Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Notiuni de Psihologie Etica Si Deontologie Farmaceutica
Notiuni de Psihologie Etica Si Deontologie Farmaceutica
Etimologic, cuvantul psihologie provine din limba greac de la psych (suflet) i logos
(cunoastere, teorie, stiinta).
Radacinile psihologiei pot fi trasate in timp pana in secolele al IV-lea si al V-lea i.Hr.
Filosofii greci Socrate, Platon si Aristotel au pus intrebari fundamentale despre minte, iar
Hipocrat, ,,parintele medicinei, a facut multe observatii importante despre felul in care
creierul controleaza alte organe.
Senzatii
Senzatiile sunt procese psihice elementare, care reflecta diferitele insusiri ale
obiectelor si fenomenelor lumii externe, precum si starile interne ale organismului, in
momentul actiunii nemijlocite a stimulilor respectivi asupra receptorilor.
Calitatea senzatiilor
1
- energia specifica a organelor de simt - fiecare organ de simt poseda o energie
specifica proprie lui, care este transmisa creierului, indiferent de maniera in care este
stimulat.
Intensitatea senzatiilor
Este legata de intensitatea fizica a stimulilor care le promoveaza dar depinde si de alte
variabile care actioneaza corelat sau independent cu intensitatea stimulului. Aceste variabile
se impart in trei categorii:
- durata aplicarii;
- modul de aplicare;
Acestor factori li se adauga si conditiile concrete in care are loc receptia, gradul de
excitabilitate al sistemului nervos, existenta sau non-existenta unor dominante organice.
Durata senzatiilor
Se refera la intinderea in timp a senzatiei. Senzatia persista atata timp cat actioneaza si
stimulul, unele insa persista si dupa incetarea actiunii directe a stimulului (ex. senzatiile
gustative) ele purtand denumirea de imagini consecutive.
1. Criteriul morfologic
2
Pana in secolul XIX s-au clasificat dupa organele de simt: auditive, vizuale, olfactive,
gustative si cutanate. Tot ce depasea aceasta clasificare era pus pe seama unui al 6-lea simt.
2. Criteriul functional
Conform acestui criteriu se delimiteaza mai intai functia senzoriala, apoi se incearca
identificarea organului receptor care o indeplineste.
Importanta senzatiilor
Perceptia
3
- Categoriala ajuta indivizii sa plaseze in aceeasi categorie senzatii aparent
diferite pe baza unor trasaturi comune.
Perceptia ca activitate
Cele mai cunoscute sunt iluziile vizuale datorate unor particularitati ale figurilor
geometrice, numite si iluzii optico-geometrice.
Perceptia spatiului
Perceptia timpului
4
Durata se refera la intervalul obiectiv care separa doi stimuli intre ei (durata poate fi
scurta si intermediara). Estimarea timpului este influentata si de caracterul placut sau neplacut
al unor activitati si de varsta.
Orientarea temporala
Perceptia miscarii
Miscarea constituie o schimbare a pozitiei in spatiu a unui obiect intr-un anumit timp.
Tipuri de miscare:
- reala;
- aparenta;
- autocinetica;
- consecutiva.
Rolul perceptiilor
Perceptiile ii creeaza omului certitudinea existentei lui printre celelalte obiecte (ex. daca
este tulburata perceptia spatiului, orientarea individului in mediul inconjurator devine aproape
imposibila).
Reprezentarea
5
Reprezentarile sunt rezultatul unor prelucrari si sistematizari, ale unor combinari si
recombinari senzoriale.
Clasificarea reprezentarilor
Proprietatile reprezentarilor:
Alte proprietati:
- caracter integrat
- caracter constructiv
- caracter social
6
Concluzie
Apar ca un rezultat, un bilant al cunoasterii, care pregatesc calea spre cunoasterea logica
rationala.
Gandirea
Caracterul mijlocit
Caracterul mijlocitar
Gandirea este un mecanism psihic care mijloceste si influenteaza alte mecanisme psihice,
contribuind la accelerarea functionalitatii si la sporirea eficientei lor.
Caracterul actional
Baza genetica a gandirii trebuie cautata in actiune, gandirea izvoraste din actiune si se
finalizeaza in ea.
Caracterul finalist
Omul isi stabileste scopul nu in timpul desfasurarii activitatii, ci cu mult inainte de a trece
la executarea ei.
