduse in Vechiul Testament si jertfa
adusa de Mantuitorul Hristos pe cruce, pentru ca aceia aduceau jertfe de animale ca
5
o preinchipuire a jertfei Mantuitorului, Care S-a adus pe Sine Insusi, intrucat :
"Este cu neputinta ca sangele de tauri si de tapi sa inlature pacatele " (Evrei 10, 4).
i de aceea numai : " Sangele lui Iisus Hristos, Fiul Lui, ne curateste pe noi de
orice pacat " ( I Ioan 1, 7 ; Apocalipsa 7, 14 ).
Pe de alta parte, preotia Vechiului Testament era instituita doar pentru un
singur popor, pe cand Preotia Mantuitorului Iisus Hristos are caracter general -
pentru toate neamurile : " Dupa aceea m-am uitat si iata multime multa, pe care
nimeni nu putea sa o numere, din tot neamul si semintiile si popoarele si limbile,
stand inaintea tronului si inaintea Mielului, imbracata in vesminte albe si avand in
mana ramuri de finic " (Apocalipsa 7, 9).
Mantuitorul, ca Arhiereu, intemeiaza preotia bisericeasca dupa Invierea sa din
morti, atunci cand zice catre Sfintii Apostoli : " Luati Duh Sfant, carora le veti ierta
pacatele le vor fi iertate si carora le veti tinea vor fi tinute " ( Ioan 20, 22-23 ).
Sfintii Apostoli au continuat si ei sa impartaseasca darul preotiei urmasilor lor, prin
hirotonia de episcopi si preoti pentru fiecare biserica:
"Si hirotonindu-le lor preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au
incredintat pe ei Domnului, in Care crezusera " ( Faptele Apostolilor 14, 23 ).
Noul Testament ne marturiseste despre cele trei trepte ale preotiei:
" Se cuvine insa episcopului sa fie fara prihana ... " (I Timotei 3, 2).
Cum nu exista jertfa fara preot si preot fara jertfa, conditionandu-se una pe
alta, Mantuitorul Hristos a fost si Mielul de Jertfa si Preotul propriei Lui jertfe.
Miel, despre care Apostolul iubit scrie, reproducand cuvintele proorocului Ioan
Botezatorul, cand Il descopera lumii: Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica
pacatul lumii" (Ioan 1, 29) ; El insusi S-a facut Preotul propriei Sale jertfe". Dar
cum S-a facut El Insusi si Jertfitor, si Mielul jertfit, ne-o lamureste Marele Dascal
al Ortodoxiei astfel : "El insusi a fost si Preotul jertfitor si victima (Mielul) de
jertfa, Mielul adevarat al lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii (jertfit) pe
Cruce, noul altar. Acelasi a fost si Jertfa si Preotul jertfitor. Fireste, Jertfa dupa trup
si Preot dupa Duh. Acelasi a adus si l-a si adus (jertfa), insa dupa trup".
Harul preotesc - cu intreita-i slujire - transmis de Domnul Apostolilor prin
punerea mainilor, ei l-au transmis, prin hirotonie ierarhiei Bisericii: diaconi (Fapte
6,5), preoti (Fapte 14,23; II Tim. 1,6 ; Tit. 1, 5); si episcopi (Fapte 20, 28; I Tim. 5,
1-2; Iac. 5, 14 ; I Tim. 4, 14; Tit. 1, 5). La inceput, slujitorii Bisericii purtau si alte
nume, deosebit de cele ale treptelor ierarhice, ba uneori incluzandu-le. Aceste
numiri erau ale harismelor pe care le primeau slujitorii, si uneori chiar si
credinciosii. Astfel ei se numeau si: prooroci (Fapte 13, 1), evanghelisti (I Cor. 12,
28-31), precum si "pastori si invatatori" (Efes. 4, 11); dar si "igumeni", sau
"capetenii cu vaza" (Fapte 14, 22, 23 ; Evr. 13, - 7, 17) etc.
Toate aceste denumiri erau purtate si de apostoli, episcopi preoti si diaconi
(ex. diac. Filip, Fapte 8, 5, 13-40) ; dar si de unii credinciosi (I Cor. 12, 7-11, 28;
13, 1-8; 14, 1-13). De aceea Apostolul recomanda crestinilor sa asculte de ele si sa
se supuna pastorilor lor. "Ascultati pe (igumenii) mai marii vostri si va supuneti
lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand a da seama de ele, ca sa

