Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Jocul Didactic Matemetic
Jocul Didactic Matemetic
FACULTATEA
“METODOLOGIA ORGANIZARII SI
DESFASURARII JOCULUI
DIDACTIC MATEMATIC IN
INVATAMANTUL PRESCOLAR”
MOTTO:
matematică
III.1. Jocuri didactice matematice pentru insusirea notiunii de multime si operatii cu
multimi……………………………………………………………...…………….……..63
III.2. Jocuri didactice matematice pentru insusirea numerelor naturale si calcului
matematic………..……………………………………………………………..…...…….69
ANEXE……...………………………………………………………………..……...…105
CONCLUZII………………………………………………………………….………..112
BIBLIOGRAFIE……..…………………………………………………………………115
MOTIVAŢIA ALEGERII TEMEI
Am ales această temă având în vedere ca, prin studiul efectuat pentru pregătirea ei
şi colaborat cu experienţa la clasă, să-mi îmbogăţesc nivelul de pregãtire profesională, să
găsesc cele mai adecvate metode şi procedee pentru a-i face pe preşcolarii cu care lucrez
să-şi însuşească temeinic şi conştient primele noţiuni de formare a reprezentărilor
matematice.
Copilul la vârsta prescolarã, intrã în contact nemijlocit cu lumea inconjuratoare, o
vede, o cerceteaza si o intelege, ceea ce ii va permite sa isi formuleze imagini clare despre
forme, culoare, dimensiune si relatii spatiale.
O importanta deosebita o au activitatile matematice in dezvoltarea gandirii
copilului ca forma a deprinderii de a gandi cu eficienta si creativitate.
Experienta demonstreaza ca activitatea gandirii este stimulata si aplicata in mare
masura de matematica, de aici tragand concluzia ca matematica inseamna gandirea
organizata, prelungita in ultimul timp prin calculatoare.
Vârsta preşcolară reprezintă stadiul la care se înregistrează ritmurile cele mai
pregnante în dezvoltarea intelectuală a copiilor privind înmagazinarea achiziţiilor
fundamentale referitoare la calităţile şi operaţiile gindirii.
Activităţile matematice desfăşurate cu preşcolarii constituie fundamentul pe care
se clădeşte întregul sistem al cunoştinţelor matematice din clasa I si oferă largi posibilităţi
de stimulare a progresului fiecarui copil, făcându-i pe toţi apţi pentru şcoală.
Invăţămantul preşcolar are scopul de a contribui la formarea personalitaţii copiilor
de la 6/7 ani, atât sub aspectul dezvoltării psihice armonioase cât şi al stimulării
inteligenţei şi creativităţii acestora, al educaţiei estetice şi moral civice, al socializării lor în
condiţiile specifice grădiniţei, potrivit particularităţilor vârstei precum si pregătirea
adecvată pentru o mai buna integrare în clasa I. Rezultatele muncii de instruire si educare
depind de eforturile educatorilor, de pregătirea acestora, de dăruirea cu care muncesc.
În activităţile cu conţinut matematic se urmăresc în mod deosebit sesizarea
relaţiilor spaţiale dintre diferite grupe de obiecte, a unor relaţii matematice referitoare la
cantitate, formarea unor reprezentări concrete despre unele forme geometrice, dezvoltarea
unor operatii ale gândirii, inteligenţei, creativităţii. Pentru a facilita realizarea obiectivelor
operaţionale, este necesara formularea lor astfel încât să se comunice mai exact intenţiile
urmărite, rezultatul concret ce se aşteptă precum si descrierea comportamentului final al
copilului, ceea ce trebuie să cunoască şi să realizeze la sfârşitul activităţii didactice.
Tema lucrarii ,, Metodologia organizarii si desfasurarii jocului didactic
matematic in invatamantul prescolar”, este deosebit de actuală şi pentru faptul că
număratul si socotitul fac parte din deprinderile cognitive de baza care se formează la
grădinită.
M-am oprit la aceasta temă deoarece am constatat din experienta anterioară că este
important să se dezvolte interesul si capacitatea copiilor de a efectua operaţii cu mulţimi de
obiecte si imagini ale acestora, de a forma si dezvolta operaţiile gândirii, de a intui primele
numere naturale, de a familiariza copiii cu procesul de numărare până la 10, etc.
Copiii de varstă preşcolară nu sunt lipsiţi de logică, nici de idei matematice. Ei nu
stiu însă să exprime aceste idei prin cuvinte, dar le folosesc în mod spontan în acţiunile lor
în cadrul jocurilor. Ca urmare, nouă, educatoarelor, cu ajutorul noului curriculum, prin
metode eficiente şi atractive, formăm copiilor noţiuni matematice importante cum sunt...
clasificări de obiecte si fiinţe - după unul sau mai multe criterii asociate, realizarea de
serieri de obiecte pe baza unor criterii date ori găsite de copil însuşi, stabilirea de relaţii
între obiecte si grupuri de obiecte, după diferite criterii relizând comparatii, să construiască
diferite structuri după un model dat, să numere de la 1 la 10 recunoscind grupele de
obiecte, să efectueze operaţii de adunare si scădere cu 1-2 unităti in limitele 1-10, etc.
Se ştie ca la preşcolari predomină analogia în clasificarea logică, iar inducţia şi
deductia, ca raţionamente pe care se fundamentează gândirea logică se realizează cu mare
dificultate. De aceea în activităţile matematice, sintezele care au la baza un şir logic de
întrebări, îl obligă pe copil la anumite răspunsuri căutate de el prin inducţie sau chiar
deducţie.
Pornind de la locul si rolul matematicii în general şi în special de la importanţa
deosebită pe care o au activităţile matematice în dezvoltarea raţionamentului şi logicii
copiilor, de la necesitatea înţelegerii căt mai clare a cunoştinţelor matematice ce se predau
în grădinită, care se aprofundează în ciclul primar, precum şi a dificultăţilor ce le întâmpină
în formarea anumitor noţiuni matematice la copiii de vârstă preşcolară, am optat in
alegerea acestei teme.
Educatoarea are menirea să dirijeze raţionamentul copilului în operaţii de
analiză şi comparare a obiectelor.
CERINŢE ACTUALE ALE ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MATEMATIC
ÎN CICLUL PREŞCOLAR
Din perspectiva dezvoltării morale, matematica formează gustul pentru adevăr,
obiectivitate si echitate, creează nevoia de rigoare, discernământ şi probarea ipotezelor,
creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare şi investigare,
stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început. Ea preîntâmpină adoptarea unei
atitudini nemotivate şi întâmplătoare.
Prin urmare, în acest secol al inovaţiilor si descoperirilor specifice domeniului tehnic
şi informatic, educaţia copiilor a necesitat o transformare din toate punctele de vedere;
schimbările din jur influenţează copiii si conduc la asimilarea unor noi date, informaţii, la
formarea unor noi capacităţi şi comportamente, ca punct de sprijin a formării, a dezvoltării
personalitătii şi a integrării lor în activitatea contemporană.
Privit din perspectivă sistemica, învăţământul poate fi descris ca un subsistem al
sistemului social, în cadrul căruia avem de a face cu intrari (copilul, cu trebuinţele sale;
cadrele didactice cu pregătirea specifică; resursele materiale) şi ieşiri (copilul ca rezultat al
interacţiunilor factorilor de mediu, ereditate, educaţie).
În această viziune, a crescut rolul matematicii ca ştiinţă interdisciplinară şi au apărut
multiple posibilităti de aplicare a acesteia. Matematica nu se învaţă pentru a şti, ci pentru a
se folosi, pentru a se face ceva cu ea, pentru a se aplica în practică.
S-a demonstrat că activitatea gândirii este stimulată şi aplicată în mare măsură de
matematică, de aici trăgând concluzia că matematica înseamnă gândire organizată,
prelungită actualmente prin calculatoare.Fiecare pas dezvoltă progresiv structurile intuitive
pe drumul parcurs de copil, de la intuiţie la abstracţie. Formarea procesuală a
reprezentărilor matematice nu este posibilă fără antrenamentul răbdător al structurilor
logice, pe baza cărora se construisec preconcepte şi conceptele matematice, raţionamentul
matematic de mai tarziu.
Matematica se învaţă din viata şi pentru viaţă şi trebuie să-şi găsească aplicativitate
pe stradă, în magazine, în discuţiile cu semenii.
Preocuparea pentru dezvoltarea intelectuala a copilului în perioada antepreşcolară se
regăseşte concretizată în planul teoriei şi practicii structurării sistemelor şcolare în decizia
de instituţionalizare a grupei mari pregătitoare. Pare evident că, în contextul actualelor
schimbări legislative, accentul cade pe funcţia formativă a grădiniţei. Educaţia preşcolara
are deci menirea să ofere copiilor o sumă de experienţe de invaţare care să uşureze
integrarea copiilor în învăţământul primar. Specific matematicii moderne îi este rigoarea,
mai precis tendinţa spre rigoare, prin care aceasta se deosebeşte de matematica clasică.
Dacă învăţământul tradiţional tinde să formeze o serie de mecanisme de calcul se
realizează acest lucru cu preţul unui efort susţinut, matematica modernă, deşi aparent
pledează pentru un învăţământ abstract, ea trebuie sa fie abordată într-un mod cu totul
concret îndeosebi pentru vârstele mici.
În general orice noţiune abstractă devine mai accesibilă si poate fi însuşită mai
temeinic si conştient dacă este clădită pe elemente de logică şi de teoria mulţimilor.
Cercetările întreprinse pun in evidenţă faptul că şi la vârsta preşcolară copilul
dispune de suficiente surse cognitive si operaţionale insuficient valorificate.
Desigur, noţiunile si cunoştinţele matematice ce le transmite preşcolarilor pot fi
însuşite de aceştia doar cu condiţia ca ele sa fie traduse în modul de a gândi al copilului.
Una din trăsăturile caracteristice ale matematicii, în contextul vieţii contemporane, este
legătura ei cu practica.
Noile materiale didactice, destinate aprofundării studiului matematicii, sunt superior
calitative in comparaţie cu cele tradiţionale si vin in sprijinul preşcolarilor, uşurându-le
invăţarea, dar şi in sprijinul educatorilor înlesnindu-le desfăşurarea procesului instructiv-
educativ.
În contextul preocupărilor permanente pentru modernizarea învăţământului, pentru
racordarea lui la cerinţele societăţii contemporane şi viitoare, s-a trecut la elaborarea unui
nou curriculum care ocupă un loc central în procesul de reformă. Noul Curriculum
National se adresează unor elevi care vor intra în viaţa socială si profesională într-o etapă
în care se vor produce schimbări majore in sistemul macroeconomic si social.
Sub aspect estetic, se trezeşte gustul faţă de frumuseţea matematicii, exprimată prin
relaţii, formule, figuri, demonstraţii, cultivă unele calităţi ale exprimării gândirii; claritatea,
ordinea, conciziunea, eleganţa, îl face pe copil capabil să recunoască şi să aprecieze
legătura formală a creaţiei artistice relevată în echilibru arhitectural, compoziţia artelor
plastice, ritmuri şi structuri muzicale, îl face sensibil faţa de frumuseţea formelor si
organizării naturii şi tehnicii.
În prezent, invăţământul beneficiază de programe noi, adaptate cerinţelor societăţii.
Concepţia noilor programe, la nivelul de înţelegere al copiilor, a unor noţiuni elementare
despre mulţimi şi relaţii, oferă posibilitatea aplicării bazei ştiinţifice a conceptului de
număr natural şi de operaţii cu numere naturale, precum si adâncirea cracterului intuitiv,
dar si de abstractizare a procesului predării.
IPOTEZA SI OBIECTIVELE LUCRĂRII
Educaţia copiilor de vârsta preşcolară i-a preocupat pe oamenii de ştiinta încă din
cele mai vechi timpuri, ea îmbrăcând forme diferite in funcţie de dezvoltarea fiecarei
societăţi.
Ca şi invăţarea limbii materne sau cunoaşterea mediului ambiant, educaţia in
domeniul matematicii incepe in mod spontan, odată cu primele experienţe prezentate
fiecarui copil de către universul lui familiar.
