Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Manual
Manual
93
J
Acest sistem se constituie din: •;; ; ;, l
-
a) Agentia Nationala Cadastru, Resurse Funciare si Geodezie;
b) organele cadastrale teritoriale.
in competenta Agentiei intra promovarea unei politici unice in domeniul crearii si
tinerii cadastrului; organizarea si coordonarea licentelor pentru executarea
lucrarilor de creare si tinere a cadastrului; exercita alte atributii privind tinerea
cadastrului, inclusiv angajamentele internationale ale Republicii Moldova in
domeniu.
Organul cadastral teritorial elaboreaza si actualizeaza planul cadastral al
teritoriului, intocmeste dosarul cadastral al fiecarui bun imobil; efectueaza
inregistrarea drepturilor asupra bunului imobil; furnizeaza in modul stabilit tuturor
celor interesati informatia cadastrala privind bunurile imobile si drepturile asupra
lor; asigura pastrarea si arhivarea registrelor cadastrale. In cadrul organelor
cadastrale teritoriale activeaza registratori, ale caror atributii de baza sint prevazute
de art. 12 din Legea cadastrului bunurilor imobile.
Procedura intocmirii si tinerii la zi a cadastrului funciar actual difera de cea
reglementata de Legea nr,1247-XII din 22 decembrie 1992 si Regulamentul nr. 24
din 11 ianuarie 1995107, ale caror prevederi sint valabile in masura in care nu
contravin Legii cadastrului bunurilor imobile.
Asadar, pentru intocmirea cadastrului funciar sint necesare colectari de date, care
pot fi obtinute in urma lucrarilor cadastrale. Potrivit art. 14 din Legea cadastrului
bunurilor imobile, lucrarile cadastrale se compun din:
- stabilirea hotarelor unitatilor administrativ-teritoriale, a terenurilor si delimitarea
lor prin borne;
- stabilirea si marcarea pe teren a hotarelor intravilanului;
- identificarea terenurilor in baza documentelor care atesta drepturile, prin
confruntarea datelor din aceste documente cu datele constatate pe teren.
Identificarea se legalizeaza printr-un act de constatare pe teren;
- masuratorile pe teren pentru intocmirea sau actualizarea planurilor cadastrale.
Pe planul cadastral intocmit se indica in mod obligatoriu hotarele, numerele
cadastrale si alte caracteristici ale terenului. Este de mentionat ca fiecare proprietar
funciar poate cere de la organul cadastral teritorial stabilirea hotarului fix al
terenului ce-i apartine. Hotarul fix este hotarul ale carui coordonate sint
94
stabilite si fixate pe teren prin borne, in baza actului de constatare pe teren,
coordonat cu proprietarii terenurilor adiacente. La stabilirea hotarului fix se
intocmeste, in mod obligatoriu, planul geometric al terenului.
in conformitate cu art.4 din Legea cadastrului bunurilor imobile, sint supuse
inregistrarii cadastrale:
- bunurile imobile, inclusiv terenurile; , -. -..:
- drepturile asupra lor.
Terenurile, ca bunuri imobile, si drepturile asupra lor sint inregistrate in registrul
bunurilor imobile — document de baza al cadastrului funciar. Acest registru
contine inscrisuri privind fiecare teren, dreptul de proprietate si alte drepturi
patrimoniale, .
titularii de drepturi, actele ce atesta drepturile, tranzactiile cu
B
terenurile si alte temeiuri ale nasterii, modificarii, grevarii si
stingerii drepturilor.
Registrul bunurilor imobile se tine manual pe fisiere de hirtie 1
si computerizat pe fisele electronice, ambele modalitati avind
aceeasi putere juridica.
La inregistrarea primara in cartea bunurilor imobile pentru fiecare teren se
intocmeste un dosar cadastral. El contine un exemplar al documentului ce confirma
drepturile asupra terenului, planul cadastral, planul geometric si alte documente.
Registrul bunurilor imobile se constituie din mai multe capitole care contin
inscrisuri referitoare la:
- locul amplasarii terenului, suprafata si datele privind hotarele;
- modul de folosinta a terenului;
- numarul cadastral al terenului; -A
, ;
108
1
RASPUNDEREA CIVILA
:
Raspunderea civila intervine in cazul incalcarii regulilor privind protectia
terenurilor agricole prin cauzarea unui prejudiciu terenurilor, drepturilor si
intereselor legitime ale proprietarilor, posesorilor si beneficiarilor funciari.
In cazul in care prin fapta savirsita in domeniul protectiei terenurilor agricole,
calificata de lege contraventie sau infractiune, autorul ei cauzeaza un prejudiciu
patrimonial detinatorului terenului sau/si altei persoane, el este obligat sa repare
acel prejudiciu.
Prin faptele ilicite cauzatoare de prejudicii patrimoniale se poate viola un drept
subiectiv renascut si garantat prin lege ori se poate nesocoti o obligatie personala
legal asumata, in functie de care vorbim de un delict civil, cind aplicam regulile
raspunderii civile delictuale, sau de un fapt ilicit de nerespectare a unei obligatii
civile, ce da nastere raspunderii civile contractuale. in ambele cazuri raspunderea
are caracter reparator.
De regula, raspunderea civila are caracter subiectiv, avin-du-se in vedere atitudinea
psihica a autorului fata de fapta sa si consecintele ei, raspunderea intervenind daca
el este vinovat. Ca exceptie, in cazurile expres prevazute de lege, raspunderea
civila poale fi si obiectiva, independenta de culpa.
in cazul prejudiciilor cauzate in cadrul raporturilor de dreptul mediului in general
si al celor cauzate prin nerespectarea normelor legale privind protectia terenurilor
agricole in special, raspunderea pentru prejudiciile cauzate are caracter obiectiv125.
intr-adevar, art. 475 din Codul civil dispune: "Prejudiciul cauzat personalitatii sau
bunurilor cetatenilor, sau organizatiei este recuperat de catre persoana vinovata.
Cel ce a cauzat prejudiciul va fi eliberat de raspundere daca va demonstra ca preju-
diciul a survenit fara vina lui". Prin urmare, vinovatia cauzatorului de prejudiciu se
prezuma.
Aceasta dispozitie legala generala este specificata in art. 97 din Codul funciar,
potrivit caruia pagubele pricinuite detinatorilor de teren trebuie reparate integral,
inclusiv avantajul ratat. Constatam ca pagubele pot fi cauzate pe mai multe cai:
retragerea sau ocuparea temporara a terenurilor; limitarea drepturilor detinatorilor;
inrautatirea calitatii terenurilor etc.
109
Recuperarea pagubelor o fac intreprinderile, institutiile si organizatiile carora li s-
au repartizat terenuri retrase, precum si persoanele fizice si juridice a caror
activitate duce la limitarea drepturilor detinatorilor, la inrautatirea calitatii
terenurilor ori la folosirea lor in alte scopuri, la scaderea productiei agricole si la
inrautatirea calitatii ei. Pagubele sint restituite prin reabilitarea terenurilor afectate
si aducerea lor in stare pentru a fi folosite conform destinatiei sau in forma
baneasca.
in cazul restituirii inoportune a terenurilor productive, date in folosinta provizorie
persoanelor juridice, acestea repara detinatorilor de terenuri pierderile din
productia agricola si avantajul ratat126.
Una dintre incalcarile legislatiei funciare care comporta raspunderea civila este
incheierea diferitelor tranzactii cu neglijarea cerintelor legislatiei.
Astfel, art. 95 din Codul funciar prevede ca actele de vinzare-cumparare, donatie,
ipotecare, schimb si alte tranzactii dintre detinatorii de terenuri incheiate cu
incalcarea modului stabilit de legislatie sint nule.
Conditiile nulitatii tranzactiilor sint stipulate in art. 47-63 din Codul civil.
Raspunderea persoanelor vinovate de incheierea unor tranzactii care sint contrare
prevederilor legale de asemenea este reglementata de normele dreptului civil. in
acest sens exista urmatoarele modalitati:
a) daca actiunile partilor tranzactiei nule nu au fost intentionate, iar consecintele
incheierii acesteia nu lezeaza drepturile persoanelor terte, atunci fiecare dintre parti
restituie celeilalte tot ce a obtinut in urma incheierii tranzactiei;
b) daca in tranzactia declarata nula se observa actiuni intentionate ale uneia dintre
parti, indreptate consecutiv spre lezarea drepturilor si intereselor legitime ale
persoanelor terte, atunci partea vinovata restituie celeilalte parti tot ce a obtinut in
urma incheierii tranzactiei, iar ceea ce a primit ultima se incaseaza in beneficiul
statului;
c) daca in tranzactia declarata nula sint depistate actiunile intentionate ale ambelor
parti, atunci in beneficiul statului se incaseaza tot ce au obtinut partile in urma
incheierii tranzactiei.
i v RASPUNDEREA PENALA
Legea privind protectia mediului inconjurator, precum si Codul funciar (alaturi de
raspunderea contraventionala si civila) contin prevederi cu privire la raspunderea
penala, ca forma a raspunderii juridice in cadrul raporturilor de drept al mediului.
Desigur, pentru a atrage dupa sine raspunderea penala, incalcarea normelor de
protectie a terenurilor agricole trebuie sa prezinte un pericol social deosebit, mult
mai grav decit contraventia, sau sa fie savirsita in astfel de circumstante incit,
potrivit legii penale, sa constituie infractiune, sa fie vorba de o fapta incriminata de
legea penala.
Raspunderea penala isi are locul sau in legatura cu protectia terenurilor fondului
funciar tocmai datorita faplului ca dreptul penal, pe linga ca in ansamblu apara
ordinea de drept, stabileste sanctiuni si pentru atingerile aduse acelor valori sociale
care sint ocrotite prin legislatia funciara a tarii. Incriminarea unor fapte in legislatia
penala cu privire la regimul juridic al terenurilor este pe deplin justificata daca
avem in vedere importanta pe care o are pentru viata de pe pamint fondul funciar
expus permanent poluarii, degradarii, reducerii. Raspunderea penala pentru
incalcarea normelor legale privind protectia terenurilor se inscrie in principiile si
regulile generale ale raspunderii infractionale, fara sa scapam din vedere faptul ca
aceasta prezinta, desigur, si un anumit specific. Specificul acestei raspunderi este
determinat de natura obiectivului ocrotit de lege si a carui atingere este adusa prin
abaterea savirsita cu vinovatie127.
Desi, cum am aratat mai sus, pentru a antrena in acest domeniu raspunderea
penala, abaterea trebuie sa prezinte un pericol social sporit, o serioasa amenintare
pentru interesele vitale ale oamenilor, a interesului public.
