Conf. Dr.

Anca Maria Moldoveanu

Definiția creșterii
 Se înţelege prin creştere, cu sensul de
dezvoltare fizică, totalitatea fenomenelor de
sporire a dimensiunilor şi greutăţii corpului
uman, avînd ca rezultat modificarea
raporturilor de mărime dintre diferite
segmente corporale şi mărirea formelor
corporale.
Part 1 Legile dezvoltării copiilor și tinerilor

Part 2 1. Ritmul dezvoltării organismului în ansamblu scade odată cu

înaintarea în vârstă,urmând profilul unei curbe parabolice.
Part 3 2.Legea alternanței.
3.Legea basculei.
4.Particularități la nivelul țesuturilor, organelor, aparatelor și
Part 4
sistemelor.
5. Legile pubertății.
Part 5 6. Diferențele de dezvoltare fizică între cele două sexe.
1. Ritmul dezvoltării organismului în ansamblu scade odată
cu înaintarea în vârstă,urmând profilul unei curbe
parabolice.
 Ritmul cel mai rapid de dezvoltare este în perioada intrauterină (de la 3
săpt. până la 9 luni crește de la 1g la 3250g).
 În perioada embrionară ritmul de creștere este mai mare decât în perioada
fetală (începe din a 12 săptămână de sarcină).
 Postnatal ritmul cel mai mare de creștere este în primul an de viaţă.
 La prepubertate se mai produce o accelerare a ritmului de creștere urmată
de reducere a creșterii postpuberal.
 Creșterea se oprește în jurul vârstei de 25 de ani.
2.Legea alternanței.
 Osul lung se lungește și se îngroașe alternativ.
Pauza dintre procesele de creștere în lungime
este folosită pentru creșterea în grosime și
invers.
3.Legea basculei.
 Perioadele de activitate și de repaus care
alternează în dezvoltarea unui os lung sunt
contrare pentru două oase lungi consecutive
ale aceluiași membru. De ex: dacă humerusul
este în perioada de creștere în lungime ,
radiusul și ulna cresc în aceeași perioada de
timp , în grosime. Proporţiile corpulului variază
permanent până la încheierea creșterii.
4.Particularități la nivelul țesuturilor, organelor,
aparatelor și sistemelor.
Creșterea este alometrică, adică dezvoltarea mai
rapidă a unor organe este însoțită de dezvoltarea mai
lentă sau chiar regresia altor organe.
Sensul creșterii este cefalocaudal.
Dacă un segment al corpului are o creștere
proporțional superioară celei staturale , segmentele
imediat superioare sau inferioare celui considerat vor
avea o creștere proporțional inferioară celei staturale.
5. Legile pubertății.
 La prepubertate creșterea interesează în special sistemul osos,
în timp ce post pubertar cuprinde mai ales masa musculară.
 Prepubertar talia crește în special pe seama membrelor
inferioare, iar postpubertat pe seama trunchiului.
 Prepubertar predomină procesul de alungire osoasă, la
pubertate și postpubertar este prioritar procesul de îngroșare
osoasă.
6. Diferențele de dezvoltare
fizică între cele două sexe.
 Băieţii prezintă în toate etapele creșterii
(exceptând perioada prepuberală) talia,
greutatea și forţa musculară mai mare decât
fetele.
 Fetele prezintă în toate etapele evolutive o
dezvoltare osoasă mai precoce.
Part 1
Fenomenul de
Part 2 accelerație
Part 3

Part 4

Part 5
Secular trend
Secular trend
 Însemnă intensificarea progresivă a proceselor de creștere și
dezvoltare fizică și psihică a copilului fenomen numit fenomen
de acceleraţie sau secular trend.
 Exemple:
o Talia băieţilor de 10 ani a crescut cu 7.5 cm și a fetelor cu 10
cm ( în 1960 faţă de 1920).
Part 1 Talia medie la băieții de 10 ani
Part 2

