Scala de impulsivitate a lui E.S.

Barratt

Introducere

Termenul “impulsivitate” este frecvent folosit pentru a descrie o persoana care este
predispusa sa actioneze pe capriciu, fara a tine cont de consecintele pe termen lung. Au fost
stabilite mai multe definitii si diferite masuri pentru a examina un comportament impulsive
intr-o varietate de populatii, cum ar fi dependentii de abuzul de substante, adolescent, pacienti
cu boli mintale si cei care sufera de tulburari de alimentatie. Impulsivitatea este un construct
complex si multidimensional. Acesta a fost caracterizat ca o incapacitate de a inhiba
comportamentele adecvate sau sa intarzie satisfacerea, actionand fara chibzuire sau informatii
suficiente si incapacitatea de a corecta raspunsuri nepotrivite. Mai multe caracteristici
descriptive i-au determinat pe unii sa sugereze ca impulsivitatea nu este un construct unitar, ci
ma idegraba cuprinde ‘’mai multe fenomene conexe care sunt clasificate impreuna ca
impulsivitati”. Aceasta a fost legata de mai multe rezultate negative, inclusive de
incriminalitate, delicventa, afacerile extraconjugale si jocuri de noroc.

Persoanele impulsive ia decizii riscante, aleg recompense imediate in ciuda potentialelor

consecinte pe termen lung (Moeller, Barratt, Dougherty, Schmitz si Swann, 2001). Procesul
decisional este format din mai multe operatiuni, inclusive de evaluare a optiunii, actiunii si
monitorizarea rezultatelor.

Modelul de personalitate pe baza biologica a lu Gray, are 2 factori similari: un sistem de

inhibitie comportamentala care organizeaza un comportament c araspuns la evenimente si
recompense bazata pe sisteme de activare comportamentala (Gray, 1982).

Impulsivitate functionala si impulsivitate disfunctionala

Exista o diferenta intre impulsivitatea buna, care ne ajuta si ne face mai adaptabili, si
impulsivitatea negativa care este distructiva si ne adduce numai necazuri. Folosirea corecta a
fortei instinctului impulsive presupune asumarea riscurilor in paralel cu atenti aconstanta
asupr adirectiei corecte.

1
Persoanele cu impulsivitate functionala nu isi vor urma cu inconstienta impulsurile pana in
panzele albe fara sa se opreasca si sa examineze traseul. Exista o combinatie delicate intre
incredere si precautie, astfel incat cei care risca si sunt animati de o dorinta puternica au de
castigat.

Persoanele cu impulsivitat edisfunctionala nu sunt in general interesate de o alta cale de cat cea pe
care se afla in acel moment, ceea ce le face atat de periculoase.

Factorii impulsivi care pot conduce la succes

1.Asumarea riscurilor

Multi dintre cei mai bogati oameni din lume au ajuns astfel pentru ca si-au asumat
candva un risc. Ei au luat o hotarare indrazneata, considerata de ceilalti nepotrivita, cu sanse
minime de reusita.Pornind de la afirmatia „cine nu risca, nu castiga’’, trebuie sa avem in
vedere miza si sansele de castig. Din momentul in care sunt calculate riscurile, se pot formula
strategii pentru preintampinarea lor sau se pot lua masuri pentru diminuarea acestora.

2.Evidentierea

De multe ori, cand ne aflam in cadrul unui grup, avem tendinta de a respecta
aceleasi norme, de a ramane fideli parerilo rmajoritare.Fara sa iesim in evidenta, prin a spune
ceea ce gandim, prin a face altceva decat ceea ce fac ceilalti, ne conformam grupului. Ne este
teama sa nu fim exclusi, ne este teama sa ne asumam riscurile sociale necesare pentru a lua o
decizie in nume propriu.

Totusi, persoanele impulsive sunt ghidate de o alta caracteristica. Mintea lor este atrasa de o
posibila rasplata, de o dorinta puternica de a reusi.

Cand privim deciziile lor din aceasta perspectiva, nu suntem deloc surprinsi ca un
salvamontist impulsive porneste cu snowmobilul pe deal, in ciuda avertismentelor de
avalansa. Cand toti ceilalti renunta, el iese in evident prin ceea ce incearca sa faca, iar
rasplatae ste cu atat mai mare in cazul in care reuseste.

2
3.Directia corecta

Pentru a determina o serie de indicatori ai succesului, cum ar fi numarul de

promovari primite de subiecti, venitul lor anual, performanta generala la serviciu, s-au
comparat punctajele obtinute in urma sondajului.