De la cea mai fragedă varstă, anumite atitudini, anumite căutări, ale lui arată
orientarea gândirii sale spre primele descoperiri de natura logică si matematică.
Indeosebi lucrarile lui Piaget pun in evidenţă legătura dintre jocurile spontane de
triere si ordonare in care se complac cei mici si apariţia primelor noţiuni matematice. Tot
Piaget precizează că la vârsta preşcolarului mic toate operaţiile sunt realizabile numai in
raport de obiecte concrete deci operaţii concrete, nu operaţii frontale. Abia la vârsta
preşcolarului mijlociu se poate trece la acţiunile mentale raportate la obiecte concrete.
Deasemenea subliniază că ’’intre 3-7 ani copiii trebuie să-si dezvolte capacităţile de
cunoaştere in direcţia inţelegerii invariaţiei cantităţii, indiferent de locul sau poziţia pe care
o ocupă in spaţiu elementele care o compun ca si a ordonarii acestora dupa mărime.’’
Activităţile cu conţinut matematic din grădiniţe urmaresc cinci obiective cadru;
* Dezvoltarea operaţiilor intelectuale prematematice;
* Dezvoltarea capacităţii de a inţelege si utiliza numerele si cifrele ;
* Dezvoltarea capacităţii de recunoaştere, denumire, construire si utilizare a formelor
geometrice;
* Dezvoltarea capacităţii de a utiliza corect unităţile de măsură, întrebuinţând un
vocabular adecvat;
* Dezvoltarea capacităţii de rezolvare de probleme prin achiziţia de strategii
adecvate;
Rezultatele experienţelor dovedesc că se poate începe formarea conceptului de
număr de la vârsta preşcolară prin exploatarea pedagogică adecvată a teoriei mulţimilor,
având în vedere pe de o parte plasticitatea deosebită a sistemului nervos al copiilor la
aceasta varstă, care oferă bogate posibilităţi de formare a personalităţii, iar pe de alta parte,
gradul intensităţii proceselor afective ale acestora.
Cunoaşterea la nivel elementar al conceptelor mai sus enunţate, încă de la gradinită,
duc la însuşirea matematicii într-o manieră modernă. Acest proces complex de invăţare a
matematicii are ca obiectiv dezvoltarea capacităţilor necesare unei activităţi practice
eficiente.
Invatarea , care are o pondere tot mai mare de la o grupa la alta a prescolaritatii , devine
activitatea fundamentala la varsta scolara. De aici decurge o mare distanta de motivatie si
antrenare psihica fata de joc , dar , totodata , si o complementaritate ce consta in aceea ca
jocul ramane o activitate compensatorie fata de invatare, contribuind la realizarea unei
odihne active absolute necesara dupa efortul depus in cadrul ei. La inceputul scolaritatii
mici elevii nu pot desfasura o activitate de cate 50 minute la fiecare obiect de invatamant.
De aceea trebuie realizate activitati in completare , in cadrul carora jocul ocupa un rol
deosebit , activitati ce permit atingerea multor obiective instructive-educative. Desi
ponderea acestora scade treptat , jocul nu trebuie sa dispara complet din sistemul metodelor
didactice din mica scolaritate .
Alte lucrari subliniaza contributia jocului didactic la stimularea si dezvoltarea
capacitatilor cognitive ale prescolarului mic , indeosebi a creativitatii gandirii lui, la
educarea insusirilor de personalitate ale acestuia si la infaptuirea obiectivelor de cunoastere
ale procesului de predare-invatare.1
Prin jocul didactic copilul isi angajeaza intreg potentialul psihic, isi ascute
observatia ,isi cultiva initiativa ,inventivitatea, flexibilitatea gandirii, isi dezvolta spiritul de
cooperare, de echipa, s. a. Formarea gandirii logice, familiarizarea copiilor cu cerintele
acesteia sunt descrise in lucrarile profesorilor Z.P. Dienes si E.W.Golding ,,Logica si jocuri
logice”2 , precum si in cartea lui E. Marcel Peltier, ,,Descoperirea matematicilor moderne
de cei mici” , in care se analizeaza experiente diferite de folosire a jocului cu material
specific conceput si cu material uzual pentru a conduce mintea copiilor mici spre sesizarea
diferitelor relatii dintre multimi, ca:apartenenta la o multime ,punerea in corespondenta a
multimilor, echivalenta sau non-echivalenta multimilor, intersectia, reuniunea multimilor,
multimi complementare.In practica muncii din gradinita folosim in acest sens jocurile
logico-matematice, prin care se formeaza primele cunostinte matematice ale copilului. In
organizarea acestor tipuri de jocuri se pune accent pe metodele active care stimuleaza
spiritul de initiativa, independenta in gandire.
1
Robert Dattrens, Mialaret Gaston, Rast Edmond, Ray Michel – “ A educa si a instrui”, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1970, pag.33.
2
Claparede Eduard – “ Psychologie de l’enfand, pedagogie experimentale”, 1946, pag.165
CAPITOLUL I
3
Claparcde Eduatd - Op. cil., 1946
cerinţele dezvoltării sale multilaterale. De la această vârstă o bună parte din
timp este rezervată şcolii, aclivităţii de învăţare care devine o preocupare
majoră, în programul zilnic intervin schimbări care nu diminuează dorinţa de
joc a copilului, deoarece jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii
copilării.
Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului este uşor
de înţeles eficienţa folosirii lui în procesul instructiv - educativ. Folosirea
jocului didactic în procesul instructiv - educativ face ca elevul să înveţe cu
plăcere, să devină interesat faţă de activitatea ce se desfăşoară, face ca cei
timizi să devină mai volubili, mai activi, mai curajoşi, să capete mai multă
încredere în capacităţile lor.
Şi în activitatea şcolară se pleacă de la principiul just potrivit căruia
copilul nu face bine decât ceea ce-i place să facă. Pentru o percepţie justă în
memorie şi raţiune cel ce învaţă are nevoie de un puternic obiectiv
involuntar, adică trebuie să fie motivat intrinsec. Dacă lipseşte această
motivaţie, va lipsi şi o bună parte din atenţia necesară învăţării. învăţarea şi
interesul obiectiv sunt deci reciproc coordonate. Atenţia obţinută prin cons-
trângere poate avea efecte secundare. Institutorul nu trebuie să fie un şef, ci
un animator.
În şcoală motivaţia intrinsecă pentru învăţătură nu apare la
comandă. Din această cauză, în cazul proceselor instructive, trebuie să se
revină la alte premise până ce se fonnează potenţialul necesar şi între acestea
jocul constituie un ajutor nepreţuit pentru a învăţa fără constrângere.
Folosirea jocului printre elementele de sprijin ale învăţării este
importantă nu numai prin prisma lipsei intereselor obiective, ci si datorită
altor motive.
Astfel, după un anumit timp, în cadrul activităţilor didactice
îndeosebi la clasele I - IV, traiectoria concentrării coboară la toţi elevii,
aptitudinea de a se concentra devine tot mai redusă odată cu creşterea curbei
oboselii. Monotonia, produsă de formele stereotipice ale exerciţiilor, de
exemplu, produce plictiseală care influenţează, la rândul său, dorinţa de a
învăţa. Dacă devine o stare permanentă aceasta împovărare, aceasta se poate
transforma într-un invincibil refuz de a învăţa. Pe drept cuvânt, Herbert a
apostrofat plictiseala, calificând-o „păcatul de moarte"' al predării.
J- Bruner spunea că jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i
face pe elevi să participe activ la procesul de învăţare. Elevii simt nevoia să
stabilească o relaţie între gândirea abstractă şi gestul concret, tocmai ceea ce-
şi propune jocul. El valorifică avantajele dinamicii de grup.
Independenţa si spiritul de cooperare, participarea afectivă şi totală
la joc, angajează atât pe elevii timizi, cât şi pe cei slabi, stimulează curentul
de influenţe reciproce, ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune în
colectivul clasei.
Pedagogul rus R. O. Uşinski a definit jocul ca o formă de activitate
liberă, prin care copilul îşi dezvoltă capacităţile creatoare si învaţă să-şi
cunoască posibilităţile proprii. El a precizat si rolul formativ al jocului: .Jocul
reprezintă activitatea liberă a copilului şi, dacă comparăm interesul pe care
îl prezintă jocul şi număratul, diversitatea urmelor lăsate de el în sufletul
copilului, cu influenţele analoge pe care le exercită învăţătura în primii IV- V
ani, este evident că supremaţia o deţine jocul”.
Jocul didactic poate lî folosit cu succes la captarea atenţiei elevilor
pe tot parcursul activităţii didactice şi înlăturarea plictiselii, dezinteresului.
Plăcerea funcţională ce acţionează în timpul jocului va crea o nouă
formă de interes, de participare din partea elevilor, mult superioară atenţiei
realizată prin constrângere, aceasta si datorită faptului că elevul solicitat la
joc va avea o comportare activă.
Dacă subliniem şi unele dintre efectele funcţionale secundare ale
jocului în general si, implicit, ale jocului didactic în special, tendinţa de
repetare, destindere şi odihnă, înţelegem rolul jocului în înlăturarea
plicitiselii ce ameninţă unele aclivilăţi didactice.
Toate cele arătate despre joc întăresc importanţa folosirii jocului
didactic ca mijloc instructiv. Un joc bine pregătit şi organizat constituie un
mijloc de cunoaştere şi familiarizare a elevului cu viaţa înconjurătoare,
deoarece în desfăşurarea lui cuprinde sarcini didactice care contribuie la
exersarea deprinderilor, la consolidarea cunoştinţelor şi la valorizarea lor
creatoare.
Jocul este un mijloc de educaţie indirect. Cu ajutorul lui copilul
poate fi influenţat prin intermediul situaţiei ludice. Astfel se ştie că fiecare joc
are un obiect al său, o structură şi reguli, sub forma unor succesiuni ordonate.
Rolul regulii este acela de a păstra structura şi desfăşurarea jocului. Jucătorul
se află în faţa acestor raporturi complexe şi reciproce, între obiectul, structura
şi regulile jocului.
Ch. Bühler scria: „Copilul care construieşte ceva cu un material
învaţă să accepte şi să îndeplinească o datorie.”
Pe lângă aptitudinea de a se conforma regulilor jocului mai trebuie
să existe şi voinţa de a le realiza. Jocul este adesea obositor, câteodată chiar
istovitor. Astfel, departe de a se naşte din lene, jocul se naşte din voinţă.
Există un raport mutual între joc şi muncă. Jocul nu exersează numai muşchii,
ci în cea mai mare parte inteligenţa, el aduce acea stăpânire de sine fără de
care poţi fi o fiinţă umană fără a fi cu adevărat om.
Disciplinarea cerută de structura şi regulile jocului nu este
considerată supărătoare de cel care se joacă. Jocurile disciplinează fără
constrângere pe jucător atât sub aspectul desfăşurării acţiunilor obiective
(coordonarea mişcării, concentrarea), cât şi sub aspectul comportamentului
social. Această disciplinare funcţională nu rămâne superficială, adică nu
reprezintă o reacţie ce este acceptată de cel care se joacă.
Prin intermediul jocului copilul ia contact cu alţii, se obişnuieşte
să ţină seama de punctul de vedere al altora şi să iasă din egocentrismul său
original, jocul fiind şi o activitate de grup. În cazul jocului de grup, a jocului
colectiv, fiecare ţine seama de celălalt. Acest lucru reclamă de la fiecare copil
o continuă trecere de la coordonare la subordonare, un „spirit de echipă”,
cum se spune în limbaj sportiv. Important în jocul colectiv este, de asemenea,
faptul că această atitudine de coordonare şi subordonare nu poate fi realizată
prin constrângere, ci numai în mod activ de către elevi în desfăşurarea
jocului. În acest fel, se realizează în joc o interiorizare a normelor pe care o
întâlnim, de regulă, doar fragmentar în alte situaţii pedagogice.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că institutorul se poate folosi
de joc pentru a cunoaşte elevul. Ştim că orice copil se angajează în jocul său
fiindcă jocul îi serveşte pentru a-şi afirma întreaga sa personalitate. Fiecare
copil are un stil propriu de joc, aşa cum fiecare artist are stilul său
caracteristic. Copilul îşi arată în joc inteligenţa, voinţa, caracterul dominant,
într-un cuvânt personalitatea.
