Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Histologie Subiecte Rezolvate
Histologie Subiecte Rezolvate
Histologie Subiecte Rezolvate
secretie au forma, dimensiuni si densitati la fluxul de electroni diferite. Produsul de secretie este un
amestec de substante format din: amine, alaturi de unul sau mai multi hormoni proteici, cromogranine,
secretogranine, Ca2+ si ATP. Eliminarea granulelor se face prin polul bazal atunci cand celula este
endocrina sau paracrina dar exista si cazuri cand eliminarea se face prin polul apical. Eliberarea se face
prin exocitoza discontinua, in functie de stimuli.
Actualmente, notiunea de celule APUD a fost inlocuita de conceptul de Sistem Neuroendocrin
Difuz. Se numesc sistem neuroendocrin deoarece aceste celule au proprietati care amintesc atat de neuron
cat si de celula endocrina clasica. Sub actiunea unui stimul specific, este eliberat mesagerul chimic care
actioneaza in vecinatate sau la distanta (caracter de celula endocrina). Celula prezinta activitate electrica
ce creste in timpul eliminarii produsului (caracter de celula nervoasa).
18.Celule mioepiteliale
Celule epiteliale specializate pentru contractie (celulele mioepiteliale)
Sunt localizate intre membrana bazala a unei celule epiteliale si membrana bazala (MB) a
tesutului epitelial. Se gasesc la nivelul adenomerilor (alveole sau acini) si al ductelor din anumite glande
exocrine: glandele salivare, lacrimale, sudoripare si mamare.
La microscopul optic apar ca niste prelungiri care incercuiesc alveolele, acinii sau ductele.
Prezinta putina citoplasma.
La microscopul electronic, in citoplasma se observa:
1. existenta filamentelor intermediare de citocheratina, fapt care atesta originea lor epiteliala
2. existenta proteinelor contractile (actina, miozina si tropomiozina), organizate in mod asemanator cu
cele din fibra musculara neteda
3. existenta jonctiunilor gap si a desmozomilor. Jonctiunile gap se formeaza intre celulele mioepiteliale
alaturate, fapt care asigura actiunea sincrona a celulelor mioepiteliale. Desmozomii se formeaza intre
celulele epiteliale si celulele din unitatile secretorii sau din ducte si astfel se produce o tensiune asupra
unitatii secretorii si se ajuta la eliminarea granulelor de secretie.
19.Procesul de cheratinizare
Are loc in epiteliul pavimentos stratificat. Procesul principal consta in sinteza si depozitarea intracelulara
a cheratinei, proces ce are loc pe masura ce celula inainteaza dinspre stratul bazal spre cel superficial. In
celulele superficiale se va forma o masa proteica rezistenta si compacta care este bogata in cisteina, deci
are un continut mare de sulf.
Cheratina este rezultatul a doua procese ce au loc in celula:
1. sinteza de citocheratina (condensarea filamentelor intermediare de citocheratina = tonofilamente)
2. impregnarea citocheratinei cu proteine speciale (cheratohialina si filagrina)
Timpul necesar variaza in raport cu localizarea epiteliului si este cuprins intre 20 si 45 de zile.
Prin aceste doua procese se formeaza cheratina moale, care se deosebeste de cea dura (existenta la
nivelul derivatelor epidermului - unghii, par). Cheratina moale este saraca in sulf, bogata in grasimi,
pastreaza proprietatea de flexibilitate, se poate descuama.
Acest epiteliu are doua corpuri: un corp mucos si un corp cornos. El are mai multe straturi: bazal
(generator), spinos, granular, cornos (care are doua substraturi: stratul lucidum si stratul cornos propriu-
zis).
Cheratinocitele alcatuiesc cele doua compartimente ale epidermului: compartimentul proliferativ si cel
functional. Cheratinocitele sunt si ele de mai multe feluri, in functie de stratul in care se afla: cheratinocite
bazale (care se gasesc numai in compartimentul proliferativ), si cheratinocite spinoase, granulare sau
cornoase, care alcatuiesc impreuna compartimentul functional.
