MUTATII METABOLICE EREDITARE

Mutatiile unor gene, la om, pot provoca tulburari grave ale metabolismului celular, si astfel determina
aparitia unor maladii metabolice ereditare.
Maladiile genetice de metabolism sunt de doua tipuri:
- autosomale, cand genele afectate se gasesc pe autosomi, caz in care maladia prezinta o frecventa egala
la cele doua sexe si
- heterosomale, cand genele afectate se gasesc pe heterosomi, in special pe cromozomul X; aceste
maladii au o frecventa diferita la cele doua sexe.
I. O prima categorie de mutatii genice ce pot genera tulburari ale metabolismului sunt enzimopatiile.
Enzimele sunt biocatalizatori (fermenti) care intervin in reglarea complexelor procese metabolice celulare
sau extracelulare (tisulare); datorita actiunii lor sunt posibile transformarile biochimice din organismele vii, de
asimilatie si dezasimilatie.
Fermentii sunt substante relativ complexe, alcatuite de obicei din doua componente:
- una de natura proteica (apoenzima, apofermentul) si
- cealalta, neproteica, de natura organica, cu masa moleculara mica, denumita coenzima (cofermentul).
Enzimele se produc in celule in anumite structuri - organitele celulare (reticulul endoplasmatic, aparatul
Golgii, ribozomi etc.). Biosinteza lor, ca si a proteinelor, este dirijata si controlata de catre factorii ereditari -
genele. Uneori b 343g61d iosinteza unei enzime poate inceta daca nu mai exista substratul necesar asupra caruia
sa lucreze, dar reaparitia substratului celular (extracelular) va induce formarea enzimei necesare.
Numarul exact de enzime din organismul uman nu este cunoscut. Se apreciaza insa - 10.000, din care
cca200 pot prezenta defecte, deci enzimopatii. In general ele se transmit ereditar, ca recesive - autosomale si
unele - heterosomale (in special X-linkate).
In majoritatea cazurilor, heterozigotii prezinta o activitate enzimatica redusa la jumatate, insa fenotipic ei
sunt normali sau aproape normali (sunt purtatori ai maladiei, dar nemanifesti). Aceasta demonstreaza marea
capacitate de adaptare metabolica a organismului uman.
In functie de specificul activitatii metabolice, enzimele cu defecte (sintetizate cu erori) pot influenta
metabolismul aminoacizilor, proteic (exemplu: fenilalanin-hidroxilaza, tirozinaza, lactaza), glucidic (exemplu:
galactozo-1 fosfat uridil transferaza, glucozo-6 fosfataza, fructokinaza, glucokinaza etc.), lipidic
(lipoproteinolipaza, hexozaminidaza etc.).
Terapia enzimopatiilor se poate realiza prin:
- preparate enzimatice de origine umana, obtinute prin extractii din culturi in masa de celule umane
implicate in biosinteza enzimatica;
- administrarea unor enzime sau proteine de substitutie; spre exemplu, hemofilicii A se trateaza cu
proteine specifice - concentrate cu factorul VIII de coagulare obtinut din sange uman sau din culturi in masa de
celule carora li s-a transferat, prin inginerie genetica, gena responsabila a sintezei factorului VIII;
- manipularea mediului, care se traduce prin inlaturarea din regimul alimentar a unor produse care nu pot
fi metabolizate; spre exemplu, in cazul hipolactaziei (imposibilitatea consumului de lapte datorita absentei
enzimeilactaza), bolnavii respectivi elimina laptele din hrana. Asemanator se trateaza fenilcetonuria, prin
eliminarea fenilalaninei din alimentatie.
II. Maladii genetice in metabolismul proteic
Proteinosinteza umana necesita prezenta a 20 de aminoacizi, dintre care noua sunt esentiali (histidina,
izoleucina, leucina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul si valina); ei trebuie preluati din alimentatie,
deoarece nu pot fi sintetizati de organism.
In metabolizarea, spre exemplu, a fenilalaninei intervin mai multe enzime care asigura includerea acestui
aminoacid in constitutia multor proteine plastice sau transformarea sa in diferite substante intermediare necesare
organismului, pana la degradarea lor totala in CO2 si H2O.
Inactivarea acestor enzime sau absenta lor totala, datorata unor mutatii genice, produce o serie de maladii
in metabolizarea fenilalaninei.
1. Fenilcetonuria este provocata de deficienta sau absenta unei enzime hepatice - fenilalanin-hidroxilaza,
care transforma fenilalanina in tirozina. In aceasta situatie, in organism se acumuleaza acid fenil piruvic, care,
datorita analogiei lui structurale cu fenilalanina, se substituie acesteia, degradand metabolismul proteic si
afectand sistemul nervos; acidul fenil piruvic fiind toxic pentru sistemul nervos, produce oligofrenia fenil-
piruvica(idiotii fenil-piruvici).
Incidenta bolii este de 1/25 000 de nou-nascuti.
Detectarea bolii: prezenta acidului fenil-piruvic in urina, care in reactie cu FeCl3 da o coloratie verde
caracteristica.
Gena mutanta ce determina blocarea sintezei enzimei hepatice este autosomala-recesiva; boala are o
distributie egalala cele doua sexe.
 2. Alcaptonuria este o maladie metabolica ereditara, provocata de o mutatie a genei care blocheaza
sinteza enzimei homogenizat-oxidaza din ficat si rinichi. Aceasta enzima metabolizeaza acidul homo-gentizic
(alcaptonul). In lipsa enzimei, acidul se acumuleaza in sange, trece in urina si, fiind un puternic reducator,