Part 3
+7,5
Part 4 c
Part 5

1920—1960
Part 1 Talia medie la fete de 10 ani
Part 2

Part 3
+ 10
Part 4

Part 5

1920—1960
o La fete, în secolul XIX, vârsta primei
menstruaţii era la 15,3 ani, astăzi este la 13,2
ani.
o La băieţi, pubertatea apare mai precoce.
 Nou-născuţii băieţi din mediul rural au crescut între
1957-1978 de la 50,5-51,6cm pentru înălţime și de la
3,2 la 3,5 kg pentru greutate.
 Copii și adolescenţii din mediul rural au crescut, în
perioada 1950-1978, cu 3,2-4,4 cm pentru fete și 3,2
– 5 cm pentru băieţi în înălţime și în greutate cu 0,5 –
3,9 kg pentru fete și 0,5 – 7 kg pentru băieţi.
 Ritmul modificării creșterii în mediul rural este mai
puţin accelerat decât cel din mediul urban.
Etiologia fenomenului de accelerație
 Se explică prin trei categorii de factori:
Economici,
Sociali (urbanizare),
Genetici.
Part 1 Factorii care influențează
Part 2
dezvoltarea fizică a
organismului
Part 3

Part 4
1.Factorii mediului intern
Part 5 2.Factorii de mediu (mezologici)
 1.Factorii mediului intern
Part 1