Compartimentul proliferativ este alcatuit din celule cubice sau usor columnare, cu citoplasma
bazofila. Exista cantitati mari de poliribozomi, mitocondrii si putin aparat Golgi, ceea ce dovedeste sinteza
crescuta de proteine structurale. Cheratinocitele bazale stabilesc jonctiuni desmozomale cu celulele
supraiacente (celule spinoase) si hemidesmozomi cu membrana bazala. Aceste cheratinocite prezinta
mitoze crescute.
Compartimentul functional este alcatuit din celelalte tipuri de cheratinocite (granulare, spinoase si
cornoase). Cheratinocitele din stratul cornos se numesc corneocite
Dupa procesul de cheratinizare, celula devine o masa proteica inconjurata de corpi lamelari. Acest strat are
mai multe roluri:
asigura rezistenta mecanica
reprezinta componenta epidermului cu rol de bariera: impiedica patrunderea microorganismelor la
nivelul epidermului
este impermeabila pentru apa
Celulele superficiale se pierd, se descuameaza, fiind celule care acumuleaza o mare cantitate de
fosfataza acida
ESUT CONJUNCTIV
20.Matricea extracelulara (conjunctiva) - organizare
moleculara
Matricea conjunctiva extracelulara este un ansamblu de molecule proteice si polizaharidice secretate local
de celulele conjunctive si asamblate intr-o retea foarte bine organizata. In trecut s-a crezut ca este o masa
inerta cu rol de stabilizare. Acum matricea este considerata un mediu extracelular in care celulele
migreaza, prolifereaza, cresc, se diferentiaza, capata forma si functie. Ele au nevoie de macromoleculele
matricei conjunctive. Pe macromolecule se fixeaza factorii de crestere si hormonii care formeaza un
ansamblu masiv de semnale pentru celulele conjunctive.
Toate macromoleculele au un turn-over de reinnoire, deci sunt produse in permanenta si se
degradeaza mereu cu ajutorul unor enzime secretate tot de celulele conjunctive. Toate macromoleculele
sunt in interactiune cu celulele conjunctive, doar ca unele interactioneaza direct (prezinta receptori
specifici pe membrana celulei conjunctive) si altele interactioneaza indirect prin intermediul unor proteine
de adezivitate.
Dintre receptorii implicati in interactiunea matrice - celula enumeram: integrine, receptori
integrine-like si receptorii non-integrine. Proteinele de adezivitate implicate in interactiunea matrice -
celula sunt: fibronectina si laminina.
Macromoleculele sunt secretate de majoritatea celulelor conjunctive cu exceptia celulelor
sangvine mature. Compozitia moleculelor depinde de tipul de celula, de gradul de diferentiere al celulelor
si de statusul metabolic al celulei
23.Biosinteza colagenului.
Cuprinde doua mari etape, etapa intracelulara si etapa extracelulara.
Etapa intracelulara
Formarea veziculelor de endocitoza prin care isi preia prolina si lizina.
Transcriptia si traducerea
Lanturile 1 si 2 sunt codificate de gene de pe cromozomii 17 ( 1) si 7 ( 2). Ele sunt copiate
pe molecule de ARNm care vor ajunge in citoplasma la nivelul ribozomilor atasati RE. Ribozomii sunt
atasati reticulului endoplasmic deoarece se produc proteine de export. Aici are loc traducerea in urma
careia rezulta lanturile pro 1 si pro 2 care sunt foarte lungi si foarte grele (au o greutate moleculara de
aprox. 154000 daltoni). Lanturile pro au o portiune centrala, colagenica si doua capete necolagenice
(capatul amino terminal si capatul carboxi terminal). Cele doua capete alcatuiesc peptidele de extensie. La
capatul amino terminal peptida de extensie se numeste peptida semnal. La capatul carboxi terminal
peptida de extensie se numeste peptida extra.
Peptida semnal va fi scindata enzimatic dupa patrunderea in lumenul RE cu ajutorul unei proteaze.
Peptida extra are rol in initierea si controlarea spiralizarii lanturilor in jurul unui ax propriu si in
formarea triplului helix.
Modificari postranslationale
Clivarea secventei semnal cu ajutorul unor proteaze din lumenul RE.