Interventia prin mijloacele de raspundere penala constituie cea mai grava implicare
in viata celor ce nesocotesc cerintele formulate expres in lege, manifesta atitudini
negative fata de lege, fapt ce conduce la aplicarea impotriva acestora a unor masuri
personale sau materiale coercitive.
Legislatia Republicii Moldova reglementeaza numai citeva cazuri in care intervine
raspunderea penala pentru incalcarea normelor privind protectia terenurilor in
general si a celor agricole in special.
110
111
insa, inainte de a ne referi la componentele concrete ale infractiunii, care atenteaza
la ordinea stabilita de protectie a terenurilor, constatam ca, spre deosebire de
legislatia din Rominia, infractiunile de acest gen sint cuprinse numai in Codul
penal; Legea privind protectia mediului inconjurator si Codul funciar nu contin o
enumerare a faptelor incriminate.
Raspunderea penala pentru nerespectarea normelor privind protectia terenurilor se
caracterizeaza prin urmatoarele particularitati128:
;
a) limitarea temeiurilor pentru survenirea acesteia. Temei pentru aparitia
raspunderii penale serveste fapta social periculoasa, care intruneste semnele
calificative ale continutului infractiunii, prevazute de art. 7 din Codul penal. Prin
urmare, faptele sanctionate pe cale penala incalca concomitent normele de drept
penal si funciar;
b) ordinea speciala de aplicare a sanctiunilor penale. Raspunderea penala survine
numai in baza unei sentinte de acuzare, pronuntate cu respectarea prevederilor
Codului procesual penal;
'
c) raspunderea penala poarta in exclusivitate un caracter personal. La raspundere
penala nu pot fi trase persoanele juridice.
r
' "" " -V; " '. •
d) aplicarea sanctiunilor penale (precum si a celor contraventionale) nu elibereaza
infractorul de repararea pagubei cauzate in urma faptei ilicite comise.
Din infractiunile prevazute in Codul penal care se refera direct sau indirect la
protectia cantitativa sau calitativa a terenurilor retinem:
1) incalcarea dreptului de proprietate asupra terenului (art. 176 Cod penal).
Raspunderea pentru comiterea acestei infractiuni intervine atunci cind, printr-o
forma directa sau camuflata, se incalca dreptul de proprietate asupra terenurilor
(inclusiv cele agricole), prin incheierea diferitelor tranzactii, ca: vinzarea-
cumpararea, ipoteca, donatia, schimbul etc.
De remarcat ca persoana poate fi trasa la raspundere penala numai cu conditia ca
anterior a fost supusa sanctionarii contraventionale pentru acelasi delict.
Subiectele infractiunii prevazute de art. 176 din Codul penal sint cetatenii si
persoanele cu functii de raspundere, care pot fi
112
trasi la raspundere penala si pentru concurs de infractiuni, in conformitate cu art.
184-186 din Codul penal (abuz de putere, neglijenta, exces de putere).
2) Stricaciunea semanaturilor si vatamarea plantatiilor (art.168 Cod penal). Unicul
semn calificativ al acestei infractiuni este "cauzarea unui prejudiciu considerabil
proprietarului".
3) incalcarea regulilor de combatere a bolilor si vatamatorilor plantelor, care au
cauzat consecinte grave (art. 173 Cod penal). Raspunderea intervine atunci cind
sint aduse atingeri, cu consecinte grave, factorilor de mediu supusi protectiei, si in
primul rind terenurilor agricole;
4) Deteriorarea intentionata a instalatiilor de irigare cu consecinte grave (art. 174
Cod penal) este sanctionata atunci cind sint aduse atingeri calitatii solului.
Raspunderea penala survine si in cazul in care sint incalcate normele de ingropare
(depozitare) a substantelor si deseurilor nocive, de evacuare a apelor reziduale,
daca aceasta a cauzat pagube de proportii mari sau putea sa conduca la urmari
grave - fapta prevazuta de art. 2351 Cod penal.
Daca aceeasi fapta a cauzat imbolnaviri in masa sau moartea oamenilor, fie alte
consecinte grave, pedeapsa este stabilita conform alin.2 al aceluiasi articol.
Relatam ca, in cazurile in care, din culpa persoanelor cu functii de raspundere,
terenurile agricole au fost poluate cu deseuri menajere, substante nocive, ape
reziduale sau produse petroliere, persoanele in cauza pot fi trase la raspundere
penala in conformitate cu art. 184 (abuzul de putere), 185 (excesul de putere) si
186 (neglijenta) din Codul Penal.
Faptele care sint prevazute in articolele la care ne-am referit se pedepsesc cu
amenda, munca corectionala sau privatiune de libertate, dupa caz.
RASPUNDEREA SPECIALA IN DOMENIUL PROTECTIEI
TERENURILOR
Desi este o chestiune discutabila, ne referim pe scurt si la o "raspundere speciala"
in domeniul examinat in aceasta parte a lucrarii, deoarece ni se pare ca ea, in
perspectiva, va fi consacrata.
Una dintre sanctiunile speciale specifice dreptului mediului, in sensul ca nu tine
nici de raspunderea contraventionala, nici
113
de cea penala, si cu atit mai mult de raspunderea civila, este legata direct tocmai de
protectia cantitativa si calitativa a terenurilor.
intr-adevar, reamintim ca in art. 2 din Codul funciar este stabilita obligatia
detinatorilor de terenuri de a asigura cultivarea acestora si protectia calitatii solului.
Articolele 24 si 25 din Codul funciar prevad ca, in cazurile in care proprietarul,
posesorul sau beneficiarul terenului, fara motive intemeiate, nu-1 cultiva sau nu iau
masuri pentru protectia si ameliorarea solului, organul autoritatii publice locale va
dispune aplicarea sanctiunilor contraventionale si ii va soma in scris sa-si respecte
obligatiile.
Daca detinatorii de teren nu-si onoreaza obligatiile in termenul stabilit (nu mai
mare de doi ani), ei isi pierd dreptul de proprietate, posesiune sau de folosinta a
terenului prin decizia instantei judecatoresti la cererea autoritatilor publice locale
sau a proprietarului.
Aceasta este sanctiunea speciala la care se fac referiri in doctrina si care este
considerata realizata in cadrul unei raspunderi speciale de dreptul mediului. intr-
adevar, referitor la aceasta sanctiune se considera, in primul rind, ca intentia
legiuitorului a fost de a scoate din sfera contraventionalului fapta detinatorului de
teren agricol si, in al doilea rind, ca, in acest caz, nu avem a face cu o sanctiune
administrativ-contraventionala, ci cu o sanctiune specifica dreptului mediului, dat
fiind faptul ca este vorba de incalcarea unei obligatii legale dintr-un raport de drept
al mediului.
114
Capitolul VII. REGIMUL JURIDIC AL
TERENURILOR CU DESTINATIE AGRICOLA
i
§1. Notiunea de terenuri cu destinatie agricola
Pamintul este o conditie materiala obligatorie pentru orice proces de productie.
Folosirea pamintului, ca mijloc principal de productie in agricultura, este
conditionata de mai multi factori, un rol decisiv revenindu-i celui social-economic.
Spre deosebire de notiunea ''categorie de teren" cu care opereaza legislatia
funciara, notiunea dehteren cu destinatie agricola" inseamna capacitatea de consum
a terenului, destinatia lui economica, gospodareasca. Potrivit acestui indiciu,
terenurile agricole sint divizate in domenii (agrare) — suprafete de teren cu
folosinta agricola distincta: soluri arabile, vii, pasuni, finete etc, de aceea aceste
domenii pot sa se afle in cadrul altor categorii de teren (al terenurilor agricole ale
oraselor si comunelor — art. 50 din Codul funciar; al loturilor auxiliare de serviciu
— art. 17-18 din Codul funciar), care au alte destinatii.
Legislatia funciara a Republicii Moldova nu contine o definitie ampla si certa a
terenurilor cu destinatie agricola. Cu toate acestea insa, art. 36 din Codul funciar
prevede ca "terenurile cu destinatie agricola se repartizeaza pentru organizarea
productiei agricole si agroindustriale".
Aceasta notiune poate fi dezvaluita prin indiciu "repartizare".
Fixarea juridica a unor caracteristici ale notiunii corespunzatoare, specificul si
multitudinea lor depind de caracterul raporturilor sociale si de scopurile
reglementarii acestor raporturi, de aceea indiciu "repartizare" rezulta din destinatia
terenului, determinata in procesul atribuirii acestuia129. in deciziile organelor
abilitate privind atribuirea terenurilor sint fixate scopurile, precum si conditiile
generale de utilizare a acestora.
Asadar, legiuitorul atribuie la categoria terenurilor cu destinatie agricola, dupa
indiciul "repartizare", toate suprafetele puse la dispozitia cetatenilor Republicii
Moldova, intreprinderilor
115
agricole si agroindustriale, institutiilor de cercetari stiintifice, didactice,
intreprinderilor agricole mixte pentru organizarea productiei agricole si
agroindustriale130 atit permanent, cit si temporar. Indiferent de pozitia clara a
legiuitorului, in doctrina nu exista o pozitie univoca in aceasta problema. Multi
cercetatori, ale caror opinii le sustinem, considera ca din cadrul terenurilor cu
destinatie agricola fac parte toate suprafetele repartizate pentru organizarea
productiei agricole, indiferent de categorie si de durata de timp.
Recunoscind pozitia dubla a terenurilor din cadrul altor categorii utilizate in
scopuri agricole, este de mentionat ca atunci cind se stabileste regimul acestor
terenuri trebuie sa se faca trimitere la legislatia funciara agricola generala, fapt care
impune recunoasterea acestora ca terenuri destinate agriculturii131 ,fde aceea asupra
terenurilor atribuite temporar pentru scopuri agricole din cadrul altor categorii se
extinde regimul juridic al terenurilor cu destinatie agricola, tinindu-se cont de
particularitatile utilizarii temporare132.
Autorii care neaga posibilitatea includerii in componenta terenurilor cu destinatie
agricola a suprafetelor folosite pentru necesitati agricole din cadrul altor categorii
de terenuri pornesc de la prezumtia existentei categoriei "pure", fara sa admita ca,
teritorial, pe o anumita suprafata pot fi adaptate doua categorii de teren. in practica
insa astfel de situatii sint frecvente. Spre exemplu, terenurile din intravilan (care au
un perimetru distinct) pot include si suprafete cu destinatie agricola folosite in
scopuri agricole.