Jocul constituie o formă de activitate specifică pentru copil şi
hotărâtoare pentru dezvoltarea sa psihică. Sub influenţa jocului se formează,
se dezvoltă şi se restzructurează întreaga activitate psihică a copilului.
A. A. Liublinskaia sistematizează astfel particularităţile jocului la
copil:
1. în joc copilul reflectă ambianţa şi, prin imitaţie, activitatea
adulţilor;
2. jocul este un mod de dobândire şi precizare a cunoştinţelor prin
acţiune;
3. jocul este o activitate de gândire întrucât este orientat spre
rezolvarea unor „probleme”, spre gândirea căilor în vederea
depăşirii unor obstacole;
4. acţiunea şi cuvântul constituie principalele mijloace ale jocului;
5. prin joc copilul participă la transformasrea ambianţei, ceea ce
produce o vie plăcere;
6. în joc se îmbină închipuirea şi adecvarea la realitate;
7. jocul se dezvoltă continuu şi, implicit, dezvoltă personalitatea
copilului prin creşterea şi rezolvarea progresistă a diverselor
tipuri de contradicţii:
între libertatea de acţiune şi conformarea la scemele de
joc;
între imitaţii şi iniţiativă;
între repetiţie şi variabilitate;
între dorinţa de joc şi pregătirea prealabilă necesară;
între ceea ce este parţial cunoscut şi ceea ce se cunoaşte
bine;
între absenţa unui rezultat material şi bucuria jocului;
între operarea cu obiecte reale şi efectuarea de acţiuni
simbolice;
între emoţiile dictate de rolul îndeplinit şi emoţia
pozitivă provocată la joc („23”; nr. 3, 1996, pag. 43-44).
J. Piaget, L. S. Vigotski şi D. Elkonim relevă însemnătatea
interiorizării acţiunilor şi a transformărilor lor în procese psihice.
Ursula Şchiopu apreciază că jocul stimulează creaţia, imaginaţia,
gândirea, sensibilitatea. El contribuie la dezvoltarea intensă a copilului, a
capacităţii Iui de a observa şi înţelege ceea ce caracterizează oamenii şi
diferitele situaţii la care participă şi pe care ulterior le transpune în joc.
Important este că în joc şi prin joc se însuşesc numeroase modalităţi noi de
conduită, se organizează la un nou nivel întreaga dezvoltare psihică.
Învăţarea, care are o pondere tot mai mare de la o grupă Ia alta a
preşcolarităţii, devine activitatea fundamentală la vârsta şcolară. De aici
decurge o mare distanţă de motivaţie şi antrenare psihică faţă de joc, dar
totodată şi o complementaritate ce constă în aceea că jocul rămâne o activitate
compensatorie faţă de învăţare, contribuind la realizarea unei odihne active
absolut necesară după efortul depus în cadrul ei. La începutul şcolarităţii
micii elevi nu pot desfăşura o activitate de învăţare de câte 50 minute la
flecare obiect de învăţământ. De aceea trebuie realizate activităţi în
completare, în cadrul cărora jocul ocupă un rol deosebit, activităţi ce permit
atingerea multor obiective instructiv - educative. Deşi ponderea acestora
scade treptat, jocul nu trebuie să dispară complet din sistemul metodelor
didactice din clasele l - IV.
Alte lucrări subliniază contribuţia jocului didactic la stimularea şi
dezvoltarea capacităţilor cognitive ale şcolarului mic, îndeosebi a creativităţii
gândirii lui, la educarea însuşirilor de personalitate ale acestuia şi Ia
înfăptuirea obiectivelor de cunoaştere ale procesului predare - învăţare.
Prin jocul didactic elevul îşi angajează întreg potenţialul psihic, îşi
ascute observaţia, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii,
îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă ş. a.
Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic, loan Cerghit releva
că prin el „... copilul imaginează, re -joacă o lume reală în scopul de a
cunoaşte mai bine, de a-şi lărgi orizontul de cunoaştere, de a-şi forma
anumite deprinderi"4 .
Jocurile de mişcare constituie elementul principal în realizarea
sarcinilor educaţiei fizice a copilului. Ele creează condiţii favorabile pentru
deslăşurarea optimă a proceselor metabolice, accelerează şi intensifică
funcţiile aparatului respirator şi de circulaţie, ridică tonusul vital al
organismului.
Totodată prin joc se creează condiţii favorabile pentru activitatea
intelectuală a copilului.
4
Ioan Cerghit – „Metode de învăţământ”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1986,pag. 166
Prin joc, institutorul consolidează, precizează şi chiar verifică
cunoştinţele elevilor, le îmbogăţeşte sfera de cunoştinţe, antrcnându-lc
capacităţile creatoare.
Utilizat, deci, în procesul de învăţământ, jocul asigură participarea
activă a elevului la lecţii, sporeşte interesul de cunoaştere faţă de conţinutul
lecţiilor, dovedind astfel funcţii psihopedagogie.
Rolul formativ pe care îl are jocul constă în faptul că prin
intermediul lui copilul devine stăpân pe procedee accesibile de reconstituire a
unor variate conţinuturi cu ajutorul acţiunilor obiectuale, externe,
materializate. Există deci o legătură între acţiunile materiale de joc şi
acţiunile mintale psihice, derivate din cele dintâi.
Jocul constituie un mecanism specific de asimilare a influenţelor
mediului social-uman. Aceste influenţe nu acţionează întâmplător, ci sunt
dirijate de către adulţi. In acest fel, jocul reprczintă pentru adult un important
mijloc de a exercita asupra copilului un sistem de influenţe instructiv -
educative şi pe această cale devine posibilă dezvoltarea copilului din punet de
vedere fizic, intelectual, moral şi estetic.
Importanţa instructiv - educativa a jocului este destul de mare. Pe
lângă caracterul lor afectiv si competitiv, jocurile au darul de a-i stimula pe
elevi la căutări, la folosirea unor strategii de gândire, dezvoltându-le în acelaşi
timp spiritul de echipă.
5
Stanciu Stoian – „Integrarea copilului în societatea contemporană”, Revista de pedagogie nr. 7, 1988
Matematica modernă ia deci in consideraţie ansamblul structural al ştiinţelor
matematice, principiile fundamentale, relaţiile dintre entităţile matematice. În noile
programe şcolare de matematică specifice şi altor sisteme de învăţământ au fost introduse
concepte generale ca: structură, multime, relatie s.a. interpretate in spiritual logicii
disciplinei matematice.
În lumea întreagă se consideră că, pentru a-i dezvălui copilului încă de la început
caracteristicile matematicii moderne şi pentru a-l învăţa să gândească în spiritul ei,
conceptele de,, numar natural” , ,,operatii cu numere naturale”, trebuie fundamentate pe
conceptul general de,, multime”.
În ultimele decenii, matematica a pătruns cu deosebit success in numeroase sectoare
ale cunoaşterii şi practicii, căpătând o popularitate senzorială datorita eficienţei şi
metodelor şi instrumentelor ei. Matematica are drept obiect studiul realitaţii obiective şi se
constituie ca o realitate a ei, desprinzând conceptele din această realitate, care, pentru elev,
este constituită în primul rând din activitatea şcolară (in clasa , cabinet, laborator, atelier
etc.)
Există însă şi noţiuni de matematică ce au apărut fără să fie cerute direct de practică,
pentru că matematica se dezvoltă şi pe teren propriu, dar acestea îşi găsesc mai devreme
sau mai târziu corespondent în viată.
Puternic ancorată în relaţiile practicii contemporane şi cu implicaţii în toate
domeniile, matematica zilelor noastre devine tot mai mult domeniul spre care pornesc cu
interes şi încredere celelalte ştiinţe. Corelarea matematicii in activitatea tehnico-practică
oferă elevilor posibilitatea să-şi însuşească cunoştiinţele în ansamblul interacţiunilor, iar
noţiunile preluate din cadrul disciplinelor tehnico-practice ,,înnobilate”.
Pornind de la ideea ca matematica a devenit in zilele noastre un instrument esenţial
de lucru pentru totalitatea ştiinţelor şi domeniilor tehnice, este firesc ca, în centrul
preocupărilor actuale ale şcolii româneşti să se situeze cultivarea accentuată a gândirii
micilor şcolari, prin evidenţierea relaţiilor matematice, prin fundamentarea ştiinţifică a
noţiunilor şi conceptelor, prin introducerea progresivă, gradată, a limbajului matematic
modern.
Astfel, matematica a pătruns treptat şi din ce in ce mai mult in sfera conceptului de
cultură generală şi de cultură de specialitate, lăsând puţine sectoare lipsite de prezenţa ei.
Semnificaţia teoretică si practică a matematicii a crescut mereu, făcând din ea principalul
obiect de instruire, disciplina cu necontestate valenţe formative, care participă cu mijloace
proprii la modelarea personalităţii sub toate aspectele. Studierea ştiinţelor fundamentale,
însuşirea cunoştinţelor de matematică, au rol esenţial în formarea concepţiei materialist-
dialectice-ştiinţifice dsepre lume si viaţă, conntribuind în acelaşi timp la politehnizarea
învăţământului. Astăzi se consideră tot mai mult că matematica constituie fundamentul
culturii moderne; indiferent în ce domeniu îşi desfaşoară activitatea, omul trebuie sa
posede o buna pregătire matematică, pentru a putea soluţiona multiplele si variatele
probleme ale vieţii.
Modernizarea pedagogiei invăţământului matematic, în special din perspectiva
apropierii formării gândirii logice a preşcolarilor impune organizarea si desfăşurarea
acesteia intr-o maniera nouă: conştientizarea complexităţii actului de predre-invăţare,
metode active şi participative, diferenţierea învăţământului, cultivarea interesului pentru
studiu prin acestea urmarindu-se sporirea eficienţei formative a învăţământului.
Prin matematică, elevii reuşesc să recepteze, să înţeleagă, să integreze şi să
îmbogăţească enunţuri cu care operează şi nu doar să le memoreze efortul intelectual real
al elevilor, în primul rând, dar şi dezvoltarea generală a acestora.
Sub aspectul moral, matematica formează gustul pentru adevăr, obiectivitate şi
echitate, creează nevoia de rigoare, stimulează voinţa de a duce la capăt un lucru început,
creează nevoia de a cunoaşte, de a înţelege, formează deprinderi de cercetare si investigare,
preintampină adoptarea unei atitudini nejustificate.
Latura estetică a matematicii e conturată de calitaţi ale exprimării gândirii, cum ar fi:
claritate, ordine, eleganţa, îl face pe elev să fie sensibil faţă de frumuseţea formelor, faţă de
organizarea naturii si tehnicii.
Prin introducerea noului sistem de predare-învăţare de la grădiniţă până la încheierea
studiilor liceale, ţara noastră se înscrie în rândul ţărilor cu un învăţământ matematic
modern. Urmărindu-se nu aplicarea unei programe “liniare” compartimentate, ci realizarea
unor obiective largi învăţământul matematic din ţara noastra a dobandit multă coerenţă,
matematică învăţându-se în acelaşi spirit de la gradiniţă până la universitate. Se realizează
astfel bazele gândirii logice, formată si dezvoltată în mod prioritar pe tot parcursul
scolarităţii.
În foarte multe din actvităţile practice ale omului intervine noţiunea de grupare .
Noţiunea de mulţime este înţeleasă din experienţa de viaţă , ca având acelaşi înţeles cu
grupare , grămadă , clasă , etc. Mulţimea este admisă ca noţiune primară, care nu se
defineşte , ci se formează pe bază de descriere , de exemple .
