Tema 1.

Introducere, definiţia, obiectul, scopul şi importanţa lucrărilor de

cadastru, aspectul şi funcţiile cadastrului.

1.1. Scurt istoric al dezvoltării Cadastrului în Republica Moldova

Cadastru – sistemul informaţional de stat ce conţine înregistrări despre terenuri, despre

obiectele aferente lor şi despre drepturile asupra lor, constituit din cadastrul bunurilor imobile şi
cadastre specializate (conform Legii cadastrului bunurilor imobile din Republica Moldova, 1543-
XIII din 25 februarie 1998).
După proclamarea independenţei Republicii Moldova (27 august 1990) începe perioada
REFORMELOR în toate ramurile economiei naţionale. Primele încercări în domeniul cadastrului au
fost: adoptarea de către parlamentul Republicii Moldova a unui şir de acte legislative, care
reglementează procesul de transmitere a bunurilor imobilului în proprietate şi de creare a
cadastrului bunurilor imobile.
Adoptarea noului cadru legislativ privind regimul proprietăţii (Legea cu privire la
privatizare, Legea cu privire la proprietate, Codul funciar), confirmarea de către Constituţia
Republicii Moldova a dreptului de proprietate privată asupra pământului a servit drept bază pentru
reformarea relaţiilor imobiliare, redistribuirea în masă a patrimoniului, transmiterea lui în
proprietate privată.
Odată cu adoptarea Legii cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a
pământului, pământul a fost inclus în circuitul civil. Vechiul sistem de evidenţă a bunurilor imobile,
inclusiv înregistrarea lor separată în condiţiile economiei de piaţă s-a dovedit a fi neeficient.
În urma studierii minuţioase a experienţei ţărilor europene în domeniul cadastrului a fost
elaborată Legea cadastrului bunurilor imobile, care prevede un sistem de înregistrare a bunurilor
imobile şi a drepturilor asupra lor, ce corespunde cerinţelor actuale.
Pentru elaborarea şi implementarea concepţiei coordonată de creare şi dirijare a
cadastrului în republică, în 1994 printr-un decret prezidenţial, a fost creată Agenţia Naţională de
Geodezie, Cartografie şi Cadastru, astăzi numită Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru a Republicii
Moldova.
Suplimentar, în 1994 Guvernul republicii solicită contribuţia financiară a Băncii Mondiale
în scopul reorganizării sistemului cadastral existent.
Implementarea reală a cadastrului s-a început odată cu semnarea, la 8 iunie 1998, a
acordului de credit cu Asociaţia Internaţională de Dezvoltare în sumă de 15,9 milioane de dolari
americani. În acest scop a fost elaborat Programul de Stat de creare a cadastrului bunurilor imobile,
prima etapă a căruia (1998-2003) prevedea crearea cadrului legislativ, accelerarea procesului de
împroprietărire, informarea populaţiei, instruirea cadrelor, crearea sistemului organelor cadastrale
şi, desigur, înregistrarea primară masivă a proprietăţilor imobiliare.
Un ajutor substanţial la implementarea Proiectului au acordat donatorii. Este vorba de
donaţiile oferite cu generozitate de Suedia, Elveţia, Franţa, Norvegia, Japonia, care se estimează la
6,7 milioane de dolari americani. Aceste mijloace au fost utilizate preponderent la finanţarea
serviciilor de consultanţă prestate la un înalt nivel calitativ de firma suedeză „Swedesurvey",
procurarea tehnicii de calcul, utilajului geodezic, etc. Conform acordului de credit, contribuţia
guvernului nostru a constituit 4,0 milioane de dolari americani.
La realizarea primei etape a Programului a contribuit în mod hotărâtor Primul Proiect de
Cadastru, prin implementarea căruia a fost creat un sistem unic de înregistrare a bunurilor imobile şi
a drepturi lor asupra lor, s-a promovat privatizarea pământului, ceea ce a impulsionat dezvoltarea
pieţei imobiliare. Din obiectivele specifice ale Proiectului au făcut parte asigurarea garanţiei din
partea statului.
Afară de chestiunile legate de crearea infrastructurii cadastrului, elaborarea bazei
legislative, pregătirea cadrelor, informarea populaţiei şi multe altele, care sunt mai mult un lucru
migălos şi de rutină, scopul principal a fost identificarea bunurilor imobile, înregistrarea lor şi a
drepturilor de proprietate asupra lor. La acest capitol obiectivul, nu numai că a fost îndeplinit, ci şi

1
depăşit substanţial. Astfel, iniţial se planificase înregistrarea a 530 mii de bunuri imobile. Ulterior,
din iniţiativa Oficiului de Implementare a Primului Proiect de Cadastru, Moldova a reuşit să
primească ajutor de la USAID.
Către 1 iulie 2006, în republică erau înregistrate 4406755 de bunuri imobile, inclusiv
3953380 prin metoda masivă, adică din contul statului. Din totalul bunurilor înregistrate circa 67 la
sută sunt terenuri cu destinaţie agricolă, 23 % - case de locuit individuale cu teren aferent, circa 8 %
- apartamente şi 2 % – alte tipuri de proprietăţi.
Cu toate că planul înregistrării primare masive, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
1030 din 12 octombrie 1998 „Despre unele măsuri privind crearea cadastrului bunurilor imobile” a
fost depăşit de circa 8 ori, până în prezent fiind înregistrate circa ¾ din toate proprietăţile
respective, pentru finalizarea acestor lucrări şi crearea unei baze de date moderne a bunurilor
imobile din republică mai sunt necesare resurse umane, financiare, organizatorice.
Actualmente, eforturile principale sunt îndreptate la identificarea şi înregistrarea
proprietăţilor imobiliare din intravilanul localităţilor, adică a caselor individuale de locuit cu teren
aferent şi a sectoarelor de pământ distribuite în baza articolului 82 din Codul funciar. Până în
prezent aceste lucrări au fost executate în 606 localităţi din cele circa 1600 câte sunt în republică, iar
în altele 353 ele se află în plină desfăşurare. Altfel spus, pentru a finaliza lucrările menţionate, mai
avem de identificat şi înregistrat în cadastru circa 60-70 la sută de proprietăţi.
Precum se ştie, intravilanul este cel complicat sector de implementare a cadastrului,
greutăţile principale fiind legate de divergenţele ce ţin de suprafaţa sectoarelor atribuite, surplusurile
de teren, apartenenţa multor imobile cetăţenilor decedaţi, perfectarea moştenirilor, etc. Cu părere de
rău, soluţionarea acestor şi altor probleme se tărăgănează şi pe motivul inactivităţii şi lipsei de
competenţă a multor specialişti, care nu ştiu sau nu vor să acorde ajutor la identificarea deţinătorilor
de teren, iar uneori, pur şi simplu, lasă lucrul baltă, adică nu prezintă sau prezintă cu mare întârziere
listele deţinătorilor de teren şi schemele amplasării terenurilor ce le aparţin.
Această atitudine faţă de implementarea cadastrului nu are nici o explicaţie, deoarece este
vorba totuşi de moşia localităţii şi autorităţile locale ar trebui în primul rând să fie interesate în a
face ordine „la ei acasă”. Or, obişnuinţa de a lăsa lucrul de azi pe mâine e ca şi un ogor părăginit de
pe care buruianul „sare” la vecini. Iar pentru a-l stârpi sunt necesare cheltuieli suplimentare.
Regretabil acest mod de „a activa”, cu atât mai mult că motivaţiile şi avantajele de a face ordine la
capitolul respectiv sunt pe faţă: extinderea bazei impozabile şi majorarea alocărilor la buget,
delimitarea clară a proprietăţilor private şi a celor ce aparţin autorităţilor publice locale, etc. Unde
mai pui că, deşi lucrările cadastrale sunt destul de costisitoare, cheltuielile legate de executarea lor
nu sunt suportate de autorităţile locale, ci de stat. Concluzia e cât se poate de simplă: nu se doreşte
prosperarea localităţii.
Există şi probleme la înregistrarea bunurilor imobile, ele ţinând mai mult de insuficienţa
mijloacelor financiare, care anterior erau alocate în cadrul implementării Primului Proiect de
Cadastru, proiect care se află la etapa finalizării. Cu atât mai mult că după finalizarea lucrărilor
cadastrale, crearea cadastrului în Moldova şi a unei baze informaţionale moderne, impulsionarea
relaţiilor cu băncile şi alţi agenţii economici sistemul cadastral se va transforma din consumator de
bani în „producător” de mijloace financiare.
Guvernul Republicii Moldova a aprobat un plan de acţiuni suplimentare care prevede
finalizarea în termen a Programului de stat de creare a cadastrului bunurilor imobile pe anii 2007-
2011.
Masurile din cadrul Programului se realizează în doua etape - prima în anii 1998-2006 şi a
doua – în 2007-2011. La prima etapa au fost înregistrate în total circa 4,5 milioane de bunuri
imobile (75% din toate bunurile estimate), inclusiv 620 mii (60 %) din terenurile cu construcţii, 170
mii (100%) din casele individuale dislocate din oraşe, 450 mii din casele de locuit din localităţile
rurale, 325 mii (100%) din apartamente, 450 mii (50%) din grădini, 300 mii (100%) din terenurile
cu destinaţie agricolă şi 90 mii (40 %) - alte bunuri.
Finanţarea adiţională a Primului Proiect de Cadastru va permite executarea lucrărilor
cadastrale în 346 de localităţi, care vor fi finalizate către luna iunie a anului curent. În anul trecut
urma să fie încheiate lucrările de inventariere pentru circa 20 mii garaje (jumătate din cele
existente) din cooperativele de construcţie a garajelor şi 35 mii de loturi pomicole (din 70 mii
existente).
2
 Pentru etapa a doua - 2007-2011, rămân a fi executate lucrări cadastrale pentru 450 mii
case individuale din localităţile rurale, 400 mii de grădini din extravilanul localităţilor, 35 mii loturi
pomicole, precum şi identificarea a 20 mii garaje şi 10 mii de alte tipuri de imobile.

1.2. Concepţia Sistemului Cadastrului Naţional

Concepţia reflectă principiile de bază pentru elaborările tehnico-ştiinţifice, juridice,

metodologico-organizatorice privind modul de creare a sistemului Cadastrului Naţional.

1.2.1 Starea activităţii cadastrale în Republica Moldova

Promovarea reformelor economice este în funcţie de crearea infrastructurii eficiente a pieţei

imobiliare. Baza acestei infrastructuri o constituie sistemele cadastrale şi de înregistrare a
drepturilor asupra bunurilor imobiliare.
Sarcina principală a sistemului cadastral constă în identificarea, estimarea, evidenţa
bunurilor imobiliare şi prezentarea de informaţii despre aceste bunuri.
Sarcina principală a sistemului de înregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobiliare
constă în efectuarea înscrierilor referitoare la apariţia, transmiterea drepturilor asupra imobilului şi
furnizarea informaţiei din registrele speciale.
Aceste sisteme funcţionează exclusiv în baza legislaţiei.
Pentru crearea infrastructurii pieţei imobiliare, este necesar a adopta legile cu privire la
cadastru şi cu privire la înregistrarea drepturilor asupra bunurilor imobiliare.
În prezent unele ţări implementează proiecte-pilot pentru crearea sistemelor cadastral şi de
înregistrare a drepturilor asupra bunurilor imobiliare.
Actualmente starea sistemului cadastral şi de înregistrare a drepturilor asupra bunurilor
imobiliare în Republica Moldova poate fi caracterizată în felul următor:
 lipseşte legislaţia specială în domeniul înregistrării bunurilor imobiliare şi a drepturilor
asupra lor, ceea ce constituie o deficienţă esenţială în activitatea instituţională;
 funcţionează sisteme separate de înregistrare a pământului şi clădirilor şi a drepturilor asupra
acestora. Activitatea organelor abilitate cu înregistrarea bunurilor imobiliare este slab
coordonată ceea ce creează dificultăţi atât pentru deţinătorii de imobil, cât şi pentru
beneficiarii de informaţii;
 lipseşte programul de trecere la Sistemul European de Coordonate. Reţeaua de triangulaţie,
necesară pentru întocmirea planurilor cadastrale, urmează a fi completată şi omogenizată. Se
impune o actualizare a planurilor topografice existente. Este nesatisfăcătoare baza tehnică
pentru crearea producţiei cartografice noi;
 este necesar a perfecţiona procedura de înregistrare a drepturilor asupra bunurilor
imobiliare; incertitudinea şi lipsa garanţiilor acestor drepturi stopează dezvoltarea pieţei
imobiliare, împiedică apariţia pe piaţa imobiliară a unor investiţii substanţiale;
 lipseşte o bază unică de înregistrare şi evidenţă informaţională a bunurilor imobiliare, din
care cauză nu se formează o imagine clară şi reală despre ceea de ce dispune ţara, raionul,
municipiul, oraşul, satul, iar ca rezultat nu este utilizată eficient informaţia cadastrală în
soluţionarea problemelor statale, regionale, gestionarea corectă a teritoriului;
 nu există un sistem unic de evaluare obiectivă a imobilului;
 nu a fost elaborată o metodologie unică de realizare a lucrărilor cadastrale, iar aceasta
generează dublarea lucrărilor şi majorarea cheltuielilor pentru executarea lor.
Formele de evidenţă şi înregistrare departamentale, elaborate în condiţiile economiei
centralizate, nu corespund cerinţelor actuale de descentralizare a administrării.
Astfel, s-au creat condiţii obiective şi a apărut necesitatea soluţionării |a un nivel calitativ nou a
chestiunii privind reglementarea în Republica Moldova a activităţii cadastrale şi de înregistrare a
drepturilor asupra bunurilor imobiliare, creării bazei de date complexe despre toate tipurile de
imobil şi resurse naturale.
Acumularea acestor date complexe poate fi pusă pe seama sistemului Cadastrului Naţional al
Republicii Moldova.

3
 Crearea sistemului Cadastrului Naţional va permite:
 asigurarea unei baze metodologice unice de evidenţă a bunurilor imobiliare şi obiectelor
naturale;
 coordonarea lucrărilor cadastrale executate pe teritoriul republicii şi îmbunătăţirea calităţii
lor, excluderea dublării lucrărilor şi reducerea cheltuielilor pentru executarea lor;
 crearea unei baze unice de înregistrare şi de evidenţă informaţională a bunurilor imobiliare;
 realizarea unui sistem unic de estimare obiectivă a bunurilor imobiliare şi încasare a plăţilor
pentru folosirea lor;
 elaborarea procedurii eficiente de înregistrare a drepturilor patrimoniale şi apărare a
drepturilor proprietarilor şi beneficiarilor;
 crearea posibilităţii de integrare în spaţiul informaţional internaţional al datelor cu privire la
potenţialul şi posibilităţile economiei republicii, asigurarea participării republicii, pe
principii de egalitate, la proiectele comune de dezvoltare economică, crearea garanţiilor
pentru investiţiile străine;
 organizarea bazei de date necesare elaborării documentaţiilor de urbanism şi amenajare a
teritoriilor.

