Sistemul de scriere și pronunție

• â àabcçdéèëeêfghîiï jklmnôoœpqrstûuüvwxyÿz

Franceza se scrie cu 26 de litere latine,

14 litere diacritice (à â ç é è ê ë î ï ô ù û ü ÿ) și
două ligaturi (æ, œ)
Pronunția sunetelor se face cu o tensiune musculară. Ultima literă a cuvintelor este adesea mută.
Nu există sunetul h. h la inceputul cuvintelor nu se pronunță : hôtel [otel]. {R} uvular francez est
caracteristic pentru limbă.
Ortografia este destul de complicată, pentru că se scrie mai mult decât se pronunță. Conjugarea
verbelor există în scris , dar în oral nu se disting decât trei din șase forme de prezent. În tabelele de
conjugare, toate formele de persoanele I si a III-a singular au aceeași pronunție.

Vocale
Franceza standard are până la 13 vocale orale și 4 vocale nazale.
Așa numitul e /ə/, a cărui pronunție este asemănătoare lui œ adesea nu se pronunță (e muet). La
sfârșitul cuvântului nu se pronunță în mod normal ca în porte, dar în poezie poate fi pronunțat.
Literă Exemple Traducere
aà patte, là labă, acolo
aâ image, pâté imagine, bloc
ai, ei, è chère, neige, faire drag, zăpadă, a face
ê rêve vis
é été vară
i livre carte
œ, eu œil, jeune ochi, tânăr
eu, eû peu, jeûne puțin, post
e [ə] je eu
o, au, eau mot, peau, beau cuvânt, piele, frumos
o mort moarte
ou sous sub
u but scop
Vocalele a, o, u și i se pronunță nazalizat când sunt urmate de n.
an dans În
on mon al meu
un brun Maro
in vin Vin
Franceza are de asemenea diftongi oui (‘da’), huit (‘opt’), roi (‘rege’), louer (‘chirie’), ciel (‘cer’).
 Consoane

Literă Exemple Traducere

b beau frumos
c, s, ç cent, sous, ça o sută, sub, acest
c, k, q cause, kilo, cinq cauză, kilogram, cinci
ch chaise scaun
d dans în
f, ph fée, photo basm, fotografie
g, j gens, journal lume, ziar
g garde pază
l lait lapte
m mère mamă
n non nu
gn campagne campanie
p porte ușă
r rose trandafir
t triste trist
v ville oraș
x expansion expansiune
z gazette ziar

Accentul francez cade pe ultima silabă a cuvintelor, dar cuvintele care sunt pronunţate împreună şi
formează o unitate ritmică(ca un petit enfant = ‘un copil mic’), au numai un accent. Consoanele,
care în mod obişnuit nu se pronunţă, se pronunţă totuşi, când după ele urmează o vocală (adică,
ultimul t de la petit se pronunţă ca în exemplul de mai sus. Asta se numeşte liaison.