Sunteți pe pagina 1din 7

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ


,,EPISCOP DOCTOR VASILE COMAN”
DOMENIUL: TEOLOGIE
PROGRAMUL DE STUDIU: TEOLOGIE SISTEMATICĂ PE
FUNDAMENTE PATRISTICE ŞI BIBLICE
FORMA DE ÎNVĂŢĂMÂNT: IF

REFERAT
Sfânta Treime, iubirea desăvârşită în sine şi
mântuitoare a noastră

STUDENT:
DUME DENISA ELENA

ORADEA
2017
,, Sfânta Scriptură ne asigură că <<Dumnezeu este iubire>> ( 1Ioan 4,16). Nu ne
spune că Dumnezeu are iubire, că iubirea este o calitate, o însuşire a lui Dumnezeu. Ne
adeverşte că ceea ce este Dumnezeu este iubire, că Dumnezeu este ca iubirea, că modul în
care este Dumnezeu este iubire. Dumnezeu este Treime de Persoane şi acastă Treime este
Monadă de viaţă, deoarece viaţa Ipostasurilor lui Dumnezeu nu este o simplă supravieţuire, un
fapt pasiv de menţinere în existenţă, ci o realizare dinamică a iubirii, o unitate indestructibilă
de iubire. Fiecare Persoană există nu pentru sine, ci există oferindu-se comuniunii de iubire cu
celelalte Persoane. Viaţa Persoanelor este o << compentrare reciprocă >> de viaţă, ceea ce
înseamnă că viaţa uneia devine viaţa celeilalte, Existenţa lor izvorăşte din realizarea vieţii ca
şi comuniune, din viaţa care se identifică cu dăruirea de sine, cu iubire”.1
,, Dumnezeu este iubire” ( cf. I Ioan 4,16), iar această iubire nu se manifesta singular,
doar asupra unei singure Persoane, pentru că ,, nu există decât o suferinţă, aceea de a fi un
singur om. Un Dumnezeu o singură Persoană n-ar fi iubire. El este Treime, Unul şi Treime în
acelaşi timp.”2, sau nu exista doar între Tatăl şi Fiul pentru că ,, dacă am fi numai doi am simţi
că ne-ar lipsi ceva din realitate. Chiar şi fiinţa divină trebuie să trăiască în deplină mulţumire,
în relaţie de trei conştiinţe personale.”3
Dumnezeu nu ar fi un Dumnezeu al iubirii, dacă nu ar fi din veci Tată al unui Fiu,
născut din veci pe care să Îl iubească, iar fără Duhul dragostea Lor nu e descoperită şi
mărturisită. ,, Viaţa plenară stă în trei. Prin Duhul se întăreşte dragostea dintre Tatăl şi Fiul.
Fără Duhul relaţia Tată-Fiu este goală. Tatăl vede în Duhul iubirea Fiului şi Fiul în Duhul
iubirea Tatălui. Al Treilea îndeamnă la iubire şi o face mărturisită.”4
Persoanele omeneşti care sunt înrudite între ele trăind în relaţie de iubire se trăiesc una
pe altă, cu atât mai mult acesta are loc în cadrul Sfintei Treimi. ,, Iubirea din lume presupune
ca origine şi scop iubirea eternă şi desăvârşită între mai multe Persoane divine. Iubirea aceasta
nu produce Persoanele divine, cum se afirmă în teologia catolică, ci Le presupune. Altfel s-ar
putea concepe o iubire impersonală producând şi destrămând şi persoanele umane. Persoanele
1
Christos Yannaras, Abecedar al credinţei. Introducere în teologia ortodoxă, traducere de Preot Prof. Dr.
Constantin Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2007, p. 50.
2
Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina Tradiţiei ortodoxe, traducere de Gabriela
Molodoveanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 145.
3
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, http://arhiva-ortodoxa.info/.
4
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Himcinschi, Doctrina Trinitară fundament misionar. Relaţia Duhului Sfânt cu Tatăl
şi cu Fiul în teologia răsăriteană şi apuseană. Implicaţiile doctrinare şi spirituale ale acesteia, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, 82.
divine Se menţin desăvârşite din eternitate, căci iubirea Lor e iubire desăvârşită, care nu poate
spori comuniunea dintre Ele. În acest caz, s-ar fi pornit de la extrema despărţire, de la
neiubire. Iubirea presupune o fiinţă comună în trei persoane, cum spune învăţătura creştină.
Iubirea reciprocă între oameni implică şi ea mai multe persoane capabile de iubire, în
baza unei fiinţe a lor în oarecare măsură comună. Dar această iubire nedesăvârşită între noi
presupune iubirea desăvârşită între Persoanele divine cu o fiinţă comună. Iubirea noastră se
explică din crearea noastră după chipul Sfintei Treimi, originea iubirii noastre”.5
Sfânta Treime este modelul suprem al iubirii, deoarece ,, în iubirea lor, Persoanele se
dăruiesc reciproc, Se acceptă, Se pun în existenţă prin dăruire reciprocă”. 6 Această comuniune
este cea mai înaltă experienţă la care este chemat omul, căci ,, comuniunea îşi are obârşia în
viaţa Sfintei Treimi, Dumnezeu însuşi fiind comuniune prin excelenţă, ca Tată, Fiu şi Duh
Sfânt. Aşa s-a descoperit ca realitate tripersonală, ca iubire. Fără iubire Dumnezeu nu poate fi
persoană, este cel mult o esenţă, un Dumnezeu solitar. A avea iubire înseamnă a avea atenţia,
