Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Psihologia Reclamei
Psihologia Reclamei
FINALITATI
Viata cotidiana, prin presa, televiziune, radio, film ii satisface aceasta dorinta de
curiozitate si necessitate de informatii.
Publicitatea si reclama isi spun cuvantul in acest ansamblu: ele anunta noutatea,
devenind eroul principal al zilei.
Cuvantul "reclama" provine din latina, unde avea functia de verb reclamo-
are = strigat de protest. Mai tarziu apare cuvantul reclamare = rechemare, repetare
a chemarii. Termenul a patruns in limba franceza sub forma de substantive si desemna
cuvantul sau silaba de la sfarsitul paginii care se repeta in pagina urmatoare "réclame".
Apoi sensul s-a schimbat desemnand cuvantul de la sfarsitul unui cuplet, menite sa atraga
atentia interlocutorului. In secolul XIX avea sens de actiune de elogiere a unei carti sau
obiect de arta, pentru ca dupa aceea sa defineasca arta de a asigura sucesul 2, asa cum a
patruns in limba romana. In acceptia actuala termenul "reclama" semnifica actiunea,
menita sa atraga atentia individului asupra unui serviciu sau a unui produs sau
organizatii intr-un anume scop.
In activitatea comerciala reclama este destinata sa atraga atentia
consumatorului asupra unui produs sau serviciu, dar mai ales sa-l determine sa
cumpere produsul respectiv.
Reclama -sub orice forma s-ar prezenta- nu constituie altceva decat o situatie ce
apare in campul variat al fenomenelor exterioare, in fata careia indivizii sunt chemati sa
se adapteze.
Aceste situatii (reclame) au cateva caractere proprii si specifice; dintre acestea cele mai
de seama sunt urmatoarele:
4. vanzarea.
Toata lumea stie sau crede ca stie ce-i publicitatea. Dar pana in prezent exista
putine definitii satisfacatoare. O propunem pe aceasta:
In asa fel publicitatea, fiica reclamei este legate de vanzare; ea face parte integrata
din procesul de comercializare. Multi teoreticieni moderni vor sa disocieze publicitatea si
comercializarea, dandu-i publicitatii functia de informare si comercializarii functia de
vanzare. E un joc de cuvinte. Informatia publicitara nu e nici obiectiva, nici dezinteresata.
Publicitatea -in scopuri mai largi, propagandistice (putem face publicitate unei
teorii, unei actiuni deosebite in scopul informarii opiniei publice si formarii unei atitudini
favorabile fata de ele).
Publicitatea comerciala constituie numai una din formele unui scop practic:
promovarea vanzarilor, prin formarea si mentinerea unei clientele atasate de
produs/serviciu si de organizatia/institutia producatoare. In practica activitatii comerciale
cele doua fenomene se impletesc foarte strans, cauza pentru care se si confunda deseori.
Desi sferele celor doua notiuni au multe elemente comune, ele prezinta, totusi, si
note distincte. De aici concluzia, ca mijloacele prin care ele se infaptuiesc nu trebuie sa
fie confundate. De exemplu, unul dintre cele mai raspandite mijloace de reclama si
publicitate, anuntul, nu poate fi considerat in orice conditii valabil in ambele actiuni.
Astfel, prin continutul lor anumite anunturi nu urmaresc scopuri comerciale, cum ar fi:
vanzarea unei locuinte, oferte si cereri de serviciu etc. Aceste feluri de anunturi au
valoare publicitara, dar nu pot fi considerate ca elemente de reclama.
Diferitele modalitati de actiune, dar comune prin scopul lor final si prin
mecanismele generale prin care actioneaza, publicitatea si reclama sunt doua fenomene
care se imbina organic in practica vanzarii marfurilor si consumarii serviciilor. Intr-
adevar, actiunea de convingere a masei de consumatori se realizeaza, in comertul modern,
atat prin actiuni publicitare, menite sa stimuleze dorintele de consum si sa le transforme
in veritabile puncte de declansare a comportamentului de consum, prin crearea imaginii
pozitive a produsului popularizat, cat si prin actiuni de reclama, menite sa grabeasca
decizia de cumparare a consumatorului, punand in actiune resorturi intime ale
personalitatii sale. O corelare stiintifica a campaniilor publicitare cu actiunile de reclama
reprezinta, in ultima instanta, o trecere fireasca de la o actiune mai generala si mai putin
specifica, la una bine circumscrisa.
In Franta, de exemplu, abia dupa primul razboi mondial publicitatea incepe sa fie
studiata si tratata metodic. Ea va fi foarte mult ajutata in dezvoltarea noilor industrii:
neon, cinema, radio si mai tarziu televiziunea. Mesajele publicitare transmise prin
televiziune direct in casele consumatorilor este de o importanta extrema.
S-a vazut pe parcursul mai multor ani ca publicitatea ex-sovietica s-a apropiat
mai mult de publicitatea colectiva decat de cea competitiva.
Totodata, in ultimii ani, s-a personalizat din ce in ce mai mult. Ea a inceput sa utilizeze
majoritatea suporturilor cunoscute: presa, afisul, panoul rutier, radioul, televiziunea
etc. Insa aceasta publicitate nu este orchestrata si formulele sale se caracterizeaza prin
concizie.
Incontestabil, puterea publicitara in Rusia e inteleasa din ce in ce mai bine si
functia sa de animator si reglator al vanzarilor este din ce in ce mai recunoscuta.
Dezvoltarea gustului, care se manifesta in tarile din Est pentru studierea pietii,
pentru marketing, pare a fi o evolutie in economia lor catre o satisfacere mai mare a
consumului.
Este adevarat. Dar dupa cum scrie M. Marcellin ". intrebarea nu e sa stii daca
consumatorul plateste publicitatea unui produs, ci daca el va plati acelasi pret pentru
acelasi produs fara publicitate". Analizand, ajungem la concluzia, ca fara publicitate acest
produs va costa mai scump.
In ce priveste primul punct: publicitatea s-a pus in serviciile acestui fapt si l-a
stimulat, pentru ca ea a fost expresia cea mai impresionanta a concurentei economoce
intre intreprinderi.
Publicitatea care indeplineste un rol social, trebuie sa-si vada drepturile sale
compensate de datorii. Ea nu joaca un rol moralizator, nu acesta este scopul ei, dar cert
este faptul ca ea se supune unor reguli ale Statului, care este protectorul individului.