I:Calificarea infraciunilor n cazul concurenei dintre o parte i ntreg :

1.1. Definii conceptul concurenei dintre o parte i ntreg

Concurenta dintre o parte si un intreg reprezinta existenta a 2 sau mai multe norme penale,una din ele
cuprinzind fapta prejudiciabila in intregine,iar celelalte numai unele parti ale ei.
Concurenta dintre o parte si un intreg consta in faptul ca exista 2 sau mai multe norme,dintre care una
cuprinde fapta infractionala in intregime,iar altele numai unele parti ale ei.
Regula generala de calificare a infractiunilor cu prvire la concurenta dintr-o parte si interg este
prevazuta de Codul Penal,aceasta are drept baza si principiul juridic al dreptului
penal:individualizarea rapunderii Penale,care prevede aplicarea justa a legii astfel incit oricine oricine
ar savirsi o infractiune sa i se aplice pedeapsa meritata.Practica judiciara comite si unele erori
generate de faptul ca nu intotdeuna este usor a sesiza care anume norma cuprinde fapta infractionala
in intregime.In cazul concurentei dintre parte si intreg mai intii stabilim potrivit caror semne ale
componentei de infractiune decurge aceasta concurenta,poate avea loc dupa semnele obiectului,laturii
obiective,subiectului,laturii subiective.

1.2Stabilii particularitile concurenei dup latura obiectiva.

Dupa latura obiectiva concureaza normele ce prevad atentarea la unul si acelasi obiect.
Concurenta dupa latura obiectiva poate avea urmatoarele particularitati:
1.Actiunea prevazuta de o norma penala este numai o parte din actiunile specificate de alta norma
juridico penala(actiunile torturii poate fi numai o parte din infractiunea de omor)
2.Consecintele prejudiciabile pravazute de o norma Penala alcatuiesc numai o parte din consecintela
infractiunii stabilita de alta norma(sustragerea averii straine in proportii esentiale poate fi un episod al
sustragerii in proporii mari).
3.Una din norme poate prevedea actiuni ilegale care numai au creat posibilitatea reala a survenirii
consecintelor prejudiciabile,dar alta cuprinde si survenirea lor.
In toate aceste cazuri de concurenta trebuie aplicata norma care aplica mai deplin semnele proprii
faptei infractionale.

1.3 Argumentai n ce cazuri are loc concurena dup obiect, dup latura obiectiv, latura
subiectiv, subiect.
Dupa latra obiectiva-in cazul savirsirii unei tilharii cu componentele jafului sau furtului si violentei
aplicate.Ultimile constituie doar unele elemente ale primei,prioritate in aceste cazuri are infractiunea
compusa.
Dupa obiect(obiectul abuzului de serviciu este numai o parte a obiectului delapidarii avutului
proprietarului prin abuz de serviciu,iar obiectul vatamarii intentionate medii a integritatii corporale
sau a sanatatii este numai o parte a tilhariei)in asa cazuri trebuie aplicata norma in care in intregime
este specificat obiectul infractiuni.
Dupa latura subiectiva(daca o persoana distrude intentionat unele bunuri ale statului in scopul slabirii
bazei economice astfel de actiunivor fi calificate ca diversiune deoarece este indicat intentia si scopul
persoanei,dar nu ca distrugerea averii straine deoarece ea contine numai intentia.
Dupa subiect neacordarea de ajutor unei pers care se afla intr-o stare pericoloasa pentru viata si
neacordarea de ajutor unui bolnav,sau savirsirea de omor a unei persoane,si savirsirea de omor aupra
unei femei gravide.

II: Calificarea infraciunilor n cazul concurenei dintre doua norme speciale:

1.1.Definii conceptul concurenei dintre dou norme speciale:
Concurenta dintre doua norme speciale este atunci cind componenta de baza de la aliniatul intii al
unui articol poate avea un sir de circunstante agravante iar uneori si unele circumstante
anunuante.Atit circumstantele agravante cit si cele atenuante se considera norme speciale.
Concurenta dintre doua norme speciale are urmatoarele varietati
:a)dintre componenta de infractiune cu circumstante atenuante si alta cu circumstante agravante-
infractiunea se califica in baza celei cu circumstante atenuante.
b)dintre doua componente cu circumstante atenuante-infractiunea se califica in baza normei Penale
care prevede pedeapsa mai blinda.
c)dintre doua componente de infractiuni sau circumstante agravante-se califica in baza normei Penale
care prevede o pedeapsa mai aspra.

1.2Stabilii tangene dintre concurene normelor juridico-penale i pluralitatea de infraciuni.