6
faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos" (Evr. 13,
17). Sfantul Ioan Gura de Aur vede in acesti "igumeni", sau "mai-marii"
pastoritilor pe "pastorii", care pastoresc "turma". El nu-i numeste episcopi", ci "mai
marii pastoritilor", ceea ce echivaleaza cu episcopi, dar si cu preotii; caci pastoratia
este si a unuia si a celorlalti, unul peste Eparhie, ceilalti peste parohiile lor. De
aceea indemnul Apostolului priveste deopotriva si pe unii si pe ceilalti". "Cel ce
cinsteste pe episcop, sau preot, ca slujitorul lui Dumnezeu si pe Dumnezeu va
cinsti ; iar cel ce se invata a dispretui pe preot, cu timpul va dispretui si pe
Dumnezeu. Cand cineva se poarta cu evlavie fata de preot, cu atat mai mult se va
purta fata de Dumnezeu. Chiar de ar fi preotul rau, totusi Dumnezeu vazand ca
pentru cinstea Sa tu te porti cu cuviinta catre cel ce nu este vrednic de cinste, iti va
rasplati tie dupa dreptate. Ca daca cel ce primeste prooroc in nume de prooroc,
plata proorocului va lua; apoi si cel ce se pleaca si este supus preotului".

II. Taina preoiei sau Hirotonia

Hirotonia (Preotia) este a cincea sfnt Tain a Bisericii, n care, prin
punerea minilor si rugciunea arhiereului, se mprtseste unor brbati, ce s-au
pregtit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care d puterea de a propovdui
cuvntul lui Dumnezeu, de a svrsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a
conduce pe cei credinciosi la mntuire.
Hirotonia e cuvant grecesc, care se talmaceste: alegere prin ridicarea si
punerea mainilor, pentru ca orice har in legatura cu gradele preotiei se da prin
punerea mainilor Episcopului.
Prin Taina Hirotoniei se aseaza in Biserica cele trei trepte sau stari ale
preotiei, adica (incepand de jos in sus):
- diaconia,
- preotia si
- arhieria.
La treptele de sus se ajunge numai trecand prin cele de jos, adica cel ce se
hirotoneste preot trebuie sa fie mai intai hirotonit diacon si apoi preot.
Fiecare dintre cele trei trepte are randuiala ei proprie de hirotonie. Cel ce vrea sa
fie hirotonit diacon trebuie sa treaca mai intai prin alte doua trepte, si anume:
slujba de citet si ipodiaconatul. Ele se dau prin hirotesie. Acest cuvant inseamna,
simplu, punerea mainilor; hirotesia nu e tot una cu hirotonia. Hirotonia inseamna
investirea cu una din treptele preotiei, pe cand hirotesia inseamna acordarea unei
slujbe bisericesti inferioare sau a unor grade si ranguri onorifice in ierarhia
bisericeasca administrativa. Atat hirotesiile premergatoare diaconiei cat si
hirotoniile se savarsesc numai de Episcop (Arhiereu). Atat hirotoniile cat si
hirotesiile, dupa canoane, se savarsesc numai in biserica (Canonul 7 al Sf. Teofil al
Alexandriei). Anume, hirotoniile inlauntru altarului, inaintea Sfintei Mese, iar
hirotesiile se fac in fata altarului, pe locul dinaintea Usilor imparatesti.
7
 Hirotonia preotului si a arhiereului se savarseste numai la Liturghia deplina,
adica la Liturghia Sf. Ioan sau la cea a Sf. Vasile; hirotonia diaconului se poate face
si la Liturghia Darurilor mai inainte Sfintite Nu se pot hirotoni mai multe persoane
pentru aceeasi treapta la o Liturghie; hirotesii se pot face mai multe la una si
aceeasi Liturghie (mai multi citeti sau ipodiaconi). Hirotonia diaconului se face
dupa sfintirea Darurilor, si anume dupa ce arhiereul zice ecfonisul: Si sa fie milele
Marelui Dumnezeu.... Hirotonia preotului se face inainte, de sfintirea Darurilor
(dupa Heruvic); iar a arhiereului se face mai inainte si anume dupa cantarea Sfinte
Dumnezeule.
Partea cea mai de seama din randuiala hirotoniei E rugaciunea de hirotonie
Dumnezeiescul har..., rostita de Episcopul hirotonisitor, prin care el cheama
harul Sfantului Duh sa se pogoare asupra candidatului ingenuncheat in fata Sfintei