Asadar| terenurile cu destinatie agricola sint suprafetele atribuite diferitelor
subiecte de profil agricol, folosite permanent in forma de lot separat, precum si
suprafetele atribuite permanent sau temporar pentru productia agricola din cadrul
altor categorii de terenuri?Nu este vorba de orice suprafete atribuite pentru
necesitati agricole, dar numai de cele[care sint declarate bune pentru agricultura in
baza materialelor Cadastrului funciar general fei a proiectelor de organizare a
teritoriului, iar atribuirea lor pentru organizarea productiei agricole poarta un
caracter permanent.
Totodata, in scopul satisfacerii necesitatilor societatii cu produse alimentare si
materie prima agricola, pentru folosirea rationala si complexa a fondului funciar,
jeste necesar a atrage
116
in circuitul agricol suprafete noi de terenuri din cadrul altor categorii. De aceea
legislatia funciara prevede ca terenurile libere, inclusiv cele din cadrul fondului de
rezerva, declarate bune pentru agricultura (sau aduse in stare buna pentru aceste
scopuri in urma unor masuri agrotehnice si imbunatatiri funciare), trebuie sa fie
atribuite pentru folosirea lor in aceasta ramur|f33.
in baza celor mentionate mai sus, concluzionam:terenuri cu destinatie agricola sint
toate suprafetele repartizate pentru productia agricola si agroindustriala
intreprinderilor de profil agricol, organizatiilor, institutiilor si cetatenilor, precum si
suprafetele destinate acestor scopuri indiferent de amplasarea lor teritoriala./
Consideram ca aceasta notiune corespunde sensului si continutului art. 36 din
Codul funciar al Republicii Moldova si nu vine in contradictie cu situatia reala.
in doctrina din Rominia, prin terenuri cu destinatie agricola se inteleg terenurile
folosite pentru productia vegetala — terenurile arabile, viile, livezile, pepinierele
viticole si pomicole, pasunile, finetele, serele, solariile si rasadnitele, cele cu
vegetatie forestiera etc.134
Aceasta notiune coincide in formulare cu reglementarea legala cuprinsa in art. 2 lit.
a) din Legea fondului funciar nr. 18,1991.
Structura fondului funciar agricol al Republicii Moldova nu este reglementata de
legislatia funciara, exceptie facind art. 50 din Codul Funciar al Republicii
Moldova, care prevede: Terenurile cu destinatie agricola in oras si comuna sint
terenurile arabile, plantatiile multianuale, finetele, imasurile, pepinierele si alte
asemenea", f
in Rominia, elementele care compun fondul funciar agricol in exprimarea Legii
sint: "terenurile agricole productive — arabile, viile, livezile, pepinierele viticole,
pomicole, plantatiile de hamei si duzi, pasunile135, finetele136, serele, solariile,
rasadnitele si altele asemenea - cele cu vegetatie forestiera daca nu fac parte din
amenajamentele silvice, pasuni impadurite, cele ocupate de constructii si instalatii
agrotehnice, amenajari piscicole si imbunatatiri funciare, drumurile tehnologice si
de exploatare agricola, platforme si spatii de depozitare care servesc nevoilor
productiei agricole si terenuri neproductive, care pot fi amenajate si folosite pentru
productia agricola"137.
Este necesar a mentiona ca fondul funciar agricol al Republicii Moldova include
sifferenurile de calitate superioara138, si terenu-
117
rile irigate139 care, potrivit art.83 si 84 din Codul funciar al Republicii Moldova, au
un regim speciali"
in urma analizei fondului funciar agrar, tragem concluzia ca elementele acestuia
pot fi divizate in trei grupe mari, care difera prin scopul utilizarii si regimul
specific:
\ a) terenuri folosite nemijlocit pentrucultivarea (cresterea) /culturilor agricole
(vegetatiei agricole);
| b) terenuri fara de care procesul de productie agricola este imposibil — cele
ocupate de constructii si instalatii agrotehnice, drumuri tehnologice si de acces,
platforme si spatii de depozitare care servesc ca spatiu operational;
c) terenuri neproductive — ripe, rayene, bolovanisuricare i pot fi amenajate,
ameliorate si folosite pentru productia agricola,.. '\s~ ""Deoarece cercetarile
noastre privesc in special regimul juridic al terenurilor agricole, consideram
necesar a preciza ca acestea vor fi analizate nu numai ca un element unic al
fondului funciar aplicat in agricultura drept mijloc principal de productie, dar si ca
obiect de protectie calitativ si cantitativ.
§2. insusirile terenurilor agricole
[Pamintul este cea mai valoroasa avutie a intregii societati, a generatiilor actuale si
viitoare, 'este vesnic si sfint, constituind conditia de baza a existentei vietii si
activitatilor delntretinere a ei. Pe de o parte, pamintul constituie locus standi,
terenul de actiune (baza teritorial-operationala), unde se desfasoara diverse
activitati, iar pe de alta parte, este mijloc de productie in agricultura si silvicultura.
Cea mai importanta particularitate a pamintului, ce conditioneaza folosirea lui in
agricultura drept mijloc de productie, este fertilitatea pe care o poseda stratul de la
suprafata — solul ce contine substante nutritive necesare pentru cresterea plantelor
agricole prin anumite forme de asimilare.
Fertilitatea determina in masura considerabila valoarea de consum a pamintului,
utilitatea si capacitatea lui, impreuna cu munca depusa, de a fi izvor al productiei
agricole140.
Terenurile agricole, fiind recunoscute ca mijloc principal de productie si f ormind o
categorie distincta de bunuri, se deosebesc de alte mijloace de productie si printr-
un sir de alte particularitati141:
118
1) terenurile agricole, ca orice fel de teren, sint un produs al
naturii (nefiind deci rezultatul muncii omenesti). E adevarat ca, prin investirea de
munca fizica si de cheltuieli materiale care au drept scop ridicarea fertilitatii
solului (sau pur si simplu pentru introducerea lui in circuitul agricol), terenul
agricol, din momentul folosirii lui in procesul de productie, devine mai productiv si
deci are valoare economica mai mare. Investitiile respective contribuie in masura
crescinda la formarea valorii economice a terenurilor agricole, ceea ce face
posibila si necesara evaluarea lui economica;
2) terenurile agricole sint limitate ca suprafata in sensul dimensiunilor lor
naturale, si nu in cel al epuizarii rezervelor ce pot intra in circuitul agricol. in
ultima instanta, se poate afirma ca, prin realizarea de investitii, (aproape) orice
teren poate fi fertilizat si inclus in circuitul agricol. Practic insa fondul funciar
agricol are anumite limite naturale, ce nu permit multiplicarea lui (ca si in cazul
celorlalte mijloace de productie);
3) terenurile agricole sint nemiscatoare, imobile atit in calitate de obiect al
muncii, cit si in calitate de mijloc de productie, aceasta fiind o caracteristica
obiectiva, esentiala; toate celelalte mijloace de productie sint puse, intr-o forma sau
alta, in miscare, deplasindu-se in spatiu in procesul de productie. Folosirea tere-
nului agricol tine deci de asezarea sa in spatiu, procesul de productie agricol fiind
astfel legat de un anumit teritoriu, relief, sol etc. Pentru a participa la procesul de
productie, terenurile agricole — prin caracterul lor stationar — determina dinamica
tuturor celorlalte mijloace de productie, precum si a fortei de munca;
4) terenurile agricole nu pot fi substituite cu alte mijloace de productie, poate
fi modificata doar fertilitatea lor. Aceste terenuri nu pot fi substituite cu alte
mijloace de productie (dupa cum nu pot fi nici multiplicate, din cauza limitarii lor
materiale). Din aceasta trasatura reiese necesitatea reglementarii lor optime,
integrale si rationale, cu maximum de randament, de a mari forta productiva prin
practicarea unei agriculturi intensive;
5) terenurile agricole se caracterizeaza si prin faptul ca, cu cit exploatarea este
mai adecvata, mai stiintifica, cu atit creste fertilitatea lui. Celelalte mijloace de
productie nu se imbunatatesc in urma utilizarii lor (in procesul de productie), ci,
dimpotriva, se uzeaza (fizic si moral) si chiar daca, in urma unor
119
investitii, se obtin unele imbunatatiri de moment, pina la urma ele degradeaza.
Terenurile agricole, dimpotriva, se amelioreaza continuu, daca sint tratate in mod
corespunzator. Aceasta particularitate a terenului agricol sta la baza progresului in
agricultura (prin metode intensive), precum si a previziunilor (uneori prea)
optimiste privind dezvoltarea neintrerupta a productiei agricole. Aceasta trasatura
are la baza realitatea incontestabila ca fertilitatea solului poate fi ridicata continuu
atunci cind sistemul de cultura aplicat este rational ales si cind se utilizeaza
mijloacele si caile cele mai adecvate de fertilizare;
6) terenul agricol nu apare, de la sine, ca mijloc de productie, ci doar
actionind asupra lui cu alte mijloace de productie (mecanice, chimice, biologice
etc), deci ca urmare a cresterii si perfectionarii celorlalte mijloace de productie ce
actioneaza asupra pamintului punindu-se in valoare o parte din ce in ce mai
insemnata a potentialului sau productiv;
7) prin insasi natura lor, terenurile agricole permit investitii suplimentare pe
aceeasi suprafata, devenind astfel capabile sa asigure folosirea rationala a
investitiilor succesive. Efectuarea de noi investitii pe aceeasi suprafata da
posibilitate societatii sa obtina o productie sporita, corespunzatoare cerintelor din
etapa respectiva si gradului de dezvoltare a fortelor de productie;
8) in fine, mentionam ca terenurile agricole se caracterizeaza prin faptul ca ele
sint deosebit de variate, in functie de spatiu si timp. Diferiti agenti agricoli,
amplasati in locuri diferite, au putere productiva naturala exprimata printr-un grad
diferit de fertilitate. Odata cu trecerea timpului insa, in conditiile realizarii de noi
investitii, paralel cu dezvoltarea stiintelor agricole si folosirea descoperirilor
tehnico-stiintifice, terenurile agricole se amelioreaza permanent. Aceasta
caracteristica impune includerea in circuitul agricol si a unor terenuri mai putin
fertile, dar valorificabile, la un anumit nivel, pentru productia agricola, care apoi
trebuie imbunatatita permanent prin noi investitii. Aceste masuri sint necesare,
deoarece productiile obtinute pe terenurile foarte fertile nu pot satisface cerintele
mereu crescinde in produse agroalimentare si materii prime agricole ale societatii.
