A. I.

Tezeu
Dialog cu I. L. Caragiale

n camera lui I. L. Caragiale din Berlin, pe data de 7 iunie 1912

Cronicarul:Buna ziua domnule Caragiale, eu sunt cel ce v-a vorbit despre
un interviu?!
Caragiale:Desigur, tnrul cronicar Ioan Piotrivici, intra, aeaz-te pe
un scaun, unde pofteti, simte-te ca acas.
Cronicarul:Mulumesc mult
Caragiale:Doreti ceai tinere?
Cronicarul:Nu mulumescnu beau ceai. E un element prea englezesc.
Donmule Caragiale putem ncepe?
Caragiale:Stai ca, acum vin, stai sa ma ased i eu, unde te grbeti? zi
despre ce vrei sa vorbim? Cu ce vrei sa ncepem?
Cronicarul:Pai cu ce am putea ncepe? Daca ati putea s-mi vorbii
despre primii ani de via, coal, nvturi, triri.
Caragiale:Dup cum ti, m-am nscut n satul Haimanale i am avut o
copilrie cit se poate de obinuit, desigur educaia primita a fost una de
excepie: i acum mi-l amintesc pe domnul Bazil Dragosescu, un om
remarcabil, un dascl genial, i acum mi-l amintesc, puternic, stnd drept,
ateptndu-i copii la usa clasei. El m-a nvat sa scriu, mi-a dezvluit
literature, i prin el, prin coal pe care o conducea l-am vzut pe marele
domnitor A. I. Cuza, cnd a venit o data n vizita. Apoi mi-am urmat cursurile
la liceul Sfinii Petru i Pavel i mai apoi la Conservatorul din Bucureti la clasa
de declaraiuni a unchiului meu.
Cronicarul:Ce impact au avut primii ani de munca asupra omului
Caragiale, dar mai ales asupra dramaturgului Caragiale?
Caragiale:Ce sa zic, prima mea slujba a fost aceea de copyist, acolo am
vzut, am obsevat tipurile umane, am vzut mica corupie, din spatele celei
mari. Am fost luat din aceasta lume ce-mi ddea subiecte de povesti i am fost
pus pe postul de sufleur la Teatrul National din Bucureti. Acolo lumea se
purta altcumva cu mine, eram sufleur, eram cineva, participam la scene,
fceam repetiii, i asa am luat contact cu lumea teatrului.
Cronicarul:Si deci cele doua slujbe cobinate au dat magnificele opere?
Caragiale:Nici de cum, sa ti ca pana la a scrie o piesa de teatru e mult
de lucru. Am publicat multe scrieri prin ziare am fost cronicar, am tradus opere
strine n romana, i abia n anul 1878 la Iai am citit n mijlocul junimii O
noapte furtunoasa , care a fost pusa n scena la Teatrul National din
Bucureti,a fost hiduita, ca mai apoi sa fie scoasa din program. Asta a fost
prima parte a enervrii mele ctre public; le era probabil, frica ca cineva sa le
arate adevrul pe care toi il tiau. De aceea un timp m-am retras i am fost
revizor colar dar am revenit cu O scrisoare pierduta ce s-a bucurat de un
real succes i m-am mai nveselit i eu dar pentru putin timp
Cronicarul:Pentru ca a venit Dale Carnavalului
Caragiale:Da, carnavalul! Din momentul n care am auzit huiduielile
parca ceva se rupse n mine, am czut ntr-o melancolie profunda pina cnd
Maiorescu a scris ca prefaa a unei cri: Teatru Comediile domnului
Cragiale . Acel articol parca m-a resuscitat, m-a readus la via si am scris
Npast
Cronicarul: i de atunci ati avut o via splendida, pana acum 8 ani cnd
ati plecat la Berlin aprope subit
Caragiale:Da exilul pe care mi l-am inpus a venit lent, nti respingerea
de la premiul Academiei, apoi acele acuze de plagiatura pe care le-am dat i n
judecata,m dar onoarea mea era patataam plecat. Am avut totui n acest
interval i momente frumoase, cu Slavici i Cobuc la Vatra , am avut mai
multe articole n Ziua n Epoca am patronat vreo 3 berarii dar mhnirea
din suflet nu putea fi alungataE ca i cum dumneata ai scrie un articol i
toat lumea ar spune ca e aa de prost ca nici nu merita publicat, doar pentru
ca pe ei nu ii privete ceea ce scrie acolo. nelegi?
Cronicarul:Da acum neleg de ce nu ati venit n 1900 la srbtorirea
zilei dumneavoastr de natere pe plan national dar acum lumea va
considera, va apreciaz la adevrata dumneavoastr valoare: cel mai mare
dramaturg roman!
Caragiale:Da, ai i tu drepatatea ta, dar am fost acum putin timp n tara
sa iau pulsul romanilor, i nimic nu este schimbat, pe mine ma apreciaz, dar
pe cei tineri, cum am fost eu?! Pe ei ii apreciaz? Orcum eu vad Germania ca a
doua mea patrie, aici piesele mele au fost aplaudate nu huiduite
Tnrul cronicar il prsi pe Caragiale, promindu-I ca ii va trimite
ziarul cu articolul sau. Caragiale moare insa n data de 8 spre 9 iunie la 70 de
ani i vreo 5 luni, necitind articolul ce nu mai fu publicat.
SFRIT