Mese, in timp ce clericii impreuna liturghisitori canta incetisor si dulce:
Doamne miluieste , de mai multe ori. Dupa aceasta, arhiereul in fata usilor
imparatesti da celui hirotonit vesmintele treptei pentru care a primit hirotonia,
aratandu-le pe rand poporului si zicand Vrednic este!, la care corul sau
credinciosii raspund de trei ori: Vrednic este!
In trei directii se exercit puterea si slujirea preoteasc si anume: puterea
nvttoreasc, adic de a propovdui cuvntul lui Dumnezeu, Mntuitorul Hristos
a dat-o sfintilor apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odat cu cea sfintitoare,
prin cuvintele : Mergnd, nvtati toate neamurile, botezndu-le n numele Tatlui
si al Fiului si al Sfntului Duh, nvtndu-i s pzeasc toate cte v-am poruncit
voua (Matei XXVIII, 19-20). Puterea sfintitoare a fost dat si n chip deosebit la
Cina cea de Tain prin cuvintele : Aceasta - adic Sfnta Euharistie - s o faceti
spre pomenirea Mea (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfintitoare a
preotiei vorbeste si sfntul apostol Pavel: Asa s ne socoteasc pe noi fiecare om :
ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Cor. IV, 1).
Puterea de conducere duhovniceasc le-a fost dat prin cuvintele : Cel ce v
ascult pe voi, pe Mine M ascult, si cel ce se leapd de voi se leapd de Mine ;
iar cel ce se leapd de Mine se leapd de Cel ce M-a trimis pe Mine (Luca X,
16).
Spre Sfnta Preotie poate psi numai cel ce este gsit vrednic de primirea ei,
dup cercetarea lui de ctre duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul
odat mprtsit prin hirotonire nu se pierde niciodat. Cel hirotonit poate fi doar
oprit - pentru pricini de abateri de la buna purtare preoteasc - de la svrsirea
celor sfinte.
Preoii ortodoci se mpart n dou grupuri distincte: clerul cstorit (clerul
secular, sau "de mir") i clerul monahal. n Biserica Ortodox un brbat poate fi
hirotonit dup cstorie, dar att el ct i soia sa trebuie s fie la prima cstorie.
Dac rmne vduv, el nu se poate recstori i continua s fie preot.
n general, dac un celibatar este hirotonit, el trebuie s devin monah pentru a-i
putea pstra preoia. Un preot-clugr este numit ieromonah.

8
 n exerciiul funciunii sale liturgice, preotul ortodox ndeplinete un rol
dublu: pe de o parte, n virtutea harului sfnt primit de la episcop prin hirotonie, el
este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant sau continuator al preoiei
Mntuitorului, iar pe de alta el este un interpret, delegat al Bisericii, adic al obtii
credincioilor pe care i pstorete, fiindc el se roag nu numai n numele su
personal ci i n numele credincioilor i pentru ei. Ca reprezentant al
credincioilor, el prezint lui Dumnezeu cuvenita ofrand a acestora, adic darurile,
nchinarea i rugciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioilor
ceea ce vine de la Dumnezeu, adic harul dumnezeiesc, iertarea pcatelor, viaa
venic i, n general, toate darurile spirituale i buntile materiale pe care le
primim de la Dumnezeu.
Preotul slujitor este astfel verig de legtur ntre Dumnezeu i
credincios, ntre cer i pmnt. Acest lucru este vizibil n practica liturgic a
Bisericii Ortodoxe, unde preotul este, pe de-o parte, cu faa la Rsrit (i cu spatele
la credincioi) cnd poart rugciunea sau ofranda poporului credincioilor n faa
Tronului lui Dumnezeu, i, pe de alt parte, cu faa la credincioi, atunci cnd
poart cuvntul lui Dumnezeu ctre ei (de exemplu: citirea Evangheliei, predica).
Ca semn c nu are deplintatea puterii sacramentale, preotul binecuvnteaz cu o
singur mn (dreapta).
n mod normal, preoii au funcia de preoi de parohie, funcie care n
Biserica Primar era deinut de episcopi. Ei sunt liderii comunitii locale de
cretini. Ei prezideaz la Sfnta Liturghie i nva, predic, sftuiesc i exercit
funcia de iertare i vindecare.