Hidroxilarea reziduurilor de prolina si lizina. Procesul este catalizat de doua enzime: peptidil-prolin
hidroxilaza si peptidil-lizin hidroxilaza. Se formeaza 3-hidroxi-prolina, 4-hidroxi-prolina, 3-hidroxi-
lizina si 4-hidroxi-lizina. In afara de aceste enzime mai sunt necesare vitamina C (care are un rol
foarte important), ionii Fe, -ceto-glutaratul si oxigenul.
Glicozilarea polipeptidului, care are loc la hidroxilizina. Se face cu ajutorul enzimelor galactozil
transferaza si glucozil transferaza. Se transfera galactoza si glucozil-galactoza la resturile de
hidroxilizina.
Formarea triplului helix de procolagen, proces care este initiat de peptida extra (capatul carboxi
terminal al lantului pro . Lanturile se spiralizeaza in jurul unui ax propriu iar apoi se spiralizeaza
unul in raport cu celalalt si rezulta triplul helix. Intre lanturi apar legaturi covalente si de hidrogen care
vor stabiliza molecula nou formata, procolagenul. Aceasta molecula are doar partea centrala
organizata in triplu helix, partile laterale fiind paralele si spiralizate doar in jurul axei proprii.
Impachetarea procolagenului in macrovezicule golgiene
Deplasarea macroveziculelor in ectoplasma periferica care se face cu ajutorul microfilamentelor si al
microtubulilor.
Exocitoza procolagenului.
Etapa extracelulara
Formarea tropocolagenului are loc din molecule de procolagen care, ajunse in spatiul extracelular,
sunt clivate sub actiunea unor procolagen peptidaze. Clivarea are loc la capetele nespiralizate in triplu
helix, unde se indeparteaza jumatate din capetele nespiralizate si rezulta astfel tropocolagenul.
In situatia colagenului fibrilar, mai departe va avea loc polimerizarea (asamblarea in fibrile si apoi in
fibre). Polimerizarea se desfasoara in felul urmator: la nivelul hidroxilizinei actioneaza o enzima,
liziloxidaza care dezamineaza oxidativ hidroxilizina si va rezulta o aldehida reactiva. Apoi se stabilesc
legaturi transversale, cross-link-ari, intre moleculele apropiate. Moleculele de colagen se dispun in
fibrile cu diametrul intre 20 si 200 nm.
36.Celula mezenchimal
Este prezenta in principal in tesutul embrionar dar si in tesuturile conjunctive adulte in apropierea vaselor
de sange. Au originea in mezodermul embrionar sau in mezoectoderm pentru celulele din extremitatea
cefalica.
Celula are urmatorul aspect la microscopul optic:
celula are 20-30 m, forma neregulata cu prelungiri
nucleul ocupa mai mult de jumatate din citoplasma
blastele au citoplasma bazofila din cauza RE si ribozomilor foarte dezvoltati ca urmare a sintezei
intense de proteine
nucleul este rotund sau ovalar si eucromatic (palid colorat)
citoplasma este slab bazofila
La microscopul electronic celula mezenchimala apare astfel:
are prelungiri
raportul nucleoplasmatic este supraunitar
nucleul prezinta 1-2 incizuri (identatii). La nivelul lor se dezvolta organitele celulare: RE si
mitocondrii
nucleul este incarcat cu eucromatina si are un nucleol excentric
in citoplasma apar grupari poliribozomale bine dezvoltate.
mitocondriile, RE rugos si aparatul Golgi din citoplasma sunt slab reprezentate
Celula mezenchimala are urmatoarele roluri
Reprezinta originea celor mai multe celule conjunctive fixe
Secreta matricea conjunctiva extracelulara care este lipsita de fibre in acest stadiu
Induce diferentierea epiteliilor
37.Fibroblasul.
Formeaza o familie mare de constituienti celulari: fibroblastele, fibrocitele si miofibroblastele.
Fibroblastele
Sunt cele mai active si mai raspandite celule ale tesutului conjunctiv. Au originea in celula
mezenchimala.