alcaptonul se oxideaza rapid, determinand o coloratie inchisa a urinei.
Gena afectata este autosomala-recesiva.
3. Albinismul este o maladie metabolica ereditara, provocata de o gena autoosomala-recesiva; maladia
apare in marea majoritate a cazurilor la descendentii indivizilor heterozigoti, aparent sanatosi. Gena mutanta
sintetizeaza enzima tirozinaza care metabolizeaza tirozina in melanina. Boala se caracterizeaza prin absenta
melaninei din piele, par, ochi - boala este asociata cu tulburari de vedere si sensibilitate la lumina.
4. Tirozinoza est o maladie genetica a metabolismului proteic, foarte rara, cauzata de deficienta enzimei
p-hidroxipiruvat-oxidaza, care induce acumularea tirozinei in sange si eliminarea ei masiva prin urina. Boala nu
este foarte grava, fiind caracterizata numai printr-o slabiciune musculara.
5. Cretinismul sporadic cu gusa este o maladie ereditara care se datoreste absentei unei enzime ce
intervine in transformarea tirozinei in tiroxina sau triiodotironina. Acest blocaj al hormogenezei tiroidei conduce
la hipertrofia glandulara (aparitia gusei) si la intarziere mintala.
Un alt tip de maladii ereditare in metabolismul proteic sunt cele care afecteaza sau blocheaza sinteza unor
proteine specifice; printre cele mai cunoscute sunt hemoglobinopatiile, care induc sinteza unor hemoglobine
anormale. In prezent se cunosc peste 300 de hemoglobinopatii.
Hemoglobina umana normala - de tipul A (Hb.A) este constituita din patru catene polipeptidice: 2
catene de tip si 2 catene de tip . Gena catenei este plasata pe cromozomul 16, iar gena catenei pe
cromozomul 11. Datorita unei mutatii genice se provoaca inlocuirea (substituirea) acidului glutamic (aminoacid
din pozitia a VI-a a catenei cu valina; rezulta transformarea Hb.A intr-o hemoglobina anormala - Hb.S.
Prezenta Hb.S determina aparitia unei hemoglobinopatii numita anemia falciforma - maladie ereditara in
care eritrocitul ia forma de secera. Maladia este determinata de o gena recesiva-autosomala (cromozomul 11),
care, in stare homozigota, este letala. Moartea survine ca urmare a particularitatii Hb.S de a polimeriza dupa
eliberarea oxigenului din capilare; se produce astfel blocarea circulatiei in anumite organe.
Persoanele heterozigotate au o gena normala (Hb.A) si una anormala (Hb.S); bolnavii au 25-40% Hb.S
si sunt aparent normali, cu o durata de viata normala. Aceste persoane se poate spune ca au un anumit avantaj
selectiv, in sensul ca au o rezistenta mai mare la parazitul malariei - Plasmodium falciparum (malariae). Acest
protozoar este adaptat la metabolismul celular specific hematiei normale - in forma de disc, incat prezenta unor
hematii anormale in forma de secera micsoreaza dezvoltarea parazitului. Din aceasta cauza heterozigotii fac
forme usoare de malarie fata de indivizii normali. Frecventa acestei gene mutante se mentine mult mai mare in
multe tari mediteraneene si africane (cca 20% din populatie).
Alte tipuri de hemoglobinopatii pot aparea in principal prin deletia celor doua gene,sau in
functie de aceste modificari sunt cunoscute:
- Hb.thalassemia si
- Hb.
thalassemia.
Numele acestor hemoglobinopatii provine de la grecescul thalassa, care inseamna spatiul din
zona MariiMediterane, unde a fost identificata maladia.
Thalassemiile sunt maladii ale sangelui, raspandite, in mod deosebit, in regiunile tropicale si subtropicale,
si isi datoreaza persistenta in populatie prin rezistenta crescuta fata de malarie. Unele thalassemii mai puternice
necesita transfuzii sanguine si duc la moarte in adolescenta sau chiar mai devreme, in situatia unor hemoragii
accidentale sau fiziologice.
Heterozigotii nu necesita tratament medical special.
Se pare ca aparitia acestor maladii, care se intalnesc si la noi in tara, are ca punct de plecare trei regiuni
ale Africii (Senegal, Benin si Bantum), de unde s-au raspandit in restul lumii, dar mai ales in zona mediteraneana
III. Maladii genetice ale metabolismului acizilor nucleici
Una din cele mai cunoscute maladii ereditare determinate de perturbari ale metabolismului bazelor
azotate este asa-numita guta. Boala consta in cresterea concentratiei de acid uric in sange; acest acid este
produsul final de degradare a bazelor purinice (A.,G.). Hiperuricemia se datoreaza unei supraproductii de acid
uric si unei insuficiente excretii. In procesul de formare a acidului uric intervin o serie de enzime, deci maladia
este o enzimopatie. Determinismul genetic al maladiei nu este inca bine cunoscut, insa se pare ca este vorba de o
gena autosomala dominanta.
O alta enzimopatie ereditara este xantinuria; ea este provocata de mutatia unei gene autosomale-recesive,
si fenotipic se caracterizeaza prin faptul ca in sange creste xantina care se va elimina prin urina. Xantinuria se
datoreste unei enzime nefunctionale - xantinoxiolaza - care intervine in calea metabolica a purinelor, astfel ca in
muschi se pot acumula cristale de xantina, iar bolnavul resimte dureri si prezinta debilitate.
IV. Maladii genetice ale metabolismului glucidic
 In organismul uman glucidele se pot gasi ca zaharuri simple (glucoza, fructoza, galactoza etc.) in sange