III. Rtciri sectare n privina preoiei

Preoia sacramental i universal
In legatura cu ierarhia bisericeasca sacramentala traditionala s-a operat o
sciziune intre crestini. O parte din destinatate - biserica protestanta, despartita de
romano-catolicism in secolul XVI - respinge preotia sacramentala ortodoxa,
sustinind si practicind preotia universala; adica preotia poate fi indeplinita de toti
credinciosii. Iar oficiul de conducator al Bisericii, al comunitatii ii incredinteaza
comunitatea, chiar daca se da printr-o binecuvintare, totusi aceasta nu este
hirotonie. Caci toti crestinii sint preoti, preotia este universala, spun ei. Aceasta
credinta gresita a influentat si influenteaza si astazi pe multi crestini de la noi. Iata
citeva citate pe care se sprijina ei: Si voi insiva, ca pietre vii, sa fiti ziditi casa
duhovniceasca, spre preotia sfinta ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, placute lui
Dumnezeu, prin Iisus Hristos (I Petru II, 5). Si mai departe: Iar voi sinteti
semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfint, popor agonisit de Dumnezeu, ca
sa vestiti in lume bunatatile Celui care v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea
minunata (I Petru II, 9). Insa credinta altor culte referitoare la preotia universala
- dupa invatatura ortodoxa - se sprijina pe exegeza diferita de a noastra a celor
9
doua versete amintite. Caci, in primul citat (I Petru II, 5), preotia se interpreteaza
ca si celelalte atribute pietre vii si casa duhovniceasca in mod figurat.
Adica, preotia sfinta este sinonima in mod figurat cu botezul. Voi sinteti
preotie sfinta , inseamna ca voi crestinii sinteti botezati si aveti o preotie
spirituala, putind sa aduceti jertfe duhovnicesti lui Dumnezeu: rugaciuni, voturi,
duh umilit. Deci, nu este vorba de preotie, ci de botez. In (I Petru II, 9) apostolul
citeaza un verset din Vechiul Testament prin care arata ca crestinii au preluat locul
vechilor evrei prin care acestia erau socotiti popor al lui Dumnezeu. Astfel in
Vechiul Testament se spune: Deci, de veti asculta glasul meu si de veti pazi
legamintul Meu dintre toate neamurile, imi veti fi popor ales ... preotie
imparateasca si neam sfint (Iesire XIX, 5-6). Poporul lui Israel a fost ales dintre
celelalte neamuri si socotit poporul lui Dumnezeu; preotie imparateasca adica
apartinind marelui imparat; neam sfint , inseamna pus deoparte, in slujba lui
Dumnezeu.
Merita relevat faptul ca, desi in citatul amintit (Iesire XIX, 5-6), din Vechiul
Testament tot poporul evreiesc era numit preotie imparateasca , totusi ei aveau o
preotie speciala, sacramentala care era din neamul lui Aaron si din tribul lui Lebie
si erau deosebiti de popor.
Tot astfel si la crestini, desi numiti in sens larg preoti, toti crestinii, preotii
sint o categorie speciala, deosebiti de popor. Acest fapt il confirma acelasi Apostol,
spunind: Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sint impreuna preot... pastoriti
turma lui Dumnezeu, cercetind-o nu cu sila, ci cu voie buna... (I Petru V, 1-2).
Deci, in citatele de mai sus preotia universala insemna botezul crestin care apartine
tuturor crestinilor si nu preotia sacramentala, care apartine bisericii conducatoare.
Se mai afirma ca este o gresala a numi pe preot parinte si invatator caci
Mintuitorul a oprit in mod hotarit, spunind : Voi sa nu va numiti rabbi ca unul
este invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sinteti frati... (Matei XXII, 8-10).
Aici Mintuitorul indeamna pe Apostolii Sai sa nu se mindreasca ca fariseli carora
le placea sa se numeasca invatatori adica conducatori de scoli si curente, caci in
acest fel s-ar distruge unitatea credintei. Insa, Sfintul Pavel numea pe Corinteni fiii
intru credinta, iar el se numea parinte (I Corinteni IV, 15), precum s-a amintit. Iar
in alt loc spunea: Si pe unii I-a pus Dumnezeu in Biserica: intii apostoli, al doilea
prooroci, al treilea invatatori (I Cor. XII, 28). Iar alta data sfatuia pe crestini sa-i
asculte pe invatatorii lor (Evrei XIII, 17).
Se mai aminteste in legatura cu ierarhia bisericeasca ca episcopii si preotii
trebuie sa fie casatoriti. Se cuvine episcopului sa fie fara de prihana, barbat al
unei femei.. (I Timotei III, 2); sa nu aiba haine deosebite, blamate de Mintuitorul
in persoana fariseilor (Matei XXIII, 5) si nici par lung, care-i ocara, precum afirma
Sfintul Pavel: Nu va invata insasi firea ca pentru barbat, daca isi lasa parul lung
este oricare? (I Corinteni XI, 14). Dar si aceste afirmatii sint gresite n privinta
casatoriei episcopilor, acestia au fost casatoriti pina la sinodul din Niceea (325).
Insa, pentru ca atasamentul lor sa fie mai strins fata de Biserica s-a hotarit ca ei sa
fie necasatoriti.

