Aspectul ontologic, gnoseologic, de substrat si socioistoric al constiintei.

Structura constiintei: intelectul si gandirea, memoria, emotiile, sentimentele,

vointa. Inconstientul, aprecierea pozitiei lui S.Freud si a neofreudismului
privitor la acest subiect.
1.Aspectul ontologic, care presupune sa raspunda la intrebarea ce prezinta
constiinta ? Din acest punct de vedere constiinta este privita ca o realitate
specifica - realitate subiectiva, ideala. Ea este produsul dezvoltarii materiale
si in acest sens este un fenomen secundar.
2.Aspectul gnoseologic priveste constiinta din punct de vedere a continutului ei -
ca reflectare a realitatii obiective intr-o multitudine infinita de cunostinte,
legaturi si relatii, ca fenomen ideal. Continutul constiintei sunt cunostintele.
Constiinta ca si cunostintele au un caracter ideal.. Idealul nu-i altceva decit
materialul transpus si prelucrat in creerul uman, el are sens numai in aspectul
gnoseologic si poate exista printr-un purtator material.
3.Aspectul de substrat analizeaza constiinta din punct de vedere a mecanismelor
realizarii procesului de reflectare. Substratul psihicii umane este creerul - un
sistem cibernetic foarte complicat. Creerul are citeve nivele structurale:
trunchiul, centrele nervoase, subcortexul si cortexul. El functioneaza pe baza
reflexelor, acestea sunt fenomenele neurofiziologice a creierului. Fenomenele
psihice apar pe baza fenomenelor fiziologice, dar ele nu se gasesc in legatura
cauzala. Exista o deosebire calitativa intre procesele psihologice si fiziologice
ce se petrec in creer. Procesele fiziologice sunt obiective, materiale, procesele
psihologice subiective, ideale.
4.Aspectul social-istoric ori genetic in care se concretizeaza aparitia si esenta
constiintei ca produs legic a devenirii si functionarii formei sociale de miscare a
materiei. Constiinta este un fenomen social si apare numai in societate, numai in
activitatea in comun. Ea este sociala dupa izvorul, geneza, continutul si functiile
sale. Purtatorul constiintei este omul ca fiinta sociala, el devine constient
incadrindu-se in sistemul relatiilor sociale, asimilind cultura umana.
Structura constiintei reprezinta o totalitate de procese psihice cognitive,
afective, volutive. Nucleul constiintei este gindirea, intelectul. Constiinta este
imposibila fara cunostinte. Continutul constiintei sunt cunostintele, deci fara
gindire este imposibila formarea constiintei. Gindirea este capacitatea de
analiza si sinteza, de a capata cunostinte noi si de a le folosi in diferite
conditii. Intelectul este capacitatea individului de a intelege si folosi rational
cunostintele Memoria este capacitatea individului de a inregistra, pastra si
reproduce cunostinsele, informatia. Fara memorie nu pot exista
cunostintele.Emotiile si sentimentele sunt reflectari apreciative a realitatii, ele
unesc situatia exterioara cu necesitatie omului.. Vointa este un autocontrol a
personalitatii.. Vointa este forta motrica a personalitatii.
In structura constiintei evidentien doua niveluri: constient si inconstient.
Nivelul constient include acele procese psihice de care noi ne dam seama, le
intelegem, se gasesc in centrul atentiei noastre. Inconstient - domeniu al
psihicului ce consta dintr-o totalitate de procese, operatii si stari ce nu sunt
reprezentate in constiinta subiectului.
I.Kant cauta sa lege inconstientul de problema intuitiei si a cunoasterii
senzoriale. O conceptie specifica despre inconstient a fost dezvoltata de S
Freud), in care absolutiza inconstientul si instinctele. Dupa parerea lui psihicul
omului este format din trei niveluri: Nivelul inferior Eul-ambigen este
subsolul,aici este intuneric, domina misterul, pasiunile, aceasta este lumea unde
dicteaza instinctele. Al doilea nivel este Eul sfera fenomenelor constiente,
autoconstiinta individului. Al treilea nivel Super-Eul cenzura, lumea normelor
sociale si interdictiilor (tabu), morala.
Freudism teoria lui S.Freud, care formeaza baza teoretica a psihoanalizei si
metodei psihoterapeutice. Freudismul este absolutizarea rolului proceselor
inconstiente. Neofreudism conceptie ce incearca de a revedea ideile lui S.Freud
in directia socializarii lor. Ei mai putina atentie atrag factorului inconstient in
comportamentul individului, dar mai mult se ocupa de rolul inconstientului in
elucidarea fenomenelor sociale.