sau in lichidul extracelular, si ca zaharuri complexe (de exemplu glicogenul, care este un lant poliglucozidic) in
celule, tesuturi sau organe.
Astazi se cunosc numeroase maladii genetice metabolice care pot genera aparitia unor blocaje functionale
ale metabolismului glucidic in procesele de sinteza a glicogenului din diferite glucide simple sau in procesele de
hidroliza ale lui, urmate de eliberare de energie.
1. Galactosemia este o maladie genetica autosomala-recesiva, caracterizata prin incapacitatea de a
metaboliza monozaharidul galactoza. Boala este provocata de absenta unei enzime, galactozoo-1 fosfat-uridil-
transferaza, astfel ca monozaharidul galactozo-1 fosfatul nu este metabolizat, el se acumuleaza in organism
avand efecte toxice; apar tulburari gastrointestinale, deshidratare, retard mintal.
2. Fructosuria este o maladie genetica foarte rara (1/130.000), provocata de o gena autosomala-recesiva.
Boala se manifesta prin acumularea fructozei in sange, respectiv in urina, deoarece enzima hepatica
- fructokinaza - este ineficienta in transformarea fructozei in fructozo-1 fosfat.
3. Diabetul zaharat este o boala genetica metabolica, caracterizata printr-o crestere exagerata a glucozei
(hiperglicemie) si glicozurie, ca urmare a dereglarii metabolismuluyi glucidic. Cauza consta in lipsa insulinei sau
inactivarii ei de catre antagonisti.
Declansarea bolii este facilitata si de alti factori: obezitate, varsta, sex (frecventa mai mare la femei),
tulburari endocrine, sarcina, infectii etc. Tratamentul se realizeaza prin administrarea periodica a insulinei plus
prin regim alimentar.
Cercetarile recente au evidentiat doua tipuri de diabet:
1. Diabet de tip I care este insulino-dependent. Maladia apare atunci cand sistemul imun ataca si distruge
celulele pancreasului care produc insulina (celulele ). Boala incepe de obicei din copilarie si are un caracter
progresiv, astfel ca 50% din bolnavi mor in primii 10 ani de la manifestarea maladiei.
Din punct de vedere genetic au fost identificate trei gene mutante care determina aparitia diabetului
insulino-dependent; mai recent au mai fost decelate doua gene pe cromozomii 11 si 6; aceasta demonstreaza
natura poligenica a diabetului de tip I.
2. Diabetul de tip II este o forma mai usoara a maladiei, dar are o frecventa mult mai mare. Cercetarile
de genetica moleculara au aratat ca mutatiile in gena care sintetizeaza enzima glucokinaza reprezinta cauza a cca
60% dintre cazuri.
V. Maladii genetice ale metabolismului lipidic
Un exemplu in acest sens il constituie hiperlipidemia idiopatica, provocata de o gena autosomala-
recesiva, care determina sinteza enzimei lipoproteinlipaza. Aceasta enzima are rolul de a hidroliza grasimile
neutre reprezentate de trigliceride (85-90%) si cantitati mici de colesterol, acizi grasi si liberi, fosfatide etc.
Bolnavii prezinta cantitati sporite de trigliceride.
O alta maladie este hipercolesterolemia familiala, determinata de faptul ca lipoproteinele de densitate
joasa (low-density lipoprotein), principalii carausi de colesterol, proveniti din lipidele din alimente, nu sunt
cuplate dereceptorii celulari specifici si nu pot fi degradate intracelular.
Datorita unor mutatii ale genelor de sinteza a acestor receptori, lipoproteinele de joasa densitate (L.D.L.)
sunt depozitate in peretele arterelor, inducand formarea placilor aterosclerotice si aparitia unor maladii
coronariene.
Lipoproteinele cu densitate joasa (L.D.L.) sunt particule sferice lipoproteice care circula in sistemul
sanguin, iar nivelul ridicat al acestora este strans legat de maladiile vasculare, coronariene.
Pana in prezent se cunosc cca 50 de mutatii ale genei receptorului celular pentru L.D.L.-colesterol, din
care 2/3 sunt deletii, iar restul sunt insertii.
Hipercolesterolemia familiala este o maladie autosomala, dominanta, monogenica si este raspandita mai
ales in tarile dezvoltate.
ALTE MALADII DE METABOLISM
Metabolismul mineral este de asemenea afectat de unele maladii ereditare, cum este, de
exemplu,hemocromatoza, care consta in marirea cantitatii de fier de la 3,5 g, la 20-40 g in epiteliul tractului
intestinal.
O alta maladie metabolica ereditara de acelasi tip este atransferinemia congenitala, prin care se reduce
puternic concentratia fierului din plasma, de la 100 g/ml la 14-20 g/ml, dar creste in ficat, miocard, rinichi,
pancreas etc.
Mai sunt cunoscute de asemenea o seama de maladii metabolice ereditare provocate de sensibilitatea
marita a unor persoane fata de diverse medicamente si aditivi alimentari.
Dezvoltarea cercetarilor de genetica moleculara la nivel de populatie umana a aratat ca enzimopatiile pot
determina la unele persoane o reactie anormala la medicamente de uz curent. A aparut astfel o noua ramura a
geneticii - farmacogenetica - disciplina care isi propune sa evidentieze reactiile anormale ale unor persoane la
medicamente, reactii care au cauze genetice - mutatii care duc la aparitia de enzimopatii.
Datorita faptului ca medicamentele reprezinta o mica parte din influentele mediului, au fost extinse
observatiile si asupra altor factori: alimente, aditivi alimentari, alti agenti toxici; a aparut astfel un nou domeniu
-ecogenetica.