120
4t
§3. Regimul juridic al terenurilor agricole
r Regimul juridic al oricarui bun sau oricarei categorii de bunuri este exprimat
printr-o serie de reglementari legale privind modurile generale si specifice de
dobindire a dreptului de proprietate asupra lor, alte drepturi reale principale ce pot
exista asupra lor, subiectele dreptului de proprietate si celelalte drepturi reale
principale, regimul circulatiei bunurilor respective, apararea dreptului de
proprietate si a celorlalte drepturi reale principale, incetarea acestor drepturi etcjj
n
126
Ultima dispozitie legala si-a gasit o dezvoltare ampla in Regulamentul cu privire la
atribuirea terenurilor, care, afara de termenul "expropriere" utilizeaza si notiunea
"alienare fortata" a terenurilor.
Am redat textele legale fara a le comenta, pentru a demonstra inconsecventa
legiuitorului in definirea unuia si aceluiasi proces.
in astfel de conditii, pentru a elucida situatia creata, ne vom referi si la art_46.p. 2
din Constitutia Republicii Moldova, care dispune: "Nimeni nu poate fi expropriat
decit pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si
prealabila despagubire".
Analiza dispozitiilor legale citate mai sus ne permite a trage urmatoarele concluzii:
a) exproprierea149 (precum si alienarea si instrainarea fortata - ca termeni
sinonimi) inseamna "trecerea in posesia statului, pentru lucrari de interes public, a
unui teren ori a unei constructii, proprietate a unei persoane fizice sau juridice?'150.
Exproprierea poate fi declansata in diferite scopuri: agricole si neagricole. in
primul caz, este cert ca terenul expropriat nu este neaparat scos din circuitul
agricol, avrnd loc numai schimbul proprietarului. Iar in al doilea caz, odata
expropriat, terenul agricol este scos din circuitul agricol, schimbindu-i-se
destinatia.
in baza ultimului caz, putem afirma ca exproprierea este o metoda de scoatere a
terenului din circuitul agricol;
b) deoarece exproprierea pentru cauza de utilitate publica poate avea loc numai cu
o prealabila despagubire, atribuirea unui alt lot de teren in schimbul celui
expropriat, ca masura de despagubire, poate fi tratata ca un schimb fortat de
terenuri;
c) scoaterea (excluderea) terenului din circuitul agricol poate fi efectuata nu numai
in interese publice, dar si in interesele_ detinatorilor de terenuri. Terenurile
agricole pot fi retrase nu doar de la proprietarii funciari, ci si de la alti detinatori —
cu titlu de posesiune si beneficiere funciara;
d) orice scoatere (excludere) a terenului din circuitul agricol presupune, in mod
obligatoriu, schimbarea destinatiei acestuia, actiune aprobata de organele puterii
executive de comun acord cu organele pentru mediu;
e) schimbarea folosintei agricole nu inseamna excluderea terenului din circuitul
agricol;
f) retragerea temporara a unor terenuri din circuitul agricol pentru executarea unor
lucrari de prospectiuni geologice, de
127
instalare a unor linii de telecomunicatii, conducte de gaze, apeducte etc, nu
schimba destinatia de baza a acestora;
g) terenul agricol poate fi retras din proprietate privata, posesiune si folosinta in
cazurile in care detinatorul cu titlul respectiv nu-1 cultiva, il utilizeaza contrar
scopului sau nu intreprinde masuri de protectie si ameliorare a solului.
Retragerea terenului in astfel de situatii intervine ca o sanctiune ce nu urmareste
scopul de a exclude terenul din circuitul agricol, ci de a schimba doar detinatorul.
in lipsa unei notiuni legale si a unei definitii doctrinare distincte, riscam a
presupune ca scoaterea terenurilor din circuitul agricol ca actiune juridica
reprezinta un mijloc de stingere a drepturilor de detinatori ca urmare a excluderii
acestora din categoria cu destinatie agricola pentru utilizarea lor ulterioara in
scopuri neagricole.
Totodata constatam ca exproprierea (alienarea fortata, retragarea) terenului agricol
poate avea drept consecinta excluderea terenului din circuitul agricol.
Din aceste motive, in continuare ne vom referi doar la scoaterea definitiva a
terenurilor din circuitul agricol prin expropriere sau alienare fortata pentru cazuri
de utilitate publica.
in literatura de specialitate151 se mentioneaza justificat ca procesul tehnico-stiintific
nu numai ca influenteaza pozitiv dezvoltarea agriculturii, ci si atrage dupa sine un
sir de excese nedorite legate, in principal, de folosirea terenurilor agricole de catre
diferite intreprinderi industriale. Aceasta se conditioneaza prin faptul cajconstructia
unor intreprinderi industriale, a altor obiective si instalatii, a caror activitate nu tine
de productia agricola sau prelucrarea acesteia, reduce suprafetele acestor terenuri si
influenteaza negativ calitatea lor. /
Reamintim ca scoaterea terenurilor din circuitul agricol se circumscrie necesitatilor
atribuirii acestora pentru alte scopuri. Atribuirea, ca actiune juridica, reprezinta un
mijloc de instituire a dreptului unui subiect asupra lotului de teren. La fel ca si
"scoaterea", "atribuirea" se realizeaza in baza unui act administrativ al organului
abilitat. in acest contextXatribuirea terenului poate fi efectuata numai dupa
retragerea acestuia din posesia detinatorului, fapt care, de regula, duce la scoaterea
lotului din circuitul agricol.; Aceste doua actiuni constituie verigile unuia si
aceluiasi proces.
Conform legislatiei funciare in vigoare,texproprierea detinatorilor funciari cu drept
de proprietate privata si atribuirea tere-
128
J
nurilor in alte scopuri decit cele agricole tine de competenta_Gu-vernului.
Autoritatile administratiei publice locale sint competente de a retrage si a repartiza
terenurile proprietate municipala si de a schimba destinatia terenurilor15
Dispozitiile legale care reglementeaza ordinea si consecventa actiunilor de
expropriere in scopul satisfacerii necesitatilor funciare ale statului si societatii isi
au sediul in urmatoarele acte normative:
a) Codul funciar (art. 15,16);
b) Legea privind pretul normativ si modul de vinzare-cum-parare a pamintului (art.
11-17);
c) Legea exproprierii pentru cauza de utilitate publica;
d) Regulamentul cu privire la atribuirea terenurilor (capitolul
IV).
inainte de a trece la examinarea procedurii de scoatere a terenurilor din circuitul
agricol prin expropriere si atribuirea lor in alte scopuri, reamintim unele reguli
generale menite sa protejeze terenurile din punct de vedere cantitativ sau sa reduca
impactul amplasarii unor obiective industriale etc:
-(pentru constructia de intreprinderi industriale, de locuinte, cai ferate, autostrazi,
linii de transportare a energiei, conducte magistrale si in alte scopuri decit cele
agricole, sint atribuite terenuri nepotrivite pentru agricultura sau cu un grad de
fertilitate scazut; y
atribuirea terenurilor cu gradul de evaluare mai mare decit 60 de puncte, terenurilor
irigate in scopuri neagricole este interzisa, exceptie facind cazurile de importanta
majora — constructia si reconstructia autodrumurilor si cailor ferate, liniilor de
telecomunicatii, a conductelor magistrale; J
- interzicerea atribuirii terenurilor beneficiarilor carora li s-au atribuit anterior
loturi agricole si care nu si-au onorat obligatiunile de a le folosi conform destinatiei
si de a efectua lucrari de restabilire a terenurilor utilizate; "
- in cazul amplasarii obiectivelor pe terenuri fertile si al necesitatii sistematizarii
lor pe verticala, persoanele juridice si fizice carora li s-au atribuit terenuri agricole
sint obligate sa decoper-teze stratul de sol fertil de pe intreg santierul si sa-1
transporte pe loturile de o calitate joasa;
A constructia liniilor de transportare a energiei electrice cu tensiunea sub 35 kW si
a liniilor de telecomunicatii se efectueaza
129
in lungul drumurilor, pe teritoriul terenurilor nefolosite in agricultura si pe pasuni
cu productivitate redusa, in conformitate cu normele de constructii, fara retragerea
terenurilor de la detinatorii lor;
- amplasarea liniilor mentionate trebuie sa fie coordonata cu detinatorii respectivi
de terenuri, autoritatile publice locale, serviciile de stat pentru reglementarea
regimului proprietatii funciare, arhitectural, ecologic si antiincendiar;
- intocmirea materialelor referitoare la retragerea si atribuirea terenurilor in alte
scopuri decit cele agricole ce tin de competenta Guvernului se efectueaza de catre
Institutul de Proiectari pentru Organizarea Teritoriului; in celelalte cazuri — de
catre seniciile de reglementare a regimului proprietatii funciare ale autoritatilor
publice locale;
f-in cazurile de retragere a terenului pentru extragerea zacamintelor minerale utile
este necesar avizul Asociatiei de Stat de Productie pentru Exploatari Geologice si
al Departamentului Standarde, Metrologie si Supraveghere Tehnica.T
in conformitate cu art. 15 din Codul funciar, retragerea terenului agricol de la
detinatorul funciar pentru scopuri neagricole, si in primul rind pentru necesitatile
statului si societatii, se efectueaza in modul urmator:
-\ subiectele interesate de retragerea terenului si atribuirea in scopuri neagricole
depun la autoritatile publice o cerere privind coordonarea prealabila a amplasarii
obiectivului, indicind suprafata solicitata, locul amplasarii, caracteristica tehnica
etc. La cerere sint anexate planurile, schitele si alta documentatie tehnica;
-'autoritatile locale examineaza cererea si, in cazul solutionarii ei pozitive, creeaza
o comisie in a carei componenta sint inclusi persoanele interesate, specialisti,
precum si detinatorii din a caror folosinta, posesie sau proprietate se solicita
terenul;
- calauzindu-se de: Schema generala a folosirii resurselor funciare a Republicii
Moldova, schemele judetene de reglementare a regimului proprietatii funciare,
proiectele de organizare a teritoriului, materialele explorarilor geologice si
pedologice, bonitatea solurilor, evaluarea economica a terenurilor si alte materiale
care caracterizeaza locul amplasarii obiectivului, comisia examineaza posibilitatea
atribuirii terenului din fondul de rezerva al statului, din cele nedestinate sau
nepotrivite agricul-
130
turii, iar in lipsa acestora — din terenurile agricole de cea mai proasta calitate; tine
cont de posibilitatea pastrarii maxime a terenurilor agricole productive valoroase, a
prevenirii proceselor negative care cauzeaza degradarea solului, precum si a celei
mai rationale folosiri a investitiilor capitale ce urmeaza a fi utilizate pentru
valorificarea si ameliorarea terenurilor.
