Sistemul electoral

Sistemul electoral este alcătuit din ansamblul de legi, reguli, reglementări ce

realizează transformarea voturilor în mandate (locuri în legislativ).
Scrutinul electoral reprezintă totalitatea actelor care constituie operaţiunea
electorală propriu-zisă. În mod curent scrutinul se confundă cu modul de scrutin
care înseamnă însă felul în care este concretizat şi aplicat actul electoral.
Consacrarea prin lege electorală a unui anumit mod de scrutin reprezintă un
moment de discordie majoră între partidele politice deoarece fiecare dintre
modurile de scrutin avantajează unele partide dar dezavantajează altele. Alegerile
au apărut încă în perioada tribala unde de regulă modul de alegere erau aplauzele
sau ovaţiile. Evul mediu, mai ales din cauza alegerilor din interiorul bisericii catolice
a utilizat votul unanim, situaţie care a creat mari dificultăţi în alegerea papei.
În epoca modernă şi mai ales în sec. XIX a fost utilizat votul majoritar. În
lumea contemporană se practică două moduri principale de scrutin, la care se
adaugă unul mixt:
1.Sistemul majoritar, uninominal sau de lista, cu unul sau doua tururi
de scrutin.
2.Reprezentarea proporţională (RP)
3.Sistemul electoral mixt.

1. Sistemul majoritar

Este cel mai simplu sistem:

Candidatul situat în frunte indiferent de procentaj sau scor electoral este
considerat ales, cu rare excepţii (ex.Franţa), în care în primul tur de scrutin se cere
majoritatea absolută; în restul statelor care utilizează acest sistem se aplică
majoritatea relativă. Din punct de vedere tehnic scrutinul uninominal presupune
urmatoarele operaţii:
• ţara se împarte într-un număr de circumscripţii electorale egal cu
numărul de mandate parlamentare disputate.

1
 • pe buletinele de vot sunt înscrise numele candidaţilor aflaţi în competiţie.
• alegatorul radiază numele celor pe care nu îi doreşte şi păstrează
numele candidatului favorit (în alte ţări se ştampilează numele candidatului
favorit).
• stabilirea învingătorului se face potrivit principiului “Învingătorul ia întreg
mandatul, chiar dacă nu a obţinut jumătate plus unu”.

Aventajele scrutinului uninominal:

• Asigură o suprareprezentare pentru partidul aflat în frunte, creând
posibilitatea formării unei guvernări majoritare stabile.
• Favorizeaza doar marile partide; de fapt alegerile competitive se fac pînă la
urmă între doua partide importante (sau doua blocuri politice importante).
• În acest fel se accelerează polarizarea vieţii politice, fapt dorit de toate ţările
democratice.

Avantajele votului uninominal

• Până la urmă aplicat consecvent şi pe termen lung sistemul majoritar
conduce la dominaţia a doua partide, care vor alterna la putere.
• Prin sistemul majoritar viaţa politică se polarizează, deci se simplifică, în
sensul că învingătorii nu mai au nevoie de alianţe, coaliţii pentru a obţine
majoritatea.
• Acest sistem combate mai eficient absenteismul.
• Acest sistem obligă pe alegător să voteze util (adică să nu îşi irosească
votul pe partidul preferat dar fără şansă în alegeri).

Dezavantajele votului uninominal

• Acest scrutin creează mari nedreptăţi în reprezentarea alegătorilor, devreme
ce principiul lui este “învingătorul ia tot”
• Scrutinul uninominal depinde prea mult de geografia electorală (de modul în
care sunt trasate circumscripţiile electorale), ceea ce permite comiterea
multor fraude în acest domeniu.

2
 • Sistemul majoritar impiedică reflectarea tuturor opţiunilor populare (într-un
astfel de sistem nu rezistă pe scena politică decât cel mult primele doua
mari partide politice).
• Acest sistem este foarte costisitor, deoarece trebuiesc create şi plătite un
mare număr de circumscripţii electorale.