Part 2

Part 3
A. Factorii organismului matern,
Part 4
B. Factorii genetici,
Part 5 C. Factorii endocrini
A. Factorii organismului matern
Sunt :
De origine internă (intrauterini): tulburările
utero-placentare și hormonale materne cum ar
fi factorii care exercită compresiune asupra
fătului (boala amniotică) și factori endocrini
(diabet, hipotiroidie).
A. Factorii organismului matern
 De origine externă:
 infecţiile virale ale gravidei ( rubeolă, parotidită epidemică,
gripă, hepatită epidemică, herpes, coxsackie, varicelă,
mononucleoză infecţioasă, boala cu incluzii citomegalice),
 Infecţii bacteriene ale gravidei (sifilis, listerioză),
 Infecţii parazitare în cursul sarcinii (toxoplasmoza),
 Factorii imuni (izoimunizarea Rh și ABO, boli autoimune),
 Factori iatrogeni (talidomidă, testosteron, progesteron,
tetraciclină, chinină, iod, clorotiazidă).
 Mamele fumătoare active sau pasive nasc copii
cu o greutate mai mică cu 170 g.
B. Factorii genetici
 Sexul genetic cromozomial (cariotipul) este
stabilit în momentul fecundaţiei.
 În perioada embriofetală se formează sexul
gonadic, sexul gonoforic, sexul genital extern.
 Forma și modelul organelor, identitatea și
variaţiile în anumite limite sunt controlate
genetic.
 Talia unui individ este proprie fiecărei rase și
familii.
 Factorii genetici își exercită acţiunea asupra
creșterii staturo-ponderale după vârsta de 3
ani.
 Pubertatea tardivă permite creșterea în
înălţime până la vârsta de 20 ani.
 Rolul factorilor genetici este evidenţiat de:
 Existenţa de familii de nanici sau de giganţi,
 Nanismul din sindromul Turner ( agenezie gonadică) – boală
produsă prin deficit cromozomial ( cariotip 45 XO) se explică
printr-un deficit enzimatic genetic la nivelul cartilajelor de
creştere, ceea ce determină o lipsă de reactivitate a acestora la
hormonul somatotrop;
 şoarecii cu nanism hipofizar ereditar au hipofiza depopulată de
celulele secretoare de STH;
 la om există nanismul hipofizar familial prin deficit izolat de STH,
de origine genetică.
C. Factorii endocrini
 O secreţie hormonală normală asigură în condiţii nutriţionale
normale, o creştere şi o dezvoltare echilibrate.
 Hormonul de creştere hipofizar (STH) stimulează creşterea
liniară prin rolul său predominant condrogenetic şi mai puţin
osteogenetic. Stimularea cartilajelor de creştere de către STH
este exercitată prin intermediul unor factori de sulfatare
(somatomedine). Hormonul de creştere are o acţiune
anabolizantă proteică şi morfogenetică de construcţie tisulară,
stimulând sinteza ADN şi ARN.
 Insulina este considerată a fi un hormon cu rol anabolizant
proteic şi de multiplicare celulară, stimulând creşterea.
 Hormonii tiroidieni stimulează creşterea şi maturația celulelor
cartilajelor de creştere ca şi a celulelor musculare, acţiunea lor
în maturaţia osoasă fiind preponderent osteogenetică. De
asemenea, acţionează sinergic cu STH în creşterea liniară,
funcţionalitatea normală a tiroidei fiind absolut necesară în
procesul de creştere şi diferenţiere tisulară.
 Hormonii androgeni au efect anabolizant proteic, stimulează
secreţia de STH şi acţionează direct asupra cartilajelor de
creştere. În doze moderate stimulează atât creşterea liniară
cât şi maturaţia osoasă, prin acţiune condrogenetică şi
osteogenetică.
 Hormonii estrogeni au acțiune stimulatoare asupra creşterii
liniare, sinergică cu cea a STH; favorizează osteogeneza având
o acţiune calcipexică de depunere a sărurilor de calciu la
nivelul osului. În doze mari induc închiderea cartilajelor de
creştere, acţiunea lor fiind mult mai intensă decât a
hormonilor androgeni. La fetele cu pubertate precoce datorită
excesului estrogenic, vârsta osoasă este în avans şi cartilajele
de creștere se închid prematur.
 Hormonii glucocorticoizi au un efect inhibitor, frenator asupra
creşterii liniare. Această acţiune se exercită prin favorizarea
catabolismului proteic, diminuarea secreţiei STH şi prin