Maladii metabolice ereditare

Fenilcetonuria

Fenilcetonuria este o boala genetica manifestata prin deficiente in metabolizarea unui aminoacid numit
fenilalanina. Tulburarea poate consta in sinteza insuficienta sau absenta enzimei care metabolizeaza acest
aminoacid.
Fenilcetonuria se depisteaza la nastere prin analiza sangelui (testul Guthrie) si prin analiza urinei (testul
Phenistix).
Tratamentul pentru fenilcetonurie consta in reducerea permanenta a cantitatii de proteine din dieta. Proteinele
contin fenilalanina, un aminoacid esential pentru cresterea normala si pentru dezvoltare. Persoanele cu PKU au
lipsa enzimei care metabolizeaza fenilalanina. Nivelurile foarte mari de fenilalanina in sange pot duce la afectare
ireversibila a creierului si pot leza sistemul nervos.
Bebelusii care au fenilcetonurie pot avea simptome inca de la inceput ca voma, iritabilitatea si eruptiile cutanate.
Tonusul muscular poate fi ridicat si pot fi prezente mai multe reflexe active ale tendoanelor musculare. Daca
ramane netratata, boala poate cauza retard mental, crize, cresterea redusa a corpului, sau un cap de dimensiuni
mai reduse decat ar fi normal.
Testarea nou-nascutilor pentru diagnosticarea timpurie si administrarea tratamentului sunt cheile prevenirii
aparitiei simptomelor fenilcetonuriei.
Cnd femeile cu fenilcetonurie sunt nsrcinate, este esenial pentru sntatea ftului ca nivelul concentraiei
fenilalaninei s fie meninut sczut nainte i n timpul sarcinii, concentraiile ridicate ale fenilalaninei n mediul
intra-uterin matern putnd determina ca fenilalanina s traverseze placenta. n acest caz, nou-nscutul poate s
prezente o cardiopatie congenital, o ntrziere a creterii, o microcefalie i un handicap intelectual.