Una din operaţiile fundamentale ale psihicului uman constă în compararea
diverselor obiecte materiale , cel mai simplu rezultat al acestei operaţii fiind distingerea
unui obiect de un alt obiect . La un nivel mai ridicat , avem înglobarea mai multor obiecte
sau aşezarea lor în aceeaşi mulţime , într-o aceeaşi categorie . Putem forma mulţimi de
obiecte după diverse criterii :
a) după locul pe care îl ocupă în spaţiu ( exemple : cărţile care se află în dulapul E
din biblioteca X într-un anumit moment) .
b) după una sau mai multe proprietăţi (ex . obiecte de culoare roşie ; cetăţeni români
trecuţi de cincizeci de ani ).
c) în mod arbitrar , printr-o hotărâre nemotivată în mod direct ( ex. să se spună
primele 3 oraşe din ţara noastră care ne vin în gând : Timişoara ,
Rm.Valcea,Bucureşti) .
d) o mulţime nu poate fi considerată ca dată (determinată) dacă criteriul de
apartenenţă nu este destul de precis .
6
J.Piaget ’’ Naşterea inteligenţei la copil ’’
Despre un obiect ce este element al unei mulţimi spunem că el apar mulţimii
respective . Contrar ,spunem că el nu aparţine acelei mulţimi. Pentru a arăta că un elemnt
„a” aparţine unei mulţimi A se întrebuinţează simbolul „ ” şi se scrie a A- relaţie ce
se citeşte : elementul a aparţine mulţimii A.
Dacă un anumit element b nu face parte dintr-o mulţime notată cu A se scrie bA
şi se citeşte : elementul b nu aparţine mulţimii A . Faţă de criteriul ales pentru alcătuirea
mulţimii A , un element oarecare x se găseşte în două situaţii posibile : xA sau x A.
Elementele unei mulţimi se scriu , de obicei , între două acolade fiind despărţite prin
virgulă.
Exemple : A=1,2,3,4,5
B= , , Ο,□
C=Ionel , Sandu , Costel
Putem scrie : 2A ; 3A ;…….3B şi citim : 2 aparţine lui A,3 aparţine lui A si 5
nu aparţine lui B .
Determinarea mulţimii cu ajutorul unui criteriu de apartenenţă ne poate conduce şi
la o mulţime fară nici un element.
Mulţimea fară nici un element se numeşte mulţime vidă şi se notează cu Ø.
Reprezentarea mulţimii se realizează printr-o linie închisă şi a elementelor sale prin
puncte în interiorul ei . Să luăm o mulţime care are elementele : o minge şi un cub .
Dispunând de fotografia cubului şi a mingii , putem indica mulţimea aşezând ( mulţimea)
pe o coală de hârtie fotografia mingii şi cubului .
Spre a sugera că sunt privite „ global ” ca alcătuind împreună elementele unei
aceleaşi mulţimi , le vom înconjura cu o linie închisă , ca mai jos , în fig . 1 :
fig.1 fig.2
fig.3 fig.4
Simplificând reprezentarea mulţimii , indicând cubul printr-un pătrat şi mingea
printr-un cerc (fig.2) , care sunt figuri mai uşor de executat . Mai simplu încă , se va
reprezenta cubul printr-o steluţă iar mingea printr-un punct (fig.3) sau în sfârşit , ambele
prin puncte ca în fig.4 .
După un şir de astfel de „simplificări” a modului de reprezentare prin figuri , redate
sugestiv mai jos , se ajunge la ideea că , cea mai simplă este aceea în care mulţimea este
reprezentată printr-o linie închisă ( indiferent de formă) , iar elementele ei prin puncte
desenate în interiorul liniei .
În figurile de mai jos sunt desenate diagramele Venn a trei mulţimi . Fiecare din aceste
mulţimi are câte trei elemente . Aceste mulţimi sunt diferite între ele , dar au o proprietate
comună : au tot atâtea elemente.
Putem decide dacă două sau mai multe mulţimi au acelaşi număr de elemente fără să
numărăm elementele mulţimilor respective .
A B
C
A B
Cuvântul „univoc” ( sau uniform) arată că fiecărui element din A îi corespunde , un
anumit element din B . Cuvântul „biunivoc” arată că şi invers : fiecărui element din B îi
corespunde unul singur în A .
Două mulţimi A şi B sunt „ echipotente” dacă există o corespondenţă biunivocă care
asociază la fiecare element din A un element din B , astfel încât la două elemente distincte
din A corespund două elemnete distincte din B şi nu există nici un element în B care să nu
fie în corespondenţă cu un element din A .
Se scrie A~B şi citim mulţimea A este echipotentă cu mulţimea B.
Pentru a contura conceptul de număr natural vom porni de la noţiunile de mulţime şi
de relaţie .
Fie A şi B două mulţimi . Vom spune că cele două mulţimi sunt echipotente dacă
există o bijecţie f a mulţimii A pe mulţimea B . Acest fapt îl scriem astfel :
”A~B ” şi citim mulţimea A este echipotentă cu mulţimea B .
De exemplu , mulţimile A= a1,a2,a3si B=b1,b2,b3 sunt echipotente – lucru ce
rezultă din diagrama alăturată .
a1 b1
a2 b2
a3 b3
A B
Relaţia de echipotenţă ”~”se bucură de următoarele proprietăţi :
1. Relaţia de echipotenţă ”~” este reflexivă , adică A~A.
2. Este simetrică , adică ,dacă A~B B~A.
3. Este tranzitivă , adică , dacă A~B si B~CA~C.
Acestea se verifică imediat :
1.A ~A ,oricare ar fi mulţimea A , pentru că funcţia f :A este o bijecţie .
2. A ~B B~A, căci dacă există o bijecţie f :AB , atunci există funcţia inversă f :B
A,
care este tot o bijecţie .
3.A~B si B~C A~C , deoarece dacă există funcţiile bijective f :AB şi g : BC ,
atunci funcţia compusă gof :AC este o bijecţie .
Relaţia de echipotenţă fiind reflexivă , simetrică şi tranzitivă este o relaţie de
echivalenţă .
Clasa tuturor mulţimilor echipotente cu o mulţime A se numeşte cardinalul mulţimii
A şi se scrie card.A . În cazul în care A este o mulţime finită , cardinalul mulţimii A este
numărul de elemente al mulţimii şi se notează „A”.
Dacă între elementele a două mulţimi A şi B există o corespondenţă biunivocă ,
atunci ele au acelaşi număr de elemente .
Cardinalul unei mulţimi .
Definiţie: Două mulţimi A şi B au acelaşi cardinal , dacă şi numai dacă ele sunt
echipotente .Vom scrie : card.A=card.B şi se citeşte cardinalul mulţimii A este egal cu
cardinalul mulţimii B.
După cum se observă , definiţia noţiunii de număr cardinal este foarte abstractă şi este
clar că , în nici un caz , ea nu poate fi introdusă astfel la copiii mici . Problema care se
pune este cum trebuie introdus acest concept la micii preşcolari . Se impune ca educatorul
să înţeleagă foarte bine semnificaţia noţiunii de aspect cardinal care stă la baza noţiunii de
număr natural .
Pentru aceasta am lămurit , mai întâi , cum relaţia de echipotenţă definită pe
mulţimea părţilor unei mulţimi o împarte în clase disjuncte , numite clase de echipotenţă .
Să considerăm o mulţime A şi să considerăm apoi mulţimea părţilor ei . O asemenea
mulţime ar fi formată din mulţimea vidă , din mulţimi cu câte un element , din mulţimi cu
câte două elemente s.a.m.d. Nu interesează natura elementelor acestor mulţimi.
Prin desen o asemenea mulţime ar arăta astfel :
A
M(1) M(2)
M(5)
M(3) M(4)
Acest proces are o importanţă deosebită pentru pedagogie ; el este interesant şi pentru
delimitarea logică a noţiunii .
Primele elemente de logică le descoperă copiii în caracterizarea şi compararea
obiectelor după una sau mai multe însuşiri . În acest scop , se fac cu ei exerciţii de
cunoaştere a formei, culorilor , dimensiunilor şi a poziţiei relative în spaţiu a obiectelor
fizice.
Cunoaşterea noţiunilor matematice abstracte începe cu cunoaşterea lumii obiectelor.
Gândirea copiilor de vârstă şcolară mică găsindu-se la nivelul operaţiilor concrete impune
ca învăţarea să pornească de la acest nivel .
Există două puncte de vedere asupra procesului formării noţiunii de număr natural :
1). Operaţia psihologică cea mai elementară, îndată după perceperea obiectelor
înconjurătoare prin simţuri , este comparaţia. Copilul , obişnuit să constate în jurul lui
obiecte diferite , este impresionat în mod deosebit dacă la un moment dat constată că într-
un loc se află mai multe obiecte identice . Prin opoziţie cu noţiunea „mai multe” se
precizează noţiunea „unul singur”. Există în acest stadiu noţiunea de număr ? Încă nu.
Există distincţia între
„ unul” şi „mai multe”, dar aici cuvântul nu are încă rol de număr .
De aceea unii psihologi susţin că întâi se formează noţiunea doi şi pe urmă
noţiunea numărul unu . Nu vom stărui asupra distincţiei între unu ca număr şi unu ca
noţiune opusă noţiunii „mai multe ”. Cert este că la nivelul cel mai elementar există
posibilitatea de a aprecia direct şi repede fenomenul : este un obiect ( în înţelesul = unul
singur) sau : sunt mai multe . Tot elementar este şi procesul repetării . Dacă avem un măr
şi-i punem alături încă un măr , vom avea o grupă complet caracterizată de faptul că este
unul şi încă unul .Dau un nume acestei grupe : doi (două). Dacă lângă două mere mai
punem încă unul , vom avea o grupă complet caracterizată prin felul cum a fost formată :
sunt două mere şi încă unul . Apoi adăugăm încă unul şi formăm o grupă de 4. S-a putut
constata că oamenii primitivi nu au mai inventat nume noi pentru 5,6, etc. ; pe acestea le
indică prin cuvântul „ mai multe ”. La fel se întâmplă şi la copii în procesul învăţării
numerelor. Numai după ce copilul s-a familiarizat bine cu numerele 1,2,3,4, se poate
continua procesul: lângă 4 mai punem unu şi acum avem 5, etc.
Am vorbit despre formarea de fapt a noţiunilor 1 măr , 2 mere , 3 mere , adică
despre numere concrete. Dacă procesul acesta are din nou loc, considerând alte unităţi , de
exemplu nuci , sigur că el se desfăşoară mai repede. Reluat şi pe altfel de unităţi, treptat se
formează noţiunea de număr abstract.
În rezumat această teorie se axează pe :
a) posibilitatea de a constata că există un obiect ;
b) posibilitatea de a alătura unei mulţimi de obiecte încă un obiect de acelaşi fel.
2). Se consideră că baza de plecare în procesul formării noţiunii de număr,
noţiunile de mulţime şi de corespondenţă;
Ce este numărul ?
Să cercetăm mai multe desene ca acela din figura următoare .
Avem aici mulţimi care diferă una de alta prin natura elementelor ( o mulţime de
beţişoare , una de mere şi alta de ghinde). Însă toate , între ele pot fi puse în corespondenţă
biunivocă două câte două. Mulţimile considerate diferite prin natura elementelor lor, au
totuşi o calitate comună, au aceeaşi putere, adică au acelaşi număr de elemente, pe care în
cazul de faţă îl numesc cu cuvântul trei .
Tot pe baza operaţiei de punere în corespondenţă se stabileşte pe lângă noţiunea de
acelaşi „număr de elemente” şi aceea de „mai multe” sau „mai puţine”. Să presupunem că
avem două coşuleţe cu nuci şi aşezăm în perechi o nucă din coşuleţul A cu una din
coşuleţul B, continuând operaţia până când nucile dintr-un coşuleţ se termină. Dacă în
momentul în care sau terminat nucile din A se termină şi cele din B ( corespondenţa este
biunivocă ), spunem că cele două coşuleţe au acelaşi număr de nuci. Dacă însă toate nucile
din A au fost puse în corespondenţă cu o parte din nucile din B, spunem că în B sunt mai
multe nuci decât în A (iar in A sunt mai puţine). Dacă în B există o nucă neaşezată într-o
pereche, are cu una mai multe .