7
Caracterul multidirectional
Gandirea opereaza cu toate cele trei dimensiuni temporale: trecut, prezent si viitor.
Caracterul sistemic
Gandirea este cea mai inalta forma de prelucrare a informatiei si de exercitare a comenzii
si controlului.
- Regula sau legea cea mai complexa unitate a gandirii, ce presupune stabilirea
relatiei intre doua sau mai multe concepte.
Memoria
1. Encodarea
8
- Encodare auditiva care foloseste codul sunet;
2. Stocarea
Durata stocarii este extrem de variabila, uneori ea este foarte scurta, alteori medie, iar
uneori foarte mare. Durata variabila a stocarii a stat la baza distingerii diferitelor tipuri de
memorie: de scurta durata (MSD) si de lunga durata (MLD) si memoria de durata medie,
interpusa intre primele doua.
3.Recuperarea
Imaginatia
Formele imaginatiei
- Involuntara
Dupa tipul de activitate in care se incadreaza, exista: imaginatie artistica, literara, tehnico-
stiintifica, muzicala, etc.
In toate aceste forme de imaginatie sunt utilizate o varietate de procedee care duc la
rezultate diferite cantitativ si calitativ.
Motivatia
Motivatia are in vedere aspectele care stau la baza actiunilor noastre: cum ajungem sa
actionam si ce factori ne influenteaza actiunile.
Trebuintele:
Functiile motivatiei
Motivatia sustine activitatea organismului pentru un timp mai scurt sau mai indelungat.
Afectivitatea
Emotiile se declanseaza avand la baza informatii din mediul extern. Piaget arata ca
inteligenta si afectivitatea sunt inseparabile, afectivitatea avand rolul de sursa energetica, de
11
care depinde functionarea inteligentei. Ea este tensiunea intregului organism, soldata cu efecte
de atractie sau respingere.
Relatia dintre afectivitate si motivatie a fost sustinuta de multi autori, care sustineau ca
intre cele doua procese exista o stransa interactiune.
Comunicare si limbaj
Limbajul reprezinta cel mai important instrument de comunicare. Orice societate umana
poseda un limbaj si orice persoana cu nivel intelectual normal achizitioneaza limba materna.
Cel mai frecvent limbajul este definit ca activitate psihica de comunicare intre oameni, prin
intermediul limbii.
Comunicarea a fost definita ca o forma particulara a relatiei de schimb intre doua sau mai
multe persoane, doua sau mai multe grupuri.
12
Comunicarea vehiculeaza imagini, notiuni, idei, faciliteaza manifestarea conduitelor
afective. Prin comunicare se transmit trebuinte, aspiratii, sunt initiate sau stopate activitatile.
Diferenta dintre comunicare si limbaj consta in sfera lor: comunicarea datorita faptului ca
se realizeaza atat prin mijloace verbale, cat si nonverbale, are o sfera mai larga decat limbajul,
care este o comunicare verbala realizata prin mijloace lingvistice. In ciuda acestui fapt, cele
doua fenomene sunt strans legate intre ele.
Formele comunicarii
Comunicare interpersonala (se desfasoara intre doua persoane, capata o nuanta personala
atunci cand partenerii se afla in relatii intime, reciprocitate sau o nuanta profesionala, cand
partenerii se cunosc mai putin);
Comunicare verbala;
Comunicare nonverbala.
Comunicarea prin spatiu exista patru tipuri de distante care regleaza comunicarea:
Comunicarea prin imagini e mult mai eficienta deoarece afecteaza un numar mai mare
de persoane.
Atentia
Atentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic activitatea.
Atentia este o functie prin care se modeleaza tonusul nervos, necesar pentru desfasurarea
celorlalte procese si structuri psihice. Prezenta ei asigura o buna receptie senzoriala si
perceptiva a stimulilor, o intelegere profunda a ideilor, o capacitate mnezica mai fidela. Lipsa
atentiei duce la omisiuni in receptarea stimulilor, la erori in raspunsuri si la confuzii in
descifrarea sensurilor.
Definitia atentiei
Insusirile atentiei:
Volumul atentiei
14
Reprezinta cantitatea de elemente asupra carora atentia se poate concentra simultan.
Volumul mediu al atentiei este de 5 -7 elemente. El poate fi influentat favorabil de
urmatoarele conditii:
Stabilitatea atentiei
Concentrarea atentiei
Distributivitatea atentiei
Este acea insusire care permite desfasurarea concomitenta a mai multor activitati, cu
conditia ca macar una dintre ele sa fie relativ automatizata.