acţiunea competitivă, antagonică cu STH la nivelul cartilajului
de creştere
 Timusul, până la involuția sa care apare la instalarea
pubertății, are un rol adjuvant stimulator asupra creşterii, prin
potenţarea acţiunii STH şi prin intervenţia sa în metabolismul
glucidic şi al calciului.
 2. Factorii de mediu
Part 1 (mezologici)
Part 2 A. Factorii sociali,
Part 3
B. Factorii nutriționali,
C. Factorii ambientali, ecologici
Part 4
(mediul geografic, clima, succesiunea
Part 5 anotimpurilor),
D. Mediul urban/rural,
E. Bolile acute/cronice.
2. Factorii de mediu (mezologici)
 A. Factorii sociali cu rol covârşitor asupra dezvoltării
fizice sunt cei familiali: nivelul educaţional şi cultural
al părinţilor, statutul profesional şi nivelul veniturilor,
mărimea familiei, condiţiile de habitat. În acest sens,
studiile populaţionale au arătat că sănătatea şi
dezvoltarea copiilor este influenţată de nivelul de
sanitaţie şi de salubritate al locuinţei, precum şi de
indicele de aglomerare (număr de persoane /număr
de camere).
• B. Factorii nutriţionali. Este ştiut că, procesul de creştere
necesită un aport energetic suplimentar; alimentaţia mai
bogată în proteine acţionează pozitiv asupra taliei medii a
populaţiei tinere, aşa cum s-a observat la copiii din ţările cu
standard economic ridicat. Supraalimentaţia neonatală
antrenează o accelerare a ritmului creşterii copilului, apoi
obezitatea. O alimentaţie hipercalorică introdusă precoce la
sugar duce la accelerarea vitezei de creştere liniară faţă de
creşterea ponderală. Supraalimentaţia precoce pare să
acţioneze începând din a 6-a săptămână de viaţă. În schimb,
denutriţia antrenează o întârziere în dezvoltarea staturo-
ponderală şi în maturaţia osoasă. În mod similar, la animale s-a
observat o corelaţie între alimentaţie şi ritmul creşterii.
 C. Factorii ambientali, ecologici (mediul geografic, clima,
succesiunea anotimpurilor)
 Latitudinea şi nivelul de luminozitate influenţează apariţia
pubertăţii, aceasta instalându-se mai precoce în ţările calde,
ecuatoriale, în condiţii normale de alimentaţie, faţă de ţările
nordice.
 În privinţa succesiunii anotimpurilor, s-a observat că pentru
sugari şi şcolari, creşterea staturală cea mai importantă se
realizează în perioada caldă a anului (corespunzătoare zonei
noastre temperate), căreia i se asociază şi cea mai puternică
însorire. Dezvoltarea ponderală are şi ea, o evoluţie sezonieră.
Sugarii cresc în greutate mai ales în perioada august- septembrie,
iar şcolarii în perioada de toamnă.
D. Mediul urban / rural
 Influenţează dezvoltarea copiilor prin
ansamblul parametrilor somatici de bază.
Ritmul de dezvoltarea este mai crescut în
mediul urban. Apariţia pubertăţii este mai
precoce în medie cu un an în mediul urban,
faţă de cel rural.
E. Bolile acute / cronice
 Au uneori consecinţe grave în planul dezvoltării staturo -
ponderale a copilului. În această categorie sunt cuprinse bolile
congenitale de cord (cu sau fără cianoză), bolile respiratorii
care realizează insuficienţă respiratorie cu hipoxie cronică,
bolile care evoluează cu sindrom de malabsorbţie, insuficienţa
hepatică sau renală cronică, anemiile hemolitice cronice,
hipercalcemia idiopatică, diabetul insuficient echilibrat
metabolic, displaziile osoase etc.
Dezvoltarea fizică în perioada
primei copilării (0 - 3 ani)
 Nou-născutul la termen are:
 greutatea cuprinsă între 2500-4000 g,
 talia medie între 48 -52 cm şi perimetrul cranian între 32 -36
cm.
 După greutatea de la naştere, nou-născutul poate fi mic,
normal sau prea mare pentru vârsta gestaţională. Distincţia
hipotroficilor şi a supraponderalilor de nou-născuţii normali se
face cu ajutorul curbelor de creştere.
 Pentru aceasta greutatea nou-născutului se raportează la curba de
creştere intrauterină a fătului stabilită statistic pentru vârsta de 24 -
42 săptămâni. Calculele s-au efectuat pe grupuri de copii cu vîrsta