1.2.2 Destinaţia Sistemului Cadastral Naţional

Menirea lui este de a asigura persoanele juridice şi cetăţenii, organele administraţiei publice
centrale şi locale cu informaţie autentică despre mediul de trai.
Luând în considerare multitudinea de informaţii, care sunt solicitate cadastrului, importanţa lor
mereu crescândă, experienţa ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic, structura Cadastrului
Naţional s-a preconizat a fi următoarea:
 cadastrul juridic;
 cadastrul fiscal;
 cadastre de specialitate.
Crearea cadastrului juridic
Cadastrul juridic - un sistem unic de identificare, înregistrare şi evidenţă a bunurilor imobiliare
şi a drepturilor asupra lor, care include identificarea şi înregistrarea imobilului în registre speciale,
planurile cadastrale şi înregistrarea drepturilor existente asupra imobilului în Registrul de imobile.
Scopul lui principal este protejarea drepturilor proprietarilor şi precizarea limitelor loturilor de
pământ, care să servească drept bază pentru realizarea diferitelor tranzacţii.
La nivelul fiecărei unităţi teritorial-administrative organul cadastral teritorial realizează un
complex de lucrări de măsurare geometrică, identificare şi înregistrare a bunurilor imobiliare şi
drepturilor asupra lor.
Măsurările geometrice
Măsurările geometrice se efectuează în sistemul unic de coordonate, ce oferă posibilitatea de
integrare a informaţiei pe teritoriul Republicii Moldova.
La baza măsurărilor geometrice se află reţeaua geodezică de stat. Menţinerea în stare adecvată a
reţelei geodezice de stat, necesare pentru crearea bazei geometrice, inclusiv a planurilor cadastrale,
se înfăptuieşte de către instituţiile specializate sub conducerea Agenţiei de Stat, Relaţii Funciare şi
Cadastru.
Lucrările pentru crearea bazei geometrice a cadastrului se efectuează de către persoanele
fizice şi juridice, autorizate în modul stabilit de către Agenţia de Stat, Relaţii Funciare şi Cadastru.
Identificarea obiectelor imobiliare
Identificarea obiectelor imobiliare este descrierea tehnică şi economică, precum şi separarea
juridică (individualizarea) a imobilului, în urma căreia obiectul obţine caracteristici tehnice,
economice şi statut juridic pentru ca acesta să fie evidenţiat de alte obiecte imobiliare.
Identificarea obiectelor imobiliare se efectuează prin întocmirea unui dosar cadastral special
de model stabilit pentru fiecare bun imobiliar identificat.
Înregistrarea de stat a obiectelor imobiliare
Înregistrarea de stat a obiectelor imobiliare este actul de atribuire a fiecărui obiect imobiliar
format a unui număr unic de înregistrare care se păstrează asupra obiectului atâta timp cât acesta

4
există, fizic şi/sau juridic, ca un tot întreg. Unitatea acestui număr constă în faptul că pe teritoriul
Republicii Moldova nu pot exista două numere cadastrale identice.
Numărul cadastral se fixează în planurile cadastrale, în registrele speciale, în alte documente
şi se introduce în banca unică de date al bunurilor imobiliare.
În baza ridicărilor cadastrale se întocmeşte planul cadastral, care este o reprezentare grafică
a unităţii teritorial-administrative (oraş, sat), unde sunt indicate limitele fiecărui obiect imobiliar
înregistrat, aşezarea lui geografică, numărul cadastral, hotarele administrative, punctele reţelei
geodezice.
Limitele sectoarelor de pământ pot fi calificate drept "fixe" sau "generale".
Limita fixă este limită ale cărei coordonate ale punctelor de cotitură sunt stabilite şi fixate pe
teren în modul prevăzut şi corespund cerinţelor expuse în actele normative ale Agenţiei de Stat,
Relaţii Funciare şi Cadastru.
Drepturile înregistrate asupra sectoarelor de pământ cu limitele fixe nu pot fi contestate de
către deţinători şi nu se examinează de către organele judecătoreşti.
Limitele generale sunt limitele stabilite în alt mod decât cel prevăzut pentru limitele fixe.
Limitele generale pot fi contestate de către oricare proprietar vecin în orice moment.
Înregistrarea de stat a drepturilor asupra imobilului
Înregistrarea de stat a drepturilor asupra imobilului este actul în baza căruia, din momentul
înfăptuirii lui, statul recunoaşte drepturile cetăţenilor şi ale persoanelor juridice asupra imobilului.
Înregistrarea de stat a drepturilor asupra imobilului se efectuează prin introducerea
informaţiei despre drepturile asupra imobilului, confirmate documentar, în registrul unic al
imobilelor.
La cererea subiectului de înregistrare, lui i se eliberează certificatul cu privire la dreptul de
proprietate asupra imobilului, de modelul stabilit de legislaţie, sau un alt document ce confirmă
înregistrarea de stat a drepturilor asupra imobilului.
Procesul de înregistrare a bunurilor imobiliare şi a drepturilor asupra acestora poate fi
efectuat sporadic şi sistematic.
Înregistrarea sporadică se practică, în caz de necesitate, din iniţiativa deţinătorului de imobil
(de exemplu, pentru tranzacţii cu imobilul).
Înregistrarea sistematică se realizează prin înfăptuirea regulată a unor proceduri consecutive,
în urma cărora toate imobilele se înregistrează în registru şi în planul cadastral.
Organizarea cadastrului juridic
Crearea sistemului unic de identificare, înregistrare a imobilului şi a drepturilor asupra acestuia
are drept scop asigurarea informaţională şi juridică a pieţei proprietăţii imobiliare pe calea
implementării sistemului, care trebuie să excludă incertitudinea şi să acorde garanţii titularilor de
drepturi asupra imobilului.
În scopul compensării pierderilor şi daunelor, cauzate titularilor de drepturi asupra
imobilului şi altor persoane de către oficiul cadastral teritorial, se constituie fondul de garanţie.
Pentru realizarea scopurilor menţionate este necesar ca Guvernul, până la adoptarea legilor
respective, să aprobe un regulament provizoriu cu privire la înregistrarea bunurilor imobiliare în
care să fie determinate funcţiile diverselor organe de stat participante la acest proces, modul de
interacţiune şi procedurile respective. O condiţie necesară pentru crearea sistemului este unitatea
bazei de date informaţionale.
Crearea cadastrului fiscal
Cadastrul fiscal - un sistem informaţional despre bunurile imobiliare, valoarea şi deţinătorii
acestor imobile.
Scopul principal al cadastrului fiscal constă în susţinerea politicii fiscale prin crearea bazei
pentru perceperea impozitelor şi taxelor legate de bunurile imobiliare, adecvate preţului de piaţă al
acestor bunuri.
Practica evaluării economice permanente a obiectelor imobiliare este unanim acceptată în toate
ţările dezvoltate ale lumii.
Serviciile de monitorizare economică în ţările de peste hotare se organizează conform
principiului teritorial, iar metodele aplicate pentru estimarea imobilului este determinată de tradiţia
economică naţională şi sunt strâns legate de sistemul naţional de înregistrare a bunurilor imobiliare
şi de principiile impunerii fiscale.
5
 În Republica Moldova, pe lângă instituţiile de evaluare private organizate, trebuie să fie creat
sistemul de stat de evaluare şi înregistrare a imobilului, inclusiv a resurselor naturale. Acest sistem
este necesar să funcţioneze permanent, fiind flexibil la schimbările ce au loc atât în economia ţării
(în legătură cu procesele de inflaţie, modificările în legislaţie etc.), cât şi în infrastructura localităţii.
Există două sarcini principale ale unui atare sistem de evaluare:
 fiscală, ce presupune crearea bazei pentru determinarea mărimii plăţilor pentru pământ şi
obiectele imobiliare (impozite, plata pentru chirie etc.) în baza monitorizării preţurilor de
piaţă ale acestora, cu scopul ne admiterii reducerii încasărilor;
 economică, care presupune crearea sistemului de pârghii şi metode economice de
reglementare a dezvoltării oraşului.
Evaluarea imobilului prezintă interes pentru stat în ceea ce priveşte:
 perceperea impozitului pe bunurile imobiliare;
 stabilirea corectă a taxei pentru tranzacţiile cu imobilul;
 plata compensaţiei la exproprierea bunurilor imobiliare;
 perfectarea contractelor de arendă a imobilului public;
 privatizarea bunurilor imobiliare etc.
Organizarea cadastrului fiscal
Mecanismul de evaluare permanentă a imobilului este necesar a fi creat în baza structurilor
existente, în formă de sistem automatizat, orientat spre mijloacele contemporane ale tehnicii de
calcul.
Crearea cadastrelor de specialitate
Cadastrele de specialitate - subsisteme de evidenţă şi inventariere sistematică a bunurilor
imobiliare sub aspectele tehnic şi economic, bazate pe datele din cadastrul juridic.
Scopul principal al cadastrului de specialitate este furnizarea informaţiei necesare
ministerelor, departamentelor, regiilor autonome pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiunilor ce le
revin.
În funcţie de interesele generale ale statului şi necesităţile agenţilor economici, care deţin în
folosinţă loturi de pământ, ministerele, alte organe centrale de stat, regiile autonome, organizează
cadastre de specialitate: agricol, forestier, al apelor, construcţiilor urbane, pământurilor cu destinaţie
specială (minier, industrial, al transporturilor, ecologic etc.).
Cadastrele de specialitate conţin date ce corespund direcţiilor funcţionale ale lucrărilor realizate
de ministere şi departamente şi se creează în baza metodologică unică acceptată pentru toate
ministerele şi departamentele, folosindu-se, totodată, datele principale din cadastrul juridic.
Litigiile privind drepturile asupra bunurilor imobiliare se soluţionează, de structurile
specializate ale Judecătoriei Economice.
De competenţa unei astfel de structuri ţine examinarea următoarelor litigii:
 atacarea deciziilor organului cadastral cu privire la operarea de modificări în actele juridice ce
confirmă drepturile patrimoniale;
 intentarea proceselor juridice pentru compensarea pagubei cauzate în urma pierderii drepturilor
patrimoniale asupra proprietăţii imobiliare din vina persoanelor cu funcţii de răspundere;
 procese juridice pentru compensarea pagubei cauzate ca urmare a pierderii drepturilor
patrimoniale asupra proprietăţii imobiliare, din pricina acţiunilor legitime ale statului (de
exemplu, exproprierea);
 litigii legate de interpretarea contractelor, în baza cărora se efectuează transmiterea drepturilor
patrimoniale asupra proprietăţii imobiliare, şi de aplicarea sancţiunilor juridice corespunzătoare
pentru a asigura îndeplinirea obligaţiunilor de către părţile acestor contracte;
 reclamarea deciziilor privind estimarea proprietăţii imobiliare, adoptate de către experţii de stat
în evaluări cu scopul impunerii fiscale.
Dezvoltarea cadastrelor de specialitate necesită o coordonare a activităţii ministerelor,
departamentelor, organelor administraţiei publice locale în vederea elaborării şi realizării unui
complex de măsuri pentru acumularea, păstrarea, transmiterea şi folosirea informaţiei.
În acest scop Consiliul Interdepartamental pentru coordonarea activităţii în domeniul
Cadastrului Naţional:

6
  coordonează activităţile organelor administraţiei publice centrale cointeresate în crearea
cadastrelor de specialitate (stabilirea organelor responsabile pentru acumularea diverselor
informaţii, accesul informaţie, stabilirea priorităţilor la crearea şi dezvoltarea sistemelor
soluţionarea litigiilor);
 elaborează standarde (elaborarea clasificărilor şi a nomenclatoarelor unice, stabilirea
structurii informaţiei, a modului de recepţionare şi furnizare a informaţiei);
 coordonează soluţiile principale tehnice, metodologice şi juridice în problemele creării şi
menţinerii Cadastrului Naţional.
 în scopul elaborării şi supravegherii standardelor necesare, se va institui un comitet tehnic în
componenţa căruia vor fi incluşi reprezentanţi ai ministerelor şi departamentelor interesate.
Organele care administrează cadastrele de specialitate execută, în funcţie de domeniul de
activitate, lucrări geodezice, cartografice etc., pentru necesităţile proprii şi pun gratuit la dispoziţia
organului ce administrează Cadastrul Naţional datele solicitate, în vederea întocmirii şi actualizării
cadastrului. La executarea lucrărilor se vor folosi în mod obligatoriu date de bază din cadastrul
juridic (numărul cadastral, harta cadastrală etc.).
La nivel republican se sistematizează informaţia inclusă în cadastrele juridic şi fiscal de nivel
raional şi datele cadastrelor de specialitate, se coordonează chestiunile privind metodologia
acumulării, generalizarea şi schimbul de informaţie.
Nivelul raional preconizează acumularea datelor şi a informaţiei despre toate bunurile
imobiliare şi resursele naturale existente pe teritoriul raionului (municipiului), întocmirea şi
menţinerea documentaţiei juridice cadastrale unificate.

1.2.3 Scopul creării sistemului Cadastral Naţional

Sistemul cadastral are drept scop:

 crearea în republică a pieţei imobiliare civilizate, asigurarea garanţiilor drepturilor
patrimoniale asupra imobilului;
 sporirea veniturilor bugetului local şi ameliorarea structurii lor pe calea stabilirii mărimilor
optime de plăţi pentru folosirea imobilului;
 atragerea investiţiilor în imobil;
 gestionarea eficientă şi operativă a teritoriului administrat.
Pentru susţinerea sistemului Cadastrului Naţional preconizat, este necesar de a actualiza
legislaţia existentă cu privire la privatizarea pământului şi sistemul de înregistrare a proprietăţii
imobiliare, precum şi a crea o legislaţie nouă.
La crearea legislaţiei noi este necesar de a insista asupra elaborării actelor normative care să
contribuie la dezvoltarea şi reglementarea pieţei imobiliare.
În special, este necesar de a elabora următoarele acte normative:
 Legea cu privire la cadastru;
 Legea cu privire la condominiu;
 Codul fiscal;
 Legea cu privire la geodezie şi cartografie.

1.2.4 Sarcinile Sistemului Cadastral Naţional

Sarcinile sistemului cadastral sunt:

 înregistrarea de stat a bunurilor imobiliare şi drepturilor patrimoniale asupra lor;
 estimarea de stat şi înregistrarea preţurilor bunurilor imobiliare în scopul impunerii fiscale şi
încasărilor;
 schimbul informaţional între cadastrele de specialitate în baza băncilor de date legate
reciproc structural şi informaţional;
 prezentarea informaţiilor necesare la macro- şi microniveluri pentru soluţionarea sarcinilor
de stat, inclusiv a celor ce vizează politica regională, dezvoltarea teritoriilor, politica fiscală
etc.;
 prezentarea informaţiilor cetăţenilor şi persoanelor juridice, conform cererilor;
7
  crearea condiţiilor pentru creditarea garantată.

1.2.5 Principiile de bază ale creării sistemului Cadastrului Naţional

Principiile de bază ale creării sistemului cadastral sunt:

 descentralizarea înregistrării imobilului până la nivel raional şi municipal; autenticitatea
datelor;
 unitatea organizării structurale a informaţiei în băncile de date, formatelor de păstrare,
acumulare şi schimb de informaţie ale băncilor de date;
 comparabilitatea datelor bazată pe utilizarea bazei cartografo-geodezice unificate, sistemelor
de clasificare şi codificare, formatelor şi structurilor de date coordonate;
 crearea şi implementarea pe etape a sistemului Cadastrului Naţional, cu orientarea spre
sarcinile prioritare ale Republicii Moldova, în îmbinare cu posibilitatea realizării lor;
 plata minimă pentru înregistrare în vederea stimulării înregistrării iniţiale;
 actualizarea permanentă a datelor;
 administrarea imobilului pe fiecare obiect în parte, care include:
 delimitarea pe obiecte (formarea) bunurilor imobiliare, clasificarea şi înregistrarea
unică a obiectelor;
 înregistrarea pe obiecte a drepturilor patrimoniale; estimarea pe obiecte a imobilului.
Trecerea de la administrarea departamentală a imobilului la administrarea pe obiecte necesită o
modificare esenţială a formelor şi metodelor de administrare, precum şi o rectificare a structurii
organizaţionale de administrare.
Drept obiect de bază al administrării devine obiectul imobiliar aparte — partea imobilului
separată juridic, care constă dintr-un singur sector de teren şi toate obiectele legate de el, ce nu pot
fi permutate fără a le cauza prejudiciu disproporţional destinaţiei lor.
Cadastrul Naţional, conform principiilor de bază expuse, trebuie să fie creat după principiul
ierarhic şi astfel el va deveni un sistem ce va include nivelurile republican şi raional, constituindu-se
în baza cadastrelor juridic, fiscal şi de specialitate.

Crearea sistemului informaţional al cadastrului

Sursa de informaţie trebuie să fie unică, să excludă dublarea informaţiei, să asigure
accesibilitatea operativă pentru toţi beneficiarii interesaţi şi să întrunească datele referitoare la
întreaga proprietate] imobiliară ce se află în posesia raionului (municipiului).
Beneficiari ai informaţiei pot fi organele administraţiei publice locale, autorităţile municipale,
cetăţenii, structurile de antreprenoriat, oficiile notariale, precum şi alte organizaţii şi asociaţii
interesate. Accesul la informaţie, conţinutul şi volumul ei vor fi determinate pentru fiecare categorie
de beneficiari prin regulamente corespunzătoare, aprobate de Guvern.
Este necesar ca funcţiile în legătură cu susţinerea tehnică, păstrarea arhivelor, interacţiunile
informaţionale ale diverselor organe statale să fie concentrate într-un centru informaţional unic
pentru imobil.
Banca de date este creată pe niveluri:
 la nivel raional s-a preconizat introducerea, prelucrarea şi furnizarea datelor despre toate
loturile de pământ şi obiectele imobiliare amplasate pe aceste loturi, precum şi despre
deţinătorii acestor imobile, care se află pe teritoriul administrativ raional(municipal), şi
documentaţia juridică cadastrală unificată;
 la nivelul republican se recepţionează, prelucrează şi furnizează date de sinteză, se
coordonează problemele privind metodologia acumulării, prelucrării şi schimbului de
informaţie.
Astfel, sistemul informaţional se conturează ca o reţea integrală de bănci şi baze de date
conţinând informaţii tehnice, economice şi juridice despre întreg teritoriul republicii.
Luând în considerare faptul că în prezent metodele cartografierii sunt perfecţionate suficient şi
se implementează cu succes, ar fi raţional de a reprezenta cadastrul sub formă de sistem

8
geoinformaţional, care să conţină informaţia detaliată despre toate tipurile de cadastre şi să fie
strâns legat de baza unică cartografo-geodezică.
Pentru asigurarea funcţionării şi dezvoltării eficiente a sistemului geoinformaţional, este necesar
să fie elaborate şi adoptate:
 clasificatoare unice ale informaţiei cartografice pentru planurile cifrice; formate unice de
schimb al informaţiei cartografice cifrice;
 cerinţe unice faţă de alcătuirea documentelor de ieşire sub formă de text şi celor grafice.
Pregătirea informaţională a populaţiei, pregătirea personajului necesar
Scopul pregătirii informaţionale este conştientizarea populaţiei şi a antreprenorilor asupra
necesităţii schimbărilor în administrarea imobilului, apărării şi garanţiei drepturilor de proprietate,
creării pieţei imobiliare civilizate.
La etapa iniţială a reorganizării sistemului de administrare a bunurilor imobiliare şi adoptării
regulilor noi pe piaţa imobiliară, populaţia, structurile de antreprenoriat, lucrătorii organelor
administraţiei publice locale, corpul de deputaţi trebuie să cunoască concepţia sistemului ce se
introduce, locul şi rolul lor în acest sistem, drepturile şi obligaţiunile, consecinţele deciziilor luate.
O dată cu adoptarea prezentei Concepţii, prin intermediul mass-media trebuie efectuată
sistematic o muncă intensă de informare participanţilor pieţei imobiliare asupra priorităţilor
implementării noului sistem al Cadastrului Naţional.
Pentru asigurarea sistemului de conducere cu cadre de înaltă calificare, este necesar de a realiza
un complex de programe pentru pregătirea şi instruirea personalului ce va activa în domeniul
imobilului.
Finanţarea programului
Finanţarea Programului de creare a sistemului Cadastrului Naţional este raţional să se efectueze
din următoarele surse:
 mijloacele bugetului de stat, inclusiv o parte din arenda! încăperilor nedestinate pentru locuit,
o parte din mijloacele obţinute de la vânzarea pământului, o parte din mijloacele obţinute
de !a vânzarea bunurilor imobiliare, taxele pentru înregistrarea drepturilor: asupra
proprietăţii imobiliare, încasările pentru estimarea de stat a imobilului, plăţile pentru
prezentarea informaţiei despre imobil;
 mijloacele extrabugetare, inclusiv creditele, ajutoarele umanitare.
În scopul micşorării cheltuielilor de stat pentru crearea sistemului Cadastrului Naţional, este
necesar ca acestea să fie compensate cel puţin parţial, de către beneficiarii informaţiei cadastrale.
Marketingul datelor sistemului
Scopurile marketingului datelor sistemului sunt:
 analiza pieţei informaţionale, studierea necesităţilor beneficiarilor potenţiali ai informaţiei
cadastrale;
 segmentarea pieţei pe tipuri de consumatori;
 stabilirea eventualelor noi seturi de date, care să-i cointereseze pe consumatori;
 stabilirea preţului optim pentru informaţia prezentată;
 elaborarea strategiei de transmitere a informaţiei de la instituţiilor cadastrale la consumatori;
 organizarea relaţiilor cu mass-media şi realizarea activităţii de reclamă.