Vointa
In psihologie, vointa a fost derivata fie din gandire, fie din afectivitae.
In functie de natura sarcinilor, efortul voluntar se poate concentra mai mult in plan
intelectual sau motor, dar include ambele verigi, in proportii diferite.
15
Specificul psihologic al vointei consta din efortul voluntar ce se mobilizeaza in atingerea
scopului si din dinamica acestui efort.
Observatia
Cercetatorul face apel la mai multe forme ale observatiei, care pot fi clasificate dupa mai
multe criterii, cum ar fi:
16
Conditiile unei bune observatii sunt: stabilirea clara, precisa a scopului, a obiectivului
urmarit; selectarea formelor celor mai potrivite care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor
necesare; elaborarea unui plan riguros de observatie; consemnarea imediata a celor observate,
deoarece consemnarea ulterioara ar putea fi afectata de uitare; efectuarea unui numar optim de
observatii; desfasurarea ei in conditii cat mai variate; discretia ei (persoana in cauza sa nu-si
dea seama ca este observata. Pentru a creste calitatea observatiei este necesar sa se apeleze la
o serie de repere de conrol reiesite din observatiile anterioare ale cercetatorului, din
experienta sa personala de viata sau din lucrarile de specialitate.
Convorbirea
Pentru reusita convorbirii este necesar ca cercetatorul sa se gandeasca anticipat la ea, sa-si
structureze (in linii mari sau chiar in amanunt) intrebarile; sa culeaga informatii despre
subiect; sa-i anticipeze raspunsurile, pentru a sti cum sa se comporte in eventualele situatii
neprevazute (blocarea subiectului, refuzul lui de a raspunde etc.)
Chestionarul
Metoda biografica
Aceasta metoda vizeaza strangerea a cat mai multe informatii despre principalele
evenimente parcurse de individ in existenta sa, despre relatiile prezente intre ele ca si despre
semnificatia lor, in vederea cunoasterii ,,istoriei personale a fiecarui individ, atat de necesara
in stabilirea profilului personalitatii sale, cat si pentru explicarea comportamentului actual al
persoanei. Biografia ofera o imagine unitara asupra omului, facilitand cunoasterea sa concreta
si contribuind la descifrarea specificului individual al persoanei.
Experimentul
Cea mai puternica metoda stiintifica este experimentul. Experimentele ne pun la dispozitie
cea mai importanta testare despre cauze si efecte. Cercetatorul controleaza cu grija conditiile -
de multe ori intr-un laborator si face masuratori pentru a descoperi relatiile cauzale dintre
variabile. O variabila este un atribut care poate lua diferite valori.
Testele
19
Testul este un gen de instrument standardizat. Testul psihologic este o proba relativ scurta,
care permite cercetatorului colectarea unor informatii obiective despre subiect, pe baza carora
sa se poata diagnostica nivelul dezvoltarii capacitatilor masurate si sa se poata formula un
pronostic asupra evolutiei lui ulterioare. Pentru a satisface aceste deziderate, testul trebuie sa
indeplineasca anumite conditii:
Practica farmaceutica creeaza anumite relatii, anumite legaturi intre farmacist si pacient.
Pacientul asteapta de la farmacist o atitudine profesionista, atitudine care poate avea un
anumit impact (pozitiv sau negativ) asupra compliantei la tratament a acestuia. Este de dorit
ca farmacistul sa vada dincolo de cuvintele pacientului care asteapta indicatii precise, clare,
referitor la tratamentul care ii este prescris de catre medic.
Anterior declansarii bolii persoana traieste intr-un relativ echilibru psihodinamic, iar
experientele/conflictele prin care trece in viata determina structurarea unor mecanisme de
adaptare eficiente (se deprind anumite conduite, sunt stopate unele anxietati, temeri, etc.).
Persoana dobandeste un anumit statut, un anumit rol in familie, in societate, ajutat fiind, de
structura adaptativa dobandita treptat. Pentru unele persoane este posibil ca boala sa rupa
echilibrul adaptativ si sa aduca in prim plan anumite elemente ale unor conflicte latente, astfel
ca mecanismele de coping eficiente pana in acel moment nu mai sunt functionale si adaptative
pentru pacient.