1.Toate infractiunile ce alcatuiesc o pluralitate de infractiuni au un punct de unire ,fiind savirsite de
aceeasi persoana sau de acelasi grup de persoane,la concurenta normelor penale este savirsita de catre
o persoana sau de un grup de persoane a unei fapte prejudiciabile cuprinse in intregime de dispozitiile
a doua sau m multe norme penale si constituie o singura infractiune.
2.Pluralitatea de infractiuni este o circumtanta agravanta.
3.Infractiunile care intra in pluralitatea de infractiuni pot fi diferite,la concurenta normelor juridice
penale se aducea tingere unui singur obiect juridic generic ocrotit de legea Penala,pe cind obiectele
juridice nemijlocite pot fi direfite.
4.Infractiunile care alcatuiesc pluralitate de infractiuni pot fi atit intentionate cit si din imrudenta.
5.Calificare pluralitatii de infract intotdeuna se efectueaza in conformitate cu 2 sau m multe articole
din partea Speciala a Codului Penal.
6.Pluralit de infract denota intatdeuna o agresivitate mai mare,un grad prejudiciabil sporit,la
concurenta normelor penalafapta trebuie sa fie cuprinsa in intregime in fiecare dintre dispozitiile celor
doua sau ale mai multor norme Penale.La concurenta normelor juridice penale tebuuie sa fie savirsita
o singura actiune sau inactiune simpla,fie sa se desfasoare o activitate unica prelungita.

2.3Argumentai cum determinm existena raportului de concuren dintre dou norme speciale.
Mai intii stabilim ce fel de componente de infraciuni au fost comise atenuante sau agravante pentru a
stalibi pedeapsa.Orice norma speciala,atit cu circumstante agravante cit si atenuante,se afla in raport
de suboronare cu norma generala,iar intre normele speciale exista o legatura de reciprocitate.Atunci
cind este comisa o infractiune care include si ofapta aravanta comisa si o fapta atenuanta

III:Calificarea infraciunii n cazul concurenei dintre norma general i special

1.1Enumrai modalitate posibile de concuren a normelor generale i speciale n Codul penal al
RM.
O prima modalitate a concurentei se caracterizeza prin accea ca prima norma prevede un numar de
fapte anumite iar a doua cazuri particulare din acest numar de fapte.Prima norma este determinata
generala iar a doua speciala. In cazul concurentei dintre normele generale si normele speciale se
aplica norma speciala.Norma generala parca ar fi rezervata pu cazuri care nu sunt cuprinse in normele
speciale.Cea mai raspindita varietate a concurentei normelor generale si speciale este concurenta
dintre componenta da baza care este norma generala,constitutiva si modalitatile calificative care este
norma speciala care este prevazuta de obicei in diferite aliniate sau puncte ale unuia si aceluias
articol,modalitatea calificativa agravanta este furtul savirsit in mod repetat.Uneori insa componenta
de baza a infractiunii este mentionata intr-un articol aparte,citeodata in calitate de norme speciale,in
afara de agravantele componentei de baza,pot fi si atenuantele ei.La calificarea infractiunii norma
generala si speciala pot fi aplicate impreuna numai in cazurile in care sunt comise citeva infractiuni-
cumulul real de infractiuni.

1.2Determinai prin argumente ce parte a normei constituie temeiul de stabilire a prioritii

normei speciale fa de cea general: ipoteza, dispoziia, sanciunea?
La concurenta normelor generale si speciale,cele speciale se afla in raport de subordonare logica fata
de primele deoarece de ex.orice fals in acte publice neaparat constituie un abuz de putere,insa nu
orice abuz de putere este numai decit o falsificare a datelor statistice.Normele generale contin ipoteza
si normele speciale contin dispozitia si sanctiunea.
1.3 Argumentai cum se determin existena unui suport de concuren dintre norma general i
special. Cum se stabilete care din norme este genral i care special.
Norma generala se considera norma Penala care prevede doua sau mai multe fapte prejudiciabile,iar
norma speciala este norma Penala care prevede numai cazurile particulare ale acestor fapte.Norma
generala prevede un cerc de acte anumite,iar cea speciala prevede cazuri particulare din acest cerc de
fapte.La concurenta normelor generale si speciale,cele spciale se afla in rapor de subordonare logica
fata de cele generale.Cea mai raspindita varietate a concurentei dintre norma generala si cea speciala
este aceea ca sunt prevazute de obicei in diferita aliniate.Citeodata in calitate de norme speciale ,in
afara de circumstantele agravante pot fi si circumstantele atenuante ,care pot fi prevazute in articole
distincte.La calificarea infractiunilor normele generale si speciale pot fi aplicate inpreuna doar in
cazurile in care sunt comise prin actiuni succesve,adica in cazul comiterii unui concur real de
infractiuni.

IV: Calificarea concursului de infraciuni

1.1Definii conceptul i modalitile concursului de infraciune.
Conform Codului Penal:Concursul de infractiuni reprezinta savirsirea de o persoana a 2 sau mai
multor infractiuni, prevazute de diferite alineate ale unui singur articol din partera speciala a C.P.,
daca persoana nu a fost condamnata pentru vre-una din ele si daca nu a expirat termenul de
prescriptie.
Concursul de infractiuni are 2 modalitati diferite dupa caracterul legaturilor dintre faptele
prejudiciabile savisite:
1.Concursul ideal;
2.Concursul real.
Suntem in prezenta concursului ideal atunci cind persoana printr-o singura actiune(inactiune)
savirseste 2 sau mai multe infractiiuni prevazute de diferite articole sau diferite alineate ale unui
articol din Codul Penal.
Suntem in prezenta concursului real atunci cind persoana prin diferite actiuni/inactiuni de sine
statatatoare,savirseste 2 sau mai multe infractiuni prevazute la diferite articole sau dieferite alineate
ale unui singur articol din Codul Penal.