10
 Mintuitorul n-a osindit portul fariseilor, pentru ca acesta era prevazut in
Vechiul Testament, printre hainele preotilor (Iesire XXVIII, 4), ci pentru ca purtau
cele prescrise de lege cu ostentatie, cu mindrie. Mai mult, Domnul Hristos vorbea
de portul fariseilor, cind inca nu erau preoti ai Noului Testament. Imbracamintea
preotilor este un semn distinctiv.
Preotia generala este cea data fiecarui credincios prin Taina Sfantului Botez
consta in aducerea jertfelor personale spirituale, si se hraneste mereu din harul adus
de preotia speciala. Despre aceste jertfe spirituale scrie Sfantul Apostol Pavel
astfel: "Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu sa infatisati
trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu "(Romani 12,
1). Preotia speciala in Biserica aduce jertfa cea mare a Sfintei Impartasanii si a
celorlalte Taine, ca hrana, putere si ajutor tuturor credinciosilor crestini, care,
aducand jertfe duhovnicesti prin preotia lor generala sunt astfel : "Impreuna
lucratori ai lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 9).
Deci ierarhia bisericeasca, deosebita de popor, este o institutie
fundamentata temeinic scripturistic, adica traditionala si absolut necesara pentru
mintuirea credinciosilor.

IV. Sfinii prini despre preoie

Preotii patristici au initiat sau au sustinut prin bogatia teologhisirii lor
sinoadele ecumenice si locale si au rezolvat sau au contribuit substantial la
rezolvarea marilor controverse cu ereticii, schismaticii si paganii. Ei au creat si au
dezvoltat in cea mai mare parte, genurile literaturii crestine si au ridicat teologia la
rangul de stiinta. Preotul Origen singur a scris circa 6000 volume, iar opera literara
a diaconului, preotului si arhiepiscopului Ioan Gura de Aur desfata si astazi
gusturile literare cele mai fine. Gandirea lui Tertulian preotul, a episcopilor Vasile
cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Augustin, Chiril al Alexandriei
si a ieromonahilor Leontiu de Bizant, Maxim Marturisitorul si Ioan Damaschin e
continua lumina si bucurie a Bisericii. Preotii Origen, Ieronim si Rufin au adus
contributii nemuritoare in domeniul filologiei sacre si al schimbului de idei intre
teologia patristica rasariteana si apuseana. Ierodiaconul Efrem Sirul, episcopul
Grigorie de Nazianz, ierodiaconul Ioan Gura de Aur, episcopul Ambrozie si
episcopul Grigorie cel Mare, au scris tratate despre preotie in care au turnat tot
entuziasmul dar si toata framaatarea si constiinta covarsitoarei greutati a misiunii
preotesti. Principiile acestor tratate sunt faurite in focul experientei preotesti si
luminate de soarele Sfintei Scripturi. Conform tratatelor patristice preoia are mai
multe aspecte:
1. Preotul este vasul ales al lui Dumnezeu.