Scrutinul majoritar uninominal cu doua tururi

Acest mod de scrutin pare a fi mai just, deoarece în primul tur de scrutin
câstigă candidatul care a obţinut majoritatea absolută a voturilor. Dacă nici unul
dintre candidaţi nu obţine majoritatea absolută, rămân în cursă primii doi candidaţi
şi alegerile se repetă după doua săptămâni (scrutinul de balotaj).
La al doilea tur câştigă cel care a obţinut cele mai multe voturi, indiferent de
numărul participanţilor la vot. Există un avantaj cert al acestui sistem: el permite
alegătorului ca în primul tur să voteze conform preferinţelor, iar în al doilea tur să
voteze util.
Principalul dezavantaj este acela că în turul doi candidaţii cu şanse de a
câştiga recurg la “alianţe contra naturii” (pentru a obţine numărul de voturi
necesare dobândirii mandatului, partidele fac alianţe nefireşti cu formaţiuni care
până atunci le erau adversare).
Acest sistem electoral este simplu şi funcţional, dar este acuzat de a
promova injustiţia electorala, creând crize de legitimitate pentru cei aleşi.

Există şi un scrutin de listă plurinominal: constă în votul pe care

alegătorul îl acorda unei serii de candidaţi înscrişi pe acelaşi buletin. Principiul
majoritar se păstreză deşi lista este utilizată şi în cazul sistemului proporţional,
deoarece lista care dobandeşte cele mai multe voturi câştigă toate mandatele din
circumscripţia respectivă.

Sistemul majoritar, atunci cand recurge la liste crează următoarele variante:

a) Scrutinul cu lista blocată: alegatorul are un singur vot pe care îl acordă
unei liste, fară a putea interveni în alcătuirea ei.

3
b) Scrutinul cu vot preferenţial: lasă alegătorului posibilitatea de a interveni
în alcătuirea listei cu privire la ierarhia propusă de partid (alegătorul înscrie în
dreptul fiecărui candidat numărul de ordine pe care consideră că îl merită acesta).
c) Scrutinul cu vot alternativ: a fost creat pentru a se realiza şi dezideratul
majorităţii absolute. Alegătorul are dreptul la un singur vot, însă el înscrie pe lista
pe toţi candidaţii din circumscripţie, în ordinea descrescătoare a preferinţelor sale.
Dacă nici un candidat de pe lista nu obţine de la început jumatate +1, atunci ultimul
de pe lista este şters, iar voturile pe care le-a primit se redistribuie celorlalţi
candidaţi rămaşi pe listă, în ordinea preferinţelor alegătorului; şi tot asa până când
un candidat va obţine majoritatea absolută.
d) Scrutinul cu panasaj: permite alegătorului să-şi aleagă candidaţii de pe
mai multe liste electorale: alegătorul şterge de pe lista preferată numele unor
candidaţi pe care le înlocuieşte cu numele altora, preluaţi de la alte partide.

2. Sistemul reprezentării proporţionale

Promovează doua dintre marile principii ale secolului al-XIX-lea:

reprezentativitatea şi proporţionalitatea. Peste 57 de state utilizează acest
sistem pe care l-a adoptat şi Romania din 1990 pînă astăzi.
Principiul proporţionalităţii promovează justiţia electorală: el atribuie
fiecărui partid un număr de mandate proporţional cu scorul sau electoral, deci cu
forţa sa numerică reală. Deşi pare un sistem just aplicarea sa se face prin recurs la
metode matematice extrem de complicate.
Din punct de vedere tehnic, unitaţile administrativ - teritoriale sunt şi
circumscripţii electorale, cărora li se alocă un număr de mandate de deputaţi şi
senatori proporţional cu populaţia pe care unitatea administrativă o are (se
calculează mai întai coeficienţii electorali).

Avantajele reprezentării proporţionale:

• Consolidează rolul şi influenţa partidelor politice.

4
• Permite reprezentarea unei ţări conform tuturor nuanţelor politice existente
în acea ţară.
•Asigură o reprezentare parlamentară fiecărui partid serios (toate curentele
de opinie au şansa de a fi reprezentate, inclusiv minorităţile).
•favorizează multipartidismul ba chiar stimulează înmulţirea partidelor.
•asigură reprezentarea minorităţilor proporţional cu voturile obţinute.
•acordă prioritate programelor politice, iar nu personalităţilor.
•calculele electorale prezintă rogoare matematică.