9
 CREAREA CADASTRULUI BUNURILOR IMOBILE

2.1. Cadastrul bunurilor imobile. Scopul şi structura lui

Cadastrul bunurilor imobile, denumit în continuare cadastru, este:

 cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe
planuri cadastrale toate bunurile imobile din tară şi se înregistrează drepturile titularilor
asupra lor;
 instrument în exercitarea împuternicirilor statutului privind administrarea resurselor
funciare, ocrotirea intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile
imobile;
 un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale bunurilor imobile;
 un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a
autorităţilor publice, inclusiv a organelor fiscale.
Organul cadastral teritorial creează şi ţine cadastrul în raza sa de acţiune stabilită de Agenţia
de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru.
Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului registrele bunurilor imobile,
registrele de estimare a valorii bunurilor imobile şi din dosarele cadastrale pentru fiecare bun
imobil.
Subiecţii şi obiectele înregistrării
Subiecţi ai înregistrării sunt proprietarii de bunuri imobile şi alţi titulari de drepturi
patrimoniale: cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, persoane juridice din ţară şi din
străinătate, organizaţii internaţionale, Republica Moldova, unităţile ei administrativ-teritoriale state
străine.
Obiecte ale înregistrării sunt bunurile imobile, dreptul de proprietate asupra lor, alte drepturi
patrimoniale.
Bunurile imobile sunt:
a) terenurile;
b) construcţiile capitale;
c) apartamentele şi alte încăperi izolate.
La alte drepturi patrimoniale se raportă:
a) dreptul de gestiune economică;
b) dreptul de administrare economică;
c) dreptul de folosinţă (drept de folosinţă pe termen nelimitat, drept de arendă pe un termen mai
mare de 3 ani, drept viager de posesiune dobândit prin moştenire, drept viager de folosinţă asupra
unei case (încăperi), drept de folosinţă cu titlu gratuit asupra unei încăperi (locuibile sau
nelocuibile);
d) ipoteca;
e) servitutile;
f) dreptul de administrare fiduciară, inclusiv în caz de tutelă sau curatelă;
g) alte drepturi patrimoniale ce grevează dreptul de proprietate, a căror înregistrare este prevăzută
de legislaţia în vigoare.
În registrul bunurilor imobile, în afară de drepturile patrimoniale asupra bunului imobil, se
înscriu sub formă de menţiune faptele juridice care pot duce la stingerea sau naşterea drepturilor
patrimoniale asupra bunului imobil şi se fac rectificările necesare la înscrisuri.
Faptele juridice asupra cărora se fac menţiuni sunt:
a) depunerea cererii de înregistrare a dreptului asupra bunului imobil;
b) arestarea sau sechestrarea bunurilor imobile de către instanţa de judecată sau de o altă
autoritate publică abilitată prin lege,
Obligativitatea înregistrării
Înregistrarea bunului imobil şi a drepturilor asupra lui se efectuează exclusiv de către
organul cadastral teritorial în a cărui rază de activitate se află bunul imobil.
Transparenţa datelor despre înregistrare
10
 Înregistrarea are un caracter deschis. Organul care efectuează înregistrarea este obligat să
elibereze, în termen de 3 zile, oricărei persoane fizice care s-a legitimat şi a depus o cerere scrisă şi
oricărei persoane juridice care l-a sesizat oficial informaţiile solicitate despre toate drepturile
înregistrate asupra oricărui bun imobil. Nu se eliberează extrase referitoare la bunurile imobile ale
căror date constituie secret de stat.
Datele despre condiţiile tranzacţiei care constituie temei pentru înregistrarea drepturilor
asupra bunului imobil se eliberează numai participanţilor la această tranzacţie, precum şi instanţelor
de judecată şi organelor de drept.
Susţinerea publică a cadastrului
Autorităţile publice şi titularii de drepturi asupra bunurilor imobile au datoria de a susţine
crearea şi ţinerea cadastrului.
Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să acorde ajutor informaţional, tehnic
şi de altă natură la crearea şi ţinerea cadastrului.
Instanţa de judecată este obligată să prezinte, în termen de 2 zile de la data luării deciziei cu
privire la bunul imobil, documentele care servesc drept temei pentru efectuarea înscrisului sau
menţiunii în registrul bunurilor imobile în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Titularii de drepturi asupra bunurilor imobile sunt obligaţi:
a) să asigure accesul la bunurile imobile pentru efectuarea lucrărilor cadastrale;
b) să permită instalarea să asigure păstrarea bornelor de hotar şi altor semne geodezice pe
terenurile ce le aparţin.
Dreptul la informaţia cadastrului
Informaţia cadastrului este obiectul exclusiv al proprietăţii de stat
Dreptul de gestiune economică asupra informaţiei cadastrului revine Agenţiei de Stat, Relaţii
Funciare şi Cadastru, organelor cadastrale teritoriale şi altor întreprinderi şi organe autorizate să ţină
cadastre specializate.
Informaţia cadastrală existentă, care nu necesită selectare, se furnizează gratuit de organul
cadastral teritorial către autorităţile administraţiei publice locale, instanţele judecătoreşti, organele
procuraturii, organele afacerilor interne, organele fiscale şi cele ce ţin cadastre specializate.
Conţinutul informaţiei respective este stabilit de Guvern.
Legislaţia cu privire la cadastru
Modul de creare şi de ţinere a cadastrului este reglementat de Codul civil, precum şi de alte
acte normative.
Modul de creare şi de ţinere a cadastrelor specializate este stabilit în actele normative
respective.
Structura sistemului organelor cadastrale
Sistemul organelor cadastrale se constituie din:
a) Agenţia de Stat, Relaţii Funciare şi Cadastru
b) organele cadastrale teritoriale.

2.2. Programul de stat de creare a cadastrului bunurilor imobile

Programul de stat de creare a cadastrului bunurilor imobile este elaborat în conformitate cu

Legea cadastrului bunurilor imobile 1543-XII din 25 februarie 1998 şi prevede măsurile de bază şi
etapele realizării acestora, pentru creare cadastrului bunurilor imobile.

2.2.1. Măsurile de implementare a Sistemului Naţional de Cadastru

Crearea cadastrului prevede înfăptuirea de către stat a unor măsuri, care nu vor leza
drepturile şi interesele legitime ale deţinătorilor de bunuri imobile prezentate de Hotărârea
Guvernului nr.1030 din 12 octombrie 1998:
 crearea cadrului legislativ pentru Implementarea Cadastrului bunurilor imobile;
 accelerarea procesului de împroprietărire a cetăţenilor cu pământ;
 asigurarea informaţională populaţiei, instruirea cadrelor;
 crearea sistemului oficiilor cadastrale;
11
  înregistrarea primară masivă a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor;
 elaborarea mecanismului de estimare a bunurilor imobile;
 crearea sistemului informaţional cadastral.
Măsurile din cadrul programului se realizează în două etape.
Prima etapă se consideră perioada anilor 1998-2003. În această perioadă a fost creat cadrul
juridic, este finalizat procesul de împroprietărire a cetăţenilor şi încheiată înregistrarea primară
masivă în localităţile rurale a cotelor de teren echivalent, în aprilie 2002 a fost lansat proiectul-pilot al
cadastrului fiscal în zonele test şi estimarea bunurilor imobile în localităţile rurale.
În baza lucrărilor cadastrale îndeplinite prin intermediul programului „Pământ” în extravilanul
localităţilor şi prin intermediul Primului Proiect de Cadastru în intravilanul satelor şi oraşelor, după
adoptarea Codului Funciar al republicii şi până în prezent au fost eliberate 3 467 000 titluri de
autentificare a dreptului deţinătorului de teren, majoritatea fiind deja înregistrate. Din acest număr de
titluri au fost înregistrate de către oficiile cadastrale prin metoda masivă 2 966 000 titluri. În ultimii
ani ia o amploare cât mai largă procesul tranzacţiilor bunurilor imobile. Astfel, până la moment au
fost înregistrate 317 000 tranzacţii, inclusiv 149 700 vânzare – cumpărare, 74 000 moştenire.
Etapă a doua - perioada anilor 2003-2010, unde va fi finalizată înregistrarea masivă pe întreg
teritoriul ţării, se va crea sistemul informaţional cadastral.

2.2.2. Sursele de finanţare a programului

Pentru crearea cadastrului bunurilor imobile sunt necesare surse financiare în sumă de 460 mln.
lei, inclusiv – 188 mln. lei pentru înregistrarea bunurilor imobile (elaborarea hărţilor, executarea
lucrărilor cadastrale, înregistrarea masivă a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor), 188 mln lei
pentru estimarea lor (elaborarea metodologiei de estimare a bunurilor imobile, estimarea în masă a
tuturor bunurilor imobile) şi 84 mln. lei pentru procurarea utilajului geodezic şi fotogrammetric, a
sistemelor de computere, renovarea spaţiilor de serviciu şi de producţie a oficiilor cadastrale
teritoriale, asistenţa tehnică etc.
Programul se realizează din contul mijloacelor bugetului de stat, din contul mijloacelor
creditare, atrase în conformitate cu acordurile interguvernamentale şi alte mijloace extrabugetare.

Categoria de cheltuieli Total Sursa de finanţare

mln lei
Bugetul Bugetul Donaţii Alte surse
de stat local extrabuge-tare

Procurarea utilajului geodezic,

fotogrammetric, sistemelor de 47 23 - 13 11
calculatoare etc.

Servicii consultative, 37 5 - 20 12
pregătirea cadrelor etc.
Înregistrarea primară masivă a 188 160 18 - 10
bunurilor imobile

Estimarea bunurilor imobile 188 - 170 10 8

Total 460 188 188 43 41

2.2.3. Dirijarea realizării programului

Rolul principal întru realizarea şi dirijarea activităţii de creare şi ţinere a cadastrului pe întreg
teritoriului ţării îl deţine Agenţia de Stat, Relaţii Funciare şi Cadastru al Republicii Moldova.
12
 În cadrul Agenţiei au fost create:
 Oficiul Informaţional Central “Cadastru”;
 12 OCT şi 26 filiale;
 Institutul de Geodezie, Prospecţiuni Tehnice şi Cadastru „INGEOCAD”;
 Oficiul de Implementare a Primului Proiect de Cadastru;
 Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului;
 Asociaţia republicană de stat pentru protecţia solurilor;
 12 direcţii relaţii funciare şi cadastru disconcentrate în teritoriu.
Unele etape de creare a cadastrul bunurilor imobile sunt:
 procesul de împroprietărire a cetăţenilor din localităţile republicii - lucrări cadastrale
executate de către firmele private licenţiate în temeiul a peste 90 de licitaţii de tipul NC, NCB şi ICB,
organizate de către Agenţie în anii 1999-2002, inclusiv 12 în anul 2001 şi 3 în 2002;
 finalizarea procesului reformei funciare în republică - Institutul de Proiectări pentru
Organizarea Teritoriului a fost însărcinat pentru prelucrarea a 21 070 cote de teren cu eliberarea a 63
mii titluri de autentificare a dreptului deţinătorului de teren;
 formarea bunurilor imobile, înregistrarea drepturilor asupra lor - o sarcină de mare
importanţă în cadastru o are evaluarea bunurilor imobile în scopul calculului valorii impozabile ale
acestor bunuri, reeşind din valoarea lor de piaţă ( Titlul 4 al Codului Fiscal). În acest scop s-a iniţiat
un proiect pilot pentru culegerea informaţiei datelor despre toate bunurile imobile şi tranzacţiile cu ele
în s. Mitoc, judeţul Orhei şi Poşta Veche a mun. Chişinău pentru evaluarea masivă;
 asigurarea sistemului cu cadre calificate - pe parcursul anilor 2001-2002 au fost
organizate 26 cursuri de instruire pentru operatori ai bazelor de date, registratori, ingineri cadastrali şi
geodezi, contabili-şefi ai oficiilor cadastrale, pentru specialiştii Oficiului de Implementare a Primului
Proiect de Cadastru, pentru specialiştii altor organizaţii subordonate şi a Agenţiei în ansamblu,
inclusiv şi specialişti a peste 10 firme private, la care au participat circa 900 persoane. În anul curent
au fost organizate activităţi împreună cu 12 consultanţi străini în domeniile de activitate pe viitor a
Agenţiei.
Au fost elaborate programe pentru delegarea specialiştilor la diferite stagii în România,
Suedia, Lituania pentru aprofundarea domeniului de evaluare a bunurilor imobile, în oraşele Moscova
şi Budapesta pentru probleme legate de activitatea Agenţiei, a fost organizat concursul de atestare a
candidaţilor pentru suplinirea funcţiilor de registratori în 4 oficii şi filiale cadastrale .
În aceşti ani au fost organizate 5 seminare zonale (Edineţ, Briceni, Hînceşti, Tighina, Cahul)
cu participarea primarilor, secretarilor primăriilor, notarilor, specialiştilor oficiilor cadastrale cu
problemele ce ţin de implementarea sistemului cadastral, întruniri de consfătuire cu reprezentaţii
Uniunii Notarilor, Departamentului Tehnologii Informaţionale, Departamentului Privatizării;
 monitorizarea peţii bunurilor imobile în zonele urbane şi rurale, analiza informaţiei
despre preţurile acestor bunuri, studiul metodelor de evaluare folosite de alte ţări în tranziţie; crearea
comisiei pentru atestarea evaluatorilor cu elaborarea Regulamentului de atestare, elaborarea
proiectului Regulamentului cu privire la modul de calculare a preţului terenurilor agricole pentru
tranzacţii.
Pentru informarea autorităţilor publice şi a populaţiei cu privire la reformele funciare,
problemele care se întâlnesc şi soluţionarea lor la realizarea Programului de Stat de implementare a
cadastrului în republică, lunar se editează buletinul informativ „Cadastru”, săptămânal este organizată
emisiunea radiofonică „Cadastru”, se publică articole, reportaje, interviuri, ştiri în presa naţională,
agenţiile de presă, radio.

2.3. Realizări

2.3.1. Crearea Reţelei Geodezice Naţionale (RGN)

În an. 1999-2000 în Republica Moldova a fost creată Reţeaua Geodezică Naţională prin
măsurători satelitare GPS.