Au urmatorul aspect la microscopul optic:
au forma alungita dar neregulata, cu numeroase prelungiri
au raportul nucleo-plasmatic supraunitar
nucleul are forma ovalar-alungita, este palid colorat si prezinta un nucleol evident localizat in zona
mai bombata a celulei
citoplasma este puternic bazofila
La microscopul electronic apar urmatoarele particularitati:
celula stabileste contacte focale cu matricea dar si jonctiuni gap cu alte celule
in citoplasma se evidentiaza foarte multi ribozomi liberi (poliribozomi) si RE rugos
exista foarte multe mitocondrii, aparatul Golgi este bine reprezentat, cu alte cuvinte, intreg aparatul de
sinteza proteica este foarte bine dezvoltat
citoscheletul este de asemenea bine dezvoltat, format din microfilamente de actina si miozina,
microtubuli si filamente intermediare de desmina si timetina.
Fibroblastele au urmatoarele roluri:
1. Fibroblastul secreta toate macromoleculele matricei conjunctive: tropocolagen, tropoelastina, fibrilina,
glicozaminoglicani si proteoglicani precum si toate cele sase proteine de adezivitate.
2. Fibroblastele secreta proenzimele lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, hialuronidazei,
glucuronidazei si catepsinei C care intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Fibroblastele secreta factorul de proliferare (stimuleaza dezvoltarea microcirculatiei)
4. Fibroblastele intervin in secretia de interferon , care este mult mai activ decat interferonul secretat
de macrofage. El intervine in apararea antivirala si antitumorala.
5. Modulatia: fibroblastele sunt interconvertibile atat pe orizontala cat si pe verticala.
6. Nonechivalenta: fibroblastele difera intre ele in functie de tipul de tesut conjunctiv caruia ii apartin si
chiar in cadrul aceluiasi tip de tesut conjunctiv, in functie de localizare. O dovada in acest sens avem
daca se transplanteaza bucati de derm din pielea palmara sau plantara in pielea de la nivelul
trunchiului. Pielea trunchiului se va ingrosa ca urmare a fibroblastelor care sunt diferite si induc
diferentele epiteliale
38.Mastocitul.
Ele sunt localizate in dermul pielii sau in mucoasa si submucoasa tubului digestiv sau a cailor respiratorii.
La microscopul optic mastocitul apare in urmatorul fel:
are forma rotunda sau ovalara cu diametrul de 20-30 m.
nucleul este rotund, excentric, palid colorat, veziculos si prezinta un nucleol evident.
are putina citoplasma si este slab acidofila. Acidofilia este mascata de prezenta in citoplasma a
numeroase granule mastocitare. Granulele pot fi ortocromatice (se coloreaza in aceeasi culoare pe
care o are si colorantul folosit) sau metacromatice (atunci cand se coloreaza prezinta alta culoare decat
colorantul folosit - schimba culoarea colorantului). Se folosesc coloranti cationici de anilina: albastru
de toluidina - granulatiile ortocromatice se vor colora in albastru iar granulatiile metacromatice se vor
colora in rosu-violet.
La microscopul electronic mai observam:
nucleul care aparea palid colorat la microscopul optic aici este incarcat de eucromatina; prezinta un
nucleol excentric
citoplasma are organitele comune slab reprezentate, intreaga citoplasma fiind ocupata de granule
opace la fluxul de electroni ce au dimensiuni variate (intre 0,2-2 m).
granulele mastocitare au urmatorul continut:
1. proteoglicani cu heparan sulfat (subpopulatie a heparinei cu rol anticoagulant) sau cu
condroitin sulfat (mastocitele cu condroitin sulfat se numesc mastocite mucoase)
2. histamina
3. proteaze neutre
4. factorul chemotactic al eozinofilelor, responsabil de socul anafilactic.
membrana celulara prezinta pseudopode cu citoschelet cortical alcatuit din filamente de actina. Acest
citoschelet este bine reprezentat.
la nivelul membranei s-au identificat receptori IgE (reagine). Aceeasi receptori se identifica si in
membrana bazofilelor
la nivelul membranei mastocitelor se evidentiaza sinteza leucotrienelor, care ajuta la formarea
complexului antigen-anticorp [Ag-Ac] pe suprafata mastocitului.