1.2.Comparai modalitile concursului de infraciune dup particularitile sale.

Concursul real de infractiuni are o raspindire mai larga decit concursul ideal,si de regula, gradul
prejudiciabil este mai mare,deoarece fapruitorul comite consecutiv 2 sau mai multe infractiuni.
Concursul real de infractiuni are un sir de trasaturi comune cu cele ale concursului ideal, la concursul
real deasemenea se comit citeva infractiuni si conform regulii generale se aplica mai multe norme.
Principiile generale ale aplicarii pedepsei in cazul savirsirii mai multor infractiuni sunt comune atit
pentru concursul ideal,cit si pentru cel real. Concursul ideal nu poate fi o repetare de infractiuni,
deoarece ele se comit instantaneu si printr-o singura actiune, iar concursul real de infractiuni
intotdeuna reprezinta o repetare de infractiuni, deoarece ele se comit prin diferite actiuni
desinestatatoare la scurte intervaluri de timp.
Difernta dintre concursul ideal si cel real se observa si la rezolvarea chestiunilor despre expirarea
termenelor de prescriptie a urmaririi penale si a stingerii antecedentelor penale. In cazul concursului
ideal de infractiuni. Aceste termene pot decurge concomitent pentru ambele infractiuni, iar durata lor
se determina in functie de infractiunea mai grava ce formeaza acest concurs.La concursul real de
infractiuni,aceste termene vor fi cu mult mai mari,deoarece desfasurararea lor se intrerupe, daca
persoana innainte de expiaraea termenului va savirsi o noua infractiune

1.3Argumentai care este deosebirea dintre cumulul de infraciune i concurena normelor

juridico-penale i pot oare ele s se intersecteze? Concursul de infractiuni trebuie deosebit de
concurenta normelor juridico-penale,acest aspect este subliniat in hotarirea plenului CSJ,din 28 iunie
2004,in care se mentioneaza daca furtul,pungasia, tilharia au fost savirsite in prezenta mai multor
circumstante agravante,prevazute la alineate diferite, atunci in lipsa concursului de infractiuni, cele
savirsite trebuiesc calificate conform alineatului cu sanctiunea mai severa, adica agravantele sunt
comise cu o singura actiune,atunci avem o concurenta a normelor juridico-penale si calificarea se
face conform normei cu pedeapsa mai drastica, iar daca actiunile au fost efectuate succesiv, la
intervale de timp,atunci aceste actiuni formeaza concursul de infractiuni.

V:Calificarea infraciunei unice.

1.1 Determinai modalitile infraciunii unice.
Infractiunea unica reprezinta o actiune(inactiune) sau un sistem de actiuni/inactiuni care se califica
conform unei singure norme a legii penale.
Identificam 2 tipuri de infractiuni unice:
1. Infr. Unica simpla(actiunea/inactiunea prejudiciabila cre provoaca o dauna unui sigur obiect si e
comisa printr-o singura forma de vinovatie).
O varietate a infractiunii unice simple o constituie infractiunea continua(fapta prejudiciabila care se
caracterizeaza prin savirsirea neintrerupta,timp nedeterminat a activitatii infractionale).
Literatura de specialitate face distinctia dintre:
-infractiuni continue permanente(se caracterizeaza prin neintreruperea activitatii infractionale).
-infractiuni continue succesive(se caracterizeaza prin anumite intreruperi,pauze ce tin de natura faptei
si care nu modifica caracterul continuu al infrcatiunii).
2.Infractiunea unica complexa-cuprinde in continutul sau o pluralitate de activitati infractionale
formata din 2 sau mai multe actiuni/inactiuni prejudiciabile,sau din doua sau mai multe consecinte
prejudiciabile de sine statatoare sau prevazute in mod alternativ care ar putea constitui fiecare comisa
in parte,latura obiectiva a unei infractiuni unicesimple distincte si care fiind reunite in componenta
unei singure infractiuni isi pierd autonomia infractionala originara.
Infractiunea unica complexa se manifesta prin 8 modalitati:
1.Infractiunea unica legala compusa-se formeaza din 2 sau mai multe fapte infractionale,fiecare
reprezentind infractiuni unice simple,daca ar fi examinat aparte.
2.Infractiune compusa cu actiuni repetate-savirsirea a 2 sau mai multe infractiuni identice sau
omogene prevazute de aceeasi norma penala cu conditia ca persoana nu a fost condamnata pentru vre-
o una dintre ele si nu a expirat termenul de prescriptie.
3.Infractiunea prelungita.-este fapta savirsita cu intentie unica caracterizata prin 2 sau mai multe
actiuni infractionale identice,comise cu un singur scop alcatuind o infractiune.
4.Infractiunea legala cu actiuni sistematice-activitatile infractionale cu actiuni sistematice se
incadreaza in infractiunea unica legala cu actiuni repetate.
5.Infractiunea unica legala cu actiuni sub forma de indeletnicire-este o repetare nu mai putin de 3 ori
a infractiunilor identice indicate de lege pentru care persoana inca nu a fost condamnata si savirsita
pentru obtinerea unei anumit cistig material cu conditia ca nu a expirat termele de urmarire penala
stabilite de lege.
6.Infractiunea unica legala cu actiuni alternative-savirsirea oricarei actiuni alternative indicate in lege
este suficienta pentru a recunoaste infractiunea consumata,desi faptuitorul poate comite simultan 2
sau mai multe actiuni,enumerate alternativ,ceea ce nu transforma cele comise intr-o pluralitate de
infractiuni.
7.Infractiunea unica legala cu consecinte alternative-presupune ca in urma comiterii actiunilor
prejudiciabile pot surveni una sau mai multe consecinte prejudiciabile enumerate alternativ de legea
penala.
8.Infractiunea unica legala cu consecinte suplimentare-consta in aceea ca potrivit indicatiei exprse a
legii o consecinta anumita care in alte cazuri este apreciata drept urmare a unei infractiuni de sine
statatoare ,constituie un semn calificativ al acestei infractiuni.