Rezultatele activitatii comisiei privind selectarea lotului amplasarii obiectivului
sint consemnate intr-un act.
Materialele referitoare la coordonarea prealabila a amplasarii obiectivului includ:
- actul de selectare a terenului;
.; ;. A
136
137
Dupa constituirea gospodariei taranesti fondatorul prezinta primariei, pentru
inregistrarea acesteia, urmatoarele documente:
a) declaratia de constituire;
b) copiile dupa documentele ce confirma dreptul de proprietate privata al
fondatorului si al potentialilor membri ai gospodariei asupra terenurilor;
c) copiile de pe contractele de arenda a terenurilor, dupa caz, autentificate de catre
secretarul primariei;
d) bonul de plata, pe contul primariei, a taxei de inregistrare a gospodariei.
De retinut ca primaria trebuie sa inregistreze gospodaria taraneasca si sa efectueze
inscrierile respective in Registrul gospodariilor taranesti in decursul unei saptamini
de la data prezentarii documentelor necesare.
In final primaria elibereaza certificatul de inregistrare sau emite o decizie in scris
privind refuzul de a inregistra gospodaria.
Refuzul de a inregistra gospodaria taraneasca sau incalcarea termenelor ei de
inregistrare pot fi atacate pe cale administrativa si/sau judiciara (art. 13 din Lege).
Gospodaria taraneasca este in drept sa-si inceapa activitatea din ziua inregistrarii.
§3. Drepturile si obligatiile gospodariilor taranesti
Ca si orice alt subiect de drept, participant la circulatia civila, gospodaria
taraneasca are anumite drepturi si poarta anumite obligatiuni care sint determinate
de Legea cu privire la gospodariile taranesti si de alte acte normative.
in primul rind gospodaria taraneasca are dreptul de a folosi independent pamintul,
adica sa-si determine directia si volumul activitatii sale economice si financiare de
sine statator.
in rest pentru realizarea acestui drept gospodaria taraneasca mai poate:
a) sa angajeze si sa elibereze lucratori in baza de contracte individuale de munca;
b) sa construiasca, in conformitate cu actele normative, obiectivele activitatii sale;
c) sa efectueze lucrari de irigare, desecare si alte lucrari de ameliorare in
conformitate cu legislatia;
138
d) sa ia si sa dea in arenda terenuri si alte bunuri; &
e) sa dispuna de produsele si veniturile sale;
. ,|e
f) sa stabileasca preturile de comercializare la productia proprie;
g) sa desfasoare activitate externa conform legislatiei;
h) sa asigure riscul pierderii (nimicirii) sau deteriorarii bunurilor comune ale
membrilor gospodariei, precum si alte riscuri de intreprinzator;
i) sa dispuna de stampila, sa deschida conturi bancare, inclusiv valutare.
in cazul in care gospodaria taraneasca nu dispune de stampila, semnatura
conducatorului poate fi autentificata de notar sau de secretarul primariei care a
inregistrat gospodaria.
Gospodaria taraneasca este obligata:
a) sa primeasca licente, in conformitate cu legislatia, in cazul practicarii de
activitati pasibile de licentiere;
b) sa asigure protectia muncii membrilor gospodariei si a persoanelor care
lucreaza in baza de contract;
c) sa achite integral si la timp salariile angajatilor, sa plateasca contributiile de
asigurari sociale de stat si sa le acorde asistenta sociala;
d) sa foloseasca terenurile conform destinatiei;
e) sa pastreze fertilitatea solului prin masuri de protectie, sa aplice tehnologii care
ocrotesc natura;
f) sa acorde servitute in terenurile pe care le detine;
g) sa nu incalce drepturile proprietarilor si beneficiarilor funciari vecini;
h) sa respecte standardele, cerintele ecologice si sanitaro-veterinare, alte cerinte
privind calitatea productiei comercializabile;
i) sa indeplineasca integral si la timp obligatiile fiscale.
Gospodaria taraneasca are dreptul sa desfasoare activitati si sa indeplineasca si alte
obligatiuni care nu contravin legislatiei.
139
§4. Regimul juridic al terenurilor si al altor bunuri ale gospodariilor taranesti
Regimul juridic al terenurilor gospodariei taranesti si protectia lor sint adecvate
cerintelor generale si speciale inaintate fata de subiectele drepturilor si
obligatiunilor terenurilor cu destinatie agricola. Conducatorul gospodariei taranesti
poate infaptui posesia, beneficierea si dispunerea terenurilor aflate in proprietate
privata in masura in care o prevede legislatia funciara.
De mentionat ca dispunerea de catre conducatorul gospodariei taranesti a lotului de
pamint se efectueaza numai cu acordul tuturor membrilor gospodariei taranesti.
Bunurile membrilor gospodariei taranesti, de regula, se folosesc in comun.
Bunurile folosite in comun de membrii gospodariei taranesti pot apartine unuia sau
mai multor membri ai gospodariei cu drept de proprietate individuala; membrilor
gospodariei cu drept de proprietate comuna in devalmasie sau cu drept de
proprietate comuna in diviziune daca ultimul este prevazut de contract (art. 18 din
Lege).
Bunuri comune pot fi: terenurile, plantatiile, constructiile gospodaresti si alte
constructii, instalatiile de ameliorare si alte instalatii, vitele productive si de
munca, pasarile, tehnica agricola si mijloacele de transport, utilajele, inventarul si
alte bunuri, procurate pentru gospodarie in comun de catre membrii ei.
Membrul gospodariei taranesti este in drept sa vinda, sa daruiasca sau sa
instraineze in alt mod cota sa din bunurile comune exclusiv membrilor gospodariei.
Membrii gospodariei taranesti au dreptul prioritar fata de alti membri ai familiei
conducatorului ei de a procura cota ce se instraineaza din bunurile comune.
Daca inreaga cota din bunurile comune s-a vindut, a fost daruita sau instrainata in
alt mod, se considera ca titularul care a instrainat-o s-a retras din gospodarie. Acest
fapt se noteaza in Registrul gospodariilor taranesti (de fermieri).
140
Capitolul IX. REGIMUL JURIDIC AL TERENURILOR DIN INTRAVILANUL
"' LOCALITATILOR
§1. Notiunea de teren din intravilan si componenta acestuia
in conformitate cu legislatia in vigoare, se considera terenuri din intravilanul
localitatilor toate terenurile din teritoriul localitatii in limitele hotarelor ei.
in literatura de specialitate se mentioneaza ca intravilanul este teritoriul unei
localitati sau colectivitati ocupat de constructii sau neocupat in raza localitatii
respective, care il desparte de extravilan — teritoriu, de regula, cu destinatie
agricola, pentru organizarea productiei agricole si agroindustriale156.
Spre deosebire de terenurile cu destinatie agricola terenurile din intravilanul
localitatilor nu sint mijloc de productie, cu toate ca in componenta lor exista si
terenuri agricole, dar servesc ca baza teritoriala pentru amplasarea diferitelor
obiective de menire locativa, de productie, social-culturala s.a. Aceste terenuri sint
menite sa satisfaca alte necesitati ale populatiei decit cele agricole.
De aceea valoarea acestor terenuri se determina in functie de alti factori, care nu au
insemnatate decisiva pentru terenurile agricole. Aici prevaleaza indicii de relief, de
amplasare, de asigurare cu cai de comunicare s.a. Fertilitatea solului joaca un rol
mai putin important.
Terenurilor din intravilanul localitatilor le este dedicat un capitol aparte din Codul
funciar al Republicii Moldova (cap. VI).
Notiunile de intravilan si extravilan se intilnesc si in alte acte legislative. Legea
privind principiile urbanismului si amenajarii teritoriului din 26 martie 1996157
prevede utilizarea notiunii de intravilan ca teritoriu ocupat de terenuri, amenajari si
constructii ce constituie localitatea, inclusiv de terenuri prevazute pentru
extinderea ei. Limita intravilanului este stabilita prin planul urbanistic general.
Extravilanul este teritoriul din afara intravilanului localitatii cuprins in limita
teritoriului administrativ, care inglobeaza acti-
141
II
vitati dependente sau nu de functiile localitatii conform planurilor urbanistice si
planurilor de amenajare a teritoriului.
Potrivit prevederilor legislatiei funciare si ale altor acte normative, terenurile din
intravilanul localitatilor se impart in terenurile municipiilor, oraselor, comunelor si
satelor.
Articolul 42 din Codul funciar stabileste ca terenurile din intravilanul municipiilor
se afla in proprietate municipala, iar terenurile din intravilanul celorlalte localitati
se afla in administrarea autoritatilor publice locale.
Conform Legii nr. 191-XIV din 12 noiembrie 1998 privind organizarea
administrativ-teritoriala a Republicii Moldova, municipiul este o localitate de tip
urban cu un rol deosebit in viata economica, social-culturala, stiintifica, politica si
administrativa a republicii, cu importante structuri edilitar-gospodaresti si unitati
din domeniul invatamintului, ocrotirii sanatatii si culturii. Un loc aparte in acest
sens il ocupa municipiul Chisinau, statutul sau fiind reglementat printr-o lege
organica.
Orasul, conform Legii sus-numite, este o unitate administrativ-teritoriala mai
dezvoltata decit satul din punct de vedere economic si social-cultural, cu structuri
edilitar-gospodaresti si comerciale corespunzatoare, a carei populatie, in mare
parte, este incadrata in industrie, in prestarile de servicii si in diferite domenii de
activitate intelectuala, in viata culturala si cea politica.
..« ,-.;;•
Satul este o unitate administrativ-teritoriala care cuprinde populatia rurala unita
prin teritoriu, conditii geografice, relatii economice, social-culturale, traditii si
obiceiuri.
Doua sau mai multe sate se pot uni, formind o singura unitate administrativ-
teritoriala, numita comuna.
Din componenta terenurilor municipiilor, oraselor si satelor (comunelor) fac parte:
- terenurile pe care sint amplasate constructiile si alte amenajari;
: , :,,:;-- v.
- terenurile de uz public;
- terenurile pentru transporturile rutier, feroviar, aerian, naval, prin conducte,
pentru liniile de telecomunicatii, de transport electric, pentru exploatari miniere si
pentru alte industrii;
- terenurile impadurite;
- terenurile cu destinatie agricola si alte terenuri (art. 44 din Codul funciar).
- ..,,
, r
.,
142
7
Fiecare dintre aceste categorii de terenuri din intravilan isi are componenta sa
interna si scopuri de folosire, despre care se va vorbi mai jos.