Mastocitele au mai multe roluri, in special in reactiile de hipersensibilizare imediata, dintre care
cea mai de temut este socul anafilactic, o urgenta medicala. Intr-un soc anafilactic se realizeaza un edem
insotit de bronhospasm. Substante care induc socul sunt veninul de viespe, penicilina sau antitoxina
antitetanica. In cazul in care un organism vine in contact pentru prima data cu un astfel de alergogen, se va
induce secretia de IgE prin plasmocite. IgE au receptori specifici in membrana mastocitelor si a
bazofilelor. Este denumita celula paracrina ce elibereaza subst cu rol active in reactii de hipersensibilizare
imediata.
La un al doilea contact al organismului cu acelasi antigen, antigenele vor gasi anticorpi deja
formati si se vor fixa pe ei. Deci, pe membrana mastocitului vor exista complexe [Ag-Ac], care vor
determina doua reactii:
1. degranulare mastocitara cu sau fara mastocitoliza
formare de leucotriene in membrana mastocitului
Degranularea mastocitara cu mastocitoliza
Este o urmare a faptului ca nou formatele complexe [Ag-Ac] din membrana mastocitara vor
declansa un lant de mecanisme dupa cum urmeaza: este activata adenilat ciclaza care va duce la fomarea
de AMPc. AMPc activeaza o proteinkinaza care va determina deschiderea unor canale de calciu. Ca
urmare a deschiderii canalelor de calciu, creste influxul de calciu fapt care determina fuzionarea
granulelor mastocitare intre ele si apoi cu membrana celulara. Astfel granulele isi vor varsa continutul la
exterior, fapt care poate sa duca sau nu la degradarea celulei in intregime.
Histamina determina cresterea permeabilitatii capilare. Astfel, prin peretele capilar va exista un
aflux mare de eozinofile si neutrofile care sunt atrase prin chemostatism pozitiv de catre factorul
chemotactic al eozinofilelor care se afla in granulele mastocitare si care acum a fost imprastiat in lichidul
interstitial. Neutrofilele si eozinofilele genereaza mastocitoliza in lant care va duce si la eliberarea mai
multor granule mastocitare.
Alt efect consta in contractia muschilor netezi din peretii bronhiilor si bronhiolelor mergand pana
la bronhospasm si moarte daca nu se intervine cu un bronhodilatator puternic: adrenalina.
Formarea de leucotriene in membrana mastocitului
Complexul [Ag-Ac] stimuleaza fosfolipaza din membrana celulara care va induce sinteza de acid
arahidonic din care se sintetizeaza leucotriene. Leucotrienele pe masura ce se produc se elibereaza in
matricea extracelulara. Ele au un rol antagonic histaminei: relaxeaza musculatura neteda. Cam la 1-2 ore
dupa reactie, histamina este anihilata prin leucotriene de catre mastocit si prin histaminoxidaza de catre
eozinofile.
Mastocitele mai sunt denumite si celule paracrine deoarece actioneaza local prin produsul de
secretie eliberat in afara celulei.
39.Histiomacrofagul
HISTIOMACROFAGUL
Este o celula cu dimensiunile intre 30-40 m, cu nucleu veziculos excentric, cu nucleol evident.
Citoplasma este acidofila si puternic granulata.
La microscopul electronic, histiomacrofagul se prezinta in felul urmator:
nucleu reniform, situat excentric, incarcat cu eucromatina si cu nucleoli evidenti
citoplasma contine organite comune: mitocondrii, RE rugos, complex Golgi, lizozomi
citoplasma mai contine numeroase vezicule clare (pinozomi) sau opace (fagozomi), in functie de tipul
antigenului (lichid sau solid).
exista si fagolizozomi si pinolizozomi
exista de asemenea si corpi reziduali
Macrofagele au urmatoarele functii:
1. Fagocitoza si pinocitoza. Macrofagul fagociteaza particule mari. Fagocitoza poate fi specifica sau
nespecifica. Ea este mediata de receptori.
2. Secreta proenzime lizozomale de tipul colagenazei, elastazei, erochinazei, hialuronidazei sau
glucuronidazei. Enzimele intervin in digestia matricei conjunctive.
3. Secreta citokine care activeaza la randul lor alte celule (sunt un fel de secretii paracrine). Dintre
citokine, interleukina 1 activeaza limfocitele Th (helper), care vor interveni in cooperarea din cadrul
raspunsului imun mediat umoral. Interleukina 1 mai activeaza si celulele cu citotoxicitate specifica sau
nespecifica.