gestaţională cunoscută. Pe aceste curbe percentilul 50 reprezintă
media greutăţii, deasupra percentilului 90 se plasează nou-născuţii
prea mari pentru vîrsta gestaţională, iar sub percentilul 10 se află
nou-născuţii prea mici pentru vîrsta gestaţională. Se mai poate
considera prea mare pentru vârsta gestaţională copilul a cărui
greutate la naştere e mai mare cu 2 deviaţii standard decât media
aritmetică a greutăţii şi mic pentru vârsta gestaţională, copilul a
cărui greutate la naştere este mai mică cu 2 deviaţii standard decît
media aritmetică. Sugarul îşi dublează greutatea de la naştere la
vârsta de 4 - 6 luni şi o triplează la 12 luni, iar la vârsta de 3 ani
ajunge la 13,5 – 14 kg.
 Creşterea staturală are importanţă în dezvoltarea armonioasă a
sugarului şi a copilului mic. Ca şi greutatea, lungimea are ritmul ei
de creştere: mai mare în primele luni, mai lentă pe măsura avansării
în vârstă. În prima lună creşte 5 cm, în a doua lună – 4 cm, în a 3-a
lună – 3 cm, în a 4-a lună – 2,5 cm. Din a 5-a lună până în luna a 8-a
creşterea este de aproximativ 1,5 cm pe lună, iar în următoarele 4
luni, câte 1 - 1,5 cm lunar, pentru a ajunge la un an la 73 -75 cm; la 2
ani la 84 - 86 cm, iar la 3 ani la 92 - 93 cm.
 Curburile coloanei vertebrale, inexistente la naştere, se formează pe
parcursul primului an de viaţă: la 3 luni apare curbura cervicală, la 6
luni curbura dorsală, la 10-12 luni odată cu mersul biped, se
formează curbura lombară. În primii 3 ani de viaţă, membrele
superioare şi inferioare sunt scurte în raport cu trunchiul; trebuie
menţionată însă creşterea lungimii mâinii şi a circumferinţei
pumnului, precum şi creşterea grosimii gambei şi dublarea lungimii
plantei. Ţesutul osos este bogat vascularizat şi slab mineralizat,
osificarea făcîndu-se progresiv (în primul an de viaţă apar nucleii de
osificare ai osului cu cârlig, în al 2-lea an la nivelul epifizei radiusului,
în al treilea an la nivelul osului piramidal).
Dezvoltarea fizică în perioada
celei de-a doua copilării (3-6 ani)
 În această perioadă continuă procesul de dezvoltare osoasă,
cu apariţia suscesivă pe radiografii a unor oase ale mîinii: la 3
ani osul piramidal, la 4-5 ani apare semilunarul, după 5 ani
apare scafoidul, iar la 6-7 ani, trapezul şi trapezoidul.
Dezvoltarea osoasă este stimulată de alimentaţia bogată în
proteine, calciu şi vitamine, de expunerea la radiaţiile solare,
de o activitate fizică adecvată vârstei copilului.
 Trunchiul se dezvoltă mai mult decît craniul, această dezvoltare
fiind mai accentuată la băieţi; la fete se observă în schimb,
dezvoltarea mai mare a ţesutului adipos faţă de băieţi. Membrele
superioare şi inferioare se dezvoltă în lungime şi în grosime. Talia
depăşeşte de 2,5 ori valoarea de la naştere, iar greutatea este de 6
ori mai mare decât aceea din momentul naşterii. În această
perioadă, media anuală a creşterii în înălţime este cuprinsă între
5,5 – 6,6 cm, mai mică decât în perioada precedentă, mai redusă cu
aproximativ 1 cm pentru fete faţă de băieţi şi mai redusă cu 2-3 cm
în mediul rural faţă de cel urban.
 Greutatea creşte anual în medie cu 2 kg, fiind cu
200-500 g mai mică la fete faţă de băieţi, şi cu 0,5-
1,5 kg mai mică în mediul rural faţă de urban.
 Dezvoltarea musculaturii este destul de slabă faţă
de dezvoltarea osoasă, dar creşte forţa musculară,
mai ales la băieţi. Muşchii reprezintă 27% din masa
corporală, conţinând mai multă apă şi mai puţine
proteine faţă de musculatura adultului.
 Dezvoltarea fizică în perioada celei
de-a treia copilării (6–10,11ani)
 În această perioadă ritmul creşterii somatice este mai lent, cu o rată
anuală a creşterii de 4-5 cm pentru înălţime şi 2-3 kg pentru greutate.
 Talia şi greutatea sunt mai mari la băieţi faţă de fete, fetele având însă
o dezvoltare staturo-ponderală mai rapidă decât băieţii, între 10 şi 11
ani (urmată de o a doua perioadă, între 14 -15 ani).
Part 1 Dezvoltarea fizică în perioada pubertăţii
Part 2