§2. Particularitatile dreptului de proprietate si de folosinta (beneficiere) a
terenurilor din intravilan
Terenurile din intravilanul localitatilor se afla atit in proprietate publica, cit si in
proprietate privata a cetatenilor, a persoanelor fizice si persoanelor juridice.
in acelasi timp terenurile din intravilanul localitatilor se pot afla in folosinta
temporara sau permanenta. La fel de importanta este arenda acestor terenuri.
in proprietate publica se afla, de regula, o buna parte din terenurile destinate
constructiilor urbane si rurale, terenurile de uz public, terenurile pentru
transporturi, liniile de telecomunicatii, industrii s.a.
Acelasi lucru se poate spune despre terenurile impadurite ale oraselor si satelor.
in proprietate privata se afla terenurile din intravilanul localitatilor destinate
constructiilor de case de locuit din sectorul privat, unor obiective de menire social-
culturala, de prestari de servicii.
Nu pot fi in proprietate privata terenurile folosite pentru caile de comunicatie
(piete, strazi, pasaje, drumuri), pentru necesitatile social-culturale ale populatiei
(gradini publice, parcuri, lacuri, plaje, bulevarde) s.a.
Art. 11 din Codul funciar stabileste expres modalitatea de aparitie a dreptului de
proprietate privata asupra sectoarelor de teren din intravilan pentru case, anexe
gospodaresti si gradini.
Autoritatile publice locale atribuie cetatenilor terenuri fara plata, eliberindu-le
titluri de proprietate:
- «. ;
I
in schemele de utilizare in complex si de protectie a apelor sint prevazute actiuni
care urmeaza sa asigure economiei cea mai eficienta utilizare a apei, tinindu-se
cont de satisfacerea necesitatii de apa a populatiei, cu aplicarea masurilor necesare
in vederea incetarii deversarii apelor de scurgere neepurate in baza perfectionarii
tehnologiilor de productie, precum si a unor actiuni care sa asigure executarea
conditiilor pentru pastrarea viabilitatii lacurilor de acumulare.
c) Atribuirea si retragerea obiectivelor acvatice din folosinta tine de competenta
Guvernului R.M. si a autoritatilor publice locale in functie de importanta si locul
de amplasare ale obiectivelor acvatice, cu avizarea autoritatilor pentru mediu.
d) Evidenta de stat a resurselor acvatice si tinerea Cadastrului apelor are drept scop
stabilirea cantitatii si calitatii apelor, a datelor privind folosirea apelor pentru
necesitatile populatiei si ale economiei. Evidentei de stat sint supuse toate
obiectivele acvatice, precum si folosintele de apa de catre intreprinderile
industriale, de constructii, transport, agricole etc. indiferent de tipul de proprietate
si forma organizatorico-juridica.
e) Cadastrul de stat al apelor (art. 102 Codul apelor al R.M.) cuprinde datele
evidentei apelor conform indicilor de cantitate si calitate, datele privind
inregistrarea folosintelor de apa, evidenta folosirii apelor si starea lor ecologica.
Tinerea Cadastrului de stat al apelor este de competenta Guvernului R.M.
f) Solutionarea litigiilor privind folosinta apei este de competenta diferitelor
organe. Astfel, litigiile care se refera la dreptul de folosinta speciala a apei se
solutioneaza de catre organul care a eliberat autorizatia de folosire a obiectivului
acvatic (art. 82 din Codul apelor al R.M.). Contestatiile deciziilor acestor organe,
pronuntate in urma solutionarii litigiului, se inainteaza organelor superioare.
Litigiile dintre beneficiarii de folosinta a apei din diverse sectoare si judete se
solutioneaza de catre Guvern (art. 83 din Codul apelor al R.M.). in cazul aparitiei
unor litigii intre persoanele juridice, precum si dintre acestea si persoanele fizice,
privind folosirea obiectivului acvatic situat pe teritoriul sectorului, ele sint
solutionate de catre autoritatile publice locale. Contestatiile deciziilor acestora se
inainteaza Guvernului (art. 84 din Codul apelor al R.M.). Litigiile patrimoniale ce
vizeaza relatiile in sfera de gospodarire a apelor se solutioneaza de catre instantele
judecatoresti (art. 86 din Codul apelor al R.M.).
204
205
§3. Dreptul de folosinta a terenurilor fondului apelor
Dreptul de folosinta a apelor reprezinta o totalitate de norme juridice menite se
reglementeze raporturile de utilizare a apelor in scopul asigurarii populatiei si a
economiei nationale cu ape si pentru protectia acestora. Dreptul subiectiv de
beneficiere a apelor include totalitatea drepturilor si obligatiunilor ce apartin unui
subiect de drept concret, caruia i-a fost atribuit in folosinta un obiectiv acvatic.
Conform art. 18 din Codul apelor al R.M., folosintele de apa se clasifica in functie
de scopul folosirii apei; parametrii obiectivelor acvatice; conditiile tehnice de
folosire; caracterul folosirii apelor; metodele de folosire a apelor si actiunea
folosirii apei asupra obiectivelor acvatice. Obiectivele acvatice pot fi atribuite in
folosinta pentru unul sau citeva scopuri.
insa indiferent de scopul pentru care a fost atribuit, folosintele de apa pot fi
divizate in functie de metoda de captare a apei; de folosire a suprafetei
obiectivului; de folosirea mediului acvatic si deversarea apelor reziduale in
obiectivul acvatic. in functie de conditiile tehnice de folosire, folosintele de apa se
clasifica in:
- folosinta generala (realizata fara aplicarea unor instalatii sau dispozitive tehnice,
care afecteaza starea apelor);
- folosinta speciala (realizata cu aplicarea unor instalatii si dispozitive).
Folosinta generala (scaldatul, spalatul rufelor, adapatul vitelor) se efectueaza fara
autorizatie, pe cind folosinta speciala se efectueaza in baza unei autorizatii.
in functie de conditiile de atribuire, folosintele de apa se clasifica in:
- folosinta comuna (utilizarea unui obiectiv acvatic de catre mai multe subiecte);
- folosinta separata.
;
?»
-; - o Atunci cind un obiectiv acvatic (sau o parte componenta a
acestuia) este atribuit numai unui singur beneficiar, acesta este considerat
beneficiar primar. in cazurile prevazute de lege, beneficiarii primari sint in drept sa
elibereze altor persoane fizice sau juridice, in acord cu autoritatile pentru mediu si
autoritatile pentru gospodarirea apelor, autorizatii de folosinta secundara a apei.
Conform art. 15 din Codul apelor al R.M., beneficiarii folosintelor de apa sint
persoanele juridice si persoanele fizice.
206
Beneficiarii folosintelor de apa, conform art. 34 din Codul apelor al R.M., au
dreptul:
- sa extraga apa pentru folosirea ulterioara;
- sa exploateze obiectivele acvatice pentru diverse necesitati;
- sa foloseasca obiectivele acvatice pentru deversarea apelor reziduale;
- sa foloseasca obiectivele acvatice pentru agrement, desfasurarea actiunilor
sportive si de asanare, intretinerea ansamblurilor naturale, precum si pentru alte
actiuni de folosire a obiectivelor acvatice, neinterzise de legislatia in vigoare.
insa drepturile beneficiarilor, in cazurile stabilite de legislatie, pot fi limitate tinind
seama de interesele statului si ale altor beneficiari. Aceasta limitare nu trebuie sa
agraveze conditiile folosirii obiectivelor acvatice pentru aprovizionarea populatiei
cu apa potabila si menajera. Concomitent cu drepturile stipulate, beneficiarii
folosintelor de apa sint obligati:
- sa foloseasca rational resursele acvatice, sa efectueze masuri de remediere si
imbunatatire a calitatii apei;
- sa nu permita deversarea in obiectivele acvatice a apelor reziduale cu un continut
de impuritati peste limita admisibila;
- sa previna poluarea, impurificarea si epuizarea obiectivelor acvatice;
- sa nu permita incalcarea drepturilor de folosinta a apei acordate altor beneficiari,
precum si prejudicierea obiectivelor economice si naturale;
- sa asigure epurarea normativa a apelor reziduale;
- sa mentina in stare de functionare instalatiile de epurare, de gospodarire a apelor
si sa evite utilizarea dispozitivelor tehnice care afecteaza starea apei etc.
Modul si conditiile de atribuire in folosinta a obiectivelor acvatice sint
reglementate de Codul apelor al R.M. si de Regulamentul privind modul si
conditiile de atribuire in folosinta a obiectivelor acvatice, aprobat prin Hotarirea
Guvernului R.M. nr. 745 din 3 noiembrie 1995202. Astfel, obiectivele acvatice pot fi
atribuite in folosinta separata (integrala sau partiala) in baza hotaririi Guvernului
sau a organelor administratiei locale.
Dreptul beneficiarilor la folosinta separata a obiectivului acvatic se autentifica prin
titlul de stat de folosire separata a apei. Folosirea speciala a apei presupune
utilizarea de constructii si instalatii (dispozitive tehnice) care influenteaza starea
apei, iar
207
folosirea generala — fara aplicarea unor astfel de instalatii si dispozitive.
Obiectivele acvatice (art. 31 Codul apelor al R.M.) pot fi atribuite in folosinta
permanenta (pe o perioada nelimitata) sau temporara (pe o perioada limitata).
Deci, folosirea temporara a aprei poate fi de scurta durata pina la 3 ani, si de lunga
durata — de la 3 pina la 25 de ani. Folosirea generala a apei nu este limitata.
Dreptul de folosinta a apei acordat beneficiarilor acvatici poate fi sistat in
urmatoarele cazuri:
- de disparitie a necesitatii de folosire a apei sau in urma renuntarii la ea;
- de expirare a termenului de folosinta; '
- de lichidare a persoanei juridice;
- de retragere a obiectivului acvatic din folosinta;
- de incalcare a regulilor de folosire si protectie a apei.
in cazurile enumerate mai sus, sistarea dreptului de folosinta, conform art. 39 din
Codul apelor al R.M., poate avea loc prin:
a) anularea autorizatiei de folosinta speciala a apei;
b) retragerea obiectivelor acvatice atribuite in folosinta separata. Sistarea dreptului
de folosinta speciala a apei se efectueaza
in baza hotaririi organului care a eliberat autorizatia.
