Peroza la pasari

Categorie: Pasari
05 Iunie 2015
Peroza (perozis, boala jaretelor,
moliciunea picioarelor) este intalnita in
special la puii de gaina, de curca si la
bobocii de gasca crescuti in baterii, la
varsta de 1-1/2 sau 2-1/2 luni. Boala se
caracterizeaza prin deformari ale oaselor
picioarelor datorita acondroplaziei si
tulburarilor de osificatie la nivelul
cartilajului de conjugare.

Etiologia include policarente in Mn, colina,

inozitol, niacina, biotina, vitamina B2 si
vitamina E. Rolul cel mai mare il are deficienta
in mangan, intrucat afectiunea se intalneste
mai frecvent la puii hraniti cu nutreturi sarace
in mangan (porumb). Cantitatea necesara de
Mn variaza in functie de rasa si specie, rasele
grele fiind mai predispuse decat cele usoare.
Putem spune ca, continutul mineral crescut al
ratiei si continutul ridicat de proteina
interfereaza metabolismul Mn, maresc
necesarul Mn si favorizeaza instalarea sau
accentuarea tabloului clinic. Cand sarurile de
Ca si P sunt adaugate in exces apare
perozisul, confundat uneori cu rahitismul. Deci
absenta ionilor de Mn, a colinei, vitamina B2,
si al altor factori din complexul B determina o
diminuare sau o inhibare completa a activitatii
fosfatazelor la nivelul osului si sangelui, avand
drept consecinta tulburari ale osificatiei. Din
aceasta cauza, oasele lungi raman scurte dar
ingrosate, datorita faptului ca osificarea la
nivelul periostului decurge normal. Apar
modificari anatomopatologice cum ar fi:
scurtarea si ingrosarea oaselor cu crestere
rapida (tibia, metatars, radium), deformarea
articulatiei tibio-tarsiene, incurbarea oaselor
lunecarea tendonului lui Achile de pe condili,
ingrosarea tendoanelor si fibrocartilajului.

Simtomatologia consta in trei faze:

Faza 1 - schiopaturi, marirea bazei de

sustinere cu ingrosarea articulatiei jaretului
si colorarea albastruie a acestuia;
Faza 2 - scurtarea oaselor lungi si
incurbarea lor (picioare in X), puii prefera
sa nu se deplaseze, stau mai mult pe
jarete si la nivelul acestora apar leziuni;
Faza 3 - lunecarea tendonului lui
Achile, puii nu se mai pot misca si nici sa-si
apropie picioarele, la care sunt indepartate
lateral. Moartea survine datorita
 incapacitatii puilor de a-si asigura hrana si
apa.

Diagnosticul se pune pe
baza de anamneza, aspectul clinic (scurtarea
oaselor si lunecarea tendonului lui Achile) si
pe analiza chimica a ratiei. Diagnosticul
diferential trebuie facut in primul rand fata de
rahitism, boala in care deformarile
osteoarticulare au o localizare multipla,
lipseste lunecarea laterala a tendonului lui
Achile, apare elasticitatea crescuta si
fragilitatea oaselor. Sinovita infectioasa apare
sub forma de ingrosari uni sau bilaterale ale
jaretelor de consistenta elastica, fluctuanta, cu
mentinerea pozitiei normale a tendonului lui
Achile si prezenta unui exsudat vascos,
granular in articulatiile afectate. Evolutia este
acuta, de 1-2 saptamani, cu mortalitate de 50-
70%.

Tratamentul consta in administrarea de

carbonat sau sulfat de mangan (4-8 g/100 Kg
hrana), clorura de mangan si permanganatul
de potasiu sunt surse stisfacatoare de Mn
pentru ratia pasarilor. Concomitent se va
acoperi necesarul in colina (1000-2000 ppm).
Se mai recomanda nutreturi bogate in Mn si
vitamine (tarite de grau, de orez, drojdie de
bere, lucerna verde, grau sau ovaz incoltit),
reducerea proteinelor de origine animala din
ratie si a porumbului, asigurarea spatiului
pentru miscare.