Dacă reflectăm cu atenţie asupra celor două puncte de vedere, ne dăm seama că ele
diferă în special, prin momentul trecerii la noţiunea de număr abstract. În primul rând se
pune accentul pe trecerea de la 1 la 2, de la 2 la 3, etc., folosind acelaşi fel de unităţi şi
atunci după ce s-a format concret şirul primelor numere, acesta este adaptat la cazul altor
feluri de unităţi, pentru a se trece aici la şirul primelor numere abstracte. În al doilea caz, se
pune întâi accent pe formarea noţiunii de număr 1 ca număr abstract, apoi 2 ca număr
abstract, 3 ca număr abstract, etc. Atât ideea de corespondenţă din care se degajă numărul
abstract cât şi ideea de succesiune a numerelor sunt la fel de preţioase, din punct de vedere
ştiinţific şi pedagogic.
= = = = = =
A B C D E F
=
G
Aşa cum am arătat , numărul unu este o proprietate ce caracterizează clasa de
echivalenţă ce conţine mulţimea A din clasele mulţimii M .
B=AV= a , b ,
care are drept elemente mărul şi paharul. Iată şi reprezentarea simbolică prin figuri a
alcătuirii mulţimii B .
Cu ajutorul figurii următoare vom pune în evidenţă faptul că proprietatea numerică
a
mulţimii B obţinute nu este exprimată tot de numărul „unu” , deoarece A≁B ( adică
mulţimea A şi B nu au tot atâtea elemente ) .
=
B ≠ 1 .
Numim „DOI” şi notăm „2” numărul de elemente al mulţimii B=formată dintr-un
element şi încă un element .
A B
Evident că tot doi va fi numărul elementelor oricărei mulţimi ce are „tot atâtea
elemente ” ca B. Acest fapt este sugerat de figura următoare :
B Z
În figura următoare este pus în evidenţă faptul că proprietatea numerică a mulţimii C nu
este exprimată nici de numărul 1 nici de numărul 2, deoarece mulţimea C nu are tot atâtea
elemente cu nici una dintre A şi B (A≁B ;A≁C) .
A B C
Evident că tot trei va fi numărul oricărei mulţimi ce are „tot atâtea elemente” ca
mulţimea C.
Continuând procedeul folosit pentru obţinerea numerelor „unu” „doi” şi „trei ”se
obţin şi celelalte numere naturale, adică se generează mulţimea numerelor naturale
„nenule”.
Observăm faptul important că acest procedeu „constructiv” poate fi continuat
indefinit, adică mulţimea numerelor naturale este infinită. Vom nota această mulţime cu
N*.
N*=1,2,3,4,5,…
Observăm şi faptul că în mulţimea N* numerele naturale nenule au fost scrise în
ordine crescătoare a mărimii lor.
d)Numărul natural „ZERO”.
Asemănător cu acordarea unei denumiri şi a unei notaţii, numărul de elemente
dintr-o mulţime nevidă şi finită, vom numi „zero” şi nota „0” proprietatea numerică a
mulţimii vide :
=
Ø = 0
S-a arătat că mulţimea vidă Ø are mai puţine elemente ca orice mulţime nevidă.
Aceasta revine la a spune că este mai mic ca numărul de elemente al unei mulţimi nevide
oarecare E.
= =
Ø ‹ E
Rezultă că numărul natural „zero” este mai mic ca orice număr natural introdus
anterior .
Păstrând ordinea de scriere , putem acum scrie mulţimea numerelor naturale : N
N=0,1,2,3,4,5,6,…,
adică şirul natural al numerelor sau şirul numerelor naturale. Această mulţime de numere
este suficientă pentru a găsi printre elementele ei unul care să exprime numărul de
elemente al oricărei mulţimi finite.
Funcţia principală a grădiniţei este aceea de a pregăti copilul pentru integrarea în
activitatea şcolară , care impune încadrarea într-o anumită disciplină a muncii, capacitate
de concentrare a atenţiei , spirit de observaţie şi rezistenţă în munca intelectuală.
Număratul si socotitul fac parte din deprinderile cognitive de bază care se formează
preşcolarilor in grădiniţă.
Trebuie subliniat faptul ca reprezentările cantitative, noţiunile de numărat si socotit
se formează in timp, pe măsură ce se dezvoltă experienţa senzorială a copilului, limbajul si
gândirea sa.
In activitatea cu obiectele, jucandu-se, de exemplu la ,,sectorul construcţii’’,copilul
va incepe treptat sa perceapă pe cale analitico-sintetică ,,multimea’’- ca unitate spaţială
alcatuita din elemente omogene. Copilul aşează piesele din construcţie, le îbină şi datorită
mişcării mâinii şi a ochiului, va percepe atât elementele cât si, mulţimea ca întreg.
Percepând ,,mulţimea’’ treptat, sub influenţa educatoarei si chiar in familie va desprinde
unul faţă de multi.
Insuşirea numărului ,,unu’’ este posibilă numai prin comparare cu pluralul ,,mulţi’’,
de aceea sunt necesare exerciţii de acomodare cu noţiunea de număr. Pentru aceasta, la
nivelul I ne putem juca jocul ,,Umplem cosuleţul’’, care are drept scop recunoaşerea
cantităţii unu-mai multe.Regula jocului este să aleagă numai cate o frunză şi să o aşeze in
coşuleţ.
Sintetizănd, se va proceda astfel: fiecare copil va primi frunze, cu precizarea,,Iţi dau
frunze multe’’; ,,Şi ţie iţi dau multe frunze…,,Şi ţie…etc.’’; ,,Ce multe frunze avem’’.
Apoi, distribuindu-le cate un coşuleţ, se va sublinia: ,,Tu primeşti un coşuleţ. Si tu, un
coşuleţ etc.’’. Se va arata prscolarilor o frunză, încă o frunză…’’ până se termină frunzele
concluzionând ,, Acum, in cosuleţ avem multe frunze.”
O particularitate a acestei varste este aceea de operare directă cu obiectele, deci cu
materialul primit, care trebuie sa fie de acelaşi fel ( frunze, sâmburi, castane etc.) .
La vârsta de 4-5 ani, datorită imbogăţirii experienţei senzoriale, dezvoltării
limbajului, a operaţilor gândirii se lărgeşte conţinutul activităţii. Se poate juca jocul
,,cutiuţa” care are drept scop consolidarea cunoştiinţelor privind cantitatea mult si unu.
Copiii primesc cutiuţe cu beţisoare si fiecare copil va deschide cutiuţa, va scoate
beţişoarele şi le va aşeza pe măsuţă. Câţiva copii, numiţi de educatoare, vor preciza ce au
primit: o cutiuţă si multe beţişoare. Apoi vor arăta cutia goală, fără nici un beţişor. Se arată
copiilor că pe masă nu au rămas beţişoare.
Pentru complicare, comparativ cu vârsta de 3-4 ani, copiii ,,vor lucra’’ numai după
explicarea verbală, fară demonstraţie.
In partea a treia a activităţii le voi cere copiilor să aducă,,o papuşă’’, ,,o maşină’’ ,
,,un caluţ’’etc. şi vom proceda într-un mod similar. Se poate constata că activitatea la
vârsta de 4-5 ani are un conţinut mai larg.
Pentru a ajunge la reprezentarea generala a numerelor trebuie să ţinem seama de
particularităţile de vârstă.
La vârsta de 3-4 ani nu este suficient să se extragă unul, două, trei obiecte dintr-un
grup, ci să se desprindă însuşirea cantitativă de celelalte însuşiri ale obiectelor,
generalizându-se.
La vârsta de 4-5 ani copiii vor invăţa să numere succesiv, vor cunoaşte valoarea
colectivă a numerelor, vor compara, sesizând egalitatea sau inegalitatea mulţimilor.
La 5-6 ,7 ani, datorită posibilităţii crescânde de a efectua operaţii analitico-sintetice,
de a generaliza, conţinutul activităţilor va creşte atat din punct de vedere cantitativ, cât şi
calitativ, adăugând la ceea ce s-a însuşit la nivelele anterioare: locul fiecărui număr în şirul
numeric, raportul dintre numerele alaturate, procesul de compunere si descompunere a
numărului cu o unitate, pe baza de material concret, calcule de adunare şi scădere cu o
unitate, rezolvare de probleme.
Toate aceste sarcini sunt eşalonate in timp, asigurandu-se repetarea cunostinţelor
pentru o insuşire temeinică.
La 3-4 ani, numărarea, formarea noţiunii de număr se face cu materiale de acelaşi
fel, la vârsta de 4-5 ani elementele mulţimii pot fi colorate diferit (mingi, flori de diferite
culori), la nivelul II, se introduce ca materiale aceleaşi obiecte de mărimi diferite, iar la
grupa mare-pregătitoare se pot introduce exerciţii de calcul sau numărare folosindu-se
materiale care diferă ca aşezare spaţială (numără beţisoarele din care este construita o
casuţă).
Prima activitate de numărat este cea mai grea, deoarece trebuie să asigurăm cu copiii
conştientizarea acţiunii, altfel ei invaţă mecanic să numere şi toată munca ar conduce spre
rezultate superficiale.
Prin formare de perechi, realizând corespondenţa biunivocă înte grupe echivalente,
copiii identifică vizual că până la prima limita este un obiect, apoi sunt două (fiind cât in
prima grupă şi încă unul), iar la cea dea treia limită inconjurăm toate elementele, şi spunem
că avem trei elemente – spre deosebire de grupul cu mai puţine din faţa lui (pentru al
deosebi pe 3 de 2 si de 1).
În felul acesta se formează atât algoritmul construirii unei grupe care să urmeze
imediat dupa aceea (cu diferenţa adăugata de 1 obiect), cât şi algoritmul numărării; noi
dictăm numărul şi le arătăm copiilor cifra (simbolul corespunzător), iar copiii o aşează
dedesubt. Pentru întelegere, exersare si fixare, se vor face de fiecare dată multe exerciţii.
Exerciţiile de ordonare a obiectelor grupei, ca si cele de ordonare a grupelor – mai
întâi după un model dat (la varsta de 3-4 ani),apoi după criterii stabilite( formă, mărime
culoare, la vârsta de 4-5 ani) şi în final după mai multe criterii (la vârsta de 5-6,7 ani)
conduc la pregătirea copiilor pentru a putea compara numerele si pentru intelegerea şirului
crescător şi a celui descrescător al numerelor naturale.
Copiii pot fi obisnuiţi să construiască şiruri crescătoare sau descrescătoare fie
ordonând obiecte de diferite mărimi, lungimi, grosimi, culori etc., fie ordonând grupe cu un
număr diferit de obiecte (elemente). Astfel, preşcolarii realizează şi operaţii logice cu
grupele de obiecte (reuniune, intersecţie, diferenţă), acţiuni care stau la baza înţelegerii
operaţiilor aritmetice cu numere naturale, şi care sunt în esenţă operaţii cu cardinalele
grupelor.
Important este ca educatoarea să urmarească in cadrul activităţii respective
evidenţierea esenţei matematice, punându-i pe copii să efectueze operaţii concrete cu
obiecte: de exemplu, reuniunea grupelor, ei să o înţeleagă şi ca gest: punem la un loc. În
cadrul acestui tip de exerciţii, mai ales pentru acţiunea de comparare a grupelor, de
realizare a unor grupe echivalente, de ordonare a grupelor este bine să se acorde treptat
copiilor independenţa în a forma grupe, în a opera cu ele, adresându-le întrebarea ,,Cum
am putea face altfel?”
Cunoaşterea poziţiei relative a obiectelor în spaţiu, ca şi exerciţiile de măsurare cu
unităţi de măsură nestandardizate şi însemnarea lor cu simboluri grafice (liniuţe,cerculeţe)
conduc copiii la inţelegerea conceptului de număr natural, prin măsurare, şi la stabilirea
corespondenţei între elementele mulţimii concrete (numărul unităţilor de măsură) şi cele
ale mulţimii (grupei) reprezentate grafic.
Asa cum arăta Florica Andreescu, trebuie să se insiste pe activităţile pregătitoare
pentru înţelegerea numărului natural ,,prin exersarea operaţiilor gândirii, punănd accent pe
manipularea de către copii a mulţimilor de obiecte cu scopul de a realiza o serie de operaţii
motorii în cadrul jocurilor logico-matematice, iar in a doua parte a anului la nivelul II se
pune accent mai mult pe exerciţiile cu diferite tipuri de fişe, astfel încât să se faciliteze
dezvoltarea gândirii copilului”.