Albinismul

Albinismul este o afectiune ereditara ( mostenita) care este datorata absentei melaninei, pigmentul care ofera
culoare pielii, parului si ochilor. Tipul si cantitatea de melanina produsa de organism determina culoarea pielii,
parului si a ochilor. Majoritatea persoanelor cu albinism sunt sensibile la expunerea la soare si au un risc crescut
de aparitie a cancerului de piele. Melanina, de asemenea, joaca un rol important in dezvoltarea nervilor optici,
astfel albinismul se asociaza cu tulburari in dezvoltarea si functionarea ochilor.
Albinismul este caracterizat prin lipsa completa sau partiala a melaninei din piele, par si ochi.
Albinismul este o afectiune rara si afecteaza toate rasele. Aceasta este intotdeauna prezenta la nastere.
Majoritatea formelor de albinism afecteaza barbatii si femeile in mod egal.
Tipuri de albinism:
Albinismul oculocutanat. Albinismul oculocutanat este cauzat de o mutatie la nivelul uneia din cele patru gene
implicate in aparitia albinismului. Aceste mutatii duce la tulburari oculare si la nivelul pielii si parului.
1. Albinismul oculocutanat de tip 1: este cauzat de o mutatie la nivelul unei gene de pe cromozomul 11. Se
caracterizeaza prin absenta completa a pigmentului din piele, par si ochi. Majoritatea persoanelor cu acest tip de
albinism au pielea alba (deschisa la culoare), parul de culoare alba si ochii albastri la nastere. Parul poate capata
o tenta usor galbuie odata cu inaintarea in varsta. Pe zonele de piele expuse la soare pot aparea multipli nevi
pigmentari de culoare rosie si keratoze solare (zone de piele ingrosata). Tulburarile oculare tind sa fie cele mai
severe in aceasta forma de albinism. Pacientii au o sensibilitate extrema la radiatiile ultraviolete, avand un risc
crescut de a dezvolta cancer de piele.
2. Albinismul oculocutanat de tip 2 este cauzat de o mutatie la nivelul unei gene de pe cromozomul 15. Parul
poate fi blond sau roscat, ochii pot fi albastru-gri sau caprui, iar pielea este de culoare alba la nastere. Expunerea
la soare poate favoriza la nivelul pielii a pistruilor, lentigo, nevilor pigmentari.
3. Albinismul oculocutanat de tip 3 este mai rar intalnit si este cauzat de o mutatie genetica pe cromozomul 9.
Aceasta forma a fost identificata in primul rand la negrii sud-africani.
4. Albinismul oculocutanat de tip 4 este cauzat de o mutatie genetica pe cromozomul 5 si este o forma mai rara.
In general prezinta manifestari similare cu albinismul oculocutanat de tip 2. Acest tip de albinism este mai
frecvent intalnita in randul persoanelor de origine japoneza.
Albinismul ocular. Albinism ocular apare aproape exclusiv la barbati si este asociat cu o mutatie genetica pe
cromozomul X. Persoanele care au albinism ocular au probleme in dezvoltarea si functionarea ochilor, dar pielea,
parul si culoarea ochilor sunt in general normale.

Sindromul Hermansky- Pudlak. Acest sindrom este o afectiune rara care asociaza semne si simptome ale
albinismul oculocutanat, tulburari in dezvoltarea plamanilor (boala pulmonara interstitiala), boli intestinale
(colita) si tulburari ale coagularii (diateza hemoragica prin disfunctie plachetara).

Sindromul Chediak- Higashi. Sindromul Chediak- Higashi este o forma rara de albinism cauzata de o mutatie
nivelul unei gene de pe cromozomul 1. Semnele si simptomele sunt similare cu cele ale albinismului
oculocutanat. Sindromul este caracterizat prin anomalia leucocitelor (globulele albe), abolirea activitatii lor
fagocitare, ceea ce determina o sensibilitatea marcata la infectii. Se asociaza cu defecte de pigmentare a pielii,
ochilor si parului. Parul este de obicei maro sau blond, cu o stralucire argintie, iar pielea este de obicei culoare
alba pana la crem gri.
Simptomele albinismului:
Culoarea parului si pielii pacientului poate varia de la alb la normal. Pielea si parul au aspect foarte deschis.
Persoanele cu albinism pot avea o culoare a ochilor care variaza de la un albastru-gri spre maroniu.
La nivelul pielii pot apare:
Nevi sau alunite sunt formatiuni benigne ce apar pe piele, de culoare rosie sau pigmentate.
Keratoza solara reprezinta ingrosarea localizata a stratului cornos (stratul cel mai de suprafata al epidermului).
Keratoza solara este o leziune precanceroasa a pielii care apare pe pielea expusa la soare, mai ales la nivelul fetei,
mainilor, antebratelor si gatului.
Lentigo corespunde unor mici pete cutanate care apar la nivelul zonelor expuse la soare. Lentigo corespunde
unei cresteri a numarului de melanocite, celule raspunzatoare de pigmentatia cutanata. Ele formeaza pete de
culoare bruna, rotunde, cu diametrul de cativa milimetri.
Severitatea afectarii oculare la un pacient este legata de cantitatea de melanina de la nivelul ochilor, inclusiv a
irisului (partea colorata a ochiului). Simptomele oculare pot fi:
Fotofobia reprezinta sensibilitatea la lumina.
Scaderea acuitatii vizuale care poate merge pana la orbire.
Astigmatism este reprezentat de anomalia curburii corneei. Un ochi astigmat are cornee ovala, spre deosebire
de ochiul normal a carui cornee este de forma rotunda.
Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in
acelasi timp. Strabismul apare cand axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele, astfel incat ochii (unul sau
ambii) sunt deviati fie spre nas (strabism convergent), fie spre ureche (strabism divergent). Uneori strabismul este
numit si "ochi-incrucisati", "privire crucisa".
Nistagmusul se caracterizeaza prin miscari involuntare si sacadate ale ochilor, de mica amplitudine, de cele
mai multe ori orizontale, dar uneori verticale sau circulare.