§4. Fisiile si zonele de protectie
Protectia riurilor si bazinelor de apa impotriva poluarii, impurificarii, epuizarii si
innamolirii, precum si folosirea terenurilor aferente lor au determinat stabilirea
unor zone si fisii de protectie a apelor. Regimul juridic al zonelor si fisiilor de pro-
tectie este reglementat de Legea cu privire la zonele si fisiile de protectie a apelor
riurilor si bazinelor de apa nr. 440 din 27 aprilie
1995 203
Astfel, potrivit art. 5 al legii nominalizate, se considera riuri si piraie toti curentii
de apa care curg mai mult de 6 luni pe an in albia pe care si-au format-o de la izvor
pina in delta, exceptie facind izvoarele de pe pante. in functie de lungimea albiei,
curentii de apa se impart in:
• piraie — pina la 10 kilometri;
• riulete si riuri mici — de la 10 la 100 de kilometri;
• riuri mijlocii — de la 100 la 200 de kilometri;
• riuri mari — peste 200 de kilometri.
208
Din categoria bazinelor de apa fac parte lacurile, lacurile de acumulare si iazurile.
in perimetrul malurilor riurilor si bazinelor de apa se stabilesc zone de protectie a
apelor cu o latime de cel putin 500 de metri. Zona de protectie a apelor include
lunca riului, primele terase supralunca, muchiile si povirnisurile abrupte ale
malurilor principale, ripele si vagaunile care intra nemijlocit in valea riului. in
aceasta zona de protectie se instaleaza un regim special de activitate economica. in
cazul folosirii surselor de apa de suprafata pentru alimentarea centralizata cu apa in
scopul satisfacerii necesitatilor de apa potabila, in locurile de captare a apei se
stabilesc zone de protectie sanitara, ce prevad un regim special de exploatare.
Iar in zona de protectie a apelor se separa fisia riverana de protectie a apelor in
hotarele careia activitatea economica este strict limitata. Pentru piraie (cu curent de
apa permanent sau temporar) de-a lungul malurilor se stabileste zona de protectie a
apelor cu o latime de cel putin 15 metri pe ambele maluri. Latimea zonelor de
protectie a apelor riurilor Nistru, Prut si Dunare constituie cel putin 1000 de metri.
Dimensiunile fisiilor riverane de protectie a apelor se stabilesc, in functie de
lungimea riurilor, in marimi diferite:
• pentru riulete si riuri mici — cel putin 20 metri;
;
• pentru riuri mijlocii — cel putin 50 de metri;
• pentru riuri mari — cel putin 100 de metri.
Pentru bazinele de apa situate in albiile riurilor, precum si pentru izvoarele acestor
riuri latimea fisiilor riverane se stabileste in functie de lungimea riului si caracterul
pantelor aferente. Iar latimea fisiei riverane de protectie a apelor se stabileste in
functie de activitatea proceselor de eroziune, caracterul reliefului, particularitatile
de folosire a riului sau a bazinului de apa etc.
in limitele fisiei de protectie a apelor se formeaza perdele forestiere de protectie a
malurilor. Pe terenurile agricole de calitate superioara din luncile riurilor, latimea
perdelelor forestiere de protectie a malurilor se stabileste in marime de la 5 la 15
metri.
Modul de instrainare a terenurilor pentru crearea fisiilor riverane de protectie a
apelor, de executare a lucrarilor de proiectare, de creare si ingrijire a plantatiilor
forestiere, precum si de exercitare a controlului in acest domeniu se stabileste de
catre
209.
Guvern. Deoarece zonele de protectie au un regim special, in aceste zone este
limitata activitatea economica. Astfel, in zonele de protectie a apelor se interzice:
- aplicarea pesticidelor pe fisii cu o latime de 300 de metri de la muchia taluzului
riveran al albiei;
- amplasarea fermelor si complexelor zootehnice;
- constructia fermelor si amplasarea depozitelor pentru pastrarea ingrasamintelor
minerale si pesticidelor, obiectivelor pentru prepararea solutiilor de pesticide,
depozitelor de produse petroliere, colectoarelor de apa reziduale de la fermele si
complexele zootehnice, punctelor de deservire tehnica si spalare a tehnicii si
mijloacelor de transport, repartizarea terenurilor pentru depozitarea gunoiului si a
deseurilor industriale, irigarea cu ape reziduale;
- constructia colectoarelor de canalizare si a instalatiilor de epurare a apelor
reziduale;
- taierea arborilor si arbustilor (cu exceptia taierii de ingrijire si sanitare).
Pentru nerespectarea regimului de folosire a teritoriului zonelor si fisiilor de
protectie a apelor riurilor si a bazinelor de apa, persoanele culpabile poarta
raspundere in conformitate cu prevederile Codului cu privire la contraventiile
administrative.
210
Capitolul XIV. PROTECTIA SI AMELIORAREA TERENURILOR
§1. Notiunea de protectie si ameliorare a terenurilor
intreaga dezvoltare social-economica cunoscuta de omenire, indeosebi in ultimul
secol, pune cu toata stringenta problema vitala a conservarii si ameliorarii fondului
funciar in ansamblu. Problemele juridice in domeniul folosirii rationale a tere-
nurilor devin tot mai importante si capata un caracter global la mijlocul sec. al XX-
lea, cind, in baza realizarilor tehnico-stiin-tifice, se intensifica exploatarea
nechibzuita a terenurilor agricole, agravindu-se consecintele ecologice.
Totodata, cresterea populatiei determina nu numai necesitatea de a spori eficienta
agriculturii, dar si de a asigura securitatea ecologica a acesteia.
in lumea intreaga agricultura contemporana se bazeaza pe sisteme stiintifice
fundamentale, care includ totalitatea mijloacelor si procedeelor economice,
tehnologice si tehnice, ce asigura obtinerea volumului maxim de productie agricola
de pe unitate de suprafata cu cheltuieli minime. Sistemul de prelucrare a solului204
este o componenta principala a agriculturii relativ autonome.
Acest sistem urmareste asigurarea folosirii rationale a terenurilor,
-va
Majoritatea activitatilor din cadrul acestui sistem sint supuse reglementarilor
legale.
Pamintul este cea mai pretioasa bogatie naturala, unul dintre elementele de baza ale
mediului. Prin urmare, protectia terenurilor este parte indispensabila a unei
probleme generale — protectia mediului, organizarea armonioasa a interactiunii
dintre societate si natura in conditiile procesului tehnico-stiintific. in acest context,
solutionarea problemelor de protectie a terenurilor are foarte multe afinitati cu
solutionarea problemelor mediului in general, atunci cind e vorba de directiile
principale, principii, metode si forme.
Pamintul, ca mijloc principal de productie in agricultura, interactioneaza cu alte
elemente naturale — paduri, ape, subsol,
211
fi
atmosfera etc, prin urmare, problema protectiei terenurilor cu destinatie agricola
poate fi solutionata numai in contextul protectiei altor elemente ale mediului cu
care se afla ele intr-o actiune reciproca. Aceasta interactiune poate fi modificata
prin interventia omului cu mijloace de productie contemporane, actiune ce poate
avea uneori consecinte grave pentru starea calitativa a terenurilor, consecinte foarte
dificil de inlaturat205.
Lucrarea incorecta a terenurilor supuse eroziunii de vint si a pantelor care duce la
eroziunea de apa; taierea padurilor de pe pante si din preajma obiectivelor acvatice;
deteriorarea stratului fertil al solului; valorificarea incorecta a zacamintelor
minerale utile, care poate cauza alunecari de teren, reducerea nivelului apelor
freatice etc. — toate acestea sint fenomene care provoaca excluderea terenurilor
din circuitul agricol sau/si reduc calitatile lor utile.
Cu toate acestea, oricare ar fi interactiunea dintre elementele naturii, problema
protectiei terenurilor nu este identica cu problema generala de protectie a mediului.
Problema protectiei terenurilor este mult mai restrinsa nu numai din cauza ca
cuprinde doar unul dintre elementele naturii, ci si pentru continutul ei specific.
Protectia naturii in general consta in ameliorarea si conservarea conditiilor naturale
favorabile, prin asigurarea starii calitative si cantitative a mediului, insa realizarea
acestui obiectiv general, aplicativ fiecarui obiect al naturii, pe linga directiile prin-
cipale are si aspecte specifice. Astfel mentinerea si majorarea suprafetelor cu
vegetatie forestiera si asigurarea unor suprafete funciare optime pentru agricultura
sint, in esenta, doua activitati ce tin de sfere sociale diferite. in primul caz,
problema consta in inadmisibilitatea taierii padurilor si plantarea noilor suprafete,
iar in al doilea caz, este important a organiza corect repartizarea terenurilor intre
ramura agricola si cea neagricola. Alt exemplu: protectia obiectivelor acvatice de
secatuire tine de aspectul cantitativ, iar protectia terenurilor de extenuare tine de
aspectul calitativ. Prin urmare, protectia terenurilor cu destinatie agricola in
contextul general al protectiei mediului poarta un caracter de sine statator.
Subliniem ca protectia cantitativa si calitativa a terenurilor depinde esentialmente
si de caracterul altor mijloace de productie si unelte de munca.
La analiza notiunii de protectie a terenurilor este necesar a lua in considerare si
unele particularitati ale acestora, astfel ca folosirea lor in calitate de mijloc de
productie, limitarea ca suprafata, imposibilitatea inlocuirii lor cu alte mijloace de
productie etc.206
Asadar, problema protectiei terenurilor este indispensabila de folosirea rationala a
acestora. Care este corelatia dintre aceste doua notiuni? "Protectia terenurilor" nu
poate fi separata de "folosirea rationala" a acestora, desi aceste sintagme nu pot fi
si nu sint identice: acestea sint doua aspecte ale unuia si aceluiasi proces —
folosirea terenurilor in calitate de mijloc de productie.
Notiunea de "folosire rationala a terenurilor" nu este specificata in legislatia
funciara si nici nu este elucidata in literatura de specialitate. Ea apare intr-un
standard de stat207, care insa nu are statut de lege, iar continutul ei este definit
abstract pentru a fi aplicata in practica. "Folosirea rationala" in special presupune
"asigurarea tuturor detinatorilor de teren in procesul de productie, a efectului
maxim in atingerea scopurilor folosintelor funciare, luindu-se in considerare
protectia terenurilor si interactiunea optima cu factorii naturali".
Aceasta notiune permite a sesiza numai spiritul practic, rationalist, fapt insuficient
pentru sfera juridica.
Consideram ca notiunea "folosirea rationala a terenurilor" include trei insusiri:
respectarea destinatiei terenului, inadmisibilitatea deteriorarii stratului fertil,
neadmiterea poluarii mediului.
Practic, orice fenomen sau obiect material are doua aspecte de baza: cantitativ si
calitativ. Din acest punct de vedere pot fi determinate criteriile folosirii rationale a
terenurilor.