Pentru jocuri si exerciţii cu mulţimi se va selecţiona atent materialul didactic care,
treptat, să conducă înspre înlesnirea transformării, interiorizării si structurării gândirii
copilului aşa încât să se poată realiza transferul operaţiilor de la centrarea pe acţiuni
concrete la cele de natura logică abstractă. Cu alte cuvinte, se pregăteşte trecerea de la
stadiul preoperator la cel operator. Exerciţiile de gândire logică se vor realiza mai întâi cu
obiectele familiare copilului (jucării), ajutându-l să opereze in mod concret cu grupe de
obiecte constituite după unul sau mai multe criterii, să facă comparaţii, să pună în
corespondentă.
La efectuarea unor asemenea exerciţii se utilizează şi piesele jocurilor logico-
matematice, care sugerează mai direct esenţa operaţiei matematice.
Fiind précis determinat, prin atribute fără echivoc (culoare, formă, mărime, grosime
etc.), acest material didactic oferă optime posibilităţi educatoarei de concepere a unor
sarcini de joc prin care să-i ajute pe copii să înţeleagă cât mai precis relaţiile dintre
mulţimi, operaţiile cu mulţimi etc. Pe de alta parte, totuşi, acest fapt nu ne îndreptăţeşte să-
l folosim cu prioritate si nicidecum în exclusivitate. De exemplu, un joc cum este ,,Jocul
celor două cercuri”, in care copiii trebuie să plaseze in interiorul a două cercuri secante
mulţimi de piese geometrice cu o proprietate carecteristică dată, astfel ca în intersecţie să
apară toate elementele comune celor două mulţimi, pune în faţa copiilor probleme de
analiză, comparative, abstractizare. În cazul în care copilului i se solicită rezolvarea unor
sarcini precum a recunoaşte priprietatea comună a elementelor din intersecţia celor două
cercuri, se face apel astfel la capacitatea operatorie a gândirii sale, determinandu-i
creşterea.
Referindu-ne tot la planul dezvoltării gândirii copilului, constatăm că exerciţiile
logico-matematice capătă o valenţă şi în privinţa stabilirii unui echilibru între excitaţie şi
inhibiţie, necesar dezvoltării treptate a capacităţii de concentrare a atenţiei. Astfel, copilul
devine rezistent la stimuli colaterali care l-ar putea sustrage.
Un alt aspect de logică, o achiziţie potenţată de activitatea copilului preşcolar în
gradinită, este construirea de motivări logice în justificarea unei acţiuni , înţelegerea
semnificaţiei unei obligaţii. Astfel copilul poate ajunge treptat să îşi poată asuma
rezolvarea unei sarcini.
Prin formarea unor structuri cognitive la nivelul gândirii copilului se face trecerea de
la reprezentările fragmentare la reprezentările integrale, bază a proceselor ulterioare de
învăţare. Utile sunt, în acest sens, fişele de munca independentă.
CAPITOLUL II
4
Mihaela Neagu , Georgeta Beraru - ,, Activităţi matematice în grădiniţă, Editura AS’S 1995 ’’
2. Demonstraţia – este metoda învăţării pe baza contactului cu materialul
intuitiv, contact prin care se obţine reflectarea obiectului învăţării la nivelul
percepţiei şi reprezentării.
Ca metodă specifică învăţării matematice la vârsta preşcolară, demonstraţia valorifică
funcţiile pedagogice ale materialului didactic. În funcţie de acestea, demonstraţia se poate
face cu obiecte şi jucării ( pentru grupa mică şi mijlocie), material didactic structurat
(grupa mare şi pregătitoare), reprezentări iconice (specific pentru grupa mare şi
pregatitoare).
3. Conversaţia – metodă de instruire cu ajutorul întrebărilor şi răspunsurilor în
scopul realizării unor sarcini şi situaţii de învăţare.
În raport cu obiectivele urmărite şi cu tipul de activitate în care este integrată, conversaţia ,
ca metodă, are următoarele funcţii:
- euristică de valorificare a cunoştinţelor anterioare ale copiilor pe o treaptă de
cunoaştere;
La nivelul activităţilor matematice din grădiniţă, explicaţia este folosită atât de educatoare,
cât şi de copii:
* „ Uneşte printr-o linie obiectele care se potrivesc. Explică care este legătura dintre ele.
Ce obiecte nu se potrivesc? Taie-le cu o linie.”
1
2
3
2
3
4
4
5
6
3
4
5
5
6
7
7
8
9
Etapa a doua: Folosirea informaţiilor şi rezolvarea problemei
Utilizarea imaginilor:
Exemple:
* „Spune dacă numărul elementelor corespunde cifrei. Verifică, la capătul rândului, dacă
totalul elementelor corespunde cifrei din casetă.”
1 2 3
* „ Adună elementele celor două mulţimi. Alege şi încercuieşte cifra corespunzătoare
numărului total de elemente.”
5
2 3
Exemple:
3
1 + 2 =
4
„ Încercuieşte cifra care arată rezultatul corect”
4 + 1 = ?
3 + 2
„ Câţi puişori vor fi în total?”
3 +
5 1 4
3 + 2 =
La fel se poate proceda pentru a arăta că mulţimile sunt disjuncte. Se lucrează cu toate
piesele trusei. Pentru a găsi astfel de probleme, este suficient ca mulţimile la care
sereferă enunţul să aibă ca proprietăţi caracteristice variabileale aceluiaşi atribut
(culoare, mărime, formă).
"Aşezaţi toate piesele roşii în cercul roşu şi toate piesele galbene în cercul
verde.
"Aşezaţi toate piesele mari în cercul roşu şi cele mici încercul verde."
"Aşezaţi toate piesele în formă de tniunghi în cercul roşu şi cele pătrate în cercul
verde", etc.
Pentru a exemplifica incluziunea, se alege o
mulţime ( formată după un anumit criteriu) şi o submultime (parte) a acesteia.
- într-o cutie, separat, mai sunt alte piese:
GRADINITA:SIRINEASA
GRUPA: MARE
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
SARCINA DIDACTICA :
ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII :
STRATEGII DIDACTICE:
c) material bibliografic :
DURATA : 30 minute
DESFĂSURAREA ACTIVITĂŢII
+ =
6 + 1 =
2. Într-o poieniţă stăteau la sfat 5 veveriţe. Au mai venit încă două. Câte veveriţe stau
acum la sfat?
Rezolvă problema şi scrie operaţia efectuată.
3 + 2 =
6 + 2 =
4 + 2 =
6 + 1 =
7 + 1 =
4. Coloraţi cifra care corespunde numărului de elemente din următoarele mulţimi
TABEL DE CORESPONDENŢE
CRITERIU DE DESCRIPTORII DE PERFOMANŢĂ PENTRU ITEMII
OBIECTIVELE DE UNITĂŢILE NIVELUL
EVALUAT DE OPTIMALITATE
CONŢINUT In termeni Numeric maximal mediu minimal (PROBA)
(Operaţionalizate) de conţinut
O12 : să precizeze unde Noţiunea de Standard Toată Realizează două Realizează Realizează două I1: Realizează
sunt mai multe, mai tot atâtea, mai minimal grupa mulţimi cu tot două mulţimi mulţimi cu tot două mulţimi în
puţine, tot atâtea obiecte ; multe, mai atâtea elemente cu tot atâtea atâtea elemente diagramele
puţine ; pe baza elemente pe cu ajutorul libere cu tot
experienţei baza educatoarei ; atâtea elemente;
dobândite experienţei I2: Colorează
anterior; dobândite mulţimea care
anterior cu are cele mai
ajutorul multe elemente.
educatoarei; I3: Cum poţi să
faci să fie tot
atâtea elemente
în cele două
mulţimi?
O13: să numere în Număratul în Standard Toată Numără în Număratul în Număratul în I1: Numeră
limitele 1-7, recunoscând limitele 1-7 ; minimal grupa limitele 1-7 şi limitele 1-7 cu limitele 1-7 cu aceste obiecte şi
cifrele corespunzătoare ; recunoaşte ajutorul ajutorul spune câte sunt.
cifrele educatoarei, educatoarei şi al I2: Alege cifra
corespunzătoare recunoaşte materialului corespunzătoare
fără ajutorul cifrele pe baza intuitiv, numărului de
educatoarei ; suportului recunoaşte greoi obiecte;
intuitiv ; cifrele.
O14: să raporteze corect Raportarea Standard Toată Raportează Raportează cu Raportează corect I1: Uniţi grupa
numărul la cantitate şi numărului la minimal grupa corect pe baza ajutorul numărul la de mere roşii cu
invers; cantitate şi a experienţei educatoarei ; cantitate şi invers cifra
cantităţii la dobândite cu ajutorul corespunzătoa-
număr ; anterior ; educatoarei ; re numărului de
mere ;
O15: să compună şi să Compunerea Standard 7 copii Compune şi Compune şi Compune şi I1: Ia batistele
descompună numere în şi maximal descompune descompune descompune de pe cele două
limitele 1-7 ; descompune- numerele numerele cu numerele cu sârme şi aşează-
rea prompt; ajutorul ezitari, cu ajutorul le pe una;
numerelor; educatoarei ; educatoarei; I2 : Culege
prunele şi
aşază-le în cele
două coşuri ;
O16 : să compare nunere Vecinii (mai Standard Toată Stabileşte Stabileşte Stabileşte vecinii I1: Încercuieşte
pentru a stabili vecinii mic şi mai minimal grupa vecinii unui vecinii unui unui număr cu în diagrama din
(mai mic, mai mare ) ; mare) ai număr fără număr cu ajutorul stânga cifra mai
numerelor in ajutorul ajutorul educatoarei pe mică cu o
limitele 1-7 ; educatoarei ; educatoarei ; baza materialului unitate decât
intuitiv ; cea dată, iar în
cea din dreapta
cifra mai mare
cu o unitate
decât cea data ;
O17 : să determine locul Aspectul Standard Toată Determină locul Determină Determină locul I1: Desenează
unor numere în şirul ordinal; minimal grupa unor numere în locul unor unor numere în un trenuleţ care
numeric (aspectul şir fără ajutorul numere în şir şir cu ajutorul să aibă al doilea
ordinal) ; educatoarei ; cu ajutorul educatoarei pe vagon roşu şi al
educatoarei ; baza materialului cincilea de
intuitiv; culoare verde;
O18 : să precizeze Recunoaşterea Standard 18 copii Recunoaşte cum Recunoaşte Recunoaşte cum I1: Cum este şi
atributele figurilor pieselor mediu este şi cum nu cum este piesa este şi cum nu cum nu este
geometrice: cerc, pătrat, geometrice este piesa geometrică, este piesa această piesă ?
triunghi, dreptunghi; (descrierea geometrică fără iar cum nu geometrică cu
lor); ajutorul este cu ajutorul
educatoarei; ajutorul educatoarei şi al
educatoarei; materialului
intuitiv ;
MATRICE DE EVALUARE
O15: să compună şi să
descompună numere în X X ---
limitele 1-7 ;
O16 : să compare nunere
pentru a stabili vecinii (mai --- X ---
mic, mai mare ) ;
O17 : să determine locul unor
numere în şirul numeric --- X ---
(aspectul ordinal) ;
O18 : să precizeze atributele
figurilor geometrice : cerc, X --- ---
pătrat, triunghi, dreptunghi;
Evaluare sumativă - Figuri geometrice - Grupa pregătitoare
* Recunoaşte şi denumeşte figurile geometrice învăţate la grădiniţă.
* Desenează în tabelul din subsol tot atâtea steluţe câte figuri geometrice de acelaşi fel sunt în tablou.
* Încercuieşte cifra corespunzătoare numărului de figuri geometrice mari. Colorează-le cu roşu.
* Observă dreptunghiurile. Spune câte sunt lungi şi câte scurte? Câte sunt în total? Colorează-le cu albastru.
* Observă cercurile. Încercuieşte cifrele care arată câte cercuri mari ai descoperit şi câte sunt în total.
* Colorează cu galben figurile geometrice mici.