4. Secreta interferonii , , . Interferonul este cel mai important, avand rol in apararea antivirala
si antitumorala.
5. Secreta factorul de proliferare al fibroblastelor, inducand fibroza in tesuturile in care se gasesc.
Macrofagul
Are originea in monocitele circulante.
Totalitatea macrofagelor formeaza sistemul fagocitar mononuclear care prezinta trei
compartimente:
1. compartimentul medular
2. compartimentul sangvin
3. compartimentul tisular.
Compartimentul medular este format din celule stem pluripotente care se diferentiaza pe linie
monocitara in monoblast promonocit monocit.
Compartimentul sangvin este format din totalitatea monocitelor circulante.
Compartimentul tisular este format din doua tipuri de celule:
1. macrofagul liber (histiomacrofag)
2. macrofagul fix (histiocit)
La nivel tisular ele se afla in dermul pielii, in mucoasa digestiva si in cea respi ratorie. Ele se
grupeaza de regula in apropierea vaselor de sange
42.Melanocitul
Celulele pigmentare (melanocitele)
Sunt celule care produc pigmenti. Celula melanofora este o celula care depoziteaza pigmentii
produsi de melanocite.
La microscopul optic celula pigmentara apare in felul urmator:
are aspect de fulg de nea sau floare de gheata
nucleul este rotund si dispus central
citoplasma are granulatii brune care nu necesita coloratie speciala. Granulele se numesc melanozomi.
La microscopul electronic mai putem observa in plus:
sinteza de melanina porneste de la aminoacidul tirozina: tirozina 3, 4 dihidroxifenil alanina
(DOPA) melanina. Prima etapa a sirului de reactii este catalizata de enzima tirozinaza.
melanozomii cu granule de melanina (pigmentul) pot fi primari, secundari, tertiari sau cuaternari.
melanozomii primari, secundari si tertiari se gasesc in celula pigmentara
melanozomii cuaternari se gasesc in cheratinocite (celulele melanofore)
Trecerea pigmentului din celula pigmentara in cheratinocit se face prin secretie citocrina.
Dispersia pigmentului este data de ACTH.
Rolul functional:
Fagocitoza si liza bacteriana, putin importanta in vivo. S-a experimentat acest lucru pe sobolani,
modificandu-li-se formula leucocitara. Li se scot neutrofilele si li se introduce un numar egal de
eozinofile. Ulterior, soarecii mor din cauza unor infectii cu germeni obisnuiti. Concluzia este ca unele
eozinofile sunt capabile de fagocitoza dar ele nu pot suplini lipsa neutrofilelor.
Apararea in infectiile cu paraziti multicelulari. In infectiile parazitare, celulele sistemului imun
detecteaza celulele straine, secreta o serie de molecule implicate in comunicarea intercelulara, numite
limfokine care determina elaborarea unui raspuns mai specific fata de acest tip de infectie. Ca urmare,
creste numarul de eozinofile, creste concentratia unui anume tip de anticorpi, din familia IgE.
Moleculele de Ac se ataseaza de parazit, recunoscand proteinele de suprafata. Eozinofilele au receptori ce
recunosc celalalt domeniu al anticorpului si prin intermediul lui se ataseaza de celula parazitara. Apoi are
loc procesul de degranulare care este citotoxic pentru celulele parazitare. Procesul de degranulare se face
in spatiul extracelular si prin urmare el poate provoca un raspuns si din partea celulelor proprii ale
organismului. Pot aparea astfel asa numitele boli alergice, caracterizate printr-o hipersensibilitate a
propriilor celule la actiunea eozinofilelor asupra parazitilor. Aceasta hipersensibilitate se poate manifesta
chiar in absenta parazitului si prezenta doar a antigenului
57.Granulocitul bazofil - aspectul la microscopul optic,
ultrastructur, funcie.
-Sunt celule cu proprietati asemanatoare cu mastocitele.
-Numarul lor este intre 15-50 / mmc, aproximativ 100 milioane in total in organism.
-Au durata scurta de viata. In sange se gasesc sub forma de celule diferentiate, ce nu se divid.