Cretinismul sporadic cu gusa

Cretinismul sporadic cu gusa este o maladie ereditara care se datoreste absentei unei enzime ce intervine in
transformarea tirozinei in tiroxina sau triiodotironina. Acest blocaj al hormogenezei tiroidei conduce la
hipertrofia glandulara (aparitia gusei) si la intarziere mintala.
Termenul de gusa endemica se refera la marirea de volum a glandei tiroide, manifestare intalnita in anumite zone
geografice, interesand 10% din populatie (74). Gusa apare cu predilectie in zonele de munte si de deal.
Etiopatogenie: factorul determinat in constituirea gusii este carenta de iod. Hipertrofia glandei tiroide mai este
favorizata si de factori alimentari gusogeni - varza, conopida, napi - de subalimentatie, in special de carenta
proteica si de calitatea proasta a apei. Gusa poate fi insotita de tulburari endocrine sau nervoase. Pentru diferitele
forme de gusa, St. M. Milcu a propus termenul de distrofic endemica tireopata - denumita prescurtat DET.
Cretinismul endemic prezinta un interes deosebit, datorita severitatii afectiunii. Este o stare morbida congenitala
si familiala si se datoreaza lipsei de hormoni tiroidieni in timpul vietii fetale. La cretini, gusa nu este obligatorie.
Cretinismul se caracterizeaza prin intarziere in dezvoltarea organismului si, mai ales, prin lipsa de dezvoltare
mintala, surditate sau surdo-mutitate.
Tratament: profilaxia detine primul loc in lupta impotriva gusii endemice si a cretinismului. La noi in tara a
existat, inca din 1949, o retea endocrinologica, care a studiat si a combatut gusa endemica. in prezent, incidenta
sa a scazut mult datorita masurilor organizatorice intreprinse. Cel mai eficace mijloc de profilaxie iodata il
constituie administrarea de sare iodata in zonele endemice. Iodul mai poate fi dat sub forma de tablete iodate
continand 1 mg iodura de potasiu. Alaturi de profilaxie iodata, un rol important il detine ameliorarea conditiilor
de viata in zonele cu focare endemice.

Tirozinoza

Boala ereditara, determinata de dereglarea metabolismului tirozinei in urma deficientei enzimatice, care se
manifesta prin modificari morfologice pronuntate in ficat si rinichi.
Tirozinemiile sunt boli rare cauzate de un deficit in anumite enzime, care joaca un rol in metabolismul tirozinei.
Diagnostic - In toate cazurile se observa o crestere a nivelului de tirozina in sange si urina, asociata cu o
eliminare urinara importanta de acid parahidroxifenilpiruvic, acid parahidroxifenillactic si acid parahidroxif
enilacetic.
Tratament - Tratamentul tirozinemiilor este dietetic, bazat pe un regim sarac in fenilalanina si in tirozina (acizi
aminati continuti in proteinele animale). Prescriptiile dietetice sunt stabilite in mediu spitalicesc specializat.

Alcaptonuria

Alcaptonuria este o afectiune mostenita care face ca urina sa devina neagra atunci cand e expu.
Ocronoza este o acumulare de pigment negru in tesutul conjunctiv, cum ar fi in interiorul cartilajului si pielii,
fiind de asemenea, o caracteristica a acestei boli. sa la aer.
Aceasta pigmentare albastru-negru apare de obicei dupa varsta de 30 de ani. Persoanele cu alcaptonurie dezvolta
de obicei artrita, in special la nivelul articulatiilor coloanei vertebrale si mari, incepand din timpul maturitatii
timpurii
Alte caracteristici ale bolii pot include probleme cu inima, pietre la rinichi si prostata. Cat de comuna este
alcaptonuria? Aceasta boala este rara, si afecteaza 1 din 250.000 de oameni 1 milion de oameni din intreaga
lume.

