Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Hidrocelul
Ecografic:
● in mod normal lichidul din hidrocel este perfect anecogen
● o colectie transsonica, omogena, peritesticulara
● dimensiuni variate
● diagnosticul hidrocelului in cantitate mare este usor de realizat, prin identificarea ulei colectii lichidiene
peritesticulare care, daca este voluminoasa, determina dislocarea posterioara si inferioara a testiculului
in bursa
● nu exista criterii ecografice care sa permita evauarea cantitatii de lichid din spatiul vaginal
● pentru a diagnostica prezenta unui hidrocel in cantitate mica este necesar sa se evidentieze lichid care
sa inconjoare mai mult de 2/3 din circumferinta testiculului
● existenta unor septuri fine – frecventa in hidrocelele cu evolutie indelungata – nu are semnificatie
patologica
● hidrocelele cu evolutie cronica pot prezenta aspect de lichid impur, respectiv prezenta unor ecouri
diseminate, fine, dispersate in masa lichidului
● suprainfectare = modificarea transsonicitatii cu sediment decliv
● principalul rol al examinarii ecografice in caz de hidrocel: a evalua starea testiculului din colectia
lichidiana, tezsticul care nu poate fi palpat
● poate exista si hidrocel comunicant, colectie intratesticulara, funiculara si abdominala