*La MO se stabilesc diametrul - 12-25 m, N/C= 1 : 1
-forma nucleului- de potcoava la cele tinere sau bilobat la cele adulte.
-Citoplasma este abundenta, si adesea tinde sa aiba o tenta bazofila. Exista granule foarte neuniforme
d.p.d.v. al conturului care se coloreaza cu un colorant bazic si apar in albastru inchis pana la negru.
Granulele se suprapun si peste nucleu.
-Continutul granulelor este hidrosolubil, si de aceea, pe frotiu, la spalare intensa, continutul granulelor se
poate dizolva.
*La ME se vad organitele: aparatul Golgi, RE, mitocondrii si incluziunile - granule de glicogen.
-Granulele sunt rotunde sau ovale si specifice. Au un continut de histamina, heparina si alti mediatori. Nu
au enzime lizozomale.
Rolul lor functional este incert. Datorita faptului ca reprezinta o proportie mica din totalul de
leucocite adesea exista tendinta de a se considera neimportante. Degranularea lor rapida poate avea insa
consecinte grave. In aceste cazuri au loc pusee hipersensibile, cand se elibereaza anticorpi IgE.
Bazofilele au pe suprafata lor receptori pentru IgE. Cand o persoana hiperreactiva produce IgE
acestea pe de o parte circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei persoane
la acelasi antigen, bazofilele cu anticoprii atasati fixeaza antigenul respectiv, se degranuleaza si astfel se
pot produce diferite tipuri de reactii alergice, de la astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc
anafilactic, care este cel mai grav dintre bolile alergice.
58.Monocitul - aspectul la microscopul optic, ultrastructur,
funcie.
Sunt celule aflate in trecere prin sange unde stau 1/2-1 zi. Ele ajung in tesuturi unde isi schimba
morfologia (se transforma in macrofage). Exemple: macrofagele din tesutul conjunctiv din ficat, din
plaman.
Sunt in numar de 300-500 / mmc.
La MO apar ca fiind celule mari, cu diametrul pana la 20 m. Raportul nucleu / citoplasma este 2
: 1 iar nucleul are forma de potcoava. In nucleu eucromatina si heterocromatina alterneaza, dand aspectul
de tabla de sah. Citoplasma este bazofila si apare colorata in albastru intens. Uneori exista granulatii mici
ce apar roz palid.
La ME se observa RE, ribozomi liberi si mitocondrii. Granulele au enzime lizozomale.
Rolul fagocitelor mononucleare:
1. secreta diversi compusi (proteici sau neproteici)
2. ingera diferite particule de dimensiuni mari (celule intregi sau resturi celulare)
3. coopereaza cu limfocitele mai ales
4. fagocitoza (functia principala) - ingera celulele imbatranite (vezi splina pentru eritrocite). Eritrocitele
exprima semnale de degenerescenta care sunt recunoscute si fagocitate. De asemenea fagocitele pot
inghiti proteine straine, resturi celulare, produsi fiziologici formati in exces (factori de coagulare).
Mecanismul de transport poate fi pinocitoza (pentru faza fluida), endocitoza (pentru particulele solide)
sau fagocitoza (vezi neutrofilul).
Diferente intre neutrofil si macrofag:
macrofagul utilizeaza un set amplu de molecule de adeziune
macrofagul poate fagocita particule dupa ce au fost opsonizate cu mai multe tipuri de anticorpi.
macrofagele se pot deplasa sub actiunea factorilor chemotactici sintetizati de limfocite
macrofagele au receptori pentru manoza (se gaseste in capsula bacteriana) si astfel bacteria poate fi
fagocitata fara opsonizare.
In substanta alba (in SNC) fibrelele mielinice sunt determinate de oligodendroglie. Internodurile
sunt formate de mai multe oligodendroglii.
Varstele mielinizarii
la nastere: sunt mielinizate doar radacinile motorii ale nn. spinali, ceea ce explica miscarile
necoordonate ale copiilor.
la 3-4 luni se mielinizeaza si nn. optici si radacinile senzitive ale nn. spinali, deci la aceasta
varsta copiii vad bine si au senzatii precise.
la 1 an se mielinizeaza tracturile corticospinale deci copii merg bine.
la 7 ani se mielinizzeaza si axonii fibrelor comisurale (de asociatie) ale emisferelor cerebrale
ce apartin corpului calos.