Part 3
Sunt trei subetape:
 prepubertatea,
Part 4
 pubertatea propriu-zisă şi
Part 5
 postpubertatea(adolescenţa)
 Etapele şi caracteristicile
evoluţiei pubertare
 Etapa prepubertară începe la aproximativ 10 ani la fete şi la 12 ani
la băieţi, fiind dominată de secreţia de hormon somatotrop (STH)
care stimulează creşterea generală a organismului şi determină
saltul statural pubertar. De asemenea, în etapa prepubertară
debutează secreţia de hormoni ovarieni şi testiculari.
 Etapa pubertară (pubertatea propriu-zisă) este dominată de
procesele de maturaţie sexuală, ca urmare a creşterii secreţiei de
hormoni gonadotropi şi sexuali. Declanşarea pubertăţii se produce în
raport cu nivelul de maturizare generală a organismului. Reperul cel
mai fidel al acestei maturizări este vârsta osoasă. Vârsta osoasă la
care apare pubertatea este în general de 11 ani la fete şi spre 13 ani la
băieţi. Se produce o dezvoltare morfologică şi funcţională a organelor
genitale, astfel că după o perioadă de acumulări cantitative are loc
saltul calitativ, adică apariţia primului ciclu menstrual la fete şi a
primei ejaculări sub formă de poluţii la băieţi. Unii autori au susţinut
că atingerea unei anumite greutăţi critice ar fi în corelaţie cu apariţia
ciclului menstrual, dar această ipoteză nu este acceptată în totalitate.
 Vârsta apariţiei pubertăţiiprezintă mari variaţii individuale,
familiale, etnice, geografice şi este influenţată de climat,
alimentaţie, factori socio-economici şi de tipul relaţiilor
sociale. De remarcat că apariţia pubertăţii, atât la fete cât şi la
băieţi se produce cu circa un an mai devreme, în mediul urban
faţă de mediul rural.
 Etapa postpubertară (adolescenţa) durează de la apariţia
pubertăţii propriu-zise până la închiderea cartilajelor de
creştere, ceea ce coincide şi cu erupţia celui de-al treilea
molar. În această etapă se desăvârşeşte maturaţia sexuală şi
îndeosebi, se produce maturizarea neuro-psihică. Etapa
postpubertară este dominată hormonal de secreţia hormonilor
tiroidieni, care intervin în procesele de creştere şi diferenţiere
tisulară a organismului.
 În evoluţia pubertară se intrică trei fenomene deosebite care au o
intensitate inegală în cadrul celor trei etape. Acestea sunt:
 Creşterea staturală este mai intensă în decursul prepubertății, dar se
continuă şi în cursul pubertăţii; modelarea proporţiilor corporale este
prezentă îndeosebi în etapa pubertară şi postpubertară.
 Maturaţia sexuală: organele genitale încep să se dezvolte în timpul
prepubertăţii, dar această dezvoltare devine mai intensă la pubertate,
procesul desăvârşindu-se în timpul adolescenţei.
 Maturizarea neuro-psihică survine în perioada adolescenței.
 Între aceste procese majore există o relaţie de interdependenţă; de
asemenea, între creştere şi maturaţia sexuală există o corelaţie
directă.
 Trecerea de la copilărie la pubertate este marcată în mod
fiziologic, de încetinirea ritmului creşterii staturale. Acest fenomen
se produce între 9 şi 11 ani şi 6 luni, media fiind de 10 ani şi constă
într-un ritm de creştere de 4-5 cm /an , cu o medie de 4,7 cm/an.
S-a observat că încetinirea ritmului de creştere se situează în
medie cu 2 ani şi 6 luni înainte de apariţia saltului statural pre şi
intrapubertar. După trecerea acestei perioade anteprepubertare
cu un ritm mai încetinit al creşterii, apare o accelerare a acestui
ritm – saltul statural. În raport cu instalarea pubertăţii, acest salt
apare cu 2 ani mai devreme la fete decît la băieţi. Vârsta la care
începe accelerarea ritmului creşterii, cât şi intensitatea acestuia
variază de la un individ la altul.
 După Tanner, la fete saltul statural începe la 10
ani şi 6 luni şi durează până la 13 ani, cu vârful
vitezei de creştere în medie de 8,4 cm/an; la
băieţi începe la 12 ani şi 6 luni şi durează până
la 15 ani cu vîrful vitezei de creştere în medie
de 9,4 cm/an. La 12 ani şi 6 luni saltul statural
este maxim.
 Creşterea în lungime precede cu 1 – 1,5 ani creşterea în greutate.
 Până la vârsta de 13 -14 ani fetele sunt mai înalte şi au o greutate
mai mare comparativ cu băieţii de aceaşi vârstă; între 13 şi 14 ani
acest decalaj se reduce, pentru ca la 16 ani băieţii să depăşească
în înălţime şi în greutate pe fetele de aceeaşi vîrstă. În etapa