2.2Stabilii deosebirile i tangenele infraciunii unice cu pluralitatea de infraciuni .

Deosebiri:
1.Infractiunea unica- savirsirea de catre faptuitor a unei singure infractiuni, pluralitate savirsirea mai
multor infractiuni
2.Infractiunea unica este pedepsita mai blind ca concursul de infractiuni
Asemanari:
1.Aduc prejudiciu valorilor sociale protejate de legea penala
2.Sunt savirsite de unul si acelasi subiect.
3.Prezenta consecintelor juridice
4.In ambele cazuri daca trece termenul de tragere la raspundere penala, subiectul infractiunii nu mai
poate fi tras la raspundere.
5.Savirsirea unei infractiuni unice, in orice moment in concurs cu alta infractiune poate duce la
crearea concursului de infractiuni.
6.Savirsirea unei Infractiuni unice creaza consecinte juridice.

2.3.Propunei formulri de situaii de fiecare modalitate a infraciunii unice

1.Infractiunea unica simpla- savirsirea unui omor intentionat;o persoana sustrage pe ascuns bunurile
altei persoane.
-infractiunea continua:evadarea din locurile de detinere sau eschivarea de la mobilizare.
-infractiunile continue permanente:pastrarea ilegala a amelor si munitiilor;evadarea din locurile de
detentie.
-infractiunile continue succesive:folosirea unui automobil cu elemente de identitate false.
2.Infractiune unica complexa:
-in cazul infractiuinilor compuse : tilharia.
-Infractiune compusa cu actiuni repetate:violul savirsit repetat;huliganismul savirsit repetat;furtul
savirsit repetat.
-Infractiunea prelungita:luarea de mita;torturarea sau maltratarea victimei;insusirea avutului
proprietarului.
-Infractiunea unica legala cu actiuni sistematice:furtul savirsit repetat.
-Infractiunea unica legala cu actiuni sub forma de indeletnicire: dobindirea sau comercializarea
bunurilor despre care se stie ca au fost obtinute pe cale criminala.
-Infractiunea unica legala cu actiuni alternative:divulgarea sectretului de stat unui stat strain;acordarea
de ajutor unui stat strain la infaptuirea activitatii dusmanoase impotriva RM.
-Infractiunea unica legala cu consecinte alternative:de ex. In cazul vatamarii intentionate gave a
integritatii corporale sau a sanatatii se evidentiaza urmatoarele consecinte alternative:pierderea
vederii,auzului,graiului sau unui alt organ ori incetarea functionarii acestuia,o boala psihica sau o alta
vatamare a sanatatii insotita de pierderea stabila a cel putin unei treimi din capacitatea de munca,ori a
condus la intreruperea sarcinii sau la o desfigurarea iremediabila a fetei.
-Infrcatiunea unica legala cu consecinte suplimentare:provocarea vatamarii intentionate grava a
integritatii corporale sau a sanatatii urmata de decesul victimei.

VI: Calificarea dup elementele componenei de infraciune

1.1.Stabilirea grupului de relatii sociale,asupra carora a fost indreptata infractiunea,adica
stabilirea obiectului generic si nemijlocit al atentarii
-A se preciza daca semnele faptei savirsite corespund semnelor descrise in componenta data (latura
obiectiva)
-Stabilirea coincidentei exacte a tuturor semnelor faptei prejudiciabile, fara nici o exceptie,descrise in
articolul dat.
-Stabilirea daca a fost comisa o fapta consumata sau o activitate infractionala neconsumata
-Precizarea daca fapta prejudiciabila este comisa de o singura persoana sau de o pluralitate de
infractori (subiectul)
-Verificarea existentei cauzelor ce inlatura caracterul penal al faptei.
-Existentei unicitatii sau pluralitatii de infractiuni
-Solutionarea problemei privind concurenta normelor juridico-penale
-Verificarea existentei circumstanelor ce exclud urmarirea penala
-Prezenta temeiurilor liberarii de raspundere penala.
Cu ajutorul obiectului juridic generic se dezvaluie gradul comparative al valorilor sociale ocrotite de
legea penala,inclusive gradul necesitatii ocrotirii lor pe cale juridico-penala,se derzvaluie
caracterizarea valorilorsociale ce programeaza metodele posibile de pedepsire a conduitei legale,se
stabilesc metodele posibile de atentate infractionale.
Obiectul juridic nemijlocit al infractiunii il formeaza valoarea sociala concreta asupra careia a atentat
infractorul.In cazul unor infractiuni obiectul juridic generic poate coincide cu cel nemijlocit.