Anemia falciforma

Anemia falciforma (siclemia) este o boala care este transmisa prin intermediul familiei, in care globulele rosii
din sange au forma anormala de semiluna. In mod normal globulele rosii au forma unui disc. Anemia falciforma
este cauzata de un tip anormal de hemoglobina, numita hemoglobina S. Hemoglobina este o proteina care se afla
in interiorul globulelor rosii, si care transporta oxigenul, iar hemoglobina S denatureaza forma globulelor rosii
din sange. Astfel, globulele fragile, in forma de semiluna, transporta mai putin oxigen catre tesuturile corpului, si
se pot rupe in bucati care vor perturba fluxul sanguin.
Anemia falciforma este mostenita genetic ca o trasatura autozomala recesiva. Acest lucru inseamna ca boala
apare la cineva care a mostenit hemoglobina S de la ambii parinti. Aceasta boala este mai frecvent intalnita la
anumite grupuri etnice. Atunci cand cineva mosteneste hemoglobina S de la un parinte si hemoglobina A
(normala) de la celalalt, acesta va fi purtator al bolii insa nu va suferi de acea boala. Desi anemia falciforma este
prezenta la nastere, simptomele apar abia dupa ce bebelusul are 4 luni. Aceasta boala poate pune viata unui om in
pericol. Blocarea vaselor de sange si deteriorarea organelor pot provoca episoade acute dureroase sau crize.
Exista mai multe tipuri de crize:
1. Criza hemolotica apare atunci cand globulele rosii deteriorate din sange se descompun;
2. Criza de sechestrare splenica atunci cand se mareste splina si prinde in capcana celulele sanguine;
3. Criza aplastica care rezulta atunci cand o infectie face ca maduva osoasa sa nu mai produca globulele rosii
din sange.
Medicamente noi care sa controleze anemia falciforma, sunt in curs de dezvoltare. Unele din aceste medicamente
au rolul de a determina organismul sa produca mai multa hemoglobina in sangele fatului, iar altele au rolul de a
spori legarea oxigenului de globulele in forma de semiluna. Pana acum nu exista alte medicamente utilizate pe
scara larga pentru tratarea acestei boli. Transplantul de maduva osoasa poate vindeca anemia falciforma, insa
acesta este recomandat numai unui numar mic de pacienti. Aceasta se datoreaza in special riscului ridicat al
procedurii (medicamentele necesare pentru a face posibil transplantul sunt foarte toxice) si dificultatii de a gasi
un donator adecvat. De asemenea transplantul de maduva este mult mai costisitor decat alte forme de tratament.
Copiilor care sufera de aceasta boala li se fac vaccinuri si li se dau antibiotice pentru a preveni infectiile cu
bacterii, care la ei sunt des intalnite. Tratamentele suplimentare pot include: dializa sau transplantul de rinichi;
consiliere psihologica; indepartarea vezicii biliare; inlocuirea soldului in cazul necrozei avasculare a soldului;
irigatii sau interventii chirurgicale pentru priaprism (erectii persistente sau dureroase) si altele.
Hemofilia

Hemofilia este o boala de sange rara in care procesul coagularii este afectat ca urmare a lipsei sau prezentei in
cantitati insuficiente in sange a unor factori ai coagularii (mai exact factorii VIII, IX si XI).
Hemofilia este o boala genetica, care se mosteneste de la mama in marea majoritate a cazurilor, boala fiind
manifesta preponderent la pacientii de sex masculin.
Sub denumirea generica de hemofilie se grupeaza de fapt doua boli cu tablou clinic asemanator si cu modalitate
de transmitere similara: hemofilia A si hemofilia B. Cele doua boli reprezinta 90 - 95 % dintre deficientele
congenitale (care apar de la nastere) severe ale coagularii. Exista si hemofilia C, considerata insa mai mult o
entitate distincta, avand alte caracteristici in comparatie cu hemofilia A si B.
Principalul simptom al hemofiliei este apariia unei sngerri anormale. Aceasta poate fi intramuscular sau
aprut dup o accidentare sau o interveie chirurgical. n cazul bolnavilor de hemofilie, timpul de sngerare
dup tieturi, leziuni, intervenii chirurgicale sau extracii dentare, crete considerabil. Apar, de asemenea, i alte
semne precum prezena unor echimoze mari, durere articular sau epistaxis (prezena sngelui n urin).
Sngerarea la nivelul capului, gtului sau tractului digestiv , apariia unei dureri brute, umflarea i nclzirea
articulaiilor mari sau sngerarea excesiv dintr-o leziune minor sunt semne evidente de alarm care ar trebui s
urgenteze vizita la medic. n unele cazuri, ns,hemofilia poate evolua asimptomatic foarte mult timp.
Problemele hemoragice pot s apar doar dup o intervenie chirurgical, o extracie dentar sau n urma unor
leziuni. Deseori, nou-nscuii nu prezint semne de hemofilie. Acestea ncep s apar atunci cnd copilul ncepe
s mearg, s cad i s se loveasc de anumite obiecte. n aceste cazuri, echimozele apar imediat.
Cu toate c hemofilia este una dintre cele mai comune afeciuni hemoragice motenite, nu este o boal extrem de
frecvent. Hemofiliile A i B apar, n cele mai multe cazuri, la brbai. n general, hemofiliile A i B sunt
transmise de la mam la fiu prin intermediul unei gene. Brbaii nu pot transmite gena care produce apariia
afeciunii. Femeile motenesc un cromozom X de la mam i un cromozom X de la tat. Brbaii motenesc un
cromozom X de la mam i un cromozom Y de la tat. Gena care produce hemofiliile A i B este situat la
nivelul cromozomului X. Majoritatea femeilor care au o gen anormal, sunt simple purttoare, fr a prezenta
simptome ale bolii. Este, de asemenea, posibil ca hemofilia A sau B s apar printr-o mutaie spontan a unei
gene. Deficitul de factor IX (hemofilia C) poate aprea la ambele sexe. Este mai uoar dect hemofilia A sau B.
Gena defectiva care duce la apariia deficitului de factor IX se poate transmite copiilor printr-un patern diferit de
cel al hemofilei A i B.
Tratamentul variaz n funcie de severitatea bolii. Dac avei hemofilia A uoar, episoadele de sngerare se pot
trata prin injectarea venoas a desmopresinei. Aceast substan ajut la oprirea hemoragiei prin stimularea
eliberrii de factor VIII i a vasoconstriciei. Dac avei hemofilie B sau o form sever de hemofilia A,
episoadele hemoragice pot fi oprite doar dup administrarea de derivate de factori ai coagulrii de la donatorii
umani de snge sau de produse obinute prin inginerie genetic, numite factori de coagulare recombinai.