13
 Crearea Reţelei Geodezice Naţionale (RGN) este justificată de aplicarea pe teritoriul
Republicii Moldova a sistemului mondial de coordonate WGS-84.
Poziţia punctelor RGN se determină în două sisteme de coordonate mondială şi de referinţă,
care au aceeaşi legătură prin determinarea parametrilor de traversare reciprocă.
Sistemul de coordonate mondial - sistem geodezic global WGS-84 (World Geodetic System
1984) cu parametrii:

elipsoid: WGS 84;

semiaxă mare a elipsoidului: a = 6378 137.0 m;

contracţia elipsoidului: f = 1:298.257 223 563;

constanta geocentricăgravitaţională: GM = 3 986 004.418 x 108 m3 c-2;

coeficient normalizat zonal armonic al geopotenţialului de ordinul doi:
C 2,0 = - 0,484 166 774 985x10-3;

viteza unghiulară de rotaţie a Pămîntului: ω = 7 292 115x10-11 rad.s-1
Sistemul Geodezic European de referinţă ETRS 92 (European Terrestrial Reterence System
1989) cu parametrii:
 elipsoid: WGS 80;
 semiaxă mare a elipsoidului: a = 6 378 137.0 m;
 turtirea elipsoidului: f = 1:298.257 222 101;
 constanta geocentrică gravitaţională: GM = 3 986 005x108 m3 c-2;
 coeficient zonal armonic al geopotenţialului de ordinul doi:
J 2 = 108 263x10-8;
 viteza unghiulară de rotaţie a Pămîntului:
ω = 7 292 115x10-11 rad. s-1.
Sarcina principală a RGN - stabilirea unui sistem de coordonate geodezice unic pe teritoriul
ţării, asigurarea geodezică a cartografierii teritoriului ţării, asigurarea studierii resurselor naturale şi
a ţinerii cadastrului de stat, navigaţiei, descoperirea deformărilor scoarţei terestre etc.
Reţeaua Geodezică Naţională (RGN) serveşte drept baza de coordonate, cu ajutorul căreia se
stabileşte sistemul geodezic de coordonate pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
RGN reprezintă o reţea de puncte fixate pe teren cu centre, care asigură integritatea şi
invariabilitatea situaţiei sistemului în plan şi pe înălţime pe o durată mare de timp.
Coordonatele punctelor RGN se determină prin metode satelitare prin utilizarea sistemului
global de poziţionare GPS (Global Positioning System).
Reţeaua Geodezică Naţională constă din punctele Reţelei Geodezice Naţionale de ordinul 0
(RGN-0), Reţelei Geodezice Naţionale de ordinul 1 (RGN-1), Reţelei Geodezice Naţionale de
ordinul 2 (RGN-2).
RGN-0 EUREF reprezintă veriga superioară a întregii structuri de asigurare cu coordonate a
teritoriului republicii, baza pentru construirea RGN-1, rezolvarea sarcinii geodinamicii, pentru
întocmirea hărţilor înălţimilor cvazigeoidului cu utilizarea informaţiei gravimetrice şi a datelor de
nivelment.
Reţeaua Geodezică Naţională de ordinul 0 constă din cinci puncte.
Precizia de determinare a poziţiei reciproce a punctelor învecinate ale RGN-0 (determinate
periodic) se caracterizează prin erori medii pătratice de 3-6 mm în poziţie plană şi de 10 – 20 mm în
înălţime elipsoidală.
Pe punctele RGN-0 se determină valorile înălţimii normale şi ale forţei de gravitaţie
absolute. Determinările înălţimii normale se efectuează prin nivelment geometric de minimum
ordinul II de precizie, valorile absolute ale forţei gravitaţionale - conform programului de
determinare a punctelor gravimetrice fundamentale.
Distanţa dintre punctele RGN-0 80-120 km
Condiţiile faţă de fixarea punctelor RGN-0 se pot preciza în procesul de elaborare şi
realizare a programului de formare a RGN.
Coordonatele punctelor RGN-0 se determină prin metode relative de măsurători satelitare cu
utilizarea observaţiilor RGN la staţiile permanente EUREF şi a punctelor Reţelelor Geodezice
Naţionale ale ţărilor vecine.

14
 Sistemul de coordonate creat în baza punctelor RGN-0, legate de punctele permanente
EUREF, corespunde după precizie sistemului european de referinţă ETRS-89, care formează
sistemul global de coordonate WGS-84 pe teritoriul ţării.
RGN-1 reprezintă o formaţie geodezică spaţială, bazată pe punctele RGN-0, care constă din
sistemul de puncte, aflate la o distanţă de 25-35 km unul de altul.
Precizia determinării poziţiei punctelor RGN-1, relativ la punctele megieşe este 10-20 mm
după coordonatele planice şi 20-40 mm după înălţime.
RGN-2 complectează RGN-1, care constă dintr-un sistem de puncte, coordonatele cărora se
primesc prin metoda geodeziei satelitare, care asigură exactitatea determinării poziţiei relative la
punctele megieşe de 20-30mm pentru fiecare dintre coordonatele planice şi 40-60 mm după
înălţime.
În scopul economisirii de mijloace şi timp în cadrul realizării proiectului de întocmire a
Reţelei Geodezice Naţionale o parte din punctele RGN-1 şi RGN-2 coincid cu punctele existente ale
reţelei geodezice de stat şi ale reţelei de nivelment nu mai mic de ordinul III.
Pentru punctele RGN-1 şi ale RGN-2 trebuie să se transmită înălţimile normale. Pentru
punctele stabilite din nou, înălţimile normale pot fi obţinute prin nivelmentul geometric de ordinul
III sau prin determinări satelitare ca diferenţa dintre înălţimile elipsoidale, determinate prin
metodele relative ale măsurărilor GPS şi a înălţimilor cvazigeoidului, determinate după datele
conform datelor detaliate ale ridicării gravimetrice.
Distanţa dintre punctele RGN constituie 10-15 km.
Punctele reţelelor geodezice satelitare urmează a fi identificate periodic (nu mai rar de odată
în 5 ani) şi în caz de necesitate restabilite.
Punctele RGN-0 în funcţie de posibilităţi se suprapun exact cu punctele gravimetrice
fundamentale existente ale RGF sau cu punctele gravimetrice de ordinul I. În cazul imposibilităţii
suprapunerii exacte, punctele gravimetrice şi punctele RGN-0 pot fi racordate unul de altul la o
distanţă de 25-40 km dintre puncte. Concomitent cu determinările absolute gravimetrice trebuie să
se execute transmiterea valorii de accelerare forţei de gravitaţie de la punctul gravimetric la punctul
RGN-0 cu ajutorul gravimetrelor statice cu o eroare de maximum 5 MGal.
La punctele RGN-0 determinarea forţei de gravitaţie se execută în acelaşi timp cu măsurările
satelitare cu o periodicitate, care corespunde periodicităţii măsurărilor satelitare.
Punctele permanente se instalează pentru determinarea continuă a poziţiei punctelor bazei
geodezice a statului în plan şi pe înălţime în timp.
La crearea punctelor permanente se creează reţeaua locală de puncte de control a stabilităţii
acestora.
Reţeaua locală de centre ale punctului permanent trebuie să asigure posibilitatea efectuării
controlului asupra poziţiei reciproce cu EMP de maximum 1 mm pe toate cele trei coordonate pe
schema cea mai simplă posibilă prin metode geodezice tradiţionale în combinare cu metodele
satelitare de determinări absolute. Numărul centrelor de control trebuie să fie de minimum trei. La
fixarea punctelor în imediata apropiere a reperelor fundamentale şi de sol ale APB centrele celor din
urmă se utilizează în calitate de centre de control.
Reţeaua Geodezică Naţională de ordinul 1 şi 2 se creează pentru îndesirea reţelei de ordinul
0. Punctele RGN-1 şi RGN-2 formează o reţea geodezică continuă de puncte.
Crearea Reţelei Geodezice Naţionale se execută în trei etape. La prima etapă se creează
reţeaua de îndesire din 7-10 puncte cu lungimea liniilor de referinţă de 60-80 km.
La alegerea punctelor RGS existente pentru coincidenţa cu punctele RGN-1 şi RGN-2 se
admite, cu titlu de excepţie, închiderile minime (pentru punctele de instalare proiectată a antenelor)
în zonele cu vizibilitatea de peste 10 grade. Nu se admite existenţa obstacolelor pe unghiurile de
elevaţie mai mare de 30 grade în sectorul orizontal pe o arie mai mare de 45 grade. La adoptarea
deciziei finale privind alegerea punctului, se ia în considerare şi caracterul închiderilor zonelor de
vizibilitate la punctele alăturate şi acordul beneficiarului de lucrări.

2.3.2. Implementarea în Republica Moldova a Primului Proiect de Cadastru

Scopul proiectului este crearea şi implementarea unui program unificat de înregistrare a

bunurilor imobile, în special a terenurilor din zonele urbane şi rurale, prin aceasta asigurându-se
15
formarea unui sistem clar şi garantat de drepturi asupra tipului respectiv de proprietăţi, promovarea
privatizării pământului şi dezvoltarea pieţei imobiliare în Moldova.
Rezultatele obţinute în această perioadă în ceia ce priveşte realizarea obiectivelor propuse de
componente sunt:
Partea juridică a cadastrului
În această perioadă a fost elaborat cadrul juridic necesar pentru crearea şi asigurarea
funcţionării sistemului unificat de înregistrare a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor.
Guvernul a adoptat actele normative prevăzute de Legea cadastrului bunurilor imobile, votată de
Parlament la 25 februarie 1998, procesul de armonizare a legislaţiei aflându-se în continuă
dezvoltare. Astfel, prin Legea cadastrului bunurilor imobile se asigură recunoaşterea publică a
drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobile, ocrotirea lor de stat, susţinerea sistemului de
impozitare şi a pieţei imobiliare. Legea menţionată stabileşte că, din momentul înregistrării acestor
drepturi în cadastru, statul asigură protecţia lor, în actul normativ respectiv fiind enumerate
drepturile patrimoniale ale căror înregistrare este obligatorie.
Pentru asigurarea funcţionării Legii cadastrului bunurilor imobile şi implementării cu succes a
noului sistem de înregistrare a proprietăţilor imobiliare şi în legătură cu punerea în aplicare, de la 1
ianuarie 2003, a noului Cod civil, s-au elaborat propuneri pentru introducerea modificărilor şi
completărilor respective în legea menţionată, precum şi în alte acte legislative.
În perioadă menţionată a fost creat sistemul unificat de înregistrare a bunurilor imobile şi a
drepturilor asupra lor, care, cu concursul celor 12 oficii cadastrale teritoriale şi a 27 de filiale ale lor
şi Oficiul informaţional central „Cadastru”, funcţionează pe întreg teritoriul Republicii Moldova,
afară de stânga Nistrului. De astfel, oficiile respective au fost formate pentru crearea condiţiilor
optime de deservire a populaţiei, în acest scop în judeţele Chişinău, Cahul, Hânceşti fiind deschise
şi puncte de recepţie a documentelor.
Piaţa imobiliară
Crearea unui cadru juridic adecvat, impulsionarea procesului de împroprietărire a cetăţenilor
cu pământ, redistribuirea în masă a proprietăţii statului, implementarea sistemului de înregistrare
unificat, crearea notariatelor şi agenţilor economici în domeniul efectuării măsurărilor geodezice
private au dus la crearea pieţei imobiliare, care se află în continuă dezvoltare. Astfel, dacă în 1999
au fost înregistrate 24 mii de tranzacţii cu bunuri imobile, apoi un an mai târziu – 53 mii, în 2001 –
circa 100 de mii, iar în 9 luni ale anului curent – 80 mii.
Piaţa creditară
În perioada care s-a scurs de la iniţierea implementării proiectului a fost creat un cadru juridic
corespunzător pentru înregistrarea ipotecii în sistemul de înregistrare, devenind accesibilă
populaţiei. Graţie acestui fapt băncile comerciale au început să acorde tot mai multe credite, drept
gaj pentru luarea lor servind proprietăţile imobiliare. Aceasta o demonstrează statisticile. Astfel,
dacă în 1999 au fost înregistrate 1168 de ipoteci, apoi în 9 luni ale anului curent deja 7600, în
ultimii patru ani de această metodă de obţinere a creditelor beneficiind în total circa 30 mii de
proprietari ai bunurilor imobile. Procesul a luat amploare în primul rând graţie faptului că, prin
punerea în gaj a proprietăţilor imobiliare, se asigură o mai bună garanţie pentru băncile comerciale
că creditele acordate vor fi rambursate într-o formă sau alta. Asemenea garanţii au şi titularii de
drepturi, deoarece, după înregistrarea contractelor de gaj în registrul bunurilor imobile oficiile
cadastrale teritoriale poartă răspundere pentru cazurile de prejudiciu adus lor.
Sectorul privat
În perioada de referinţă a fost introdus sistemul de autorizare a activităţilor sectorului privat în
domeniile geodeziei, cadastrului, cartografiei, evaluării bunurilor imobile, etc, în felul acesta
sectoarele respective fiind demonopolizate. Actualmente, în republica, paralel cu întreprinderile de
stat, activează 257 de unităţi economice private licenţiate, care prestează servicii legate de
executarea lucrărilor de măsurare, geodezice, cadastrale, de evaluare, etc. De altfel, la executarea
lucrărilor cadastrale în cadrul implementării Primului Proiect de Cadastru au fost antrenate deja 24
de întreprinderi private, care dispun de utilaj geodezic modern şi programe sofisticate pentru
prelucrarea informaţiei geodezice şi cadastrale.
Elaborarea hărţilor
Prin implementarea unui nou sistem geodezic de referinţă şi crearea unei reţele de puncte fixe
bazate pe GPS, care a fost integrată în reţeaua europeană (EUREF), s-a creat un model unificat la
16
care poate fi referită toată informaţia funciară ulterioară, atât cea obţinută în cadrul implementării
Primului Proiect de Cadastru, cât şi în urma activităţilor din domeniul planificării, infrastructurii sau
mediului ambiant. Pe parcursul implementării proiectului au fost organizate patru campanii de
aerofotografiere, în urma cărora s-au elaborat planuri topografice pe o suprafaţă de 800 km 2.
Totodată, pentru întocmirea planurilor cadastrale s-au utilizat şi planuri topografice existente la
scara de 1:2000 pe 18 localităţi.
În baza informaţiei grafice obţinute în cadrul implementării Programului Naţional „Pământ”,
precum şi de Institutul de Proiectări pentru Organizarea Teritoriului şi întreprinderile private au fost
întocmite planuri cadastrale pe terenuri agricole pe o suprafaţă de 12000 km 2. În felul acesta, până
în prezent s-a elaborat baza cartografică a cadastrului pe terenuri cu o suprafaţă totală de 12700 km 2
din cei 33840 km2.
Programul lucrărilor cadastrale
Unul din componentele de bază ale proiectului este efectuarea înregistrării primare masive a
bunurilor imobile. Conform indicilor de performanţă iniţiali în cadrul proiectului se preconiza
înregistrarea a 530 mii de bunuri imobile, dar în iulie 1999 s-a convenit ca în registrul bunurilor
imobile să fie înregistrate şi titlurile eliberate în cadrul implementării Programului Naţional
„Pământ”.
Pe parcursul implementării Primului Proiect de Cadastru au fost organizate un şir de licitaţii
pentru executarea lucrărilor cadastrale. Până în prezent aceste lucrări au fost finalizate în 108
localităţi, inclusiv 22 de oraşe şi 86 de sate. Actualmente, lucrările respective se execută în 227
localităţi (19 oraşe şi 208 sate), iar alte 43 ele se află în proces de iniţiere. Ar mai fi de menţionat că
am contractat lucrări cadastrale pentru identificarea a 640 mii bunuri imobile, cu 110 mii mai multe
decât se preconizase de proiect.
În cadrul implementării primului Proiect de Cadastru au fost înregistrate 2 626 720 de terenuri
agricole atribuite în cadrul realizării Programului Naţional „Pământ”, Până în prezent, în total au
fost înregistrate 3 467 200 de proprietăţi imobiliare, inclusiv 2675522 de terenuri agricole atribuite
în contul cotelor de teren echivalent, şi circa 170 mii de apartamente.

17
 REGISTRUL BUNURILOR IMOBILE ŞI PROCEDURA ÎNREGISTRĂRII
DREPTURILOR ASUPRA BUNURILOR IMOBILE DIN REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Documentaţia cadastrală.

Conform cu articolul nr. 4 din Legea cadastrului bunurilor imobile “documentaţia

cadastrală” constă din:
 Registrul cadastral de înregistrare a bunurilor imobile şi a drepturilor de proprietate asupra
lor;
 Dosarul cadastral pentru fiecare bun imobil;
 Registrul de evaluare a bunurilor imobile;
 Planul cadastral al terenului.

3.2. Registrul bunurilor imobile

În conformitate cu articolul 22 din Legea cadastrului bunurilor imobile “Registrul

bunurilor imobile este documentul de bază al cadastrului. Dacă datele din Registrul bunurilor
imobile nu coincid cu datele din alte documente cadastrale sau cu datele din teren se consideră
veridice datele din Registru, cu excepţia cazurilor de eroare tehnică evidentă.”
Registrul bunurilor imobile conţine înscrisuri privind fiecare bun imobil, dreptul de
proprietate şi alte drepturi patrimoniale, tranzacţiile cu bunurile imobile şi alte temeiuri ale naşterii,
modificării, grevării şi stingerii drepturilor de proprietate.