Preotia este o chemare dumnezeiasca si trebuie tratata ca atare. Nici Aaron,
primul preot al Legii Vechi, si nici Iisus Hristos, Arhiereul Noului Asezamant, nu
11
si-au luat singuri preotia, ci au fost chemati la ea. Preotul crestin, care a primit
preotia fara sa aiba chemare preoteasca de sus e un profesionist al altarului, nu un
slujitor real al lui Hristos. Sf. Grigorie Teologul si Sf. Ioan Gura de Aur erau
scandalizati de indrazneala si nerusinarea acestor preoti care faceau din preotie un
simplu mijloc de trai si se comportau ca niste traficanti de Hristos, nu ca iubitori de
Hristos. Preotul fara vocatie e un batjocoritor de cele sfinte si nu va scapa de
pedeapsa el si episcopul care i-a hirotonit, fara sa-i fi facut cercetarea amanuntita a
chemarii si a pregatirii pentru preotie.

2. Preotul ca instrument al dragostei dumnezeiesti.

Preotul de vocatie este o fiinta plina de dragoste fata de Dumnezeu si de
oameni. Chemat de Dumnezeu care este dragoste, preotul este, prin definitie,
raspanditorul dragostei. Reintorcandu-se din locul unde fugise de preotie, Sf.
Grigorie de Nazianz incepe predica in fata credinciosilor sai cu aceste cuvinte:
"Am fost biruit si recunosc infrangerea mea", in intelesul ca dragostea lui pentru
fiii sai sufletesti si a fiilor sai sufletesti pentru el i-a infrant ezitarea, scrupulul si
teama si l-a dus in mijlocul lor ca sa nu se mai desparta niciodata de ei.
Sf. Ioan Gura de Aur zice ca daca preotii suporta atat de mult nepriceperea
oamenilor in toate, este pentru ca ei ii iubesc pe acestia nemasurat de mult.
Organizarea minunatei asistente sociale din primele veacuri crestine a fost opera
preotilor. Cata dragoste de om trebuie sa fi salasluit in sufletul Sfantului Vasile cel
Mare pentru a se apleca asupra ranilor leprosilor din spitalul sau si a le saruta? La
inmormantarea lui plangeau nu numai crestinii, ci si iudeii, si paganii. Se stie ce
miscare de mase impotriva curtii imperiale din Bizant a provocat primul exil al Sf.
Ioan Gura de Aur. Era un raspuns al credinciosilor la dragostea profunda a
pastorului pentru turma sa.

3. Preotul ca invatator.
Autorii tratatelor despre preotie din epoca patristica pun mare pret pe
pregatirea intelectuala si stiintifica a candidarii la preotie si pe functiunea
invatatoreasca a preotiei. Invatatura si predicarea cuvantului lui Dumnezeu sunt
capitole centrale ale fiintei si misiunei preotesti; fara acestea nu se concepe si nu
exista preotia. Sf. Grigorie de Nazianz si Sf. Grigorie cel Mare caracterizeaza
conducerea preoteasca a sufletelor, drept "arta artelor si stiinta stiintelor". In toate
treptele preotiei epoca patristica a avut reprezentanti straluciti ai teologiei si ai
celorlalte stiinte.