20
NOTIUNI DE PSIHOLOGIE MEDICALA IN ACTIVITATEA DESFASURATA IN
UNITATILE FARMACEUTICE
Psihologia medicala este un domeniu de interferenta a doua mari practici care privesc
individul uman in starile lui fundamentale de sanatate si boala.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S.) defineste starea de sanatate ca fiind ,,o stare
completa de bine din punct de vedere psihic, mental si social si nu neaparat in absenta
durerii. Aceasta definitie este o recunoastere a faptului ca starea de sanatate este mai mult
decat absenta durerii. Este o stare de armonie, o stare de bine cu privire la evolutia
complexului biologic, psihologic si a dimensiunilor sociale ale comportamentului uman.
Boala este definita ca o serie de modificari biologice si/sau dizabilitate sau un risc crescut spre
distres si/sau dizabilitate.
1. Manifestari.
(in anumite situatii, boala poate sa nu aiba tabloul clinic identificabil sau usor identificabil).
21
boala. Tratamentele care vizeaza direct reducerea acestor manifestari, fara a schimba cauzele
si mecanismele care le-au generat, se numesc tratamente simptomatice.
Doua criterii sunt mai importante in clasificarea acestor factori etiologici. Dupa natura
lor, ei se clasifica in agenti exogeni si agenti endogeni. La randul lor, agentii exogeni pot sa
fie fizici (mecanici, termici, electrici etc.), chimici (acizi, baze, saruri), biologici (microbi,
virusuri, paraziti, ciuperci, diferite macromolecule organice etc.) si psiho-sociali (de exemplu
stresul, un stil de viata nesanatos). Agentii endogeni (cum ar fi factorii genetici) pot fi
considerati primari, producand diferite tipuri de anomalii ereditare; in ultima instanta, ei sunt
insa agenti exogeni, care au actionat fie asupra aparatului genetic al strmosilor nostri, fie
asupra aparatului nostru genetic, in cursul existentei noastre. Dupa functia lor, agentii
etiologici se impart in:
a) Factori declansatori
b) Factori determinanti
c) Factori favorizanti
d) Factori predispozanti sau de risc
e) Factori de mentinere
22
acestora eficientizeaza intregul proces. Similar, factorii favorizanti eficientizeaza actiunea
factorilor declansatori si determinanti in aparitia tabloului clinic.
23
dependenta de medicamente. Aceasta dependenta poate implica atat o dependenta fizica cat si
una psihica.
Efectul ,,placebo
Placebo este un termen utilizat in cercetare pentru a desemna o substanta inactiva sau
o procedura utilizata ca element de control in experimente. Efectul placebo este imbunatatirea
masurabila, observabila sau care se resimte asupra sanatatii, care nu se atribuie unui tratament
real in desfasurare.
Prin extensie, placebo este orice procedura terapeutica sau o componenta a acesteia
despre care nu a fost demonstrat ca administrarea sa ar produce o activitate fiziologica sau
psihologica specifica, menita sa imbunatateasca starea de sanatate a pacientului in cazul
afectiunii tratate.
24
durata efectului este, de regula, scurta;
actiune nespecifica.
Riscurile automedicatiei
Obiectul automedicatiei il fac acele produse farmaceutice care se elibereaza fara reteta
medicala. Cele mai vandute sunt cele pentru raceala si gripa, analgezicele, vitaminele si
mineralele, hepato-tonicele, cele pentru circulatia periferica, pentru probleme cutanate,
afectiuni digestive, hemoroizi.
25
Antibioticele se iau de multe ori fara discernamant, chiar in cazul infectiilor virale,
cand nu au efect. Rezultatele sunt distrugerea florei intestinale, slabirea imunitatii, cresterea
rezistentei bacteriilor la antibiotice, ceea ce inseamna ca in situatia in care sunt cu adevarat
necesare, aceste medicamente nu mai fac fata infectiilor.
Ipohondria
De cele mai multe ori ipohondria este definita ca teama ca mici simptome sa reprezinte
un indicator al unei boli grave, constanta autoanaliza i autodiagnosticare, precum si o
excesiva preocupare fata de propriul organism. Multe persoane suferind de acesta boala
exprima neincredere in diagnosticul medicilor precum si faptul ca asigurrile medicilor fata
de absenta unei boli serioase sunt neconvingatoare sau de scurta durata. Multi ipohondri
necesita constante reasigurari, fie de la doctori, fie de la familie sau prieteni, boala putand
deveni un adevarat calvar atat pentru bolnav cat si pentru familia si prietenii acestuia.