3.2.1. Structura şi conţinutul Registrului bunurilor imobile

Registrul bunurilor imobile se ţine de către OCT pe un raion cadastral (raza de activitate al
OCT), iar în cadrul acestuia - pe zone, masive şi sectoare cadastrale, constituind un ansamblu de
fişiere separate. Fişierul separat se deschide pe fiecare sector de teren şi alte bunuri imobile, strâns
legate de acesta, şi constă din mapă şi file ce conţin unul sau mai multe capitole.
Registrul bunurilor imobile se constituie din trei capitole:
 Capitolul A, care conţine înscrisuri privind terenul şi construcţia capitală amplasată
pe el, în cazul în care dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiei îl deţine una şi aceiaşi
persoană. Dacă acest drept îl deţin diferite persoane, capitolul A va conţine numai înscrisuri
privitoare la teren.
 Capitolul B, care se deschide în cazul în care dreptul de proprietate asupra terenului
şi asupra construcţiei îl deţin diferite persoane şi conţine înscrisuri cu privire la construcţia capitală
amplasată pe terenul indicat în capitolul A.
 Capitolul C, care conţine înscrisuri cu privire la încăperile izolate, se deschide în
cazul în care dreptul de proprietate asupra construcţiei capitale şi asupra încăperilor izolate îl deţin
diferite persoane. Se deschid atâtea capitole C câte încăperi izolate (apartamente) din clădirea dată
sunt înregistrate. În acest caz, la sfârşitul Registrului se introduce o anexă în care sunt numerotate în
ordine cronologică toate încăperile izolate din clădirea respectivă, iar în dreptul fiecărui apartament
înregistrat se indică numărul de file, data înregistrării şi semnătura Registratorului.
Lipsa înscrisurilor în capitolele B şi C este o confirmare a faptului că dreptul de proprietate
asupra bunului imobil îl deţine proprietarul terenului.
Fiecare capitol se constituie din 3 subcapitole:
a. subcapitolul I - bunul imobil;
b. subcapitolul II - dreptul de proprietate asupra bunului imobil;
c. subcapitolul III - grevarea drepturilor patrimoniale.
În subcapitolul I al fiecărui capitol se indică:
a. numărul cadastral (numărul cadastral convenţional);
18
b. adresa sau locul amplasării bunului imobil;
c. caracteristica obiectului (denumirea, modul de folosinţă, suprafaţa cu
indicarea tipului hotarelor);
d. semnătura Registratorului;
e. menţiuni.
În subcapitolul II al fiecărui capitol se indică:
a. numărul cadastral (numărul cadastral convenţional);
b. numărul înregistrării şi denumirea bunului imobil;
c. date despre proprietar;
d. documentele în a căror bază a fost înscris dreptul de proprietate;
e. cota parte de proprietate;
f. data înregistrării;
g. semnătura Registratorului;
h. menţiuni.
În subcapitolul III al fiecărui capitol se indică:
a. numărul cadastral (numărul cadastral convenţional);
b. numărul înregistrării şi denumirea bunului imobil;
c. tipul dreptului care grevează dreptul de proprietate sau alt drept patrimonial asupra bunului
imobil;
d. termenul pentru care a fost stabilită grevarea (în cazul în care acest termen a fost stabilit) şi
suma obligaţiei asigurată prin gaj (în cazul gajului);
e. date despre persoana în a cărei favoare a fost stabilită grevarea;
f. denumirea, numărul şi data eliberării documentelor ce confirmă drepturile în a căror bază a
fost efectuată înregistrarea;
g. semnătura Registratorului;
h. menţiuni.
Conexiunea dintre subcapitolele Registrului constă în faptul că drepturile patrimoniale ale
proprietarului, menţionate în subcapitolul II, iau naştere numai asupra bunurilor imobile,
menţionate în subcapitolul I, cu grevările patrimoniale enumerate în subcapitolul III. La
înregistrarea primară, subcapitolul III se introduce numai în cazul existenţei grevărilor drepturilor
patrimoniale.
Pentru ţinerea Registrului, OCT utilizează:
 planul cadastral sau planul geometric;
 dosarul cadastral;
 condica de cereri;
 condica de intrare - ieşire a documentelor;
 fişa de evidenţă.

3.2.2. Modul de efectuare a înscrisurilor în Registru

Registrul se ţine în limba de stat. Înscrisurile trebuie să fie făcute citeţ şi clar, fără
prescurtări, pentru a se evita interpretarea diferită a noţiunilor. Datele se înscriu în Registru în
ordine cronologică.
Mai jos de denumirea organului care exercită controlul asupra ţinerii Registrului (Agenţia
de Stat, Relaţii Funciare şi Cadastru) se indică denumirea organului cadastral teritorial.
În partea dreaptă de jos a copertei se înscrie data, luna şi anul deschiderii şi închiderii
Registrului.
În subcapitolul I al fiecărui capitol din Registru se indică:
a) Adresa sau locul amplasării bunului imobil.
În cazul când bunul imobil este amplasat în extravilan, după denumirea raionului, oraşului,
satului se adaugă cuvântul “extravilan”;
b) Caracteristica obiectului :
 În col.1 a tabelei se indică numărul de ordine al fiecărui bun imobil enumerat în
col.2.
19
  În col.2, se caracterizează obiectul, se indică bunul imobil T-teren, C-construcţie, Î-
încăpere izolată.
 În col.3 se înscrie modul de folosinţă a bunului imobil, conform clasificatorului.
 În col.4 se înscrie suprafaţa în m2 a bunului imobil. La teren suprafaţa se indică în ha,
cu denumirea în paranteză a tipului hotarelor (f-fixe, g-generale).
 În col.5 se indică data efectuării înscrierii. La înregistrarea primară selectivă şi
înregistrarea curentă data efectuării înscrierii este data primirii cererii de înregistrare.
 În col.6 se autentifică efectuarea înscrisului prin semnătura registratorului.
 În col.7 se indică unele menţiuni ce caracterizează obiectul.
În subcapitolul II al fiecărui capitol din Registru se înregistrează dreptul de proprietate
asupra bunului imobil. În cazul existenţei grevărilor drepturilor patrimoniale, după denumirea
subcapitolului II, se face menţiunea despre prezenţa subcapitolului III.
 În col.1 se indică numărul de ordine a înscrisului, care este, totodată, şi numărul de
înregistrare a acestui înscris. Numărul de ordine se atribuie întregului bun imobil sau la fiecare cotă-
parte de proprietate (în cazul dreptului de proprietate în diviziune).
 În col.2 se înscrie denumirea obiectului caracterizat în subcapitolul I.
 În col.3 se indică datele despre proprietar.
În cazul persoanei fizice: numele, prenumele, data naşterii, numărul de identificare (în
lipsa acestuia datele din paşaport, numărul şi seria) şi domiciliul.
În cazul persoanei juridice: denumirea, sediul, numărul şi data eliberării
certificatului înregistrării de stat.
În cazul în care bunul imobil se află în proprietatea statului, se efectuează înscrisul
“Republica Moldova”.
 În col.4 se indică denumirea, numărul, data şi autoritatea care a eliberat documentul
în a cărui bază a fost înscris dreptul de proprietate asupra bunului imobil.
În cazul în care bunul imobil este înregistrat în folosul Republicii Moldova în col.4 se face
referire la Legea nr.1543-XIII din 25.02.98.
 În col.5 se indică cota-parte de proprietate a bunului imobil. În cazul când bunul
imobil aparţine unui proprietar, în col.5 se indică cifra 1.0, iar în cazul dreptului de proprietate în
diviziune se indică cota-parte la fiecare proprietar, suma cotelor-părţi fiind egală cu 1.0. Exemplu:
1/2; 1/2 sau 1/4; 1/4; 1/2 etc.
 În col.6 se indică data efectuării înscrierii şi semnătura Registratorului. La
înregistrarea primară selectivă şi înregistrarea curentă se indică numărul cererii, data efectuării
înscrierii (data autentică a înregistrării), care este, totodată, şi data primirii cererii de înregistrare,
inclusă în condica de cereri.
 În col.7 se înscriu sub formă de menţiune faptele juridice care pot duce la stingerea
sau naşterea drepturilor patrimoniale asupra bunului imobil, menţiunea de primire a cererii, precum
şi faptul arestării sau sechestrării bunurilor imobile.
Înscrisul dreptului de proprietate asupra construcţiei capitale se face după înscrisul
dreptului de proprietate asupra terenului. Înscrisul dreptului de proprietate asupra încăperilor izolate
se efectuează după înscrisul drepturilor asupra terenului şi construcţiei capitale.
În subcapitolul III al fiecărui capitol din Registru se înregistrează grevările drepturilor
patrimoniale.
 În col.1 se indică numărul de ordine a fiecărei grevări a dreptului de proprietate.
 În col.2 se indică obiectul asupra căruia se efectuează grevarea drepturilor
patrimoniale. Legătura dintre obiectul dat şi subcapitolul se face prin referinţă la numărul punctului
sau numărul de ordine (de înregistrare) din subcapitolele I şi II al capitolului respectiv. Exemplu:
p.1 subcapitolul. I sau p.3 subcapitolul. II .
 În col.3 se indică tipul dreptului care grevează dreptul de proprietate sau alt drept
patrimonial asupra bunului imobil (ipotecă, arenda, servitute şi alte drepturi conform
clasificatorului. După aceasta se indică termenul pentru care a fost stabilită grevarea (dacă a fost
stabilit un astfel de termen), precum şi suma obligaţiei asigurată prin gaj (în cazul ipotecii).
20
  În col.4 se înscriu datele despre persoana fizică sau juridică, sau despre proprietate
(bunul imobil), în a cărei favoare a fost stabilită grevarea.
În cazul persoanei fizice: numele, prenumele, data naşterii, numărul de identificare (în
lipsa acestuia datele din paşaport - numărul şi seria), domiciliul (conform vizei de reşedinţă).
În cazul persoanei juridice: denumirea, sediul, numărul şi data eliberării certificatului
înregistrării de stat.
În cazul proprietăţii: denumirea bunului imobil şi numărul cadastral.
 În col.5 se indică denumirea, numărul şi data eliberării documentelor ce confirmă
drepturile, în a căror bază a fost efectuată înregistrarea (contractul de arendă, contractul de gaj, la
stabilirea servitutilor - contractul încheiat în modul stabilit, decizia autorităţii administraţiei publice
locale privind terenul aflat în proprietate publică, hotărârea instanţei judecătoreşti, etc.).
 În col.6 se indică data efectuării înscrierii şi semnătura Registratorului.
 În col.7 se înscriu unele menţiuni ce ţin de grevarea drepturilor patrimoniale. În
cazul în care, conform condiţiilor ipotecii, debitorului gajist îi este interzis să dispună de bunul
imobil gajat sau să ipotecheze ulterior acelaşi bun, în col.7 se menţionează interdicţiile. De
asemenea la menţiuni se înscrie şi faptul stingerii grevării.
Înscrisul grevărilor dreptului de proprietate se efectuează după înscrisul dreptului de
proprietate.
În cazul necesităţii de a introduce file noi (nu este loc pentru efectuarea înscrierilor), după
capitolul respectiv pe fila precedentă se menţionează acest fapt şi se introduce o filă nouă, în colţul
de sus al căreia se indică faptul de continuare al capitolului dat, despre ce în mod obligatoriu se
menţionează la rubrica “Numărul de file”.

3.2.3. Modul de rectificare, modificare, completare şi radiere a Registrului

Rectificarea greşelilor din cadastru se efectuează conform articolului 38 din Legea

cadastrului bunurilor imobile.
La efectuarea rectificărilor, modificărilor şi completărilor se respectă aceleaşi cerinţe ca şi
la efectuarea înscrisului în Registru. Radierea înscrisurilor se efectuează astfel, încât textul iniţial să
poată fi citit.
Dacă în Registru nu este loc suficient pentru efectuarea rectificărilor, modificărilor şi
completărilor, acestea pot fi făcute pe o foaie de hârtie, care se încleie în dreptul înscrisului
respectiv, aplicându-se semnătura persoanei responsabile şi ştampila. O parte a semnăturii
(ştampilei) trebuie să cuprindă foaia încleiată.
Rectificările, modificările şi completările făcute în Registru trebuie autentificate prin
semnătura Registratorului.

3.2.4. Controlul asupra ţinerii Registrului

Ţinerea Registrului bunurilor imobile este supusă unui control intern şi extern.
Controlul intern se efectuează de către managerul organului cadastral teritorial, iar
controlul extern - de Agenţia Naţională Cadastru, Resurse Funciare şi Geodezie. Controlul extern
asupra ţinerii Registrului trebuie să fie efectuat cel puţin odată pe an. După fiecare verificare,
organul de control întocmeşte un act în două exemplare, dintre care unul rămâne la OCT, iar celălalt
la organul de control. Registratorul este obligat să întreprindă măsuri pentru lichidarea încălcărilor
consemnate în actul de control.

3.2.5. Eliberarea informaţiei cadastrale

Informaţia cadastrală (extrasul din Registrul bunurilor imobile, alte documente, copii ş. a.
se eliberează:
 organelor fiscale şi autorităţilor administraţiei publice locale pe teritoriul cărora este
amplasat bunul imobil;
 titularului dreptului sau altor persoane interesate.

21
 După efectuarea înregistrării bunului imobil şi a drepturilor asupra lui, Expertul OCT, în
termen de 10 zile, pregăteşte o informaţie din cadastru pentru organele fiscale, Oficiul informaţional
central “Cadastru” şi autorităţile administraţiei publice locale, pe teritoriul cărora este amplasat
bunul imobil. Informaţia dată reprezintă un extras din Registrul bunurilor imobile şi este semnat de
către Registrator.

3.2.6. Plata pentru serviciile prestate de către OCT

Plata pentru serviciile prestate de OCT se achită de către Solicitant sau reprezentantul
acestuia concomitent cu depunerea cererii respective la organul cadastral.
Tarifele pentru serviciile prestate de OCT sunt stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.978
din 18.09.1998 “Privind aprobarea tarifelor pentru serviciile prestate de organele cadastrale
teritoriale”.
Plata se achită în numerar la organul cadastral teritorial sau se depune pe contul OCT în
instituţiile bancare.
Documentul ce confirmă achitarea plăţii este:
 pentru persoane juridice - copia dispoziţiei de plată a instituţiei bancare, confirmată
prin ştampila băncii;
 pentru persoane fizice - bonul de plată de forma stabilită cu menţiunea băncii despre
achitare.
Bonul de plată sau alte documente ce confirmă efectuarea plăţii se anexează la cererea prin
care se solicită prestarea serviciului.
Plata percepută pentru prestarea unui anumit serviciu poate fi restituită în întregime sau
parţial în cazurile:
 depunerii taxei în sumă mai mare decât cea stabilită pentru prestarea serviciului dat;
 respingerii cererii de înregistrare sau refuzului înregistrării dreptului de către
registrator;
 retragerii cererii prin care se solicită prestarea serviciului;
 în alte cazuri prevăzute de legislaţie;

3.3. Dosarul cadastral

Conform articolului 20 din Legea cadastrului bunurilor imobile “Dosarul cadastral se

întocmeşte pentru fiecare bun imobil la înregistrarea lui primară, inclusiv la divizarea lui în două
sau mai multe bunuri imobile ori la comasarea a două sau mai multe bunuri imobile“. Fiecărui dosar
cadastral i se atribuie un număr cadastral, care coincide cu numărul cadastral al bunului imobil.
Dosarul cadastral, în conformitate cu Regulamentul cu privire la modul efectuării
înregistrării primare masive, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1030 din 12
octombrie1998, conţine un exemplar al documentului ce confirmă drepturile patrimoniale asupra
bunurilor imobile sau o copie, autentificată notarial, fragmentul planului cadastral .
După caz, la înregistrarea unor tipuri de bunuri imobile şi a drepturilor asupra lor dosarul
cadastral mai conţine:
 certificatul organului abilitat cu funcţia privatizării şi administrării proprietăţii de stat cu
privire la componenţa participanţilor privatizare — în cazul înregistrării drepturilor de
proprietate comună în devălmăşie asupra locuinţelor privatizate;
 extrasul din registrul de evidenţă a gospodăriilor (foste gospodării colhoznice,
gospodăria ţărănească (de fermier)) sau certificatul eliberat de autoritatea administraţiei
publice locale privind datele tuturor membrilor gospodăriei — la înregistrarea dreptului
de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor acestor gospodării;
 documentul ce confirmă cotele determinate în bunul imobil — înregistrarea dreptului de
proprietate comună în diviziune asupra bunului imobil;
 contractul încheiat între organul abilitat cu funcţia privatizării administrării proprietăţii
de stat ori între autorităţile administraţiei publice locale şi titularul dreptului de gestiune

22
 economică — în cazul înregistrării drepturilor întreprinde asupra bunurilor proprietate
publică transmise lor cu drept de gestiune economică;
 decizia autorităţii administraţiei publice locale — la înregistrat grevării dreptului asupra
terenului proprietate publică;
 contractul de gaj împreună cu documentele indicate în contract — la înregistrarea
ipotecii;
 planul terenului cu indicarea hotarelor sau planul construcţiei care se indică sfera de
acţiune a servitutii — în cazul înregistrării servitutilor.
Documentaţia cuprinsă în dosar se enumeră pe prima foaie (după copertă) a dosarului.
Dosarele cadastrale se actualizează periodic. La operarea modificărilor în documentaţia dosarului
cadastral, documentul nou anexat se înscrie după ordinea de înscriere a documentelor pe foaia de
cuprins, acesta primind numărul de rând următor.

3.4. Planurile cadastrale

Planul cadastral – reprezentare grafică a teritoriului, conţinând date despre

amplasamentul, hotarele şi numerele cadastrale ale terenurilor, precum şi alte date.
Pe planul cadastral se indică în mod obligatoriu hotarele, numerele cadastrale şi alte
caracteristici ale terenului şi pot fi reprezentate construcţiile capitale amplasate pe el.
Planul cadastral poate fi modificat numai în cazul:
a. Acordului scris al tuturor titularilor de drepturi asupra bunurilor imobile ale căror interese sunt
atinse;
b. Hotărârii instantanei de judecată privind modificările lor;
c. Necesităţi de corectare a erorilor care nu ating hotarele terenului sau alte interese ale titularilor
de drepturi asupra bunurilor imobile.
În cazul modificării planului cadastral fiecărui titular de drepturi ale cărui interese sunt
atinse i se expediază un preaviz privind modificările efectuate.