Dezavantajele reprezentărilor proporţionale:

• stimulează multiplicarea partidelor politice, în special al partidelor
regionale
• nu permite alegătorului să-şi exprime opţiunea pentru un anumit
candidat (se votează liste blocate).
• acest sistem întrerupe relaţia alegător-ales, mai cu seamă când
repartizarea mandatelor se face pe liste naţionale (vezi alegerile
europarlamentare din 25 noiembrie 2007 din Romania).
• sistemul reprezentării proporţionale depersonalizează funcţia
parlamentară
• sistemul sacrifică majoritatea în folosul minorităţii
• are exactitate şi justiţie, dar nu şi eficacitate (nu creează guverne
stabile)
• utilizează o procedură complicată ceea ce se consideră a fi un viciu.

3. Sistemele electorale mixte

Ele rezultă din combinarea în proporţii diferite a sistemului majoritar cu

sistemul proporţional. De aceea în funcţie de pondere, vom avea sisteme mixte cu
dominanta majoritară, cu dominanta proporţională şi sisteme mixte echilibrate în
care contribuţia sistemului majoritar şi a celui proporţional sunt egale.

5
 a) Sistemele mixte cu dominanta majoritaraă
1) scrutinul cu vot cumulativ:
• Alegătorul dispune de un număr de voturi egal cu numărul de
mandate aflate în competiţie şi pentru care fiecare partid dispune o lista.
• Alegătorul dă voturile sale cui doreşte (aceluiaşi candidat sau mai
multor candidaţi) cîştigă partidele puternice care îşi determină susţinătorii
să-şi distribuie voturile mai multor candidaţi ai lor.
• De fapt câştigă cel care a primit cel mai mare număr de voturi.

2) scrutinul cu vot limitat: este inversul scrutinului cu vot cumulativ:

• alegătorul primeşte un număr de voturi mai mic decat numărul de mandate
puse în joc şi nici nu are voie să le acorde pe toate unui singur candidat. In acest
fel se garantează şi reprezentarea minorităţii electorale.

3) scrutinul cu vot unic netransferabil (“măciuca chinezească”): este o

variantă a votului limitat indiferent de numărul candidaţilor înscrişi pe liste,
alegatorul dispune de un singur vot, pe care il dă cui vrea. Răspunderea revine
atunci integral partidelor: dacă pun prea puţini, voturile se irosesc.

b) Sisteme mixte cu dominanta proporţional:

1) sistemul francez al “inrudirilor”: in esenţă este vorba de un sistem
proporţional, de liste, dar în care unele partide au voie să încheie alianţe
preelectorale prin care să-şi înrudească listele.
2) sistemul Hare (sistem cu vot unitransferabil): alegătorul menţionează pe
buletinul de vot ordinea descrescătoare a preferinţelor lui electorale.

c) Sisteme mixte echilibrate

Sistemul german al buletinului dublu: germanii împart numărul de mandate
parlamentare în doua jumătăţi egale şi buletinul de vot va fi prin urmare împărţit în
doua jumătăţi: prima jumătate din numărul de mandate se va alege prin scrutin

6
majoritar, iar alegătorul va înscrie în prima jumătate a buletinului de vot candidatul
preferat din circumscripţie.

Avantajele sistemelor electorale mixte:

• elimină multe din neajunsurile celorlalte sisteme electorale.
• se face legătura dintre alegători şi aleşi.
• partidele mici primesc o şansă de a ajunge în parlament prin intermediul
votului de listă.

Dezavantaje
• deşi se face parţial legătura alegător – ales confuziile persistă deoarece
alegătorul nu ştie pană la urma cine îl reprezintă mai bine: cel ales prin vot
uninominal sau cel ales pe lista de partid.
• persistă pierderile de voturi, chiar dacă ele sunt diminuate datorită
menţinerii şi a sistemului majoritar.
• sporesc costurile alegerilor.
• uneori pot determina creşteri ale numărului de mandate parlamentare

SISTEMULUI ELECTORAL ROMÂNESC

În contextul general al clasificării sistemelor electorale, evidenţiem

următoarele componente principale şi trăsături caracteristice sistemului electoral
românesc, astfel:
Categoria sistemului:

- Majoritar – pentru alegerea Preşedintelui României şi a primarilor;

7
 - Reprezentare Proporţională – pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a
Senatului, a consiliilor locale şi judeţene.

