INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Determinarea efectelor contractului presupune stabilirea drepturilor si obligatiilor care s-au

nascut, modificat sau stins prin acel contract. Pentru aceasta este necesar sa se dovedeasca
contractul si sa se interpreteze clauzele acestuia. A interpreta inseamna a determina intelesul exact
al clauzelor unui contract, prin cercetarea manifestarii de vointa a partilor in stransa corelatie cu
vointa lor interna. Principalele reguli de interpretare sunt cuprinse in art. 1266-1269 din Noul
Codul civil, cu precizarea ca unele dintre aceste reguli au caracter general, in sensul ca sunt avute
in vedere la interpretarea oricarui contract, in timp ce altele au caracter special, dar sunt
interdependente si trebuie sa fie aplicate concomitent.

Interpretarea clauzelor contractului - potrivit următoarelor REGULI:

I. Prioritatea voinţei reale a părţilor = art. 1266 NCC = Contractele se interpretează după intenţia
comună a părţilor nu după sensul literal al termenilor. Trebuie stabilită voinţa reală a părţilor, sarcina
probei revenind celui care contestă sensul care reiese din termenii prevăzuţi în contract. Voinţa comună se
stabileşte pornind de la negocierile purtate între părţi, practicile stabilite între acestea şi de la
comportamentul lor ulterior încheierii contractului.
II. Interpretarea sistematică = art. 1267 NCC = clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se
fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg.
III. Interpretarea clauzelor îndoielnice = art. 1268 NCC =atunci când în contract se întâlnesc clauze
susceptibile de mai multe interpretări, se aplică următoarele reguli de interpretare:
- termenii contractuali trebuie interpretaţi în înţelesul care se potriveşte cel mai mult cu natura şi
obiectul contractului = art. 1268 alin. 1 NCC.
- clauzele îndoielnice se interpretează ţinând cont de natura contractului, de împrejurările în care a
fost încheiat, de interpretarea pe care părţile au dat-o anterior, de sensul atribuit în general
clauzelor şi expreilor în domeniu, şi de uzanţe = art. 1268 alin. 2 NCC.
- când o clauză poate primi două înţelesuri, ea se va interpreta în sensul ce poate avea un efect, nu
în acela care nu ar produce nici unul = art. 1268 alin. 3 NCC.
- contractul se reduce numai la ceea ce părţile şi-au propus să contracteze, chiar dacă termenii
foloţi sunt generali = art. 1268 alin. 4 NCC.
- când părţile au folot un exemplu pentru a explica înţelesul unor clauze, întinderea obligaţiei nu se
poate reduce numai la exemplul folosit = art. 1268 alin. 5 NCC
IV. Reguli subsidiare de interpretare = art. 1269 NCC = se aplică atunci când regulile de interpretare nu
sunt suficiente pentru a clarifica înţelesul unei clauze.
- Regula IN DUBIO PRO DEBITORI = când există îndoială, clauza se interpretează în favoarea
celui care se obligă = art. 1269 alin. 1 NCC.
- Stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus =
art. 1269 alin. 2 NCC.