23
 TEMA 2. STADIUL ACTUAL AL CADASTRULUI ÎN UNELE ŢĂRI DIN EUROPA.

Introducere

Majoritatea ţărilor din Europa utilizează principiul cadastrului francez, redat de Napoleon la
începutul sec. IX: „Un bun cadastru parcelat va fi complementul Codului Civil, în ceea ce priveşte
posesia solului. Trebuie ca planurile să fie atât de exacte şi atât de dezvoltate încât să servească la
fixarea limitelor de proprietate şi la prevenirea proceselor"!
Sursele de bază ale cadastrului sunt:
a. descrierea textuală a hărţilor;
b. harta.
În urma ridicărilor topografice se obţine harta şi se obţine multă informaţie cu privire la
descrierea terenului pe care se bazează harta creată. Pentru fiecare sector de teren există un număr
cadastral unic, şi este legat de hartă ca reprezentare grafică şi descriere textuală a hărţii.
Cadastrul este un registru oficial complet şi actualizat sau un inventar al parcelelor de teren în
orice stat sau jurisdicţie conţinând informaţii despre parcele privitor la proprietate, evaluare,
localizare, suprafaţă, folosinţa terenului şi în mod uzual construcţii şi structurile acestora.
Cadastrul modern şi sistemele informatice al teritoriului contribuie la rezolvarea multor
probleme, atât în oraşe cât şi în zonele rurale, printr-o îmbunătăţire a managementului terenurilor.
Rezultatul este recunoaşterea crescândă a cadastrului şi a sistemelor informatice ale teritoriului
ca fundamentale pentru dezvoltarea economică şi managementul terenurilor atât în oraşe cât şi în
zonele rurale.

Evoluţia cadastrului în România

Activitatea de cadastru din România a parcurs următoarele etape:

 Etapa de început a cadastrului
Lucrările de introducere a cadastrului şi a cărţilor funciare s-au efectuat în mod diferenţiat în
provinciile româneşti, în funcţie de împrejurările istorice, începând cu secolul XIX, astfel:
 în Transilvania, Banat şi o parte a Bucovinei lucrările specifice au debutat după
sistemul austro-ungar începând cu anul 1794 şi au continuat după anul 1850 sub
forma „Cadastrului concretual (consta în delimitarea, descrierea şi reprezentarea
hotarelor localităţilor, a limitelor tarlalelor, a reţelelor hidrografice şi a căilor de
comunicaţii);
 în Muntenia şi Moldova începând cu anul 1831. respectiv 1832 se fac încercări de
introducere a cadastrului de către primii ingineri hotărnici pregătiţi la laşi de Gh.
Asachi (din anul 1813) şi la Bucureşti de Gh. Lazăr (din anul 1818);
 în restul ţării constituirea cadastrului se va face după primul război mondial, o dată
cu înfăptuirea reformei agrare.
 Etapa de organizare a cadastrului în România (1919-1933)
În anul 1919 se înfiinţează „Direcţia Cadastrului şi a Lucrărilor Tehnice", a cărei activitate s-a
limitat în special la măsurarea moşiilor şi parcelarea lor pentru împroprietăririle făcute după primul
război mondial. Măsurătorile s-au făcut în sisteme de referinţă locale, cu diferenţieri legate de
precizie şi conţinut, deoarece nu exista o reţea de triangulaţie geodezică omogenă. Pentru
executarea cadastrului au fost pregătite cadre tehnice la Şcoala de topografie (1919) de pe lângă
Direcţia Cadastrului.
Un pas important a fost făcut în anul 1930 prin adoptarea sistemului de proiecţie stereografică,
rezultat al conlucrării dintre Direcţia Cadastrului şi Institutul Geografic al armatei.
 Etapa începerii cadastrului modern şi a unificării cărţilor funciare (1933-1955)
Momentul de referinţă pentru acest domeniu de activitate l-a constituit „Legea pentru
organizarea cadastrului şi cărţilor funciare", nr.23/1933, care reglementează pentru prima dată
modalitatea de organizare şi realizare' a cadastrului funciar, pornindu-se de la reţele geodezice
unitare şi elaborându-se planuri şi registre cadastrale după primele normative tehnice şi economice.
24
  Etapa sistemelor de evidenţă funciară şi de cadastru funciar (1955-1990)
Pentru înregistrarea şi urmărirea dinamicii terenurilor agricole aparţinând unităţilor de stat, se
legiferează începând cu anul 1955 organizarea şi executarea „evidenţei funciare", un sistem care a
servit la comasarea suprafeţelor agricole în perioada de colectivizare a agriculturii şi care a
contribuit la îngrădirea drepturilor reale imobiliare.
 Etapa aplicării legilor proprietăţii (1991 - în prezent)
Schimbările din ultimii ani sunt legate în primul rând de cadrul legislativ general privitor la
regimul juridic al fondului funciar, la proprietatea publică şi privată, la dobândirea dreptului de
proprietate şi la circulaţia juridică a terenurilor.
Reglementări generale în domeniul proprietăţii apar în Constituţia României adoptată în 1991,
în Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, modificată şi completată, în Codul civil român şi
în Codul de procedură civilă, modificate şi completate.
În ultimul deceniu au fost promulgate acte normative care constituie fundamente ale instituţiei
dreptului de proprietate. Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificată şi republicată prin Legea
nr. 169/1997, care cuprinde norme juridice referitoare la proprietatea publică şi privată asupra
terenurilor, la regimul juridic al acestora, protecţia şi ameliorarea terenurilor, Hotărârea Guvernului
nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor deţinute de societăţile comerciale cu capital
de stat, Legea privind circulaţia juridică a terenurilor nr. 54/1998, Legea pentru reconstituirea
dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi forestiere nr. 1/2000.
Pentru instituţia cadastrului din România, actul legislativ cel mai important îl constituie Legea
cadastrului şi publicităţii imobiliare, nr.7/1996, care asigură cadrul juridic necesar pentru elaborarea
unui cadastru modern şi deschide porţile unei instituţii de drept cu rădăcini europene, având la bază
tradiţii istorice.
Din punct de vedere organizatoric, la nivel central a fost înfiinţată ca instituţie publică cu
personalitate juridică Oficiul Naţional de Cadastru, Geodezie şi Cartografie, ca organ de specialitate
în subordinea Ministerului
Administraţiei Publice, iar la nivel judeţean au fost organizate OJCGC.

Definiţie, caracteristici, rol, scop, importanţă

Definiţie
Cadastrul general este un sistem unitar şi obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi
juridică prin care se realizează identificarea, înregistrarea şi reprezentarea pe planuri cadastrale a
tuturor corpurilor de proprietate, indiferent de destinaţie şi proprietar, de pe întregul teritoriu al
ţării. (conform Legii cadastrului şi publicităţii imobiliare, nr. 7/1996).
Caracteristici: Cadastrul general are caracter:
 obiectiv: exprimă o realitate obiectivă, independentă de voinţa omului, indiferent de funcţia
socială sau tehnică a acestuia;
 unitar: se execută după norme şi instrucţiuni unice;
 istoric: reflectă legile societăţii (formele de proprietate caracteristice unei orânduirii);
 dinamic: exprimă realitatea naturală în continuă schimbare (impune necesitatea unei
întreţineri permanente);
 general: satisface cerinţe pentru diferite sectoare economice;
 obligatoriu: se execută pe întreg teritoriul ţării, pentru toţi proprietarii de bunuri imobile,
persoane fizice sau juridice.
Rol: Cadastrul trebuie să furnizeze date reale cu privire la:
o determinarea întinderii, configuraţiei şi poziţiei corpurilor de proprietate, a
destinaţiei şi folosinţei lor;
o identificarea proprietarilor de bunuri imobile şi înscrierea lor în registrele cadastrale;
o stabilirea categoriei de terenuri după însuşirile calitative;
o inventarierea suprafeţelor mecanizabile şi nemecanizabile, a pantelor terenurilor;
o bonitarea solurilor după gradul de fertilitate în funcţie de categoriile de folosinţă
agricole;

25
 o inventarierea terenurilor degradate care necesită lucrări de îmbunătăţiri funciare, a
celor care pot fi scoase din circuitul agricol, a terenurilor amenajate şi ameliorate.
Scopul executării lucrărilor (de cadastru - să pună la dispoziţia celor interesaţi, în orice moment,
date reale şi complete pentru:
 determinarea stadiului şi evoluţiei fondului funciar pe judeţe şi pe ţară;
 stabilirea impozitului funciar;
 coordonarea şi organizarea producţiei agricole;
 cunoaşterea fondului imobiliar - edilitar şi starea acestuia;
 întocmirea studiilor şi proiectelor pentru sistematizarea teritoriului şi
localităţilor;
 obţinerea de date pentru întreţinerea străzilor, drumurilor, căilor ferate, etc.;
 alegerea amplasamentelor obiectivelor industriale şi social - culturale;
 folosirea, amenajarea şi regularizarea cursurilor de apă;
 amenajarea şi exploatarea raţională a pădurilor;
 protecţia mediului;
 soluţionarea litigiilor cu privire la terenuri dintre proprietari;
 realizarea bazei de date cadastrale necesare întocmirii SIT – urilor.
Importanţa cadastrului general
Cadastrul s-a dovedit a fi de-a lungul timpului un ansamblu de activităţi tehnico-
organizatorice menite să deservească administraţia, pe proprietarii bunurilor imobile în problemele
drepturilor reale de proprietate, iar din alt punct de vedere, cadastrul a constituit o instituţie
progresistă care a contribuit la dovedirea şi garantarea proprietăţii.
Lucrările de cadastru sunt importante pentru realizarea sistemelor informaţionale ale teritoriului,
capabile să furnizeze rapid date reale administraţiei publice locale şi centrale, precum şi altor
sectoare interesate.

Aspectele cadastrului

Evidenţa bunurilor imobile se face complet şi sistematic după următoarele aspecte (laturi):
a) Aspectul cantitativ - se realizează prin funcţia tehnică a cadastrului şi se referă la determinarea
prin măsurători a poziţiei, configuraţiei şi mărimii suprafeţelor de terenuri pe categorii de folosinţă
şi proprietari şi la determinarea construcţiilor în funcţie de mărimea suprafeţei de teren pe care
acestea sunt amplasate, numărul de nivele şi de proprietarii lor.
b) Aspectul calitativ - determină cunoaşterea potenţialului productiv al terenurilor, precum şi a
caracteristicilor calitative ale construcţiilor.
Pentru terenuri se face bonitarea cadastrală a solurilor completându-se cu date despre lucrări
de îmbunătăţiri funciare (irigaţii, îndiguiri, desecări).
Pentru construcţii se face cartarea clădirilor după materialele de construcţie (beton,
cărămidă, lemn), dotarea cu instalaţii, gradul de confort, gradul de uzură, etc.
c) Aspectul juridic - se referă la regimul juridic al terenurilor şi construcţiilor, la dreptul de
proprietate.

Funcţiile cadastrului

Realizarea practică a cadastrului se face prin trei funcţii corespunzătoare celor trei aspecte
ale acestuia:
a) Funcţia tehnică are ca obiect următoarele lucrări:
 stabilirea şi marcarea pe teren prin borne cadastrale a hotarelor
 teritoriilor administrative (comune, oraşe, municipii); o identificarea şi marcarea prin borne
a limitelor intravilanelor
 localităţilor;
 delimitarea bunurilor imobile din cuprinsul unui teritoriu administrativ, a parcelelor din
cadrul acestora în funcţie de
 categoria de folosinţă şi de posesorii acestora;
26
  efectuarea măsurătorilor pe teren şi prelucrarea datelor cadastrale;
 întocmirea sau reambularea planurilor cadastrale;
 numerotarea cadastrală a sectoarelor cadastrale şi a bunurilor imobile de pe cuprinsul unui
teritoriu administrativ;
 calculul suprafeţelor pe parcele, bunuri imobile, sectoare cadastrale şi pe întregul teritoriu
administrativ comunal, orăşenesc sau municipal;
 întocmirea registrelor cadastrale şi a situaţiilor de sinteză; o întreţinerea cadastrului.
Documentele tehnice principale ale cadastrului sunt:
dosarul lucrărilor de delimitare (hotărnicie);
planurile şi hărţile cadastrale;
registrele şi fişele cadastrale.
b) Funcţia economică are ca obiect executarea următoarelor lucrări:
 încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate;
 evidenţa terenurilor agricole în funcţie de stadiul degradării, a
 terenurilor amenajate prin lucrări de îmbunătăţiri funciare;
 evidenţa clădirilor după materialele de construcţie, dotarea cu
 instalaţii, confort, gradul de uzură, etc.
c) Funcţia juridică trebuie să asigure identificarea corectă a proprietarilor de terenuri şi construcţii
şi înscrierea acestora în documentele cadastrului general, pe baza dreptului şi actului juridic pe care
se întemeiază proprietatea. Se asigură publicitatea imobiliară, adică ce deţine fiecare cetăţean pe
teritoriul tării şi cui aparţine un anumit bun imobil.

Clasificarea cadastrului

Cadastrul general

Cadastrul general este un complex de operaţii tehnice, economice şi juridice întreprinse în

vederea cunoaşterii şi inventarierii permanente şi sistematice a fondului funciar sub aspect
cantitativ, calitativ şi juridic.
Fondul funciar este constituit din totalitatea terenurilor de orice fel, indiferent de destinaţie,
de titlurile pe baza cărora sunt deţinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte (fondul
funciar al unui judeţ, al României, etc.).

Cadastrele de specialitate

Cadastrele de specialitate sunt subsisteme de evidenţă şi inventariere sistematică din punct

de vedere tehnic şi economic a bunurilor imobile specifice unor domenii de activitate, cu scopul
administrării lor raţionale.
Evidenţe cadastrale specifice îşi pot organiza şi deţinătorii mari de terenuri, cu condiţia să
folosească drept date de bază numai ceea ce este prevăzut pentru cadastrul general.
Cadastrul agricol
Are ca obiect de activitate evidenţa şi inventarierea sistematică a terenurilor agricole pe
categorii şi subcategorii de folosinţă, specificând natura solului, panta, clasa de calitate, venitul net,
etc.
Cadastrul forestier
Se ocupă cu evidenţa şi inventarierea sistematică a fondului forestier naţional şi a
amenajamentelor silvice, specificând suprafaţa, esenţa lemnoasă, vârsta, consistenţa masei
lemnoase, etc., precum şi informaţii referitoare la sol, relief şi climă. Se execută de Ministerul
Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului pentru exploatarea raţională a pădurilor şi buna gospodărire
a amenajamentelor silvice.
Cadastrul apelor
Are ca obiect de activitate evidenţa şi inventarierea apelor, a terenurilor acoperite de ape şi
stuf, a instalaţiilor care le deservesc, organizate pe bazine hidrografice, specificând suprafaţa,
calitatea, folosinţa, instalaţiile de transport şi exploatare, de protecţie şi ameliorare a calităţii,
27
precum şi condiţiile de relief şi climă: Se execută de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei
Mediului pentru evidenţa cantitativă şi calitativă a apelor prin lucrări de amenajare, folosire şi
protecţie a acestora.
Cadastrul fondului imobiliar
Se ocupă cu evidenţa şi inventarierea corpurilor de proprietate din localităţi, specificând
pentru construcţii folosinţa, materialele de construcţie, structura, regimul de înălţime, fundaţia,
suprafaţa; 'dotările, starea, etc.
Se execută de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Cadastrul reţelelor edilitare
Se ocupă cu evidenţa şi inventarierea reţelelor edilitare (apă, canalizare, termoficare,
gazificarea:, electrice, telefonice) şi a instalaţiilor care le deservesc, specificând amplasamentele,
traseele, dimensiunile, materialele de construcţie, parametrii tehnici, starea.
Cadastrul terenurilor cu destinaţie specială
Poate fi întocmit de mari deţinători de terenuri, ministere, departamente, regii autonome,
societăţi comerciale, etc.
Cadastrul căilor ferate - se ocupă cu evidenţa şi inventarierea terenurilor, construcţiilor,
instalaţiilor şi stării reţelei feroviare;
Cadastrul drumurilor - se ocupă cu evidenţa şi inventarierea terenurilor, construcţiilor,
instalaţiilor şi stării reţelei de drumuri;
Cadastrul porturilor - se ocupă cu evidenţa şi inventarierea terenurilor, construcţiilor,
instalaţiilor, căilor de transport, reţelelor subterane şi supraterane, platformelor tehnologice, etc.,
care deservesc unităţile portuare;
Cadastrul aeroporturilor, Cadastrul industrial. Cadastrul minier. Cadastrul energetic.
Cadastrul petrolier. Cadastrul minier. Cadastrul monumentelor istorice. Cadastrul militar, etc.
După datele pe care le furnizează în documentaţia finală se deosebesc:

Cadastrul analitic

Prezintă toate datele cantitative, calitative şi juridice care permit cunoaşterea amănunţită a
tuturor corpurilor de proprietate.
Planurile cadastrale pentru cadastrul general se întocmesc la scările:
- pentru intravilan: 1:500,1:1000,1:2000;
- pentru extravilan: l :2000, l :5000.

Cadastrul sintetic

Realizează centralizarea şi prezentarea datelor cadastrale de ansamblu pe unităţi teritoriale

mari, prin hărţi cadastrale de ansamblu şi prin registre sau situaţii centralizatoare de sinteză.
Hărţile cadastrale pentru cadastrul general se întocmesc la scările: 1:10000,1:25000,1:50000
şi sunt obţinute prin micşorarea planurilor cadastrale.

Introducerea cadastrului general

Generalităţi. Definiţii.

Cadastrul general se introduce pe unităţi administrativ-teritorial. Introducerea cadastrului

reprezintă măsurătoarea oficială prin care se realizează operaţiunile de teren şi birou care conduc la
întocmirea documentelor tehnice a cadastrului general. Acestea reprezintă documentaţia oficială pe
baza căreia î realizează publicitatea imobiliară.
Unităţi administrativ-teritoriale
În România unităţile administrativ-teritoriale sunt: comuna, oraşul sa municipiul şi judeţul,
în cadrul unităţilor administrative comunale şi orăşeneş (municipale) se deosebesc două părţi
distincte: intravilanul şi extravilanul.