Criteriul cantitativ se caracterizeaza prin doua trasaturi distinctive:
H -..;.;
a) utilizarea economicoasa a terenurilor, situatie dictata de necesitatea solutionarii
contradictiilor dintre spatiul limitat al suprafetelor de teren si necesitatile crescinde
de teren pentru amplasarea diverselor obiective, extinderea suprafetelor pentru
satisfacerea necesitatilor de produse alimentare si cresterea populatiei;
b) utilizarea economicoasa poate fi realizata nu doar prin distribuirea chibzuita a
suprafetelor de teren in procesul atribuirii, dar si prin amplasarea rationala a
obiectivelor (spre exem-
212
213
If i.
piu, amplasarea liniilor de inalta tensiune paralel cu drumurile, aplicarea
servitutilor etc).
Criteriul calitativ al folosirii rationale a terenurilor consta in:
a) stabilirea obligatiunilor pentru toti beneficiarii funciari (care desfasoara lucrari
ce duc la deteriorarea stratului fertil) de a decoperta si pastra stratul fertil al solului,
care poate fi utilizat ulterior pentru imbunatatiri funciare208;
b) interzicerea totala sau limitarea folosirii terenurilor agricole in scopuri
neagricole209;
c) stabilirea obligatiunii generale pentru toti detinatorii de teren (proprietari,
beneficiari, arendasi) de a spori fertilitatea solului, a preveni si combate eroziunile,
alunecarile de teren, salinizarea si inmlastinirea etc.210
Gradul de ecologizare trebuie sa fie cu atit mai inalt, cu cit se intensifica actiunea
activitatilor agricole asupra mediului. in special, la executarea lucrarilor de
ameliorare si exploatarea sistemelor de amelioratie, trebuie sa se intreprinda toate
masurile necesare de asigurare a balantei acvatice211.
Folosirea rationala a terenurilor poate fi asigurata din punct de vedere juridic prin
intermediul unui complex de masuri legale adecvate:
1. Stimularea folosirii terenurilor conform scopului de catre toti proprietarii si
beneficiarii funciari.
2. inlaturarea cauzelor si conditiilor ce au condus la folosirea irationala a
terenurilor.
3. Instituirea unor organe speciale de control abilitate, care ar putea interveni ori
de ctte ori vor fi depistate cazuri de folosire irationala a terenurilor (art. 87-89
Cod funciar).
Pornind de la cele spuse mai sus, concluzionam: protectia terenurilor constituie un
sistem de masuri juridice, organizatorice, economice si de alta natura, prin care se
urmareste folosirea rationala a lor, preintimpinarea retragerii neintemeiate a terenu-
rilor din circuitul agricol, protectia lor contra efectelor antropo-gene nocive,
precum si regenerarea si sporirea fertilitatii solurilor.
Protectia se face pe baza calificarii in complex a terenurilor drept formatiuni
(ecosisteme) naturale complexe, tinindu-se cont de particularitatile lor zonale
(regionale), de caracterul folosirii lor, in scopul:
- preintimpinarii degradarii si distrugerii terenurilor, a altor consecinte nefavorabile
ale activitatii economice;
f
- preintimpinarii retragerii terenurilor din circuitul agricol in scopuri neagricole;
- imbunatatirii si restabilirii terenurilor supuse degradarii sau distrugerii;
- inlaturarii cauzelor ce duc la reducerea calitatii terenurilor;
- crearii unui mecanism de evidenta si control asupra starii ecologice a terenurilor,
asigurarii detinatorilor cu normative ecologice privind regimurile de folosire
optima a terenurilor.
O parte componenta, indispensabila a complexului de masuri de protectie a
terenurilor o constituie regenerarea resurselor funciare, care din punct de vedere
practic presupune:
- ameliorarea terenurilor;
- recultivarea terenurilor deteriorate;
- realizarea masurilor de combatere a eroziunii;
- conservarea suprafetelor degradate.
§2. Protectia terenurilor in contextul general al protectiei mediului
Analiza problemelor juridice care apar in cadrul raporturilor juridice privind
protectia terenurilor agricole nu poate fi realizata decit in contextul general al
protectiei mediului, deoarece fondul funciar in general, inclusiv terenurile cu
destinatie agricola, constituie un element esential al mediului natural, iar acesta,
impreuna cu mediul artificial creat de om, apare ca o conditie globala in care omul
exista si isi desfasoara activitatea complexa spre binele sau si al omenirii212.
Protectia juridica a mediului, ca notiune globala, nu este definita in Legea privind
protectia mediului inconjurator. in schimb, art. 2 din Legea nominalizata stipuleaza
ca protectia mediului are drept scop asigurarea tuturor cetatenilor Republicii
Moldova cu un mediu sanatos, extinderea posibilitatilor de exploatare a resurselor
naturale fara a depasi limitele admisibile, evitindu-se degradarea si epuizarea lor,
protectia solului si subsolului, apelor si aerului de poluare si alte actiuni care
deregleaza echilibrul ecologic, mentinerea biodiversitatii si genofondului, a
integritatii sistemelor naturale, restabilirea ecosistemelor si componentelor lor,
afectate prin activitatea antropica.
Pornind de la aceste reglementari, in doctrina s-a aratat ca protectia mediului tinde
spre ocrotirea naturii inconjuratoare
214
215
li
ii
de diferite influente negative prin descoperirea cauzelor acestora si prevenirea lor,
reducerea consecintelor si, daca este posibil, eliminarea totala a lor spre binele
omului si umanitatii213.
Potrivit art. 126 lit. f) din Constitutia Republicii Moldova, statul trebuie sa asigure
refacerea si protectia mediului inconjurator214, precum si mentinerea echilibrului
ecologic, care nu se poate realiza fara o legislatie corespunzatoare.
Chiar daca legiuitorul nostru nu s-a gindit la adoptarea unui cod ecologic, al
protectiei mediului, a adoptat totusi o lege care, fara sa poata fi calificata de nivel
european in totalitate, acopera o buna parte a nevoilor legislative din domeniul
protectiei mediului.
O alta situatie s-a creat in Republica Moldova. incepind cu anul 1991, legiuitorul
nostru a renovat, practic integral, legislatia ecologica, adoptind o serie de acte
normative, dintre care mentionam:
- Codul funciar nr. 829-XII din 25 decembrie 1991;
- Codul apelor nr.l532-XII din 23 iunie 1993;
- Legea privind protectia mediului inconjurator nr.l516-XII din 16 iunie 1993;
- Codul subsolului nr. 1515 din 15 iunie 1993;
- Legea cu privire la zonele si fisiile de protectie a apelor, riurilor si bazinelor de
apa nr. 440-XIII din 27 aprilie 1995;
- Legea regnului animal nr.439-XIII din 27 aprilie 1995;
- Codul silvic nr. 936-XIII din 26 iunie 1996;
- Legea cu privire la expertiza ecologica si evaluarea impactului asupra mediului
inconjurator nr. 851-XIII din 29 mai 1996;
- Legea cu privire la resursele naturale nr. 1102-XIII din 6 februarie 1997;
- Legea cu privire la regimul produselor si substantelor nocive nr. 297-11 din 3
septembrie 1997;
- Legea cu privire la protectia aerului atmosferic nr. 671-XII din 17 decembrie
1997;
- Legea cu privire la plata pentru poluarea mediului nr. 1540-XIII din 25 februarie
1998.
Actele legislative enumerate mai sus contin, pe linga reglementarile proprii privind
protectia componentelor mediului, si un sir de specimene de reglementari generale
cuprinse in Legea privind protectia mediului inconjurator.
Protectia terenurilor, atit sub aspect legislativ, cit si sub aspect practic,, se
incadreaza organic in reglementarile generale privitoare la protectia mediului.
Problemele generale referitoare
216
♦
la protectia terenurilor agricole sint reglementate in Legea generala a protectiei
mediului si concretizate in reglementari speciale.
Astfel, art. 34 din Legea privind protectia mediului inconjurator specifica faptul ca
protectia solului, prin masuri adecvate de gospodarire, organizare si amenajare a
teritoriului, este obligatorie pentru toti detinatorii, indiferent de titlul juridic.
Scopul protectiei terenurilor, dupa cum rezulta din legislatia mediului si cea
funciara, consta in:
, ;.
: «t , j
- protectia cantitativa a terenurilor;
,.
; H;
- protectia calitativa a terenurilor.
•-- Acestea sint cele doua aspecte principale, dar si esentiale,
reglementate de legislatia Republicii Moldova.
Asadar, sarcina fundamentala este prezervarea cantitatii solului, gospodarirea
rationala a terenurilor de care dispunem, precum si conservarea terenurilor
degradate, daca este imposibila restabilirea fertilitatii lor.
Cu toate acestea, se poate afirma ca, in contextul general al protectiei mediului,
protectia terenurilor constituie o sarcina aparte, deosebit de complexa, la a carei
realizare este necesara contributia mai multor ramuri ale stiintei si tehnicii si care
presupune o reglementare legala adecvata.
in doctrina, in general, se utilizeaza notiunile de "protectia mediului", "protectia
naturii" si "protectia fondului funciar".
Atit sub aspect stiintific in general, cit si sub cel al reglementarilor legale, cea mai
cuprinzatoare dintre aceste notiuni este protectia mediului.
intr-adevar, obiectul de ocrotire in acest sens il constituie mediul in ansamblu,
adica "macromediul" — cel natural si cel creat de om, dar in centrul caruia este
plasat OMUL. Examinat in mod concret insa, obiectul acestei activitati de protectie
(al mediului) il constituie terenurile, subsolul cu resursele lui naturale, atmosfera,
apa, padurile, flora si fauna, ariile protejate, asezarile omenesti si alti factori de
mediu produsi de natura si creati prin activitati umane.
Scopul protectiei mediului este de a preintimpina, combate ori reduce efectele
daunatoare pentru viata pe Pamint ale diferitelor activitati economico-sociale.
Protectia mediului este deci cea mai cuprinzatoare notiune in comparatie cu
protectia naturii si, mai ales, cu protectia fondului funciar.
217
in limitele protectiei mediului se plaseaza protectia naturii — cel mai raspindit si
cel mai recent termen, definit ca totalitatea masurilor ce vizeaza interventia umana,
de orice fel, in gestionarea ecosistemelor, a resurselor (regenerabile ori
neregenerabile) si chiar a propriilor creatii, in scopul mentinerii unor parametri
ambientali, favorabili desfasurarii normale a vietii si dezvoltarii societatii umane215.
;