1.2 Explicai n ce const calificarea dup latura subiectiv.

In procesul examinarii laturii subiective a infractiunii trebuie sa pornim de la teza ca fiecare
infractiune reprezinta o unitatea a semnelor obiective si subiective ale unei fapte prejudiciabile
anumite si doar theoretic ele pot fi studiate de sine statator,insa fara a neglija legatura si unitatea lor
indisolubila interna.
Calificarea dupa latura subiectiva consta in faptul reflectarii constiintei si vointei infractorului in
raport cu fapta comisa,adica se caracterizeaza atitudinea psihica a autorului fata de faptele sale.La
calificarea infractiuni dupa latura subiectiva, semnele obligatorii au mare importanta, cele facultative
fiind necesare la individualizare. Calificarea dupa latura subiectiva se efectueaza anume dupa forma
vinovatiei, de care depinde incadrarea juridica corecta a unei fapte, de exemlu stabilirea daca omorul
a fost savirsit intentionat sau din imprudenta, daca intentia a fost directa sau indirecta, sau daca
imprudenta este datorata sineincrederii sau neglijentei.

1.3 Argumentai importana ordinii de efectuare a calificrii dup elementele sale pentru ntreg
procesul calificrii infraciunilor.
Calificarea dupa elementele infractiunii este necesar de a se face dupa o ordine clara, si anume, mai
intii de toate se constata obiectul infractiunii ,deoarece fara o dauna reala produsa obiectului de
atentare e greu sa vorbim despre savirsirea unei infractiuni, apoi se clarifica latura obiectiva, adica
acele urme ce se produc in lumea obiectiva la comitera faptei prejudiciabile, ulterior se va stabili
subiectul infractiunii, virsta si responsabilitatea(iresponsabilitatea) lui, deoarece fara subiect nu se
poate vorbi de atitudinea prihica a lui fata de fapta savirsita, adica latura subiectiva a infractiunii.

VII:Procesul calificrii infraciunilor i etapele sociale

1.1 Determinai tipurile de probleme ce apar n procesul calificrii infraciunilor.
In procesul calificarii infractiunilor ,la stabilirea relatiilor de reciprocitate dintre conditiile initiale si
concluzia finala,pot sa apara unele probleme:
1)nu sunt determinate nici conditiile initiale,nici concluzia finala-adica nu sunt cunoscute nici
semnele faptei prejudiciabile savirsite,nici semnele componentei de infractiune ce ar cuprinde fapta
comisa,nici care norma juridical ar putea fi invocata in documentele procesual-juridice
corespunzatoare.Probleme de acest gen apar mai des in etapa initiala a urmarii Penale,cind nu sunt
stabilite toate circumstantele faptei.
2)cind sunt determinate clar conditiile initiale ,dar nu este cunoscuta concluzia finala fabula
cauzei Penale este studiata integral,sunt acumulate toate probele ,dar fapta prejudiciabila comisa nu e
calificata.Probleme de acest gen apar si se solutioneaza in procesul instruirii studentilor juristi,cu
asemenea probleme se poate confrunta si ofiterul de urmarire penale.
3)cind sunt stabilite atit conditiile initiale ,cit si concluzia finala,insa veridicitatea rezolvarii acestei
problem mai necesita verificari,se va controla daca calificarea propusa este exacta sau se va gasi alta
solutie.Probleme de acest tip se rezolva de catre instantanta de judecata de gradul intii,Curtea de
apel,CSJ,cind calificarea este deja propusa.
Aceste tipuri de probleme sunt cele mai tipice dar mai exista o multime de problem cu care se
confrunta practica judiciara.
1.2 Analizai etapele alegerii normei juridico-penale n procesul calificrii infraciunii:
Alegerea normei juridico-penale presupune cautarea acesteia in citeva etape consecutive.
Prima etapa consta in sistematizarea faptelor evidente si distrugerea semnelor de narura
juridical.Aceasta etapa are o procedura complexa deoarece in multe cazuri nu este stabilit obiectul,nu
se stie care fapte vor avea semnificatie juridico-penala,se cere descoperirea tuturor faptelor
prejudiciabile,toate probele accumulate sa fi veridice,In acest scop organaul de urmarire Penala sau
procurorul va audia martori,va efectua expertize,va constata documentele oficiale,va examina
amprente s.aFaptele selectate trbuie sa contina informatii despre valorile sociale care au suferit in
urma savirsirii actului infractional,despre modul si mijloacele actiunii,despre consecintele survenite
virsta, motivele si scopul.
A doua etapa reprezinta evidentierea tuturor consecintelor infractiunii in baza carora pot fi calificate
circumstantele faptice adunate,evaluate si sistematizate in modul corespunzator.La aceasta etapa se
determina normele Penale care ar putea incadra fapta comisa.Ea verifica autenticitatea normei,textul
ei official,actiunea ei in timp si in spatiu.
In a treia etapa-se evidentiaza gradul de infractiuni intrunite,semnele ce pot include fatpe in diferite
componente de infractiuni.
La etapa a patra are loc alegerea unei componente de infractiuni ale carei semne distinctive corespud
faptei savirsite.Etapa in cauza este legata de delimitarea infractiunilor dupa semnele lor caracteristice.
Aceste 4 etape reflecta obiectiv actiunea persoanelor care efectueaza alegerea normei juridico-penale
pu calificarea faptelor prejudiciabile comise

1.3. Elaborai un plan de calificare a unei infraciuni concrete, care s conin:

a)tipurile de probleme care pot aprea n procesul calificrii infraciunilor;
b)etapele alegerii normei juridico-penale;
c)toate etapele procesului de calificare a infraciunii;
d)momentele de intersectare a acestor sarcini.

