Perspectiva narativă

 perspectivă narativă este obiectivă dacă naraţiunea este realizată la persoana a III-a, cu o
viziune dindărăt, care îi aparţine unui narator omniscient, omniprezent şi heterodiegetic (G.
Genette)
Notă: în acest caz naratorul ştie mai multe decât personajul său. El nu-şi bate capul să ne explice
cum anume a ajuns să ştie atâtea: el vede prin pereţii casei sau prin craniul eroului său.
Personajele nu au niciun secret faţă de el. (narator > personaj)
 perspectivă narativă este subiectivă dacă naraţiunea este realizată la persoana I, cu viziunea
împreună cu, care îi aparţine unui narator homodiegetic (G. Genette).
Notă:În acest caz, naratorul ştie tot atât cât şi personajele sale. El nu poate să ne dea o explicaţie a
evenimentelor înainte ca aceasta sa fie găsită chiar de către personaje. (narator =personaj)

Oralitatea este aspectul vorbit al scrierii.

 mărci ale oralităţii: interogaţiile retorice care captează atenţia cititorilor (ce-mi ziceam eu?),
exprimarea simplă, cu termeni clari (adică nu! în sfârşit, ce-ţi pasă?), existenţa termenilor
populari, interjecţia (Alelei!), expresii, alternanţa vorbirii directe cu cea indirectă, prezenţa
substantivelor în cazul vocativ.

Rolul verbelor (rolul timpurilor)

 Prezentul- se înscrie într-un continuum temporal, fără început şi fără sfârşit, însumând cele trei perspective
temporale: trecut, prezent şi viitor;
 Imperfect –înfăţişează o succesiune de evenimente ale trecutului, timp al mişcării, o trăire trecută, dar
apropiată de momentul prezentului, scriitorul şi cititorul sunt scoşi din propriul timp şi aduşi în
contemporaneitatea evenimentelor pe care le contempla în desfăşurarea lor, prelungeşte în nedeterminat
durata acţiunilor verbale
 Perfectul simplu – oferă vivacitate imaginilor descriptive; exprimă o acţiune trecută şi terminată recent.
timpul narativităţii obiective, descriptive, neutre, epice
 Mai-mult-ca-perfectul –situează timpul naraţiunii într-un timp propriu, îndepărtat în trecut, în
care cititorul, reţinut în propriu-i timp, nu poate pătrunde decât ca ascultător (eul le trăieşte
nostalgic), exprimă o acţiune trecută şi terminată, irevocabilă (este un trecut consuma
 VIITORUL- este un timp ce prezintă o lume, un eveniment, o stare posibilă, prelungindu-se într-
o durată imaginară; nu are limită, poate conduce spre infinit; transmite incertitudinea,
imposibilitatea împlinirii

 Timpul prezent: eu scriu, tu scrii, el/ea scrie, noi scriem, voi scrieţi, ei/ele scriu
 Timpul imperfect: eu scriam, tu scriai, el/ea scria, noi scriam, voi scriaţi, ei/ele scriau.
 Perfect compus: eu am scris, tu ai scris, el/ea a scris, noi am scris, voi aţi scris, ei/ele au scris.
 Mai mult ca perfect:eu scrisesem, tu scrisesei, el/ea scrisese, noi scriseserăm, voi scriseserăţi,
ei/ele scriseseră.
 Perfect simplu: eu scrisei, tu scriseşi, el/ea scrise, noi scriserăm, voi scriserăţi, ei/ele scriseră.