* Descoperă în jurul tău obiecte a căror formă seamănă cu figurile geometrice învăţate. Denumeşte-le, descrie-le şi, dacă
vrei, desenează-le într-o cărticică a formelor geometrice.
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
1. Fise pentru evaluarea sumativă
7 5 3 6 10
4.Colorează în fiecare şir tot atâtea fructe sau legume câte indică cifra.
3
Exemple de jocuri didactice:
1. LA APROZAR
Scopuri:
consolidarea deprinderii de a construi grupe de obiecte după formă;
consolidarea deprinderii de a compara grupe de obiecte şi de a sesiza
unele relaţii cantitative;
dezvoltarea rapidităţii şi a promptitudinii în gândire.
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi după unul sau mai multe criterii date;
- să compare mulţimile din punct de vedere cantitativ, utilizând limbajul
matematic corespunzător („mai multe”, „mai puţine”, „tot atâtea”) şi sesizând
constanţa cantităţii indiferent de locul mulţimii;
- să rezolve itemii propuşi în fişa de lucru individuală.
Sarcina didactică:
Gruparea obiectelor după formă, realizarea corespondenţei între elementele a
două mulţimi şi sesizarea diferenţei dintre acestea.
Regulile jocului:
Prin vocea educatoarei, Zâna Toamnei va indica sarcinile jocului ce vor fi
specificate pe jetoane în formă de frunze ruginii. Cele două grupe de copii răspund pe rând,
fiecare răspuns corect fiind recompensat cu o crizantemă. Colegii dintr-o echipă se vor
sprijini între ei pentru a rezolva sarcinile.
Elemente de joc: prezenţa Zânei Toamnei, închiderea şi deschiderea ochilor,
coroniţe surpriză de la Zâna Toamnă
Material didactic: prezenţa Zânei Toamnei, frunze pe care sunt scrise sarcinile,
jetoane cu fructe şi legume de toamnă, coşul Toamnei plin cu fructe şi legume, fişe
individuale de lucru.
Desfăşurarea jocului:
Copiii vor fi împărţiţi în două echipe. Ei vor lua pe rând o frunză din copacul
toamnei şi vor rezolva sarcina cerută:
1. Copiii vor grupa fructele şi legumele din aprozar după formă.
2. Echipele vor primi câte două grupe de obiecte. Aşează în perechi obiectele celor
două grupe pentru a aprecia raportul cantitativ dintre acestea.
3. Pe panou se aşează o grupă de obiecte. Fiecare copil din cele două echipe aşează pe
masă o grupă care să aibă cu un obiect mai mult sau mai puţin decât în grupa dată.
Coechipierii au voie să se ajute între ei. Pentru fiecare sarcină rezolvată corect,
echipa va primi din parte Zânei Toamnei o crizantemă. Cine va avea cele mai multe
va câştiga jocul.
Variantă:
Educatoarea are cartonaşe pe care sunt desenate legume sau fructe de toamnă în
număr variabil. Va cere copiilor să aşeze în coşul toamnei „mai multe” , „mai puţine”, sau
„tot atâtea” legume sau fructe din aprozar.
Scop:
Verificarea cunoştinţelor copiilor despre atributele pieselor geometrice;
Dezvoltarea operaţiilor gândirii.
Obiective operaţionale:
- să recunoască şi să denumească figurile geometrice, efectuând operaţii logice în
ceea ce priveşte sortarea pieselor în funcţie de cerinţele exprimate de către educatoare;
- să identifice poziţii spaţiale, şi să plaseze piesele în poziţia spaţială indicată;
Ani Nr.subiecti %
5-6 12 40%
7-8 18 60%
Total 30 100%
b) sex:
Sex Nr.subiecti %
Masculin 16 53%
Feminin 14 47%
Total 30 100%
c) mediu rezidential:
Mediu Nr.subiecti %
Urban 17 57%
Rural 13 43%
Total 30 100%
d) performante scolare:
Performante Nr.subiecti %
Ridicate 12 40%
Medii 13 43%
Scazute 5 17%
Total 30 100%
- joc didactic
- test docimologic
VII. Aplicarea
A. Evaluarea initiala:
a.* * * * * *
9 6 8
b. * * * *
4 7 2
c.* * * * * * *
10 5 7
a. 5 6 7 4 6 7
b. 7 8 10 7 8 9
c. 1 2 4 1 2 3
Obiective operationale:
4. Numarati în gând câte picioare are un catel. Luati lal 939f56j eaua
corespunzatoare numarului de picioare.
C. Evaluarea finala:
a. * * * * * * * * * * * * *
3 5 4
b. * * * * * * * * * * * * * * * *
6 2 10
c. * * * * * * * * * * * * * * * *
7 9 5
0 _ _ _ 4 _ _ _ 8 _ 10
_ _ _ 3 _ _ 6 _ _ 9 _
_ 1 _ _ _ 5 _ 7 _ _ _
_ 9 _ _ _ 5 _ _ 2 _ _
_ _ 8 _ _ _ 4 _ _ 1 _
BIBLIOGRAFIE
Dumitra , Magdalena , ,, Activităţile matematice în grădiniţă ”- ghid prc
,Editura Compania , 2005 Păduraru , Veronica ( coordonator ) , ,, Activităţi
matematice în învăţământul preşcolar ”- sinteze, Ed . Polirom , 1999 .
Desfăşurarea activităţii
Etapele Activitatea educatoarei Activitatea
activităţii copiilor
1. Voi crea cadrul necesar bunei -colaborarea la
Organizarea desfăşurări a activităţii : aşezarea
activităţii -aşezarea mobilierului în formă de mobilierului ;
careu ; -stabilirea ordinei
-pregătirea materialului didactic . şi disciplinei .
2. Voi crea un climat favorabil activităţii: - exprimă dorinţa
Captarea le voi arăta ce am în piept – o floare şi de a primi şi ei
atenţiei un fluturaş. flori şi fluturi .
Descopăr suportul cu buzunare pe care
de asemenea sunt flori şi fluturaşi .
3. Cu aceste materiale ne vom juca jocul ,, - reţin denumirea
Enunţarea Al câtelea fluturaş şi a câta floare jocului ;
temei şi lipseşte ? ” - ascultă
a obiectivelor La această activitate fiecare copil trebuie obiectivele .
să numere corect , să găsească locul
fiecărui fluturaş şi a fiecărei flori care
lipseşte din şir.
4. - Până la cât aţi învăţat să număraţi ? - numără ;
Reactualizarea Solicit un copil să numere crescător şi - aşază în şir la
cunoştinţelor descrescător în limitele 1-6 . suport ;
Chem un copil să aşeze într-un şir - aşază fluturaşii ;
orizontal - aşază florile şi
,,fluturaşii” şi să-i numere . formează perechi ;
Alt copil va trebui să aşeze deasupra - numără ;
şiruluiformat ,,florile”, formând perechi - răspund :
între un fluturaş şi o floare . ,, Au tot atâtea
Număraţi fluturaşii şi florile ! elemente ”
- Ce puteţi spune despre cele două
mulţimi?
5. Explicarea regulilor jocului - ascultă
Dirijarea - La semnalul meu , toţi copiii închid explicaţiile ;
învăţării ochii ; - participă la
- La bătaia mea din palme veţi privi şi jocul de
veţi spune ce s-a schimbat în şir , al probă.
câtelea fluturaş sau a câta floare lipseşte
;
Voi desfăşura cu copiii un joc de probă ,
apoi jocul propriu-zis.
6. Jocul se va desfăşura în mai multe etape: - prima floare nu
Obţinerea 1. Voi ascunde mai întâi primul fluturaş; are pereche , deci
performanţei - Al câtelea fluturaş lipseşte ? lipseşte primul
şi asigurarea - Mai are pereche prima floare ? fluturaş
conexiunii - În care mulţime sunt mai multe - sesizează al
inverse elemente ? câtelea fluturaş şi
- Dar mai puţine ? a câta floare
Ascund pe rând toţi fluturaşii şi toate lipseşte
florile pentru a putea folosi toate din fiecare şir ;
numeralele învăţate - utilizează un
( primul-prima ,al doilea –a doua , etc . ). limbaj adecvat ;
Atrag atenţia asupra acordului între - identifică vecinii
numeral obiectelor care
şi substantiv . lipsesc .
Adresez întrebări despre vecinii - observă
fluturaşilor sau a florilor care lipsesc . schimbările ;
2.Voi ascunde pe rând şi ceilalţi - sesizează absen-
fluturaşi şi celelalte flori , pentru a ţa a două
identifica vecinii ; elemente .
3. În complicare voi ascunde câte două
elemente dintr-un şir .
7. 4. Voi prezenta copiilor o planşă în care - identifică prin
Asigurarea suntdesenaţi şase copaci , între care al numărare locul
retenţei şi a doilea nuare frunze . copacului în şir ;
transferului - Al câtelea copac este uscat ? - pipăie cu
5. Voi desemna şase copii care să ochii închişi ;
formeze unşir în faţa grupei . - numără ;
Voi cere unui copil să identifice , legat la - se grupează
ochial patrulea coleg din şir , etc ... după culoare în
6. Distribui copiilor medalioane : 6 roşii, cerculeţe apoi în
6 albastre şi 6 verzi cu cifre ( 1-6 ). şir şi numără .
Copiii trebuie să se grupeze după
culoarea medalionului , apoi să se aşeze
în şir, fiecare ocupând locul indicat de
cifra de pe medalion.
Bibliografie
Dumitra , Magdalena , ,, Activităţile matematice în grădiniţă ”- ghid
practic,Editura Compania , 2005; Păduraru , Veronica ( coordonator ) , ,,
Activităţi matematice în învăţământul preşcolar ”- sinteze , Ed . Polirom ,
1999
e)Analiza cercetării
La rezolvarea testului 5 copii s-au descurcat foarte bine , 4 copii bine
si 3 copii suficient.În cadrul jocului didactic proiectat , toti preşcolarii au
consolidate reprezentările despre numărat . În vorbirea curentă trei dintre ei
nu realizează acordul dintre numeralul ordinal şi substantiv , unul singur a
intampinat greutăţi in numirea vecinului mai mic cu o unitate . Toţi copiii au
aplicat în joc cunoştinţele matematice dobândite şi folosesc un limbaj
matematic adecvat .
f ) Valorificarea si enunţarea concluziilor
Analizând datele prelucrate si făcând o analiză comparativă între
partea teoretică şi practică, am trecut la stabilirea unor concluzii: Jocul
didactic oferă educatoarei prilejul de a atinge obiective importante ce ţin de
latura formativă, dar şi de cea informativă în dezvoltarea personalităţii
copilului preşcolar. Jocul evită achiziţiile de tip receptiv reproductiv,
solicitând procesele psihice de cunoaştere la nivel operaţional, formându-se
astfel deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive , atitudini,
sentimente, structuri de personalitate. Considerăm că prin joc poate fi
transmisă o mare parte din informaţiile cuprinse în programele grădiniţei.
Din materialul prezentat în lucrarea de faţă reiese limpede aportul jocului
didactic în dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală, a memoriei, a
imaginaţiei, a gândirii, lucru ce constituie una din sarcinile importante ale
educaţiei în instituţiile preşcolare.
IV.2. ACTIVITĂŢI REZOLUTIVE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL
PREŞCOLAR PE GRUPE DE VÂRSTĂ.
Grupa: Mare
Educatoare: OPREA-ROESCU MARIA-MIRELA
Gradinita:SIRINEASA
corespunzatoare.
La reluarea jocului, se
vor schimba piesele din
hartie glacie.
Aprecieri generale si
individuale cu privire la
gradul de participare al
copiilor la activitate şi la Individual
6. ÎNCHEIEREA
comportamentul Conversaţia
ACTIVITĂŢII
acestora in timpul frontal
activităţii.
Recompensarea cu
bomboane.
