15.3.

2017
Chistul Hidatic Pulmonar

Etiopatogenie

Agentul etiologic este reprezentat de echinococcus granulosus care in starea adulta traieste in intestinul
subtire al cainelui, lupului, vulpii, sacalului. Este alcatuit din 3 parti: scolex, gat si strobila care contine
ouale. Starea larvarga (agentul etiologic) creste si se dezvolta sub forma chistului hidatic in organele
unor gazde intermediare: ierbivore si om.
Hidatida (stadiul de dezvoltare chistica in organele omului) este o forma sferica, continut lichidian si un
perete format din 2 straturi (membranre).
Lichidul hidatic este limpede, incolor si inodor. In lichidul hidatic exista vezicule proligere ce se
desprind de membrana germinativa si scolecsii ce se depun pe fundul chistului luand aspect de nisip
hidatic.
Ouale parazitului pot fi ingerate accidental la om ajungand in intestin, depasesc bariera intestinala
(duoden si jejun), patrund in venule mezenterice si in vena porta si se fixeaza in ficat. Mai rar ajung in
plamani si alte organe (creier, splina).

Manifestari clinice

Chistul hidatic necomplicat se manifesta prin:

- tuse neproductiva - durere toracica intr-un punct fix, continua, progresiva, exacerbata de
- rareori productiva inspir
- subfebrilitate - dispnee de efort
- hemoptizie - urticarie si prurit

Chistul hidatic complicat:

- tuse cu expectoratia unei spute formate din lichid hidatic cu gust sarat, salciu
- dispnee severa
- inundarea arborelui traheobronsic
- urticarie
- febra
- frison

Examene paraclinice:
- euzinofile crescute
- intradermoreactia Casoni (injectarea intradermica a 0,1 ml solutie de antigen hidatic) este o reactie de
imunitate celulara si consta in citirea dupa 30 de minute de la injectare; reactia este pozitiva cand in
locul injectarii apare o papula de 1 – 2 cm diamaetru
- testul Elisa evidentiaza formarea anticorpilor
- examenul sputei cu prezenta de material hidatic (se colecteaza sputa si se vede prin analiza de lab)
- examenul radiologic care prezinta in chistul hidatic necomplicat opacitate rotunda, ovalara, bine
determinata de intensitate subcostala
- examenul CT ofera informatii asupra dimensiunilor, topografiei (focalizare) si relatiile cu celelalte
viscere toracice
- examenul RMN este important in chistul hidatic complicat

- diagnosticul diferential: se poate confunda cu TBC-ul pulmonar, tumori bronhopulmonare,

anevrismul de aorta, pleurezii inchistate

Tratament

- se foloseste albendazol si mebendazol care urmaresc distrugerea parazitului sau oprirea evolutiei lui
- un tratament cu medicatie nu elimina chistul, omoara doar virusul sau opreste evolutia chistului
- chistul trebuie scos chirurgical
Tratament chirurgical
- consta in eliminarea si tratarea calcitatii perichistice prin evacuare intacta a hidatidei

Pneumotoraxul hidatic se trateaza astfel:

- antibioterapie cu spectru larg
- evacuarea colectiei pleurale
- toracotomie cu extirparea membranei hidatice

Pleurezia purulenta netuberculoasa

- reprezinta acumularea de puroi in cavitatea pleurala

- sunt sinonime denumirile de empiem = piotorax = abces pleural

Etiologie
- factorul septic initial poate fi situat la nivel pulmonar, mediastinal, subfrenic
- cea de a doua cale de insamantare a pleurei este cea directa
- traumatism toracic ( fie prin deschiderea pleurei prin plagi fie prin suprainfectarea unui hemotorax )

Manevre medicale minore

- evolutia pleureziei purulente cuprinde:
- faza exudativa -durata 2-3 saptamani
- faza de colectare –durata 1 saptamana
- faza de organizare (inchistare)

O pleurezie purulenta poate fi considerata cronica dupa 3,4 saptamani de evolutie.

Cele mai frecvente modificari clinice la prezentare sunt:
- dispnee (82% dintre pacienti)
- febra (81% dintre pacienti)
- tuse (70% dintre pacienti)
- durere toracica (67% dintre pacienti)

Investigatii paraclinice
- hemoleucograma evidentiaza leucocitoza 10000 micron pe litru si derivare la stanga a formei
leucocitare
- radiografia toracica evidentiaza colectii inchistate sau neinchistate
- ecografia pune in evidenta lichidul din spatiul pleural
- tomografia computerizata -natura lichidiana a colectiei si starea pulmonului subiacent

Punctia pleurala
- cand se extrage lichid tulbure sau purulent, diagnosticul este de pleurezie purulenta

Diagnosticul diferential:
- pocese pneumonice
- abces pulmonar
- tumora pulmonara
- pleurezie inchistata
- hemotorax

Tratament

Obiectivele tratamentului:
- empiemul pleural
- controlul infectiei si sepsisului (suprainfectare):
 efectuarea antibiogramei si culturii din lichidul extras
 antibioterapie cu spectru larg pana la antibiograma
- se utilizeaza cefalosporinele de generatie 3 si chinolone
- evacuarea lichidului purulent
- toracocenteza in scop diagnostic si terapeutic
- desfintarea cavitatii empiemului se face prin diverse tehnici chirurgicale:
 leucotomie minima
 chirurgie video asistata
 toracotomie
 decorticarea
 drenajul deschis