28
 Teritoriul României are suprafaţa totală de 23 839 070 hectare şi cuprind din punct de vedere
al organizării administrative un număr de 41 de judeţe l care se adaugă municipiul Bucureşti, în
cadrul celor 41 de judeţe sunt cuprins 67 municipii, 195 oraşe, 2686 comune şi 13343 sate.
Realizarea cadastrul general pe întreg teritoriul ţării presupune executarea operaţiilor de introducere
cadastrului pe 2989 teritorii cadastrale.
Intravilanul este partea din unitatea administrativ-teritorială, legi delimitată, destinată
construirii. Intravilanul cuprinde zona den construită ocupată cu clădirile de locuit, construcţiile
social-cultural întreprinderile industriale, depozitele, spaţiile comerciale, amenajările sportiv
reţelele edilitare, zona de circulaţie şi transport împreună cu gările, autogările ş depourile, spaţiile
verzi şi terenurile libere, într-un teritoriu administraţi comunal sau orăşenesc pot fi unul sau mai
multe intravilane (sate).
Extravilanul este partea din unitatea administrativ-teritorială cuprinsă în afara intravilanelor,
delimitată cadastral potrivit legii. Are în special destinaţii agricole şi silvice. Structura terenurilor
agricole reprezintă aproximativ două treimi din suprafaţa totală a ţării, ceea ce înseamnă 14,8
milioane hectare.

Reţele geodezice pentru lucrările de cadastru

Materializarea punctelor reţelei geodezice de sprijin şi din reţelele de îndesire şi ridicare se face
conform standardului român SR 3446-1/1996, având mărci conform standardului de stat STAS
4294-73, emise de Institutul Român de Standardizare precum şi cu alte sisteme de marcare şi
semnalizare provenite sau preluate din standardele europene (CEN) şi internaţionale (ISO), avizate
sau omologate de ONCGC.
Coordonatele punctelor din reţelele geodezice se calculează în sistemul de proiecţie Stereografic
1970 şi în sistemul de referinţă Marea Neagră 1975
Reţeaua geodezică de sprijin pentru executarea lucrărilor de cadastru general este formată din
totalitatea punctelor determinate în sisteme unitare de referinţă.
Reţeaua geodezică de îndesire se realizează astfel încât să asigure densitatea de puncte necesare
pentru executarea lucrărilor de introducere şi întreţinere a cadastrului general.
În configuraţia reţelei geodezice de îndesire se includ cel puţin 4 puncte din reţeaua geodezică
de sprijin, astfel încât poligonul format să încadreze toate punctele reţelei de îndesire.
Reţeaua geodezică de îndesire şi ridicare se execută prin metode cunoscute: triangulaţie,
trilateraţie, triangulaţie-trilateraţie, reţele de drumuiri poligonometrice, intersecţii înainte,
retrointersecţii, intersecţii combinate sau tehnologii geodezice bazate pe observaţii satelitare
(sisteme de poziţionare globală - GPS - Global Positioning System).
Reţeaua geodezică de ridicare este creată în scopul asigurării numărului de puncte necesare
măsurătorilor topografice şi cadastrale de detaliu.
TERITORIUL ADMINISTRATIV COMUNAL AGAPIA

29
 Fig. 1. Schiţa de delimitare a unui teritoriu administrativ comunal din România

Plan cadastral index

Introducerea cadastrului general, conform legii nr. 7/ 1996, presupune evidenţa tehnică,
economică şi juridică, cu scopul de a se realiza identificarea, înregistrarea şi reprezentarea pe hărţi
şi planuri cadastrale a tuturor corpurilor de proprietate.
Sistemul de cadastru şi publicitate imobiliară are la bază identificarea proprietăţilor şi a
proprietarilor acestora.
Identificarea proprietăţilor constă în existenţa a două procese:
 Identificarea spaţială a proprietăţilor
 Identificarea proprietăţilor în cartea funciară
Identificarea proprietarilor constă în:
 Identificarea preliminară în urma lucrărilor de cadastru sistematic
 Identificarea legală efectuată la notariat în momentul realizării actului pe baza căruia se
dobândeşte dreptul de proprietate.
Pentru identificarea spaţială a proprietăţilor este importantă amplasarea corpurilor de
proprietate pe un suport grafic simplificat, numit în continuare plan cadastral index.
Conceptul de plan cadastral index îşi propune să utilizeze la maximum informaţia cadastrală
existentă cu scopul de a micşora munca de teren ca sursă primară de date a planului cadastral.
(indiferent de calitatea acesteia, dar susţinută de documente cu valoare legală sau juridică - titluri de
proprietate, etc. sau diverse lucrări de cadastru de specialitate care conţin limitele proprietăţilor,
aprobate de oficiile judeţene de cadastru).
Această soluţie este justificată şi de faptul că în România înregistrarea proprietăţii nu este
obligatorie în toate cazurile, procesul de înscriere în cartea funciară nedefinitivă fiind sporadic prin
natura sa; cu alte cuvinte înscriere în cartea funciară nedefinitivă este strâns corelată cu piaţa
imobiliară, dinamica depinzând de frecvenţa tranzacţiilor cu imobile. Piaţa imobiliară nu este
dezvoltată omogen pe întreg teritoriul României. Aceasta este mai dezvoltată în zonele urbane.
Cadrul legal al proiectului este dat de Legea 7/1996, care autorizează ONCGC pentru
definirea elementelor hărţii cadastrale.
Planul cadastral index permite:
 actualizarea rapidă a situaţiei cadastrale existente;
 utilizarea diferitelor tipuri de documentaţii specifice cadastrului;
 integrarea planului cadastral index cu registrele cadastrale;
 posibilitatea legăturii cu alte baze de date georeferenţiate;
 lucrul cu corpuri de proprietate, atât cu caracter definitiv (înscrise în Cartea Funciară) cât şi
nedefinitiv;
Planul cadastral index o dată realizat permite amplasarea tuturor documentaţiilor cadastrale care
vor fi întocmite ulterior, astfel că în timp, în funcţie de dinamica şi volumul tranzacţiilor poate
acoperi în întregime o unitate administrativ teritorială.
Implementarea finală a sistemului cadastral trebuie să integreze planul cadastral index cu
registrele cadastrale. Integrarea înseamnă că planul cadastral index va fi o interfaţă pentru căutarea
în baza de date cadastrale şi invers.

Ce se înregistrează în planul cadastral index

Elementele care se înregistrează în planul cadastral index sunt:

 Limitele teritoriului administrativ.
 Limitele intravilanelor.
 Limitele elementelor de infrastructură (pe baza proprietăţii şi a destinaţiei acestora)
care constituie în fapt corpuri de proprietate deşi nu sunt supuse tranzacţiilor
imobiliare. O parte din acestea definesc sectoarele cadastrale.
 Limitele corpurilor de proprietate.
30
  Limitele construcţiilor permanente.
 Identificatorii cadastrali ai corpurilor de proprietate.
Observaţii:
1. Limitele parcelelor din titlurile de proprietate rezultate în urma aplicării Legii 18/1991 sunt
asimilate cu limitele corpurilor de proprietate şi referite prin intermediul identificatorilor
cadastrali.
2. Parcelele din titlurile de proprietate rezultate în urma aplicării Legii 18/1991 pentru care nu
există plan parcelar se reprezintă doar sub forma identificatorilor cadastrali, poziţionaţi în
tarlalele identificate pe planul cadastral index.
3. Evidenţierea pe planul cadastral index a sectoarele cadastrale facilitează implementarea datelor
provenite din aplicarea legii 18/1991 şi permite o reprezentare analogică sugestivă a unor
porţiuni de unităţi teritorial-administrative.

Surse pentru realizarea planului index cadastral

O sursă importantă de date pentru planul cadastral index o reprezintă documentaţiile tehnice
întocmite pentru atribuirea numerelor cadastrale provizorii.
Alte surse care pot furniza date de intrare pentru realizarea planului index cadastral şi a
bazei de date a cadastrului general sunt:
planuri topografice, planuri parcelare rezultate din aplicarea Legii 18/1991 , documentaţii rezultate
în urma aplicării H.G. 834/1991, documentaţii pentru delimitarea şi amplasarea corpului de
proprietate, documentaţii rezultate în urma efectuării cadastrelor de specialitate

Principii privind elaborarea planurilor cadastrale index

În funcţie de statutul juridic, limitele corpurilor de proprietate rezultate din sursele de date
de intrare prezentate mai sus, pot fi împărţite în trei categorii:
1. Limite care sunt aprobate din punct de vedere legal, proprietatea fiind înregistrară în cartea
funciară;
2. Limite pentru care există dovezi de proprietate, dar nu sunt aprobate legal;
3. Limite determinate utilizând date topografice.
Această clasificare permite identificarea a trei priorităţi legate de statutul limitelor corpurilor
de proprietate:
Prioritatea 1
Documentaţiile rezultate în urma înregistrărilor nedefinitive în
cartea funciară.
Înregistrările sistematice conform Legii 7/1996;
Prioritatea 2
Documentaţii rezultate în urma aplicării H.G. 834/1991,
Planuri parcelare rezultate din aplicarea Legii 18/1991, Documentaţii
rezultate în urma efectuării cadastrelor de specialitate
Prioritatea 3
Măsurători efectuate pe teren
Ortofotoplanuri
Planuri cadastrale şi topografice existente
Imagini satelitare de înaltă rezoluţie
Imagini satelitare de slabă rezoluţie.
In cadrul aceleiaşi clase de prioritate datele cele mai recente au întâietate. Sursele de date de
prioritate 3 nu sunt în totalitate complementare, unele dintre surse fiind necesar a fi folosite
împreună. Acest fapt conduce la identificarea a patru tipuri principale de planuri cadastrale index.
Tip plan index Surse de date
cadastral
Date de prioritate 1
A Date de prioritate 2
Planuri cadastrale şi topografice existente
31
 Măsurători efectuate pe teren
Date de prioritate 1
B Date de prioritate 2
Ortofotoplanuri
Planuri cadastrale şi topografice existente
Măsurători efectuate pe teren
Date de prioritate 1
C Date de prioritate 2
Imagini satelitare de înaltă rezoluţie (<1m)
Planuri cadastrale şi topografice existente
Măsurători efectuate pe teren
Date de prioritate 1
D Date de prioritate 2
Imagini satelitare de mică rezoluţie (10m)
Planuri cadastrale şi topografice existente
Măsurători efectuate pe teren
Decizia privind alegerea tipului de plan cadastral index trebuie să se ia luând în consideraţie
următorii patru parametri:
Parametru Principii
Preţul datelor de prioritate Datele existente trebuie folosite pe scară largă pentru
3 reducerea costurilor. Trebuie favorizate cele mai puţin
costisitoare metode atunci când sunt necesare planuri
noi
Stadiul curent al Necesitatea ca exactitatea informaţiilor privind datele
dezvoltării pieţei spaţiale să crească o dată cu gradul de urbanizare
terenurilor
Disponibilitatea datelor de Lipsa planurilor având o calitate potrivită justifică
prioritate 3 aerofotografierea sau folosirea imaginilor satelitare
Nivelul dinamic al Zonele cu premise de schimbări cadastrale frecvente
cadastrului reprezintă zone potenţiale pentru folosirea
aerofotografierii şi imaginilor satelitare

Dezvoltarea cadastrului în unele ţări din partea de vest a Europei

Cadastru în Franţa

În Franţa, patria cadastrului, sistemul de înregistrare cadastrală nu a mers prea departe.

Cadastrul francez nu este un cadastru sigur-puternic şi complex, adică nu are aceeaşi putere juridică
ca în diverse ţări.
În Franţa se pune accent pe cadastrul fiscal. Dar nu există o legătură strânsă între cadastrul
fiscal şi registrele cadastrale (cartea funciară).
Se ştie că, sistemul cadastral francez a avut mari influenţe şi în ţările - colonii ale Franţei,
precum şi în partea de vest şi nord a Africii. În aceste ţări cadastrul şi cartea funciară („Livre
Foncier”) cuprinde informaţii de pe o suprafaţă neînsemnată a ţării, în special de pe teritoriile
urbane. În aceste ţări de regulă, înregistrarea cadastrală nu este obligatorie.
Cartea funciară reprezintă registrul de înregistrare a bunurilor imobile şi deţinătorii acestor
bunuri. Dacă cineva doreşte să-şi înregistreze sectorul de teren ce îl deţine este de ajuns să scrie o
cerere la biroul de înregistrări, solicitând această înregistrare, procedura oficială începe cu
identificarea corectă a hotarelor în prezenţa vecinilor ce au hotar cu persoana dată, verificarea
suprafeţei terenului. Dacă nu au fost depistate erori în perioada de verificare a terenului, persoanei
date i se eliberează certificat de deţinător de pământ înregistrat în registrul cadastral sub un cod
numeric cadastral unic.

32
 Caracteristica principală a cadastrului în ţările din partea de vest a Europei este actualizarea
sistematică a bazei de date în cadastru. Orice bun imobil (în special orice sector de teren) se
înregistrează după:
 categoria (modul) de folosinţă;
 suprafaţă;
 impozitul pe venit;
 edificii, construcţii, topografia lui;
 înregistrarea dreptului de folosinţă;
 verificare în arhive dacă nu este înregistrat în alte registre cadastrale.
Tendinţa principală, în prezent, este crearea sistemelor informaţionale cadastrale, în toate
ţările Europei.

Cadastru în Elveţia

În Elveţia spre exemplu, pe baza informaţiei cadastrale în oraşe deseori se întocmesc hărţi
teritorial- administrative exacte.
Sistemul de măsurători cadastrale existent consistă, în principal, în cartografierea parcelelor
şi a hărţilor generale din domeniul scărilor medii.
Ridicările cadastrale sunt metodele de identificare corectă a hotarelor, demarcarea lor,
coordonarea lor cu vecinii, proprietari de teren. În ultimul timp un aport major au adus şi metodele
fotogrammetrice moderne de creare cadastrului.
În concordanţă cu sistemul politic federativ elveţian, pentru executarea măsurătorilor
cadastrale sunt delegate Cantoanele; Confederaţia doar supervizează şi subvenţionează. Volumul
mare de lucrări cadastrale îl îndeplinesc firmele autorizate licenţiate în domeniul cadastrului. Cele
mai multe Cantoane se limitează la rândul lor la supervizarea directă şi contractează pentru lucrările
cadastrale topografii particulari. Munca practică se desfăşoară în prezent cu ajutorul a 270 de firme
particulare de măsurători. Acestea sunt distribuite în toată Elveţia şi astfel pot fi furnizate servicii
locale adecvate, aproape de utilizatorii de date.
Tehnica măsurătorilor cadastrale s-a dezvoltat cu paşi chibzuiţi din secolul trecut de la un
plan pur grafic la unul semigrafic (achiziţia şi menţinerea măsurătorilor) şi în anii 1970 la un plan
seminumeric (stocarea valorilor coordonatelor punctelor limită).
În ultimii ani, mediul tehnic s-a schimbat revoluţionar datorită progreselor făcute de ştiinţa
calculatoarelor, în acelaşi timp, tendinţa spre informaţii referite spaţial a crescut enorm şi s-a mărit
numărul potenţialilor utilizatori de date. Toţi aceşti factori au condus la începutul anilor 1980 la un
proiect de reformă al sistemului de măsurători cadastrale existent. Acest proiect a fost numit
„Reforma ridicărilor topografice oficiale" pentru a reliefa comunitatea de utilizatori lărgită şi
reprezintă răspunsul profesiei de topograf la noile schimbări datorate erei informaticii. De la
început, sloganul proiectului reformei a fost „îmbunătăţirea serviciului sistemului de măsurători
cadastrale pentru administraţie, economie şi organizaţii particulare".
În primăvara lui 1992, Parlamentul Federal a aprobat „Decretul pentru subvenţionarea
ridicărilor topografice oficiale" şi a creat odată cu aceasta şi legea de bază pentru finanţarea
acestora. Costul total estimat este de 3500 milioane franci elveţieni, iar Confederaţia va subvenţiona
cea. 150 milioane. Timpul de realizare aşteptat este de 30 de ani. Proiectul de reformă include mai
multe elemente. Câteva dintre ele au o puternică influenţă în funcţionarea viitoarelor măsurători
oficiale, altele iau în calcul metodele moderne de lucru. Forma va fi total digitală, ceea ce înseamnă
că toate datele trebuie achiziţionate şi menţinute în formă digitală pentru procesarea electronică a
datelor. Structura administrativă a măsurătorilor cadastrale nu a fost schimbată de reformă, totuşi,
sarcinile anumitor agenţii cantonale de măsurători cadastrale şi ale Directoratului Federal al
Măsurătorilor Cadastrale au fost adaptate, în special pentru stabilirea şi coordonarea viitorului LIS.
Reforma nu alterează conţinutul măsurătorilor cadastrale, doar structura sa în straturi şi obiecte.
Reforma defineşte standarde cum ar fi catalogul de date, modelul de strat şi formatul prin care se
schimbă datele.