VIII: Legea penal baza juridic a calificrii infraciunilor

1.1Definii tipurile dispoziiilor i importana lor pentru calificare
Dispozitia este partea normei ce prescrie sau interzice un comportament pentru persoanele ce se afla
in conditiile prevazute de ipoteza.Dupa natura si importanta s dispozitia este elemental essential al
normei penale,deoarece prevede conduit ace trebuie urmata.
Legea penala evidentiaza urmatoarele tipuri de dispozitie:
1.Dispozitia simpla-numeste doar actiunea infractionala cu un termen sau in expresii acceptate si
intelese,fara a dezvalui semnele ei.
2.Dispozitia descriptiva- contine enumerarea generalizata a semnelor principale ale unei categorii
aparte de infractiuni
3.Dispozitia de blancheta-ne trimite la acte normative din alte ramuri de drept pe care legea penala nu
le contine(hotariri, Dispozitii ale guvernului, CPP)
4.Dispozitia de trimitere- nu contine descrierea semnelor infractiunii dar face trimitere la alt articol al
legii penale .Dispozitiile de trimite se aplica pentru a evita repetarile in textul legii penale.
5.Dispozitia combinata-contine elemente apartinind diferitor tipuri de dispozitii.

1.2 Analizai construcia normei juridico-penale sub aspect intern i extern.

Structura normei juridice penale are 2 aspecte:intern si extern.
Sub aspectul intern analizam norma juridica penala din punct de vedere al structurii logico-juridice.
Norma juridica penala este constituita din 3 elemente:
1ipoteza-descrie imprejurarile, conditiile sau faptele in prezenta carora se aplica norma penala.
2.Dispozitia este partea normei ce prescrie sau interzice un comortament pentru persoanele ce se afla
in conditiile prevazute de ipoteza.
3.Sanctiunea- partea normei ce stabileste tipurile de pedepse pentru fapta savirsita descrisa in
dispozitie.
Orice norma juridical prescriind o anumita conduita(dispozitia) trebuie totodata sa indice ipoteza in
care se desfasoara aceasta conduita,precum si sanctiunea,adica consecintele nerespectarii ipotezei.
Sub aspect extern, analizam constructia externa, tehnico-juridica, adica modul de expunere a normei
in articolele din codul penal. Normele juridice penale sunt continute in codul penal,el fiind structurat
in partea generala si cea speciala, fiecare divizate in capitole,articole, alineate sau puncte, ce
alcatuiesc structura tehnico-legislativa a normei juridice penale. Articolele din partea generala si cea
speciala nu coincid cu o norma penala,care are structura trihotomica, de obicei, articolele din partea
speciala contin 2 elemente ale normei penale(dispozitia si sanctiunea), iar cele din partea generala
luate in ansamblu sau in parte,formeaza ipoteza.