Functiile mielinice:
creste viteza de conducere a impulsului nervos de la 1 m/s la 120 m/s deoarece la nivelul
internodului este o zona cu rezistenta mare si capacitanta mica. Aceasta se datoreaza faptului
ca la acest nivel membrana axonala are o compozitie moleculara diferita. La nivelul
internodului canalele ionice sunt rare, acestea fiind adunate la nivelul nodurilor Ranvier.
asigura nutritia axonului deoarece mediaza raporturile cu exteriorul. De asemenea, celulele
Scwann au si rol in regenerara axonilor dupa traumatisme
106.Celulele satelite periferice: definiie, localizare, rol.
nCelulele satelite: cel. gliale mici ce nconjoar neuronii ggl. periferici (senzitivi,
vegetativi). Realizeaz izolarea electric i intervin n schimburile metabolice
Celulele gliale sunt de mai multe feluri:
o astrocite
o oligodendrocite
o microglii
o celule ependimare
in SNP:
o celulele Schwann
o celulele satelite
Celulele satelite
Sunt celule Schwann ce se gasesc in ggl. spinali, cranieni sau vegetativi. Ele se gasesc in mai
multe locuri:
112.Ganglionii spinali.
Foormatiuni cu aspect fusiform ce se gasesc pe traseul radacinilor sensitive ale nervilor spinali.
MO: inconjurat la periferie de o teaca conjunctiva , extensie a epi si perinervului.
Are zona corticala sub teaca conjunctiva si este alc din copul neuronilor senzitivi (soma)
inconjurata de cellule gliale satellite.
Zona medulara (catre mijlocul ganglionilor) format din fibre nervoase sensitive de tip II cu
axonul lung. Neuronii senzitivi sunt pseudounipolari si cu corp sferic
113.Ganglioni vegetativi.
n neuroni multipolari (corpi neuronali poligonali)
n zonele cu corpi neuronali / prelungiri dispuse neregulat
n celulele satelite aranjate mai puin ordonat
Dilatatii fusiforme pe traseul nv autonomi.Localizati in vecinatatea org/in peretii viscerali.
Capsul sau stroma organelor
Nu prezint zone clar demarcate.Nu prezinta zona corticala sau zona medulara.
Capsul perineural subire, uneori comun pt. 2 pericarioni
Celule satelite n strat discontinuu, dispoziie neregulat .Celulele satellite formeaza o
capsula discontinua in jurul perikarionului neuronilor multipolari din ggl. vegetativi
(primesc sinapse) formeaza teaca de mielina in jurul axonilor neuronilor bipolari din in
ggl. vestibulocohlear
114.Scoarta cerebeloasa.
Stratul molecular
Celule stelate Cajal mari (cu coule) i mici interneuroni
Dendritele cel. Purkinje i axonii n. granulari
Stratul cel. Purkinje
Mari (60x30mm), piriformi
Nu au pigmeni n citoplasm
Dendrite ramificate ntr-un singur plan
Fibre agtoare, fibre muchioase
Strat granular
Neuroni Golgi I i II, celule granulare
Glomerulii Held
Nevroglie: celule Fananas (stratul molecular), cel. Bergmann
115.Scoarta cerebrala.
Emisferele cerebrale sunt alctuite din:
substan alb
substan cenuie:
scoara cerebral
nucleii bazali
Neocortex 6 straturi celulare
Neuroni:
Motori piramidali
Interneuroni:
cel. cu dublu buchet
cel. n form de pianjen
cel. n form de candelabru
cel. Martinotti (piramidale inversate)
cel. cu coule
cel. orizontale Cajal
1. Strat molecular fibre, cel. Cajal
2. Strat granular extern numeroase celule cu coule
3. Strat piramidal extern cel. piramidale mici i medii
4. Strat granular intern cel. granulare i Martinotti
5. Strat piramidal intern cel. Martinotti, Betz
6. Strat polimorf
116.Maduva spinarii.
Diagnostic macroscopic : substana cenuie cu aspect de litera H nglobat n substana
alb
acoperit de dura mater, arahnoid (sub care se afl spaiul subarahnoidian) i pia mater