Particularităţile modului de scrutin:

La alegerea Preşedintelui României, Primarului General al Capitalei şi a primarilor:

- Scrutin uninominal cu un tur , respectiv scrutinul uninominal cu două
tururi, în situaţia în care nici un candidat nu este declarat ales în primul tur
şi, cu titlu de excepţie cu trei tururi, în caz de balotaj, înregistrat în turul doi.
La alegerile parlamentare şi la alegerile pentru consiliile locale:
- După tipul de listă utilizat: scrutin de listă blocată
- După modul de valorificarea resturilor: scrutin de reprezentare
proporţională integrală , în care resturile rămase la nivelul circumscripţiilor
se transferă şi se revalorifică la nivel naţional, de către Biroul Electoral
Central şi scrutin de reprezentare proporţională apropiată, în care
resturile rămase se revalorifică în cadrul aceloraşi circumscripţii, la
latitudinea birourilor electorale de circumscripţie, fără a fi transferate în plan
naţional.
Ambele tipuri de scrutin fiind scrutine de listă blocată, au la bază următoarele
categorii de liste:
- listele de candidaţi propuşi de către alianţele politice;
- listele de candidaţi propuşi de către alianţele electorale;
- listele de candidaţi propuşi de către partidele politice;
- listele de candidaţi propuşi de către organizaţiile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale reprezentate în Parlament , precum şi – în anumite condiţii,
prevăzute de lege – şi de alte organizaţii ale cetăţenilor aparţinând minorităţilor
naţionale, fără reprezentare parlamentară, dar care au reprezentare în Consiliul
Minorităţilor Naţionale.

Derularea scrutinului:

8
 - în accepţia largă - din momentul depunerii candidaturilor şi până la
închiderea votării;
- în accepţia restrânsă – din momentul începerii votării şi până la închiderea
votării.
Norma de reprezentare :

Această problemă se poate pune numai în cazul Camerei Deputaţilor,

Senatului, consiliilor locale şi judeţene deoarece în situaţia alegerilor prezidenţiale
şi a alegerii primarilor norma de reprezentare nu necesită explicitări suplimentare.
În ceea ce priveşte numărul deputaţilor şi al senatorilor care sunt aleşi trebuie să
spunem că acesta se determină prin raportarea numărului de locuitori al fiecărei
circumscripţii electorale la normele de reprezentare prevăzute de lege, separat
pentru fiecare dintre cele două Camere parlamentare şi pentru consiliile locale.

Pragul electoral:

În România există, potrivit legii, un prag electoral de 5%, pe care partidele

ce urmează să fie reprezentate în Parlament şi în consiliile locale şi judeţene
trebuie să-l atingă. La pragul de 5% se adaugă pentru al doilea membru al alianţei
3% din voturile valabil exprimate pe întreaga ţară, în cazul alegerilor parlamentare,
şi 2% din voturile valabil exprimate în circumscripţia respectivă,în cazul alegerilor
locale. Pentru fiecare membru al alianţei, începând cu al treilea, se adaugă în
cazul alegerilor parlamentare, câte un singur procent din voturile valabil exprimate
pe întreaga ţară, fără a se putea depăşi 10% din aceste voturi în timp ce pentru
alianţele cu cel puţin trei membri care participă la alegerile locale pragul electoral
este de 8%.

Pragul de acces:

Pragul de acces, deşi nicăieri, în legislaţia românească nu-l întâlnim definit,

ca atare, se întâlneşte, în general, la depunerea candidaturilor, în strânsă legătură
cu listele de susţinători, astfel:

9
 În cadrul alegerilor prezidenţiale :
Candidaturile propuse de către partidele şi alianţele politice, precum şi
candidaturile independente pot fi depuse numai dacă sunt susţinute de cel puţin
200.000 de alegători;
În cadrul alegerilor parlamentare:
Candidaturile organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale, cu sau fără
reprezen tare parlamentară, legal constituite şi cu reprezentare în Consiliul
Minorităţilor Naţionale, dar fără reprezentare parlamentară, li se cere să prezinte o
listă de membrii cuprinzând un număr de cel puţin 15% din numărul total al
cetăţenilor, care la ultimul recensământ, s-au declarat că aparţin respectivei
minorităţi, iar dacă acest număr este mai mare de 25.000 de persoane, lista
trebuie să cuprindă persoane domiciliate în cel puţin 15 judeţe, dar nu mai puţin de
300, pentru fiecare judeţ.
Candidatul independent poate participa la alegeri, numai dacă este susţinut
de 5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente ale
localităţilor situate în circumscripţia electorală în care candidează.
În cadrul alegerilor locale:
Candidaţii independenţi pentru funcţia de consilier trebuie susţinuţi de cel puţin 1%
din numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente din
circumscripţia respectivă, dar nu mai puţin de 50 la comune, 100 la localităţile
urbane de rangul I şi II şi de 1000, la localităţile urbane de rangul I, la municipiul
Bucureşti şi la sectoarele acestuia;
Pentru funcţia de primar, candidaţii independenţi trebuie să prezinte o listă
de susţinători, cu cel puţin 2% din numărul total al alegătorilor înscrişi în lista
electorală a circumscripţiei respective, dar nu mai puţin de 200 la comune, 300 la
oraşe, 1000 la municipii şi sectoarele din Bucureşti şi 5.000, la municipiul
Bucureşti.

Stabilirea rezultatelor votării reprezintă una dintre operaţiunile electorale

importante şi presupune următoarele:
- determinarea voturilor valabil exprimate, din totalul general al voturilor;

10
 - determinarea partidele politice, alianţele politice şi alianţele electorale care
au îndeplinit pragul electoral.

Transformarea voturilor în locuri, în următoarea succesiune:

- la nivel de circumscripţie, atunci când s-au organizat şi circumscripţii teritoriale
(cazul alegerilor parlamentare, prezidenţiale şi locale) se aplică metoda
coeficientului electoral prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate
pentru toate listele de candidaţi ale formaţiunilor, care au întrunit pragul electoral şi
pentru candidaţii independenţi;
- fiecărei liste i se repartizează atâtea locuri de câte ori coeficientul electoral al
respectivei circumscripţii se include în voturile valabil exprimate pentru acea listă;
- repartizarea se face în ordinea înscrierii candidaţilor pe listă;
- voturile rămase, adică, cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral,
obţinute de listele de candidaţi, precum şi locurile ce nu au putut fi repartizate se
transferă în plan naţional pentru a fi repartizate centralizat.
- în plan naţional, când întreg teritoriul ţării devine unică circumscripţie (cazul
alegerilor pentru Parlamentul European);
- într-o primă etapă se aplică metoda coeficientul electoral naţional, iar în etapa a
două se aplică metoda d’Hondt, inclusiv în situaţia când se organizează şi
circumscripţii teritoriale, iar la nivel naţional se primesc acele voturi rămase sau
cum li se mai spune „resturi”.

Drepturile exclusiv politice ale cetăţeanului roman:

- dreptul la vot (art. 36, constituţie)
- dreptul de a fi ales(art. 37)
- dreptul de a fi ales în Parlamentul European.
În Romania au drept de vot toţi cetăţenii care au vîrsta de 18 ani împlinită
pană la data alegerilor.

Nu au drept de vot:

11
 • debilii sau alienaţii mintal puşi sub interdicţie judecătorească.
• cei condamnaţi prin hotărare judecătorească rămasă definitivă la
pierderea drepturilor electorale.
• de asemenea condamnaţii la închisoare au dreptul de vot suspendat
deoarece aflîndu-se în închisoare nu au cum să îşi exercite acest drept.
Dreptul de a fi ales

Au dreptul de a fi aleşi în funcţii şi demnităţi publice cetăţenii cu drept de vot

dacă profesia pe care o exercită nu le interzice dreptul de a face parte din partide
politice şi, deci dreptul de a fi aleşi (nu au dreptul să candideze)—magistraţii,
militarii activi, politiştii, personalul din radio-televiziunea de stat, personalul
diplomatic. Candidaţii pentru alegerile în camera deputaţilor sau în organele
administrative locale trebuie să aibă minim 23 de ani împliniţi pană în ziua
alegerilor. Candidaţii pentru mandatul de senator trebuie să aibă 33 de ani împliniţi
pană în ziua alegerilor, iar candidaţii la funcţia de preşedinte al Romaniei trebuie
să fi împlinit vîrsta de 35 de ani. În condiţiile integrarii în UE cetăţenii romani au
dreptul să candideze pentru mandatul de deputat în Parlamentul European.

12