,, NE JUCĂM CU OAMENI DE ZĂPADĂ ”
ACTIVITĂŢI DE GRUP
ACTIVITATE MATEMATICĂ
JOC DIDACTIC – „ Ne jucăm cu omul de zăpadă ”
Obiective de referinţă :
- să înţeleagă şi să transmită mesaje simple şi să reacţioneze la acestea ;
- să stabilească relaţii între obiecte şi grupuri de obiecte ;
- să participe la activităţi atât în calitate de vorbitor cât şi de auditor
Obiective operaţionale :
- să aleagă bulgărele cel mare şi să-l aşeze la locul potrivit ;
- să grupeze nasturii după culoare ;
- să numere până la 2 ;
- să numere elementele componente ale omului de zăpadă ( doi ochi , o gură ,
un nas , doi bulgări , etc., )
- să perceapă şi să sesizeze relaţii spaţiale simple dintre diferite obiecte
BIBLIOTECĂ
FINALITATEA ZILEI
SCENARIUL ZILEI
1. DETECTIVII
Scopuri:
consolidarea deprinderii de a raporta cantitate la număr şi a numărului
la cantitate;
sesizarea locului unui număr în şirul numeric (limitele 1-5);
verificarea deprinderii de a efectua operaţii de adunare şi scădere cu
una şi două unităţi în limitele 1-5;
Obiective operaţionale:
- să numere în limitele 1-5;
- să determine locul fiecărui număr în şirul numeric 1-5 stabilind
vecinii,
- să rezolve operaţii simple de calcul oral folosind simboluri
matematice.
Sarcina didactică:
stabilirea locului unui număr în şirul numeric;
raportarea corectă a numărului la unitate şi a unităţii la număr;
efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu una sau două
unităţi.
Regulile jocului:
Copilul numit de educatoare va corecta greşeala şi va primi insigna de
detectiv. Dacă răspunde corect este aplaudat , dacă greşeşte alt copil va
corecta greşeala. În a doua parte a jocului, copilul indicat a fi detectiv va
număra elementele unei mulţimi şi va spune dacă doreşte să adauge sau să ia
un element.
Elemente de joc: ghicirea, aplauzele, întrecerea.
Materialul didactic: cifre, siluete cu oameni de zăpadă, mături,
fulgişori, insigna de detectiv.
Desfăşurarea jocului:
Educatoarea le propune copiilor să fie detectivi. Ei trebuie să descopere mai
multe mistere.
1) Pe un panou sunt aşezate cifrele în dezordine. Copii trebuie să aşeze
cifrele în ordine crescătoare şi apoi descrescătoare.
2) Educatoarea aşează o cifră pe panou, iar copii afişează vecinii
numărului dat;
3) Educatoarea aşează două cifre diferite pe panou, iar copii trebuie să
aşeze cifrele intermediare.
Exemplu: 2 şi 5. Copiii aşează 3 şi 4.
4) Educatoarea prezintă imagini cu un anumit număr de elemente, iar
copii vor forma grupe cu tot atâtea, cu un element mai mult sau cu
un element mai puţin .
Variantă:
Copilul ales detectiv va trebui să caute vecinul unui număr şi să
formeze o grupă cu tot atâtea elemente câte arată cifra. Apoi va spune dacă
doreşte să mai adauge sau să ia un element.
Exemplu: Caută vecinul mai mare al lui 4 şi formează o grupă cu tot
atâtea elemente. Adaugă sau ia un element! Un alt copil va rezolva şi afişa
exerciţiul: 4+1=5.
2. ÎN CURTEA BUNICILOR
Scopuri:
consolidarea număratului în limitele 1-7;
verificarea capacităţii de a compune şi descompune un număr dat;
Obiective operaţionale:
- să constituie mulţimi cu 1-7 elemente;
- să raporteze numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să compună şi să descompună numere în limitele 1-7, utilizând o gamă
largă de variante;
- să perceapă numărul în întregul său;
- să rezolve sarcinile fişei;
Sarcina didactică:
compunerea şi descompunerea unui număr;
Regulile jocului:
Copilul numit va aşeza fiecare animal la căsuţa lui. Se vor denumi grupele
formate. Se va asocia cifra corespunzătoare numărului de elemente ale fiecărei
mulţimi. Copiii vor enumera grupele cu cele mai multe, respectiv cele mai puţine
animale. Copiii vor compune şi descompune numerele aşezând animalele unei
grupe în 2 adăposturi (descompunere), ori completând elementele unei mulţimi
(compunere). Se motivează de fiecare dată aşezarea.
Elemente de joc: surpriza, mânuirea materialului.
Material didactic: siluete cu animale domestice (găini, oi, căţeluşi,
pisici,cai,etc.), imagini cu căsuţele animalelor.
Desfăşurarea jocului:
Animalele au ieşit la păscut şi trebuie să se întoarcă la casele lor. Copiii le
vor ajuta să intre în căsuţa lor. Vor număra fiecare grupă si vor asocia cu cifra care
corespunde numărului de animale din casă. Un copil va primi rolul de fermier . În
fiecare căsuţă vor fi 2, 3, 4 animale. Copilul care a primit rolul de fermier va trebui
să completeze numărul animalelor astfel încât în fiecare adăpost să fie câte 7 ( 6, 5
4 sau 3) animale.
Exemplu: În coteţ erau 5 găini. Eu am aşezat încă 2 şi acum sunt 7 găini.
Copiii numără animalele din căsuţe. Fiecare fermier va verbaliza acţiunea
efectuată.
La fel se va proceda şi cu celelalte căsuţe.
Rolul de fermier îl va primi acel copil care ştie să răspundă la o ghicitoare
despre animale domestice.
Exemple de ghicitori:
Face ouă zeci şi sute Clăi de lână-n patru beţe
Dacă-i dai grăunţe multe. Pasc răzleţe prin fâneţe
(Găina) (Oile)
Variantă:
Copilul ales va primi 7 (5, 4, 6) animale. Ei au sarcina de a aşeza animalele
în două căsuţe şi apoi vor spune cum le-au aşezat.
Exemplu: Eu am aşezat cele şapte oiţe astfel: cinci în primul grajd si două
în al doilea grajd. Împreună sunt şapte oiţe. Se verifică prin numărare şi se alege
cifra corespunzătoare.
Vor fi solicitaţi mai mulţi copii să spună cum au aşezat animalele de la
fermă.
3. CU MATEMATICA ÎN LUMEA
POVEŞTILOR
Scopuri:
verificarea număratului în limitele 1-10 prin raportarea numărului la
cantitate.
consolidarea deprinderii de a forma grupe echipotente prin punerea în
corespondenţă;
efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere folosind corect simbolurile
matematice: „+”, „-”, „=”.
Obiective operaţionale:
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi două
unităţi în limitele 1-10 ;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate ;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - şi = » ;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală ;
Sarcina didactică :
raportarea corectă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate ;
efectuarea operaţiilor de adunare şi scădere cu un element.
Regulile jocului :
Copilul numit de educatoare va număra elementele grupei indicate şi va
aşeza cifra corespunzătoare. La cererea educatoarei, va mai forma o grupă cu tot
atâtea elemente câte elementeare cea indicată. Dacă nu rezolvă corect sarcina, alt
copil va veni să corecteze greşeala.
Elemente de joc : surpriza, mânuirea personajelor, aplauze.
Material didactic : tablouri cu imagini din poveşti, siluetele personajelor,
cifre, grupe diverse legate de personajele din poveştile cunoscute.
Desfăşurarea jocului :
Educatoarea afişează un tablou dintr-o poveste, îl intuieşte cu ajutorul
copiilor, apoi ei vor rezolva sarcinile cu conţinut matematic. Se pot afişa patru-
cinci tablouri din poveştile cunoscute.
Exemplu : Tabloul afişat prezintă o secvenţă din basmul Albă-ca-Zăpada.
1. Câţi pitici sunt în imagine ?
2. Aşezaţi cifra corespunzătoare numărului de pitici.
3. Formaţi o grupă de pătuţuri în care să fie tot atâtea câţi pitici sunt.
4. Formaţi o grupă de scăunele în care să fie cu unul mai multe decât
pătuţurile.
5. Un pitic pleacă la plimbare. Câţi au rămas ?
Această sarcină implică rezolvarea şi afişarea exerciţiului matematic : 7 – 1 = 6.
6. Câte personaje sunt ? (piticii şi Albă-ca-Zăpada) : 7 + 1= 8.
Variantă :
Se vor afişa imagini cu scene din poveştile sau basmele cunoscute. Spre
deosebire de prima parte a jocului, grupele, cifrele şi exerciţiile matematice vor fi
intenţionat aşezate greşit. Copiii vor trebui să sesizeze greşelile şi să le corecteze.
4. DE-A ŞCOALA
Scopuri :
consolidarea capacităţii copiilor de a înţelege şi utiliza numerele (1-10);
verificarea capacităţii copiilor de a efectua operaţii simple de calcul oral, de
adunare şi scădere cu o unitate şi/sau două unităţi, în limitele 1-10;
recunoaşterea şi folosirea simbolurilor « + », « - » si « = » ;
sistematizarea cunoştinţelor privind rezolvarea unor probleme simple în
concentrul 1-10;
dezvoltarea operaţiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea):
Obiective operaţionale:
- să numere crescător şi descrescător în concentrul 1-10;
- să raporteze corect numărul la cantitate şi cantitatea la număr;
- să determine locul fiecărui număr în şirul natural recunoscând vecinii
numerelor;
- să efectueze operaţii simple de calcul oral de adunare şi scădere cu una şi
două unităţi în limitele 1-10;
- să rezolve probleme simple având ca suport ilustraţii;
- să reprezinte grafic rezolvarea exerciţiilor efectuate;
- să utilizeze corect simbolurile « +, - si = »;
- să rezolve corect fişa de lucru individuală;
Sarcina didactică:
Raportarea directă a cantităţii la număr şi a numărului la cantitate,
identificarea numărului vecin mai mare sau mai mic cu o unitate;
Compunerea şi rezolvarea unor probleme care propun operaţii de
adunare şi scădere cu una sau două unităţi;
Regulile jocului:
jocul se desfăşoară pe două echipe;
fiecare copil trebuie să rezolve sarcinile;
fiecare răspuns este recompensat cu o faţă zâmbitoare;
câştigă echipa care are cele mai multe feţe zâmbitoare.
Elemente de joc: surpriza, aplauzele, întrecerea, recompensele, închiderea şi
deschiderea ochilor, deplasarea, mânuirea materialului, sunetul clopoţelului.
Material didactic: ghiozdan, jetoane cu cifre, cifre de pus în piept, siluete
reprezentând rechizite, probleme ilustrate, scrisoare, clopoţel, diplome.
Desfăşurarea jocului: La sunetul clopoţelului, câte un copil de la fiecare
echipă va veni în faţă şi va alege din ghiozdan o siluetă pe care va fi scrisă sarcina.
Dacă aceasta este rezolvată corect, echipa sa va primi o faţă zâmbitoare. Clopoţelul
va suna de fiecare dată de un anumit număr de ori şi va veni în faţă acel copil care
are în piept cifra corespunzătoare.
Exemple de sarcini:
1) Încercuieşte cifra care ne arată câte silabe are obiectul din imagine. (se
vor folosi două imagini: o carte, un stilou.)
2) Alege cifra care corespunde numărului de fetiţe prezente în sala de
grupă. Copilul din cealaltă echipă va denumi vecinii acestei cifre.
3) Aşează cifrele în ordine crescătoare (descrescătoare).(Pe un panou sunt
aşezate mai multe cifre în dezordine. Ex: 3, 7, 8, 5, 6. Copiii aşează 3, 5, 6, 7, 8.)
5) Aşează tot atâtea cercuri câte anotimpuri are anul;
- pune deoparte atâtea cercuri câte anotimpuri sunt cu zăpadă;
Ce semn folosim? Câte anotimpuri au rămas? 4 – 1= 3.
6) Aşează atâtea pătrate galbene câte degete ai la ambele mâini;
- pune deoparte atâtea pătrate câte degete arătătoare ai la ambele mâini.
Ce semn folosim? 10 – 2= 8.
8) ” Găseşte greşeala!” – se vor propune spre corectare, următoarele
exerciţii:
- pentru echipa nr. 1: „7 – 1=8 4+ 2=2”
- pentru echipa nr. 2: „8 – 2=10 5+2=3”
În final se vor rezolva probleme pe baza unor versuri.
La sfârşitul activităţii toţi copii vor primi diplome.
CONCLUZII