preocuparea, pentru că şi Dumnezeu ca Iubire crează şi ocroteşte lumea mântuind-o,
desăvârşind-o”.7
Dumnezeu a creat lumea din iubire, însă aceast lucru a avut ca bază relaţia eternă
dintre Tată şi Fiu. ,, Dacă în Dumnezeu n-ar fi şi relaţia eternă dintre Tată şi Fiu, n-ar exista o
bază pentru aducerea la existenţă a unor făpturi conştiente, chemate şi ele la starea fericită
fără sfârşit a relaţiei frăţeşti cu Fiul, mai bine zis la hrănirea lor din relaţia eternă şi prin fire a
Fiului cu Tatăl. Şi nu poate fi un destin mai înalt pentru umanitate ca acesta”.8 Datorită acestei
iubiri Tatăl l-a creat pe om şi celelalte fiinţe, pentru ca acestea să se împărtăşească din
dragostea Tatălui şi a Fiului. ,, De aceea Fiul a avut o lucrare mai apropiată în crearea lumii şi
a oamenilor din ea, dar şi când aceştia s-au depărtat de această calitate a lor. În cazul al doilea
li s-a făcut om, model şi putere în iubirea lor faţă de Dumnezeu şi întreolaltă.
Nu poate fi o existenţă supremă şi fără de început ca model şi ţintă mai înaltă pentru
oameni ca un astfel de Dumnezeu”.9
Iubirea existentă între Tatăl şi Fiul este unită şi mai mult de ce-a de a treia Persoană a
Sfintei Treimi şi anume de Duhul Sfânt, ,, pentru că Duhul este Cel ce reprezintă desăvârşita
bucurie sau iubire a Tatălui de Fiul şi a Fiului de Tatăl, e prin existenţă Ipostasul iubirii, cum
5
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, ediţia a III-a, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti-2003, pp. 293-294.
6
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Himcinschi, Doctrina Trinitară fundament misionar. Relaţia Duhului Sfânt cu Tatăl
şi cu Fiul în teologia răsăriteană şi apuseană. Implicaţiile doctrinare şi spirituale ale acesteia, Editura
Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 290.
7
Preot. Lect. Univ. Dr. Mihai Himcinschi, op. cit., p. 292.
8
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, http://arhiva-ortodoxa.info/.
9
IBIDEM
Fiul este Ipostasul Înţelepciunii. Omul fiind şi el ipostas cuvântător, dialogic, poate deveni
ipostas al iubirii primind harul Duhului Sfânt cum şi Fiul primind pe Duhul răspândeşte din El
iubirea. Iubirea e lumină şi Duhul Sfânt e iubire, şi El reprezintă ca al treilea în Treime şi
deplinătatea lui Dumnezeu ca sens, ca lumină, pentru că doar iubirea ca lumină dă sens celor
existente. Aceasta nu înseamna că doar Duhul e iubire şi lumină. Dar fără al Treilea, Doi n-ar
avea nici iubire, nici lumină desăvârşită. Treimea este aşadar izvorul iubirii şi al luminii, deci
al vieţii”.10 Astfel putem spune că Duhul este martorul iubirii dintre Tatăl şi Fiul precum şi în
oricare familie, fiecare membru este martor al iubirii sincere existente între ceilalţi doi
membrii, ,, pentru că Duhul este Cel ce reprezintă desăvârşita bucurie sau iubire a Tatălui de
Fiul şi a Fiului de Tatăl, e prin existenţă Ipostasul iubirii, cum Fiul este Ipostasul
Înţelepciunii. Omul fiind şi el ipostas cuvântător, dialogic, poate deveni ipostas al iubirii
primind harul Duhului Sfânt, cum şi Fiul primind pe Duhul răspândeşte din El iubirea. Iubirea
e lumină şi Duhul Sfânt e iubire, şi El reprezintă ca al treilea în Treime şi deplinătatea lui
Dumnezeu ca sens, ca lumină, pentru că doar iubirea ca lumină dă sens celor existente.
Aceasta nu înseamnă că doar Duhul e iubire şi lumină. Dar fără al Treilea, Doi n-ar avea nici
iubire, nici lumină desăvârşită. Treimea este aşadar izvorul iubirii şi al luminii, deci al
vieţii.”11
O singura persoană nu poate fi lumină, nici iubire. Fără iubirea această persoană nu ar
avea nicio bucurie sau sens, pentru că iubirea implică o relaţie de genu eu-tu-el, în doi ea
devenind egoistă. ,, Al treilea închide cercul iubirii depline şi devine mărturia iubirii celor doi
ce se iubiesc. Când există al doilea din iubirea ce i-o port, ştiu de ce trăiesc şi viaţa are sens,
iar al treilea dă motiv existenţei primilor doi. Iubirea şi bucuria deplină doar în trei este
întreagă şi unitară.”12 Astfel Duhul Sfânt uneşte şi mai mult pe Tată şi pe Fiul, ceea ce face ca
El să fie iubit de Amândoi, ,, dar arătând iubirea Lui deosebită faţă de fiecare în raport cu
iubirea lor între Ei, şi a fiecăruia dintre Ei faţă de El, deosebită de El. El face pe Fiul şi mai
iubit de Tatăl şi pe Tatăl şi mai iubit de Fiul. De aceea şi Tatăl nu-L iubeşte pe Fiul decât în
Duhul, şi pe Duhul, decât în Fiul, şi deci pe noi ca fii duhovniceşti, şi Fiul ca fraţi
duhovniceşti.
Duhul îi întăreşte în unitate prin iubirea Lui şi Ei se întăresc în unitate prin iubirea faţă
de El. Nu se trece dincolo de iubirea între Tatăl şi Fiul prin Duhul. Sau Fiul e Văzut în Duhul,