4. Preotul ca educator, misionar si civilizator.

Crestinismul a biruit lumea veche prin forta sa morala. Parintii Bisericii au
fost educatori minunati, lucrand cu rezultate optime asupra sufletelor
catehumenilor si asupra maselor largi de credinciosi prin cele trei principii
fundamentale: dragostea, invatatura adevarata si sfintenia.
Cu prilejul hirotoniei lor, preotii patristici isi eliberau toti sclavii - daca
aveau - si incepeau o viata de totala autojertfire pentru altii. Ei initiau, organizau si
12
conduceau asezamintele de asistenta sociala in care nu odata piereau din cauza
muncii, a incordarii, sau a bolilor. Ei dadeau instructie copiilor in scolile din
manastiri sau in marile scoli catehetice de la Alexandria, Antiohia, Nisibis. Sf.
Irineu, Sf. Grigorie Taumaturgul, Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gura de Aur, Sf.
Niceta de Remesiana, Senute de Atripe, Sf. Martin de Tours, sunt doar cativa din
numerosii educatori, misionari si civilizatori ai epocii patristice.

5. Preotul ca sfintitor si jertfitor.

Vocatia, dragostea, invatatura, virtutile si misiunea preotului il pregatesc
pentru rolul de sfintitor si jertfitor. Sfinenia preotului face posibila sfintenia
oamenilor. Formula de adresare obisnuita fata de preot, "Sfintia ta", arata ca
preotul este prin definitie un om al sfinteniei.
Dupa Sf. Ignatie Teoforul, Sfanta Impartasanie este "doctoria nemuririi".
Faptul principal in Taina Sf. Impartasanii este Jertfa Domnului. Sf. Ioan Gura de
Aur zice ca insusi Mantuitorul coboara ca sa prefaca painea si vinul in Trupul si
Sangele Sau, iar preotul nu e decat loctiitorul Logosului. Numerosi preoti, din toate
treptele ierarhiei, de la arhidiaconul Stefan si diaconii Papylus, Euplus, etc, pana la
preotii Pamfil, Pionius si multi altii si pana la episcopii Metodiu de Olimp,
Fructuosus si multi altii, si-au dat viata jertfindu-se pentru Mantuitorul in timpul
persecutiilor. De-a lungul veacurilor multi preoti s-au jertfit in diferite imprejurari
pentru binele si sfintirea credinciosilor lor.

