Obtinerea Independentei

La jumatatea sec al XIX-lea dubla alegere a lui Cuza a dus la constituirea statului roman
modern. Incepea o epoca de reforme, menite sa consolideze societatea in plan intern, era
nevoie si de schimbarea statutului politic international. Romania era inca un stat aflat sub
suzeranitate otomana, iar venirea principelui strain in 1866 reprezenta o garantie pentru
obtinerea independentei.1 In cercurile politice romanesti exista unanimitate in ceea ce priveste
dobandirea independentei, caile preconizate erau insa diferite: calea diplomatica sau cea
militara. Prima a fost exclusa dupa elaborarea constitutiei otomane in iarna anului 1876, care
mentiona ca Romania era o provincie privilegiata a Imperiului. Calea armelor ramanea deci
singura modalitate eficienta pentru obtinerea independentei de stat. In acest context,
redeschiderea problemei orientale cu un nou razboi ruso-turc, creea premisele obtinerii
acestui deziderat. Insa pentru inceput rusia refuza orice colaborare cu Romania, semnaeza
doar o conventie militara la 4 aprilie 1877, care reglementa trecerea trupelor rusesti pe
teritoriul romanesc. Conventia stabilea un taraseu al trupelor, care ocolea Bucurestiul,
suportarea cheltuielilor de catre Rusia si angagajarea acesteia de repectare a integritatii
statului roman. La 12 aprilie incepea razboiul si trupele rusesti trec prutul indreptandu-se spre
dunare. Imperiul otoman intelege ca exista o intelegere intre Romania si Rusia, bombardand
cetatile de la Nordul Dunarii. In replica, Romania raspunde bombardand Vidinul. Astfel, intre
Romania si Imperiul otoman era o stare nedeclarata de razboi. In Parlamentul Romaniei,
Mihail Kogalniceanu, min de externe proclama printr-un celebru discurs, independenta
Romaniei, era insa nevoie de obtinerea acesteia si recunosterea internationala. Inainterea
Rusiei in Balcani era oprita la Plevna, un sistem de fortificatii unde stationa armata condusa
de Osman Pasa. In aceste conditii Rusia cere sprijinuol armatei romane, iar principele Carol
accepta cu o singura conditie aceea ca fortele militare romano-ruse sa fie sub comanda
principelui Carol. Primele atacuri asupra Plevnei au fost un esec, in nov cetatea a fost supusa
unui asediu si Osman Pasa se preda in fata armatei romane. Era recunoscut astfel rolul
armatei in razboi. Razboiul continua cu lupte purtate la Rahova si Vidin, iar in ianuarie 1878
Imperiul otoman semneaza armistitiu. Era organizat in graba un Congres de pace la San
Stefano in februarie 1878, unde Rusia incearca sa-si insuseasca victoria. Romania nu a fost
primita la masa tratativelor, insa tratatul de Pade de la San Stefano continea prevederi
referitoare si la statul roman. Astfel, era recunoscuta independenta Romaniei, aceasta primea
Dobrogea in schimbul celor 3 judete din sudul Basarabiei ce reveneau Rusiei. Crestea astfel
influenta Rusiei in Balcani, ceea ce a trezit nemultumirea Marilor puteri care au organizarea
unui nou Congres de pace, in iulie 1878, la Berlin. Prevederile referitoare la Romania erau
aceleasi cu exceptia recunoasterii independentei, care era conditionata de modificarea
articolului 7 din Constitutie ce prevedea acordarea cetateniei romane strainilor fara deosebire
de religie, etnie, cat si de despagubirea statului german in afacerea Strouseberg.

1
Redeschiderea problemei orientale si implicarea Romaniei alaturi de Rusia in razboiul din Balcani din 1877-
1878, aducea recunoasterea independentei in urma Congreselor de pace de la San Stefano si Berlin.