1.3Interpretarea legii penale

Interpretarea legii penale este o operatiune logico-rationala care se efectueaza cu ocazia si in vederea
aplicarii normelor juridico-penale si care are drept scop descoperirea vointei legislatorului, importanta
interpretarii in general fiind aplicarea corecta a normelor penale.
Se cunoasc urmatoarele noduri de interpretare a legii penale:
1.Dupa subiect:
-Oficiala-este realizata de legiuitor, importanta ei rezida din necesitatea explicarii intelesului unor
termini, unor expresii utilizate, pentru justa percepere a lor si justa calificare a faptelor, conforme
normelor date.
Interpretarea oficiala poate fi:autentica(legala)-cind se face de catre organul care a emis norma
interpretata,de ex. De Parlamentul RM.;si judiciara(cauzala)-cind se efectueaza de organelle judiciare
obligate sa aplice legea penala.
Interpretarea autentica poate fi contextuala,atunci cind este facuta de legiuitor odata cu adoptarea
normei interpretative si in cuprinsul aceleiasi legi.De asemenea interpretarea autentica mai poate fi si
posterioara,atunci cind este facuta ulterior adoptarii legii interpretate printr-un act normative separat.
Interpretarea judiciara(cauzala) este de 2 tipuri:1.interpretarea cauzala reflectata in sentinte,decizii si
ordonante semnate de toate judecatoriile si 2.aplicatiile calauzitoare ale Plenului CSJ adoptate in
urma studierii si sitematizarii practicii judiciare in vederea unificarii aplicarii legii penale.
-Neoficiala-se considera interpretarea data de institutiile de cercetari stiintifice,savanti,practicieni,
importanta ei rezida din aportul adus dezvoltarii stiintei dreptului penal,studierea
jurisprudentei,elaborarea proictelor de lege,dezvoltarea constiintei juridice a studentilor si cetatenilor
in general.
2.Dupa metoda:
-Gramaticala- Importanta interpretarii gramaticale reiese din cautarea sensului normei de drept penal
in textul prin care ea a fost exprimata,deoarece notiunile utilizate ca termeni juridici pot avea si
sensuri diferite de cele obisnuite, deoarece legiuitorul le interpreteaza altfel.
-Logica-Consta in folosirea rationamentelor pentru a descoperi adevarata vointa a legiuitorului.La ea
se apeleaza atunci cind nu sa reusit sa se descopere sensul normei de drept cu ajutorul metodei
gramaticale.
-Interpreatrea sistematica este importanta in cazul necesitatii stabilirii sensului unei norme pornind de
la corelatia existenta dintre aceasta norma si celelalte norme din aceeasi lege sau alte acte normative
din acest domeniu.
-Interpretarea istorica isi demonstreaza importanta in momentul necesitatii aflarii datelor de ordin
politic, social, economic ce caracterizeaza conditiile in care a fost adoptata norma data,si daca este
valabila conditiilor existente la acel moment.
3.Dupa volum:
-Interpretarea extinsiva-presupune ca legiuitorul a vrut sa spuna mai mult decit rezulta din felul cum
sa exprimat .
-Interpretarea restrictive-presupune ca legii I se atribuie un sens mai ingust.
IX: Componena de infraciune i calificarea infraciunii
1.1 Determinai funciile componenei de infraciune n procesul calificrii infraciunilor .
Pentru a intelege just functiile componentei de infractiune mai intii e necesar a clarifica corelatia ei cu
norma juridico-penala ce prevede raspundere apenala pentru o anumita categorie de infractiune.
O functie importanta a componentei de infractiune este delimitarea diferitelor categorii de infractiuni.
Nu pot exista doua componente de infractiuni absolute identice toate avind cel putin un element
distinctiv. Componenta de infractiune nu contine semne care sa nu indeplineasca nici un rol de
delimitare. Exemplu notiunea pe ascuns in componenta furtului delimiteaza furtul de jaf. In
totalitatea semnelor care in present se includ in continutul notiunii componentei de infractiune exista
numai un semn ce nu realizeaza functia de delimitare a unei infractiuni de alta. Numai
responsabilitatea din punct de vedere juridic este unica pentru toate infractiunile fara exceptie.

1.2Stabilii corelaia dintre dispoziia normei penale i componena de infraciunea .

Pornind de la notiunea componentei de infractiune nu e dificil a conchide ca aceasta atit dupa volum
cit si dupa continut este mai ingusta in comparativ cu notiunea normei juridico-penale. In primul rind
componenta de infractiune nu include sanctiunea normei juridico-penale. In al doilea rind ea putin
coincide cu dispozitia normei. Norma juridico-penala contine o cerinta privind nesavirsirea faptelor
infractionale pe cind componenta de infractiune cuprinde numai descrierea semnelor infractiunii.
Component de infractiune nu contine cerinta de subordonare. De asemenea component de infractiune
nu cuprinde toate conditiile ipotezei normei penale.

1.3. Elucidai coninutul unei componena concrete de infraciune cu stabilirea concret a

localizrii coninutului semnelor ei n legea penal i n alte acte normative.
art.165CP traficul de finite umane si legea privind prevenirea si combaterea traficului de fiinte umane.

X: : Semnele componenei de infraciune i importana lor la calificare

1.1.Caracterizai semnele obligatorii i constitutive (facultative) a componenei de infraciune .
Teoria dreptului penal distinge 2 grupuri de semne:
1.Semnele principale;
2.Semnele facultative;
Semnele principale(obligatorii)-semnele fara de care nu poate fi descrisa nici o infractiune,sunt cele
care caracterizeaza absolut toate componentele de infractiune adica obictul special, fapta (actiunea,
inactiunea prejudiciabila), caracterul fizic, responsabilitatea, virsta prevazuta de lege(14-16
ani),vinovatia. In componentele materiale de infractiune in calitate de semene principale apar
urmarile prejudiciabile ale infractiunii precum si legatura dintre fapta si urmare.
Semnele facultative- sunt acele semne pe care legiuitorul le indica suplimentar in cadrul descrierii
unor componente concrete de infractiune in partea speciala a CP si anume (obiectul material, timpul,
locul, metoda, mijloc, imprejurari, motiv, scop, subiect special)

1.2Clasificai semnele componenei de infraciune dup mai multe criterii.