Daltonismul

Daltonismul este o afeciune n care oamenii au dificulti de a identifica culorile. Persoanele care sufer de
acest boal nu pot diferenia nuane ale culorilor iar n forme severe nu pot identifica nici o culoare.
Prima persoan care a descris daltonismul este chimistul i fizicianul englez John Dalton (17661844). Dalton
este celebru pentru c este primul om de tiin modern care a dezvoltat teoria atomic. Totui, el a fost interesat
i de multe alte aspecte.
De exemplu, a fost interesat de meteorologie i a inut o eviden zilnic a fenomenelor meteorologice timp de 57
ani. nregistrrile sale, publicate sub titlul de Meteorological Observations and Essays sunt printre cele mai
complete din istorie.
Primul articol tiinific pe care l-a scris Dalton este despre daltonism. Probabil era interesat de acest subiect
avnd n vedere c att el ct i fratele su sufereau de aceast afeciune. n onoarea cercetrilor sale, boala se
numete daltonism.
Vederea normal presupune existena pe retin a unor celule denumite celule cu conuri. Acestea sunt de trei
feluri: albastre, verzi i roii care permit identificarea unui spectru larg de culori. Uneori celulele cu conuri nu
funcioneaz normal. Cnd se ntmpl acest lucru, persoana respectiv nu poate identifica culorile.
Cele trei tipuri de daltonism sunt:
Daltonismul rou-verde care este cea mai comun form de daltonism. Aceast boal afecteaz 8% dintre brbai
i 0,5% dintre femei. Pacienii deosebesc rou de verde dac cele dou culori se afl una lng alta, dar nu pot
identifica cele dou culori dac ele sunt separate. De exemplu, ei pot alege rou i verde din o grmad de
creioane colorate dar nu pot spune c un creion este rou.
Daltonismul albastru este o afeciune rar. Pacienii care sufer de aceast afeciune nu pot distinge culorile
galben sau albastru. Ambele culori sunt vzute ca alb sau gri. Boala apare cu aceeai frecven la brbai i la
femei i uneori este nsoit de alte afeciuni cum ar fi cele hepatices au diabet zaharat.
Daltonismul total, denumit i acromatopsie reprezint lipsa identificrii oricrei culori. Aceast form este cea
mai rar. Pacienii care sufer de aceast afeciune vd totul alb, negru sau n unele nuane de gri. Aceast boal
afecteaz o persoan la 33.000 n Statele Unite i este ereditar. Acromatopsia este acompaniat de alte tulburri
de vedere cum ar fi sensibilitate crescut la lumin.
Majoritatea formelor de daltonism sunt ereditare, brbaii find mai frecvent afectai dect femeile. Mai sunt i
alte cauze dobndite ale acestei afeciuni i anume:
-boli cronice cum ar fi boala Alzheimer, diabet, glaucom, leucemie, afeciuni hepatice, alcoolism cronic, scleroza
multipl i retinita pigmentar, o afeciune a retinei.
-medicamente ca antibiotice, ca cele folosite n tratamentul tuberculozei, al hipertensiunii i a afeciunilor
nervoase.
-mbtrnirea, persoanele peste 60 de ani avnd un risc mai crescut.
-toxine industriale (otrvuri), inclusiv monoxidul de carbon, sulfai etc.
-traume, cum ar fi cele din accidente sau atac vascular cerebral.