postpubertară, ritmul creşterii staturale diminuă mult, pentru ca
apoi odată cu închiderea cartilajelor de creştere, creştere să se
oprească.
 Vârsta la care survine sistarea creşterii diferă la
cele două sexe.Diferenţierea pe sexe în raport
cu instalarea pubertăţii, care a determinat şi
saltul statural, se manifestă şi cu privire la
închiderea cartilajelor de creştere. Astfel,
vârsta sistării creşterii este apreciată ca fiind
de 16 ani şi 3 luni +/- 13 luni, la fete şi de 17
ani şi 9 luni +/- 10 luni, la băieţi.
 Creşterea liniară încetează odată cu fuziunea epifizelor cu
diafizele.Există o anumită ordine în care survine fuziunea
oaselor lungi, începând cu epifizele distale ale humerusului şi
terminând cu epifizele distale ale ulnei şi radiusului. Fuziunea
completă survine la băieţi cel mai devreme la 18 ani şi cel mai
târziu la 23 de ani. La fete s-a observat o respectare mai fidelă
a vârstei de închidere a cartilajelor de creştere, prezentată
anterior.Unele studii evidenţiază la tineri, o creştere cu 0,5 cm
a taliei după închiderea cartilajelor de creştere, respectiv între
20 şi 29 de ani, atribuită creşterii în lungime a coloanei
vertebrale.
 Odată cu creşterea staturo-ponderală se produce şi o
modelare a proporţiilor corporale, atingându-se treptat
configuraţia adultului. La începutul pubertăţii se produce o
alungire a membrelor inferioare, care predomină în raportul
dintre lungimea trunchiului şi cea a membrelor. De la 12 ani, la
fete şi de la 14 ani, la băieţi, creşterea în lungime a membrelor
inferioare începe să se diminueze, iar creşterea trunchiului
continuă. Din această perioadă începe să predomine creşterea
laterală faţă de cea liniară.
 Apar unele diferenţe între sexe: astfel,
 scheletul este mai viguros la băiat, cu proemineţe osoase mai
reliefate,
 diametrul biacromial este mai mare, pe când la fată,
diametrul bitrohanterian este dominant
 Din cauza lărgirii bazinului, la fete genunchii sunt apropiaţi şi
coapsele fără spaţiu între ele, pe când la băieţi genunchii sunt
uşor depărtaţi, existând un spaţiu între coapse.
 La băieţi musculatura se dezvoltă mai intens, pe cînd la fete
stratul adipos este mai accentuat, având totodată o topografie
caracteristică:
 piept, abdomen, şolduri, coapse. Depunerile adipoase pe
coapse şi şolduri contribuie la crearea aspectului caracteristic
al membrelor inferioare la fete – cu coapse apropiate şi fără
spaţiu între ele.
 La pubertate, curbura coloanei lombare începe să fie evidentă
la fete.
 În privinţa dezvoltării la pubertate a unor aparate şi sisteme:
 dezvoltarea inimii nu este concordantă cu dezvoltarea
corporală. Aceasta deoarece, în timp ce volumul musculaturii
generale creşte de două ori, masa inimii creşte numai o dată şi
jumătate, iar diametrul arterelor rămîne în urma dezvoltării
corpului în ansamblu. Lumenul vascular mic poate duce la
creşterea presiunii sanguine şi la diminuarea irigaţiei sanguine
cerebrale, având ca efect oboseala rapidă şi slaba capacitate de
muncă a adolescenţilor. Din aceste motive, cordul adolescenţilor
trebuie ferit de efortul fizic prelungit sau de sporturi foarte
solicitante.
 Aparatul respirator nu se dezvoltă în acelaşi timp cu restul
organismului, deşi capacitatea vitală a plămânilor creşte.
Frecvenţa respiraţiilor este de 18 – 22/minut, iar ventilaţia
pulmonară în caz de efort fizic creşte prin mărirea frecvenţei
respiratorii, nu pe seama augmentării amplitudinii mişcărilor
respiratorii ca la adulţi. La pubertate, tipul de respiraţie devine
costal inferior, faţă de respiraţia copilului care este de tip
abdominal.
 Sistemul nervos central se dezvoltă şi se perfecţionează
îndeosebi activitatea nervoasă superioară. Greutatea şi
volumul creierului diferă puţin faţă de cele ale adultului, dar
sub influenţa condiţiilor de viaţă şi prin lărgirea sferei de
preocupări, la această vârstă se produc modificări calitative
funcţionale. Se stabilesc noi legături între diferiţi centri nervoşi
şi creşte numărul fibrelor asociative între diferite zone ale
creierului. Se stabilesc noi conexiuni nervoase, iar scoarţa
cerebrală continuă să îşi desăvârşească structura şi controlul
asupra instinctelor şi emoţiilor.
Part 1 Stadiile de maturaţie sexuală sunt
Part 2
următoarele (după Tanner) :
Part 3