Concluzii

Chipul preotului in Sf. Scriptura se impune prin frumoase calitati religioase,

morale si sociale. Episcopii si preotii hirotoniti de Sf. Apostoli sunt modele de
evlavie, de bunatate, de dreptate, de ospitalitate, de pace. Ei sunt dupa chipul lui
Hristos si al Sfintilor Apostoli. Ei conduc comunitatile crestine in duhul dragostei
si al jertfei. Ei sunt ascultati si urmati cu sfintenie de catre toti credinciosii. Ei sunt
in fruntea sfintilor de la Ierusalim si din alte parti. Preotii Noului Testament sunt
tot asa de saraci si de nelipiti de cele ale lumii ca insusi Mantuitorul si Sf. Apostoli.
Ei sunt ingeri in trup.
Preotul patristic e continuarea si dezvoltarea preotului biblic. Aceleasi
criterii severe prezideaza la alegerea si hirotonirea lui si apoi la aprecierea slujirii
lui. Nechematii sau intrusii, care devin profanatori de cele sfinte sunt aspru criticati
si, pe cat posibil, eliminati. Sf. Parinti nu concep preotie fara vocatie. Preotia fiind
o dregatorie dumnezeeasea. Dumnezeu e acela care alege si cheama pe preot la
aceasta inalta slujire. Ales si chemat de Dumnezeu, preotul lucreaza din dragoste,
in dragoste si pentru dragostea tuturor. El e factor pretios pentru intelegere si pace
intre oameni si popoare. Nimeni, pe pamant, in slujba Lui, nu rosteste in lume, ca
preotul, de atatea ori si cu atata convingere, formule de biruinta pacii. Preotul
13
patristic e un om de inalta cultura pe care si-o mareste si si-o desavarseste
continuu. Misiunea preoteasca e paralizata fara cultura. Ea e paralizata, de
asemenea, fara viata duhovniceasca si fara ravna de a imbunatati si desavarsi pe
altii. Preotul patristic militeaza pentru progresul social impotriva nedreptatilor, a
exploatarii, a robiei, a claselor sociale, apreciind munca si infratirea tuturor
oamenilor. Ca misionar si civilizator, el a schimbat inimile oamenilor carora le-a
predicat Evanghelia. Ca sfintitor si jertfitor, preotul patristic a deschis larg caile
indumnezeirii omului si castigarii imparatiei cerurilor. Prin el mai ales, cetatea
pamanteasca e menita sa ajunga cetatea cereasca.
Preotimea ortodoxa din zilele noastre va castiga mult impodobindu-se cu
chipul preotului biblic si preotului patristic.
Preotia se svrseste pe pmnt, dar are rnduiala cetelor ceresti. Si pe
foarte bun dreptate, cci slujba aceasta n-a rnduit-o un om sau nger sau un
arhanghel sau alt putere creat de Dumnezeu, ci nsusi Mngietorul. Sfntul Duh
a rnduit ca preotii, nc pe cnd sunt n trup s aduc lui Dumnezeu aceeasi slujb
pe care o aduc ngerii n ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie s fie att de curat ca
si cum ar sta chiar n cer printre puterile cele ngeresti...
Preotii sunt aceia crora li s-a ncredintat zmislirea noastr cea
duhovniceasc ; ei sunt aceia crora li s-a dat s ne nasc prin Botez. Prin preoti ne
mbrcm n Hristos (Gal. III, 27) ; prin preoti suntem ngropati mpreun cu Fiul
lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin preoti ajungem mdularele
fericitului cap al lui Hristos (Col. I, 18). Prin urmare este drept ca preotii s fie
pentru noi... mai cinstiti si mai iubiti chiar dect printii. Printii ne-au nscut din
snge si din vointa trupului (Ioan I, 13); preotii ns ne sunt pricinuitorii nasterii
noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite nasteri din nou, ai liberttii celei adevrate
si a nfierii dup har (sfntul Ioan Gur de Aur, Despre Preotie).
Sa invatam, deci, din acestea, fratilor, ca mare, peste masura de mare, este
vrednicia preotiei. Slava Unuia-Nascut! Slava Singurului Bun, Care a dat preotia
apostolilor Sai, prin noul si sfantul Lui Testament, ca si ei sa ne arate pilda prin
punerea mainilor lor peste cei vrednici !. (Sf. Efrem Sirul)

BIBLIOGRAFIE

14
1.Biblia
2. Psaltirea, Sfntul Proroc David, EURIA EURODIPS BUNAVESTIRE 2002
3. Credina ortodox, Trinitas, 1996
4. Cluz n credina ortodox Arhim. Cleopa Ilie, 2003
5. Liturgica general, preot prof. Dr. Ene Branite, 1993
6. Teologia dogmatic ortodox, Preot prof. Dumitru Stniloae, 2003
7. Urcu spre nviere, Arhim. Cleopa Ilie, Trinitas, 2007
8. "Indrumator pastoral - Din tezaurul credintei noastre" Pr. Prof. I. Constantinescu,
1986
9. Preotia ortodoxa. Documentare biblica, in Biserica Ortodoxa Romana nr. 3-5,
martie - mai 1973 Pr. Petre Deheleanu
10. Puterea sfintitoare a preotiei, in Mitropolia Moldovei si Sucevei, nr.5-6,
1974. Pr. C. Buzdugan
11. Tratatul despre preoie, - Sf. Ioan Gur de Aur, Bunavestire, Bacu, 1999
12. Cuvinte i nvturi Sf. Efrem Sirul, Ed. Bunavestire, Bacu, 2008
13. Filocalia sfintelor nevoine ale desvririi, vol. 3-4, Humanitas, 2005
14. http://ro.wikipedia.org/wiki

15