27
La aparitia efectelor adverse ale medicamentelor, contribuie numerosi factori si
anume:
- anumite stari fiziologice particulare cum sunt sarcina sau varsta inaintata;
1. usoare: nu presupun utilizarea unui antidot sau a unui tratament special si nici
nu
prelungesc spitalizarea;
28
Exista reactii adverse grave si frecvente (de exemplu cele date de medicamentele
anticanceroase); reactii adverse grave, dar foarte rare (spre exemplu, cloramfenicolul care
poate produce aplazie medulara, o reactie adversa cu mortalitate de aproximativ 80%, dar cu o
frecventa de 2-4 cazuri la 100.000 de bolnavi tratati).
Dependenta de medicamente
Deoarece problemele de natura psihica sunt persistente in timp, oamenii tind sa nu isi
schimbe medicamentele si sa le ia constant pe cele prescrise anterior. Acest lucru duce la o
toleranta crescuta a corpului la agentii activi din medicamente. Mai departe, ei simt nevoia sa
isi mareasca dozele din ce in ce mai mult, iar daca nu urmeaza un tratament pentru a-si
indeparta problema, risca sa ajunga la stadiul de supradoza.
Simptomele dependentei
Anxietate (in cazul absentei pastilelor): daca nu si-a luat pastila ca de obicei, persoana
dependenta devine anxioasa, agitata, nelinistita. Ea este obsedata de ideea ca trebuie sa isi
faca rost cat mai repede de medicament.
29
Asa ca, specialistii recomanda sa nu se consume medicamente decat sub supravegherea unui
doctor.
Deontologia face parte din etica medicala, fiind o stiinta despre traditiile din cadrul
medicinii si ocrotirii sanatatii practice. Pentru realizarea cat mai deplina a principiilor de
deontologie si etica medicala sunt necesare urmatoarele conditii: simtul tactului, vocatia
pentru profesiunea aleasa si perfectionarea continua a cunostintelor.
Un asistent medical va obtine succese in activitatea sa, isi va castiga autoritatea daca va
avea simtul respectului fata de pacient si isi va indeplini obligatiunile sale. Disciplinarea,
executarea exacta a prescriptiilor medicului, sporirea constanta a nivelului profesional si de
cultura sunt calitati indispensabile pe care trebuie sa le manifeste asistentii medicali. Fiind
binevoitori, calmi, retinuti, ei vor acorda fiecarui pacient o atentie personalizata.
In relatiile sale cu pacientul, asistentii medicali vor evita orice familiaritati. Pacientul va
fi incurajat, i se va crea o atmosfera agreabil, in acelasi timp asistentul medical ramanand
30
tacticos si retinut. Pacientii care vor necesita ingrijire deosebita, fiind incapabili s-o faca
singuri, asistentul medical le va acorda o atentie sporita, incercand sa le usureze suferintele.
31
c) farmacistul trebuie sa isi exercite profesia respectand principiile de deontologie
profesionala, predominant fata de aspectul comercial;
CAPITOLUL I
Principii generale
32
b) n orice situaie primeaz interesul pacientului i sntatea public;
c) respectarea n orice situaie a drepturilor pacientului;
d) colaborarea, ori de cte ori este cazul, cu toi factorii implicai n asigurarea strii de
sntate a pacientului;
e) adoptarea unui rol activ fa de informarea i educaia sanitar a publicului, precum i fa
de combaterea toxicomaniei, polipragmaziei, dopajului, automedicaiei i a altor flageluri;
f) acordarea serviciilor farmaceutice se face la cele mai nalte standarde de calitate posibile,
pe baza unui nivel nalt de competen tiinific, aptitudini practice i performane
profesionale, n concordan cu progresele tiinelor i practicii farmaceutice;
g) n exercitarea profesiei farmacitii trebuie s dovedeasc loialitate i solidaritate unii fa
de alii n orice mprejurare, s-i acorde colegial ajutor i asisten pentru realizarea
ndatoririlor profesionale;
h) farmacitii trebuie s se comporte cu cinste i demnitate profesional i s nu prejudicieze
n nici un fel profesia de farmacist sau s submineze ncrederea public n aceasta.
Art. 5. - n situaiile n care n rezolvarea unei probleme alegerea soluiei nu este prevzut n
normele legale, farmacistul trebuie s ia o decizie concordant cu etica profesiei i s-i
asume responsabilitatea.