Part 4 1.La băieți

Part 5
2.La fete
 La băieți:
 I. Starea prebubertară: testiculele, scrotul şi penisul sunt aproximativ de aceeaşi
mărime ca şi în copilărie; absenţa părului pubian.
 II. Starea pubertară: o creştere uşoară de volum a scrotului şi testiculelor;
tegumentele scrotului sunt hiperemice; o creştere mică a penisului; apare o
uşoară pilozitate pubiană.
 III. Creşterea netă de volum a testiculelor, a scrotului şi a penisului în lungime;
pilozitatea pubiană devine mai abundentă.
 IV. Penisul creşte în continuare în lungime şi în grosime;testiculele continuă şi
ele să crească şi să se dezvolte; se dezvoltă pilozitatea pubiană, axilară şi facială.
 V. Organele genitate ating maturaţia; forma şi mărimea sunt cele întâlnite la
adult; pilozitatea pubiană se desăvârşeşte în acest stadiu şi devine de tip
masculin; apar barba şi mustăţile. Vocea băieţilor se modifică în jur de 14 – 15
ani sau chiar mai devreme.
 La fete:
 I. Prepubertatea: organele genitale externe şi interne au aproape aceeaşi mărime
şi formă ca în copilărie.
 II. Începutul dezvoltării glandelor mamare, mai ales la nivel mamelonar; apare
pilozitatea pubiană şi axilară; se dezvoltă labiile.
 III. Dezvoltarea glandelor mamare continuă, areolele se lărgesc şi apar tuberculii
Montgomery; continuă dezvoltarea labiilor.
 IV. Glandele mamare şi organele genitale externe ating dezvoltarea întâlnită la
femeia adultă.
 V. Apare ciclul menstrual. Primul ciclu menstrual este anovulatoriu la peste 60%
dintre fete şi această perioadă de sterilitate fiziologică a adolescentei durează 1 –
1,5 ani. În medie, primul ciclu menstrual apare la 1-3 ani după debutul dezvoltării
glandelor mamare.
Vârsta osoasă pubertară şi primul
ciclu menstrual
 Primul ciclu menstrual apare între 11 şi 14 ani. Deşi nu există o
concordanţă perfectă între vârsta osoasă şi vârsta apariţiei
primei menstruaţii, studiile populaţionale au evidenţiat că
primul ciclu menstrual nu s-a produs sub 11 ani şi nici peste 14
ani de vârstă osoasă – media vârstei osoase fiind de 13 ani,
aceeaşi ca şi media vârstei apariţiei primului ciclu menstrual.
Vârsta osoasă pubertară şi ritmul creşteri
 Vârsta osoasă care corespunde încetinirii ritmului de creştere
staturală se situează la o medie de 9 ani şi 7 luni. Vârsta osoasă
care coincide cu saltul statural maxim la fete se situează între 10
ani şi 3 luni şi 13 ani şi 5 luni, media fiind de 11 ani şi 10 luni. Mulţi
autori consideră că există o concordanţă între maturaţia osoasă a
carpului pe de o parte (osul pisiform, primul şi al doilea sesamoid)
şi vârsta cronologică şi cea osoasă globală, pe de altă parte. În acest
sens, pisiformul apare pe radiografii între 7 şi 11 ani – la o vârstă
medie de 9 ani; primul os sesamoid apare între 10 şi 12 ani şi 6 luni
– la o vârstă medie de 11 ani, iar al doilea os sesamoid apare pe
radiografii începând de la 11 ani până spre 13-14 ani – la o vârstă
medie de 12 ani.
 Vârsta osoasă apreciată după apariţia celor trei oase mici ale mâinii,
amintite anterior, se poate corela cu cele trei evenimente
importante: încetinirea ritmului creşterii, saltul statural şi primul ciclu
menstrual. Astfel, data apariţiei încetinirii ritmului creşterii staturale
coincide cu data apariţiei pe radiografii a pisiformului, care variază cu
+/-30 de luni; între apariţia primului os sesamoid şi cea a saltului
statural există un interval de 18 luni; între apariţia celui de-al doilea
sesamoid şi a primului ciclu menstrual distanţa în timp se consideră a
nu fi mai mică de3 luni. În orice caz, osificarea celui de-al doilea
sesamoid, cu mici excepţii, precede apariţia primului ciclu menstrual.
Corelaţia dintre creştere şi maturaţia
sexuală
 Talia definitivă a individului depinde de vârsta la care se închid cartilajele
de creştere şi aceasta la rîndul ei, depinde de vârsta maturaţiei sexuale
pubertare.
 Evaluarea caracterului armonic sau dizarmonic al creşterii şi dezvoltării
individului se bazează pe stabilirea următorilor parametri: talia (ritmul
creşterii staturale), greutatea, maturaţia osoasă (vârsta osoasă), maturaţia
dentară, maturaţia sexuală şi maturizarea psiho-motorie.
 Ceea ce defineşte caracterul patologic al creşterii este dizarmonia dintre
aceşti parametri.
 Un copil poate să pară la un moment dat al vieţii sale ca fiind
hipotrofic statural şi totuşi el să dobândească la vîrsta adultă o
talie normală sau peste media normalului - este cazul subiecţilor
cu pubertate tardivă. Există şi situaţia inversă: la un moment
dat, un copil poate să fie hipertrofic statural, dar să fie un
candidat la nanism în privinţa taliei sale definitive – este cazul
subiecţilor cu pubertate precoce. Dacă se face o previziune
asupra staturii definitive a individului, talia sa nu se va raporta la
vîrsta cronologică, ci la starea de maturaţie fiziologică. După
Tanner, adevăratul stadiu al maturaţiei fiziologice îl reprezintă
corelaţia dintre maturaţia sexuală şi maturaţia osoasă,
maturaţia scheletului fiind strîns legată de vîrsta la care apar
caracterele sexuale secundare.
 În concluzie

Previziunea taliei definitive a individului

se bazează pe corelaţia dintre
maturaţia sexuală pubertară şi
maturaţia sa osoasă.
Mulțumesc