In teoria dreptului penal putem distinge urmatoarele criterii de clasificare a semnelor componentei de
infractiune si anume:
1.Conform elementelor infractiunii.Orice componenta de infractiune contine obligatoriu semne care
se refera la toate dele 4 elemente ale infractiunii:la obiectul infractiunii(obiectul juridic
generic,general si nemijlocit,obiectul material sau victima);la latura obiectiva(actiunea
/inactiunea,consecintele ,legatura cauzala.locul,timpul,metoda,situatia comiterii infractiunii);la
subiect(responsabilitatea,virsta,subiect special);la latura subiectiva(motivul,scopul,vinovatia).Aceasta
clasificare a semnelor componentei infractiunii are cea mai mare importanta pentru calificarea
infractiunii.
2.Dupa modul de descriere in lege,distingem semne descries prin notiuni pozitive si semne descries
prin notiuni negative.Cu ajutorul semnelor positive legiuitorul stabileste trasaturile constitutive ale
infractiunii.Semnele negative indica lipsa unei sau altei insusiri a unei fapte,recunoscute de lege drept
infractiune.
In componenta infractiunii semnele negative indeplinesc acelasi rol ca si semnele positive,insa la
stabilirea continutului lor apar dificultati legate de natura fenomenelor corespunzatoare.Utilizarea
semnelor negative sau elucidarea semnelor positive prin suplimentele negative corespunzatoare este
necesara.De obicei la calificarea infractiunilor sunt utilizate atit semnele positive,cit si cele negative
ale componentei infractiunii.
3.Dupa gradul de invariabilitate,de stabilitate exista semne constante si semne variabile.
Semnele constante sunt acele semne al caror continut ramine invariabil pe toate perioada actiunii legii
penale date si nu depend de circumstantele concrete ale infractiunilor savirsite.Semenel constante sunt
indicate atit in articolele din Partea Speciala,cit si in articolele din Partea Generala a CP,ele se
stabilesc atit in timp,cit si in spatiu.
Semnele variabile sunt semnele al caror continut se poate schimba fara modificarea textului
dispozitiei articolului din Partea Speciala a Codului Penal.Semnele variabile sunt de 2 tipuri:de
blancheta si definitorii.

1.3Indicai cte dou infraciuni care se deosebesc doar dup un singur semn al :
a)laturii obiective. a). art.151(1)-vatamarea intentionata grava a integritatii corporale sau a sanatatii si
art.152(1)CP-vatamarea intentionata medie a integritatii corporale sau a sanatatii; furtul si Jaful.
b)laturii subiective art.145CP(omorul intentionat) si art.149CP(lipsirea de viata din imprudenta)
c)infraciuni care nu se deosebesc nici dup un semn.

XI: Noiunea i importana calificrii infraciunilor

1.1 Identificai care varieti de semne pot fi evideniate n cazul unei infraciuni concrete.
Referitor la o infractiune concreta se poate evedentia cel putin 5 varietati de semne:
1.Toate semnele faptei date, care, atit teoretic, cit si practice sunt incalculabile;
2.Semnele ce au o oarecare importanta juridica;
3.Semnele ce au o importanta criminological;
4.Semnele ce au importanta pentru cercetarea, anchetarea si rezolvarea cauzei penale;
5.Semnele ce au importanta pentru calificarea infractiunii;

2.2Determinai care este locul calificrii infraciunilor n cadrul aplicrii normelor juridico-
penale.
Pentru lamurirea si cocretizarea deplina a continutului notiunii calificarii infractiunii e necesar a
determina locul calificarii infractiunii in procesul aplicarii normelor juridice, acesta fiind numai o
forma de realizare a dreptului.Prin realizarea dreptului se intelege procesul transpunerii in viata a
continutului normelor juridice in cadrul caruia cetatenii ca subiecti de drept respecta si executa
dispozitiile normative iar organelle de stat aplica dreptul in temeiul competentei lor. Realizarea
dreptului se efectueaza prin 2 mari forme:1.respectarea si executarea benevolaa dispozitiilor legale de
catre cetateni ;2.aplicarea fortata a normelor juridicede catre organelle de stat si de catre alte
organisme sociale.
Aplicarea dreptului consta in elaborarea si realizarea unui system de actiuni statale in vederea
transpunerii in practica a dispozitiilor si sanctiunilor ormelor de drept.Aplicarea normei juridice
penale se desfasoara cu respectarea unor cerinte legata de necesitatea stabilirii corecte a imprejurarilor
de fapt si de necesitatea aplicarii corecte a dispozitiilor si sanctiunilor normei juridice.
In cazul savirsirii unei infractiuni aplicarea normei juridice penale are urmatoarele faze:
1.Stabilirea,verificarea si clarificarea circumstantelor faptice ale cauzei penale-presupune selectarea
unor surse reale de informatii capabile sa contureze circumstantele cauzei,sa creeze convingeri ferme
in legatura cu situatia de fapt sis a inlature dubiile si neclaritatile.
2.Alegerea si interpretarea normei penale-consta in selectarea normei penale care prevede
circumstantele cauzei penale si in nominalizarea normei juridice,verificarea autenticitatii si actiunii
fortei juridice.
3.Elaborarea si adoptarea actului de aplicare a normei juridice penale-inseamna stabilirea fireasca a
circumstantelor reale si alegerea normei corespunzatoare de executare.In aceasta faza hotarirea
judecatoreasca prevede si pedeapsa penal ace va fi executata de faptuitor.
4.Activitatea organelor penitenciare in vederea executarii pedepsei penale-etse faza finala a
procesului de aplicare a normei juridice penale,aceasta fza se desfasoara conform cerintelor Codului
Executional.

2.3. Propunei o schem de determinare a legturii semnelor componenei de infraciune de alte

categorii de semne prezente n cazul svririi unei infraciuni..