33
 Cadastru în Germania

Digitizarea unei hărţi cu ajutorul unui scaner este rapidă şi eficientă. Dar ea cauzează multe
operaţii de editare ce au fost duse la bun sfârşit, până acum, doar în mod interactiv la staţiile grafice.
De aceea procesul de evaluare propus este bazat în principal pe digitizoare. Problema tehnică reală
este de a evalua introducerea datelor hibride. Ea poate fi rezolvată folosind tehnici de compensare
riguroase pentru a combina datele digitizate şi constrângerile geometrice sau datele geodezice
terestre uniforme. S-a aplicat metoda pătratelor minime pentru calculul coordonatelor finale şi
obţinerea tuturor datelor într-o formă ponderată.
Compensarea finală prin pătrate minime livrează coordonatele finale ale tuturor punctelor ce
vor fi introduse în baza de date a hărţii digitale. Scopul urmărit este de a compensa o bază de date
unică, uniformă şi densă şi de aceea se vor trata la fel atât datele digitizate cât şi cele scanate şi cele
vectorizate.
O problemă legată de digitizarea hărţilor este deformarea hărţilor analogice. Prin urmare,
valorile digitizate ale punctelor de control nu se potrivesc cu coordonatele exacte ale acestora.
Valorile reziduale trebuie să fie distribuite în vecinătăţi adiacente. De aceea s-au introdus observaţii
fictive în setul de ecuaţii de observaţii. Acestea au fost ponderate proporţional cu distanţele între
punctele de control şi punctele adiacente digitizate. Aceasta ajustează precizia relativă a rezultatelor
finale. Cercetările speciale au arătat că această formulare stohastică conduce la rezultate la fel de
bune ca în cazul metodei multiquadratice.
Fig. 2. Hartă cadastrală din Germania

Dezvoltarea cadastrului în unele ţări din partea de nord a Europei

Cadastru în Danemarca

În Danemarca există încă din vechi timpuri harta cadastrală a întregii ţări. Ridicările
cadastrale pentru delimitarea hotarelor sectoarelor se execută de către ingineri cadastrali (cu putere
juridică, economică şi tehnică de execuţie). Hărţile cadastrale şi toate înregistrările cadastrale se
păstrează în Oficiul Central din oraşul Copenhaga, „Matrikel-Kontoret”. Reformele cadastrale din
Danemarca par a fi executate cu succes, fac faţă provocărilor în domeniu.
Principalul scop al reformei cadastrale în Danemarca a fost stabilirea unui sistem informatic,
care să fie accesibil tuturor tipurilor de utilizatori şi care să corespundă interacţiunii cu alte sisteme
de date de folosinţă a terenului. Pentru aceasta registrul cadastral a fost computerizat în perioada
1984 - 1986, un proiect pilot pentru computerizarea hărţilor cadastrale a fost realizat între anii 1985
- 1989, iar computerizarea hărţilor se doreşte a se termina înainte de anul 2005.
Registrul cadastral
Registrul include un număr de 2,5 milioane parcele (reprezentând 1,5 milioane proprietăţi
funciare) cu identificarea suprafeţei parcelei şi numele corespunzător hărţii cadastrale. Registrul de
asemenea informează despre orice obligaţii ce revin proprietăţilor, dar numai în scopuri agricole sau
silvice.
Pe lângă computerizarea registrului parcelelor, s-a dezvoltat un sistem pentru procesarea
modificărilor cadastrale, supuse Oficiului de Cadastrul şi Ridicări Topografice Naţionale (NSC) de
34
către topografii licenţiaţi privaţi, în fiecare an, sunt create aproximativ 20.000 de noi proprietăţi şi
aproape 80.000 de numere ale parcelelor existente sunt afectate de schimbările cadastrale aprobate.
Computerizarea registrului parcelelor a îmbunătăţit considerabil accesul la datele parcelelor de
teren. Sistemul procesării modificărilor cadastrale a făcut ca procesul de actualizare să devină foarte
eficient, spre beneficiul publicului şi al autorităţilor, care trebuie să se bazeze pe date corecte asupra
parcelelor de teren.
Hărţile cadastrale
Întreaga ţară este acoperită de hărţi cadastrale. Numărul hărţilor este de aproximativ 15.000
de foi, cele mai multe la scara 1: 4000 şi toate au fost redesenate de mai multe ori de-a lungul anilor.
Hărţile cadastrale analogice vechi au fost actualizate continuu cu modificările de Urnite, noi parcele
etc., prin trasarea noilor limite în cea mai bună poziţie posibilă în relaţie cu limitele existente. Harta
cadastrală poate fi caracterizată ca o hartă legală pentru identificarea parcelelor de teren aşa cum
sunt înregistrate în registrul cadastral. Determinarea finală a limitelor este realizată numai de
topografii licenţiaţi privaţi, care folosind harta cadastrală şi măsurătorile de delimitare originale le
compară cu condiţiile fizice existente.
Funcţia de bază a hărţii cadastrale rămâne aceeaşi, chiar dacă harta este digitală. Beneficiile
computerizării hărţii sunt date, bineînţeles, de folosinţa polivalentă a acestor hărţi, care în
combinaţie cu alte hărţi şi registre de date ale terenului conduc înspre sistemul cadastral bazat pe
GIS. Conceptul hărţii cadastrale digitale moderne trebuie să facă faţă provocării de a fi un
instrument efectiv pentru procesul cadastral (şi de identificare legală a proprietăţii funciare), precum
şi un instrument eficient pentru gestiunea folosinţei terenurilor la nivel local. Hărţile cadastrale nu
au putut fi stabilite numai prin digitizarea hărţilor analogice, deoarece unele dintre ele nu erau
legate de reţeaua naţională sau erau deformate datorită contracţiei hârtiei, redesenării sau
actualizării sporadice. De asemenea hărţile nu au putut fi stabilite numai pe baza măsurătorilor
cadastrale, deoarece numărul foilor este enorm (2 milioane) şi multe dintre ele nu sunt bine
documentate sau legate la reţeaua naţională, în final, hărţile cadastrale nu puteau fi stabilite folosind
numai determinarea Urnitelor şi a măsurătorilor în teren, deoarece costurile ar fi depăşit beneficiile.
Pentru a decide conceptul de computerizare, informaţiile cadastrale existente au trebuit cu atenţie
luate în considerare. Chiar dacă măsurătorile cadastrale vechi nu sunt bine documentate,
măsurătorile efectuate după 1934 ar trebui în mod normal să fie legate de Reţeaua Naţionala Daneză
„System 34". Pentru acest scop peste 360.000 de puncte de sprijin au fost stabilite în reţeaua de
triangulaţie, în special pentru ridicările cadastrale ale drumurilor publice.
Evaluarea reformei digitale
Trebuie notat că în evaluarea reformei, computerizarea hărţilor cadastrale nu s-a efectuat
numai pentru a utiliza tehnologia modernă. Aspectele legale şi funcţia de bază a sistemului cadastral
au trebuit luate în calcul, iar nevoile utilizatorilor au trebuit identificate într-un stadiu timpuriu al
acestui proces.
Succesul proiectului va depinde de stabilirea unui consens între NSC, topografii licenţiaţi
privaţi şi autorităţile locale. Consensul trebuie să includă conceptul, costul cumpărării şi utilizării
hărţii, procesul de producţie ca şi procesul viitoarei actualizări. Conceptul danez pentru gestiunea
integrată a teritoriului este organizat ca o reţea de subsisteme interactive conţinând cele mai
generale informaţii utilizate. Legarea automatică între subsisteme este realizată prin „Registrul de
intersecţie", care conţine toate cheile de identificare din fiecare subsistem (de exemplu numărul
parcelei, numărul imobilului, adresa etc.) şi intersecţia între aceşti identificatori. Aceasta înseamnă
că este posibilă obţinerea tuturor informaţiilor disponibile despre o proprietate specifică sau un
imobil prin cunoaşterea doar a unei singure chei. Mai mult, cheile de identificare sunt legate printr-
un element specific relevant reprezentat în hărţile digitale, cum este de exemplu parcela, imobilul.

Cadastru în Suedia

În prezent în Suedia cadastrul general este unificat cu registrele cadastrale pe calea

informaticii. Comitetul central de evaluare a bunurilor imobile (the Central Board for Real Estate
Data -CFD) dirijează cu lucrările de achiziţionare a informaţiei cadastrale. Există birouri regionale
care se subordonează CFD, şi au în sarcina lor, achiziţionarea şi transformarea informaţiei în formă
electronică şi crearea bazei de date cadastrale.
35
 Birourile regionale au dreptul să intervină cu diferite modificări în baza de date, coordonând
cu CFD. Exemplu: transmiterea terenului în posesia altei persoane, perfectarea certificatelor de
solicitare a unui sector de teren, corectarea titlurilor de autentificare.
Crearea bazei de date în domeniul cadastrului în Suedia a început în anul 1991. Iniţial a fost
preconizat ca în timp de 5 ani să fie finalizat procesul de înregistrare a bunurilor imobile, dar până
astăzi mai continuă.
Guvernul suedez a primit o propunere în privinţa unui concept general al informaţiilor
grafice despre proprietatea funciară (GFI). Conceptul a fost motivat prin creşterea nevoilor pentru
date privitoare la utilizarea în GIS. Acesta presupune o cooperare între stat şi autorităţile locale şi un
schimb intens de date. Bazele de date existente la scară mare şi mică vor fi folosite ca date de bază
pentru dezvoltarea sistemului.
GFI reprezintă datele computerizate geografic ale subdiviziunii proprietăţii funciare,
structurate pentru utilizare în Sistemul Informatic Geografic (GIS). Conceptul GFI este bazat pe
interacţiunea între sectorul public şi autorităţile locale şi pe un schimb cuprinzător de date.
Sistemul GFI este un complement grafic al sistemului Băncii de Date ale Teritoriului. GFI
este o soluţie suedeză la problemele suedeze. Datele din bazele de date vor fi culese din hărţile
analogice existente şi din bazele de date existente. Calitatea geometrică a datelor variază între
zonele rurale şi urbane.
în producţia de hărţi analogice este realizată o clasificare caracteristică conţinând informaţia limitei
proprietăţii funciare. Transformarea seriilor de hărţi în format digital va însemna că şi informaţia
legată de limite în zonele rurale va fi digitizată. Această coordonare a culegerii datelor cartografice
şi cadastrale este un concept de bază al GFI. O cerinţă din partea grupului GFI a fost ca datele
legate de limitele de proprietate să fie completate cât mai repede posibil. Alte cerinţe au fost ca
datele să fie logic codate şi structurate în vederea dezvoltării unei structuri topologice a bazei de
date. A existat o cerinţă ca fiecare proprietate să aibă un identificator unic, în forma unei inscripţii a
proprietăţii, care ar face posibilă găsirea oricărei proprietăţi în baza de date. Au fost, la momentul
respectiv, discuţii aprinse dacă inscripţia să fie superioară unui text cartografic. A fost adoptată o
soluţie tehnică care implică importarea în baza de date a unui fişier de date din sistemul Băncii de
Date a Teritoriului care conţine inscripţia proprietăţii şi o pereche de coordonate centrale
(centroidice) pentru fiecare parcelă. Inscripţia proprietăţii este apoi ataşată ca atribut.
Inscripţionarea poate fi utilizată pentru setarea textului cartografic.
În Suedia, ca în multe alte ţări, se depun eforturi considerabile pentru dezvoltarea
standardizării informaţiilor geografice. Scopul principal este de a facilita schimbul de date între mai
mulţi utilizatori ai acestui tip de informaţii. Dezvoltarea standardelor este invariabil un proces lent
şi numai un număr limitat din acestea a fost stabilit când a fost pornită producţia GFI. Este foarte
important ca metodele folosite la culegerea datelor şi stabilirea sistemului să fie flexibile, astfel
încât adaptarea succesivă la standardele finale să fie posibilă fără întreruperea producţiei.
În prezent s-a luat decizia pentru a crea în ţară sistemul automat GAB, care va cuprinde date
despre toate terenurile, proprietarii acestor terenuri, edificiile, adrese, toate bunurile imobile a ţării.
Scopul creării GAB este informarea populaţiei despre înregistrările bunurilor imobiliare. Cu
timpul se presupune ca GAB-ul să aibă un spectru mai larg de aplicare în diferite domenii.

Fig. 3. Hartă cadastrală din Suedia

36
Dezvoltarea cadastrului în unele ţări din partea de sud a Europei
(Spania, Italia, Grecia)

Spania şi Italia s-au condus după principiul cadastrului francez a lui Napoleon. Sistemul
cadastral în aceste ţări a căpătat o dezvoltare parţială. Sistemul spaniol cadastral nu cuprinde
informaţii complexe de pe întreg teritoriul ţării.
In Italia se poate face distincţia între cadastrul funciar (Nuovo Catasto Terreni) şi cadastrul
imobiliar (Nuovo Catasto Edilizio Urbano). Baza cadastrului funciar a fost impusă prin legea nr.
3682 din 01.03.1886, care prevedea crearea unui cadastru parcelar uniform. Au urmat o serie de
legi, care au fost combinate într-un text uniform prin decretul regal nr. 1572 din 08.10.1931.
Cadastrul funciar include toate suprafeţele agricole cu toate clădirile care aparţin acestora, terenurile
neproductive, toate drumurile publice şi apele şi include din punct de vedere cartografic întreg
teritoriul naţional. Aproximativ 70 de milioane de parcele sunt înregistrate în ceva mai mult de
300.000 de hărţi cadastrale. Cadastrul funciar deţine în jur de 19 milioane de titluri distribuite la
peste 46 de milioane de proprietari. Se poate face distincţia între o parte descriptivă, care este
importanta în domeniul fiscal şi administrativ şi o parte grafica. Partea descriptivă a început sa fie
computerizată în 1969 şi a fost terminată pentru întreg teritoriul Italiei în 1987. în ceea ce priveşte
partea grafică, un pas important spre computerizare îl constituie introducerea sistemului PREGEO.
Înregistrarea construcţiilor şi crearea „Noului Cadastru Imobiliar" a fost introdus prin legea
nr. 1249 din 11.08.1939 şi are sarcina de a înregistra toate construcţiile de pe întreg teritoriul
naţional cu excepţia celor rurale, în prezent sunt înregistrate circa 15 milioane de titluri pentru
aproximativ 36 de milioane de construcţii cu 27 de milioane de proprietari.
Cadastru în Grecia în prezent nu este un cadastru complex naţional. Problema se studiază
pentru ca totuşi guvernul să aprobe un sistem cadastral comun.

Dezvoltarea cadastrului în Cehoslovacia, Polonia. Experienţa lor.

În unele ţări din partea de est a Europei, mai ales în Cehoslovacia şi Polonia persistă
sistemul cadastral tradiţional de până la război.
În aceste ţări simt necesitatea creării unui sistem Informaţional Cadastral orientat spre
ecologie şi economie. Se achiziţionează date pentru crearea acestui tip de sistem informaţional: nu
despre parcele de teren, proprietari, bunuri imobile, impozite ci despre resursele naturale şi
economico-agricole. Unităţile de clasificare se bazează pe factorii tehnici, naturali cum ar fi:
ecologia şi scoarţa terestră, gradul de bonitare a solului, clima şi aprovizionarea cu apă.
În partea de est a Europei există tendinţa puternică de dezvoltare a registrelor cadastrale
pentru crearea sistemelor informaţionale multiramurale: orientarea sistemelor infomaţionale
cadastrale în economie, ecologie, etc.
Unităţile de clasificare sunt bazate pe factorii naturali şi tehnici: clima, ecologia, alimentare
cu apă, folosinţa terenurilor.
Astfel de modificări duc la modernizarea registrelor cadastrale după alte criterii.
Sistemele cadastrale europene contemporane şi sistemul înregistrării funciare acţionează
puternic asupra concepţiei informaţiei cadastrale. Scopul comun este crearea bazelor de date,
automatizarea, geocodarea, transformarea informaţiei în formă digitală.
Pentru ca informaţia să fie utilizată la maximum şi anume unde este nevoie, o soluţie optimă
ar fi geocodarea.
Astfel toate metodele manuale de întocmire a unei hărţi, devin automate. Acesta este cel mai
important pas în crearea şi prelucrarea bazelor de date pentru sistemul informaţional cadastral.
Transformarea informaţiei în formă digitală rezolvă astăzi multe probleme ce ţin de
sistemele de canalizare, gazificare, electrificare, alimentare cu apă, telecomunicaţie. Creşte oferta de
creare a celor mai comode condiţii de viaţă. Pentru a crea o bază de date satisfăcătoare trebuie de
achiziţionat informaţii din ridicările cadastrale considerate elementele principale pentru crearea
sistemului digital automat informaţional cadastral.

37
 Figura 4. Harta reprezentării sistemelor de canalizare, electrificare, gazificare,
alimentare cu apă, telecomunicaţii (Dale, 1976)

S-a făcut un studiu şi s-a observat că anume în Europa au fost făcute cele mai mari
schimbări, aplicaţii in ultimii ani în sistemul de înregistrare a dreptului deţinătorului de pământ.
Sursele pentru crearea sistemelor informaţionale cadastrale, în ţările mai puţin dezvoltate, au
fost strict limitate. Astfel de situaţie s-a observat şi în ţările europene, chiar din secolul 19.
De aceea cadastrul şi registrele cadastrale au fost la început simple, odată cu obţinerea
rezultatelor satisfăcătoare s-au câştigat mulţi bani şi astfel continuă dezvoltarea cadastrului.
Suedia şi Finlanda iarăşi rămân exemplu pentru multe ţări.
Un bun exemplu este întocmirea titlurilor de autentificare din Germania.
Doble (1985) numea cadastru progresiv: acel cadastru care a început cu metode simple şi
progresează în fiecare zi, mai ales că astăzi ne permite aparatura modernă, sursele şi tehnologiile
moderne să ne dezvoltăm.
Tot mai des observăm că, trebuie de creat un astfel de cadastrul/înregistrare ca să fie nu
numai pentru ziua de astăzi ci şi pentru ziua de mâine.

38