Art. 6. - Pentru respectarea principiilor de mai sus farmacistul este obligat s-i pstreze
libertatea i independena profesional conform jurmntului profesiei.
Art. 7. - Colegiul Farmacitilor din Romnia garanteaz meninerea standardelor profesionale
la cel mai nalt nivel posibil, n scopul ocrotirii sntii publice, prin supravegherea
respectrii de ctre farmaciti a ndatoririlor profesionale i a eticii profesionale, precum i
prin aprarea independenei, onoarei i demnitii profesionale.
CAPITOLUL II
Standarde deontologice
SECIUNEA 1
Responsabilitatea personal i independena farmacitilorFarmacistul furnizor de servicii
Art. 8. - (1) Indiferent de sfera de activitate, farmacistul trebuie s aib n centrul ateniei sale
binele pacientului i al publicului n general.
(2) Farmacistul este rspunztor pentru toate deciziile sale profesionale, indiferent de
responsabilitile asumate n exercitarea profesiei sale.
Art. 9. - n vederea ndeplinirii dispoziiilor art. 8, farmacistul, n timpul exercitrii actului
33
profesional, este obligat s respecte urmtoarele reguli:
a) s-i exercite profesia n conformitate cu procedurile standard de operare scrise, prevzute
de regulile de bun practic din domeniul su de activitate;
b) s-i ndeplineasc ndatoririle profesionale cu competen, n termenele stabilite;
c) s profeseze doar n acele posturi n care i se permite s-i respecte ndatoririle eseniale ca
farmacist, libertatea de decizie i independen profesional;
d) s accepte acele posturi pentru care are competena i disponibilitatea necesare pentru a
ndeplini cu succes ndatoririle profesionale. n acest sens trebuie s se informeze asupra
specificului activitii, accesului la mijloacele necesare pentru exercitarea profesiunii la
standardele necesare;
e) s-i ndeplineasc personal atribuiile i, la nevoie, s delege o persoan competent
autorizat pentru ndeplinirea anumitor activiti profesionale, asumndu-i rspunderea;
f) s informeze imediat o persoan responsabil n cazul n care nu i poate ndeplini
ndatoririle profesionale, pentru a se putea lua la timp msuri de remediere;
g) s raporteze medicului prescriptor sau autoritilor competente orice efect nedorit sau
advers al medicamentelor, n scopul optimizrii tratamentelor;
h) s se abin s critice sau s condamne convingerile personale ori religioase ale pacientului
care apeleaz la serviciile sale;
i) s acorde servicii n mod egal pentru toi pacienii, fr discriminare, n ordinea solicitrii
acestora, cu excepia situaiilor de urgen;
j) s se asigure c serviciile sale au fost percepute i nelese corect de pacient, ncurajndu-l
s participe activ la reuita tratamentului;
k) s nu refuze nejustificat acordarea serviciilor care i intr n atribuii, conform legii.
Art. 10. - Farmacistul poate refuza acordarea unor servicii ctre pacient atunci cnd refuzul
este justificat de interesul sntii pacientului.
Farmacistul-ef
Art. 11. - nainte de a-i asuma o funcie de conducere, farmacistul trebuie s se autoevalueze
i s se asigure c este capabil s ndeplineasc toate responsabilitile acestei funcii.
Art. 12. - n exercitarea funciei farmacistul-ef are urmtoarele obligaii:
a) trebuie s se informeze asupra tuturor aspectelor i cerinelor legate de funcia pe care o
ndeplinete;
b) trebuie s se asigure c toi membrii personalului aflat n subordinea sa sunt informai
asupra atribuiilor profesionale pe care trebuie s le ndeplineasc;
34
c) trebuie s transmit instruciunile clar pentru a mpiedica orice risc de eroare; n msura
posibilitilor, el va transmite n scris proceduri standard de operare;
d) se asigur c membrii personalului aflat n subordinea sa i ndeplinesc atribuiile n
conformitate cu prevederile legale, dar i cu competena i aptitudinile personale;
e) trebuie s respecte independena profesional a farmacitilor din subordine;
f) se asigur c echipamentele, localul i utilitile de la locul de munc sunt meninute la
standardele acceptate pentru desfurarea n bune condiii a activitilor profesionale;
g) se asigur c toate activitile profesionale desfurate sub controlul su, precum i cele
exercitate de el personal sunt supuse asigurrii de rspundere profesional;
h) se asigur c toate msurile privind pstrarea confidenialitii sunt efective;
i) are datoria s notifice colegiului pe raza cruia i desfoar activitatea orice schimbare de
interes profesional privind membrii personalului din subordinea sa ori funcia sa;
j) trebuie s accepte, n msura posibilitilor, elevi i studeni, pentru ndeplinirea stagiului de
practic n unitatea pe care o conduce.