10
Preot. Lect. Univ. Dr. Mihai Himcinschi, op. cit., p. 80.
11
IBIDEM, p. 82.
12
IBIDEM, p. 82.
şi invers, ca să fie văzut aşa după ce se va întrupa Fiul şi în noi.”13 Astfel cât vreme Fiul este
pe pământ, ,, Duhul îl arată mai mult pe El, iar după ce învie şi se înalţă Fiul, arată El mai
mult pe Duhul, sau Duhul Îl descoperă sub un acoperământ simţit ca atare, făcând pe Fiul
chiar şi mai simţit şi mai eficient în lucrarea Lui.”14
Înălţându-Se la cer Fiul Şi-a ridicat omenitatea în ultima intimitate a Sfintei Treimi,
păstrând şi adâncind, în proporţia înălţării, apropierea de toată omenirea, coborând, la scurt
timp după Înălţare, Duhul Sfânt peste cei ce sunt ai Lui, realizând asfel Biserica. ,, Duhul
Sfânt, ca iubire supremă a Tatălui, ca manifestare a intimităţii Lui, a coborât peste lume,
întrucât S-a aşezat întâi în chip desăvârşit peste omenitatea lui Hristos, ridicată în ultima
intimitate divină. Întrucât omenitatea lui Hristos, înălţată în acea intimitatea a Duhului Sfânt,
asemenea dumnezeirii Lui, se află în acelaşi timp în cea mai adâncă intimitate a oamenilor
care îşi deschid poarta interiorului lor prin credinţă, Duhul Sfânt îi învăluie şi pe aceştia, ca pe
purtători de Hristos. Biserica, mistica omenitate a lui Hristos, primeşte pe Duhul Sfânt în
calitate ei de trup al lui Hristos.”15
Fiul cel înviat şi înălţat la ceruri îşi continuă lucrarea în noi prin Duhul Sfânt pentru a
putea parcuge şi noi drumul sprea starea de fii, în care trupul este îndumnezeit prin Duhul.
Duhul Lui ne duce şi pe noi spre starea în care a fost dus trupul Fiului, prin înviere, spre starea
de fii schimbaţi cu trupul, străluminaţi, îndumnezeiţi.
,, Astfel, Duhul purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, nu numai pentru a arăta
deplina unire în dragostea dintre Tatăl şi Fiul, dragostea Fiului venită din Tatăl întorcându-se
spre Tatăl, ci pentru a trece şi la oameni dragostea Fiului, al Cărui chip sunt făcuţi oamenii,
iar după ce aceştia se despart prin păcat de Dumnezeu, de-a Se face Însuşi Fiul om în care
lucrează Duhul, ca din El să treacă în oameni.”16
Duhul Sfânt se uneşte atât de mult cu noi încât simţirea ce ne-o dă, aceea de a spune
lui Dumnezeu ,, Tată”, o trăim ca şi o simţire a noastră. ,, Dar totuşi ne dăm seama că, dacă nu
s-ar uni Duhul cu noi, dacă n-ar striga şi El cu noi lui Dumnezeu: << Avva, Părinte >>, n-a
putea striga şi noi înşine. Dar aceasta înseamnă că şi în Fiul neîntrupat Duhul Fiului este nu
numai al Lui, ci şi al Tatălui, adică primit de la Tatăl. Şi mai înseamnă că Duhul, prin Care
strigăm: << Avva, Părinte >>, nu e despărţit nici de Fiul. Fiul este Cel ce strigă împreună cu
noi, întăriţi de acelaşi Duh, << Avva, Părinte >>. Dar prin Duhul nu spunem Tatălui numai:

13
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, http://arhiva-ortodoxa.info/.
14
IBIDEM, http://arhiva-ortodoxa.info/.
15
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului, Opere complete IV, Editura Basilica
a Patriarhie Române, Bucureşti-2013, pp. 447-448.
16
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, http://arhiva-ortodoxa.info/.
<< Avva, Părinte >>,, ci ne şi rugăm Tatălui şi Fiului, sau şi Fiul se roagă o dată cu Duhul în
noi. Nu putem să rugăm singuri lui Dumnezeu Tatăl fără Duhul, deci şi fără Fiul. Dumnezeu,
Care vrea să ne mântuim prin ajutorul pe care ni-L dă, ne dă şi puterea să cerem ajutorul
Lui.17
Această pornire de ,,a ne ruga împreună cu Duhul Fiului, sau cu Fiul sălăşluit în noi
prin Duhul Lui, Tatălui, ne spune Sfântul Pavel că nu ne vine şi fără o contribuţie din partea
omului. Dar în această contribuţie arătăm că ne silim şi noi să devenim asemenea Fiului, cât
timp a fost întrupat pe pământ, şi Fiul vrea, după înlălţare, să parcurgem şi noi drumul parcurs
de El cu trupul Lui, pentru a ajunge la înviere. Ne atrage prin Duhul tot mai mult spre starea
de fii, asemenea Lui, chiar dacă nu e văzut de noi, fii ai Tatălui, înviaţi cu trupul, sau
schimbaţi la faţă sau îndumnezeiţi, asemenea Fiului Său făcut om şi înviat.”18 Astfel prin Fiul
întrupat ,,intrăm în comuniune filială cu Tatăl, iar prin Duhul ne rugăm Tatălui, sau vorbim cu
El ca nişte fii. Căci Duhul ne rugăm Tatălui, sau vorbim cu El ca nişte fii. Căci Duhul se
uneşte cu noi în rugăciune”.19
Legătura aceasta dintre lucrarea lui Hristos şi a Duhului arată chiar felul veniirii la
subzistenţă a Duhului prin purcederea din Tatăl, spre a Se odihni în Fiul. Astfel ,, prin Trei
Persoane comuniunea Sfintei Treimi este desăvârşitp, este comuniune a iubirii, a luminii, căci
numai atunci când o persoană există şi iubeşte este inundată de slavă şi strălucire a luminii.”20

17
IBIDEM, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, http://arhiva-ortodoxa.info/.
18
IBIDEM, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea, http://arhiva-ortodoxa.info/.
19
Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, ediţia a III-a, p. 297.
20
Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai Himcinschi, Doctrina Trinitară fundament misionar. Relaţia Duhului Sfânt cu Tatăl
şi cu Fiul în teologia răsăriteană şi apuseană. Implicaţiile doctrinare şi spirituale ale acesteia, p. 63.
BIBLIOGRAFIE

1. Paul Evdokimov, Taina iubirii. Sfinţenia unirii conjugale în lumina Tradiţiei


ortodoxe, traducere de Gabriela Molodoveanu, Editura Sophia, Bucureşti, 2011.
2. Himcinschi, Pr. Lect. Univ. Dr. Mihai, Doctrina Trinitară fundament misionar.
Relaţia Duhului Sfânt cu Tatăl şi cu Fiul în teologia răsăriteană şi apuseană.
Implicaţiile doctrinare şi spirituale ale acesteia, Editura Reîntregirea, Alba Iulia,
2004.
3. Stăniloae, Preotul Profesor Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă,
volumul III, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 2003.
4. Idem., , Iisus Hristos sau restaurarea omului, Opere complete IV, Editura Basilica a
Patriarhie Române, Bucureşti-2013.
5. Yannaras, Christos, Abecedar al credinţei. Introducere în teologia ortodoxă, traducere
de Preot Prof. Dr. Constantin Coman, Editura Bizantină, Bucureşti, 2007.

Resurse Internet:

Stăniloae, Preotul Profesor Dumitru, Sfânta Treime sau La început a fost iubirea,
http://arhiva-ortodoxa.info/.