SECIUNEA a 2-a
Competena profesional
Art. 13. - Farmacistul trebuie s-i asigure i s-i menin la un nalt nivel pregtirea
profesional, prin actualizarea permanent a cunotinelor n aria sa profesional, n scopul
ndeplinirii atribuiilor cu competena necesar.
Art. 14. - n vederea actualizrii permanente a cunotinelor profesionale, farmacistul este
obligat:
a) s-i planifice i s participe la formele de pregtire profesional organizate sau acreditate
de Colegiul Farmacitilor din Romnia;
b) s evalueze i s aplice n practica curent cunotinele actualizate permanent;
c) s ateste cu documente doveditoare pregtirea sa, prin formele programelor de dezvoltare
profesional acceptate, atunci cnd acest lucru i este solicitat de comisiile de specialitate ale
colegiului teritorial la care este nregistrat.
SECIUNEA a 3-a
Confidenialitatea
SECIUNEA a 4-a
Relaiile de colaborare ale farmacistului
Art. 20. - n exercitarea profesiei farmacistul are datoria ca, n interesul bolnavului i al
pacientului n general, s colaboreze cu toi confraii si. n acest sens:
a) toi farmacitii i acord ajutor reciproc i consultan pentru realizarea ndatoririlor
profesionale;
b) farmacitii i rezolv singuri litigiile, cu respectarea spiritului de colegialitate; dac nu
reuesc, fac apel la comisia de litigii a colegiului;
c) farmacistul trebuie s-i trateze toi colaboratorii cu respect, bunvoin i colegialitate;
d) farmacistul trebuie s dovedeasc n orice mprejurare solidaritate fa de colegii si i
loialitate fa de corpul profesional i profesia de farmacist.
Art. 21. - n interesul pacientului i al publicului n general, farmacistul trebuie s colaboreze
cu medicul i cu ali membri ai echipei de sntate. n acest sens:
36
a) farmacistul colaboreaz activ cu medicul prescriptor pentru a realiza efectuarea
tratamentului pacientului la timp, n parametrii optimi i n interesul acestuia;
b) n colaborarea sa cu medicul, farmacistul se va abine de la orice nelegere n scop material
sau de alt natur care ar avea drept rezultat nclcarea dreptului pacientului;
c) farmacistul trebuie s se abin de la orice fapt care ar putea aduce prejudicii demnitii i
imagini medicului sau altor membri ai profesiunilor sanitare, pentru a nu crea nencredere
pacientului.
SECIUNEA a 5-a
Concurena neloial
SECIUNEA a 6-a
Publicitatea
Art. 25. - Orice informaie furnizat publicului de ctre farmacist n legtur cu serviciile de
sntate oferite trebuie s fie corect, decent, legal i onest.
Art. 26. - Orice informaie i material promoional cu privire la serviciile profesionale trebuie
s fie n concordan cu rolul farmacistului n promovarea sntii i s permit pacientului
s decid independent asupra solicitrii serviciului respectiv.
Art. 27. - n scopul promovrii unor servicii proprii, farmacitii trebuie s se abin de la a
defima serviciile profesionale ale altor confrai.
Art. 28. - Farmacistul trebuie s se abin de la orice procedee sau mijloace contrare
demnitii profesionale, care ar prejudicia dreptul pacientului de a-i alege singur farmacistul.
Art. 29. - Pe tot timpul exercitrii profesiei farmacistul trebuie s se asigure c aciunile de
promovare a medicamentelor, n care este implicat sau care au loc n unitile n care el
lucreaz, sunt n conformitate cu prevederile legale privind publicitatea medicamentelor.
Art. 30. - Farmacistul se va asigura c promovarea medicamentelor nu implic obligarea
37
pacientului de a cumpra sau de a primi medicamente nedorite sau n exces, n locul celor
dorite sau mpreun cu acestea.
SECIUNEA a 7-a
Servicii farmaceutice de urgen
CAPITOLUL III
Dispoziii finale
39
40