Astfel, s-a constatat ca cele mai precaute persoane primisera cele mai putine promovari, aveau
performante slabe la serviciu, castigau putini bani si nivelul calitatii vietii era mai scazut. Se
pare ca pe masura ce crestea gradul de impulsivitate, crestea si succesul personal, professional
si gradul de satisfactie.

Studiul nostrum urmărește evaluarea unora dintre modalitățile de a acționa și de a reflecta în

diferite situații ale participantiilor.

In prima parte a cercetarii a fost folosit chestionarul ce masoară impulsivitatea,chestionar

creat de E.S. Barratt.S-a aplicat si un al doilea chestionar,chestionarul de măsurare a
agresivitatii al luiArnold H.Busssi Mark Perri.

Experimente folosite pentru examinarea impulsivitatii:

1. Martin L.E., Potts G.F. Impulsivity in decision-making: An event related potential

investigation. Personal and individual differences.

Studiul foloseste ERP pentru a investiga impactul de impulsivitate privind evaluarea

optiunii, actiunea si monitorizarea rezultatelor in timpul riscant de luare a deciziilor.
Participantii au ales cardurile de la una dintre cele doua punti, in cazul in care o punte
cuprinde valori ocazionale mari, dar alegerea constanta a puntii ar result apierderea globala; in
timp ce cealalta punte contine valori mai mici ai victoriei individuale, dar ar duce la cresterea
in ansamblu.

Rezultate

Nu au existat diferente semnificative intre grupuri in timpul de reactive a alegerii sau

proportia de alegeri riscante.

3
Obiective :
Studiul urmărește evaluarea unora dintre modalitățile de a acționa și de a reflecta în
diferite situații ale participanțiilor.
Metode:
Participanți: La această cercetare au participat un eșantion de 90 de persoane,30 de persoane
de la o asociație de voluntariat,alte 30 de persoane de la Facultatea de Psihologie din Brașov
iar restul de persoane au fost alese aleatoriu.Participanțiilor le-a fost comunicat verbal date
despre cercetare,scopul acesteia cât și păstrarea confidențialității asupra rezultatelor
obținute.Participanțiilor le-a fost specificat și faptul că se pot retrage în orice moment în cazul
în care întrebăriile din chestiona li se par prea personale.

În prima parte cercetării a fost folosit chestionarul ce măsoară impulsivitatea,chestionar

creat de E.S. Barratt.S-a aplicat și un al doilea chestionar,chestionarul de măsurare a
agresivității al lui Arnold H.Buss si Mark Perri.

Chestionarul de impulsivitate al lui Barratt:

Pentru măsurarea impulsivității a fost aplicat un chestionar de 34 de itemi (Versiunea franceză
a scalei de impulsivitate al lui E.S.Barratt).Chestionarul conține patru subscale (impulsivitate
motrică,cognitivă și neplanificată).

Chestionarul de agresivitate al lui Arnold H. Buss și Mark Perri:

Acest chestionar conține 29 de itemi și are ca scop măsurarea a patru dimensiuni ale
agresivtății (agresivitate fizică,verbală,fruria/mânia/Ostilitatea).

Rezultate:

Consisteța internă:

Alpha-Cronbach.

Tabel 1.

4
Interpretare:

Consistența internă Alpha Cronbach are valoarea de 0,64,aproape de valoarea ideală de 0,70.

Split-Half:

Tabel 2.

5
Validitate:

Corelația Pearson între subscale:

Tabel 3.

Corelația Pearson între subscale și scor total:

Tabel 4.

Diferența între grupuri: (Metoda de calcul: Independent-Samples T-Test)

6
Tabel 5.

Validitatea convergentă cu un instrument similar-Corelația Pearson.

Tabel 6.

7
Validitatea predictivă-regresie lineară simplă.

Tabel 7.

Etalon în quartile.

Tabel 8.

8
Concluzie

În urma analizării rezultatelor putem spune că scopul nostru a fost atins,chestionarul de

măsurare a impulsivității a lui E. S. Barratt dovedindu-se a fi unul valid și în același timp
fidel.

Analizând rezultatele obținute putem spune că intrumentul folosit are consistență

medie,având o fidelitate Alpha Cronbach de .645.Cel de al doilea chestionar aplicat,ce
agresivitătii al lui Arnold H.Bussi și Mark Perri a avut o fidelitate Alph Cronbach de
.475,existând o diferență semnificativă între rezultatele celor două chestionare.

Prin aplicarea testul t pentru eșantionare independente am constatat că nu există diferențe

semnificative ale rezultatelor în funcție de gen.Impulsivitatea cognitivă la genul masculin este
totuși diferită decât la impulsivitatea motrică și cea neplanificată.

Corelând cele două chestionare am obținut o corelație Pearson de .475 la un prag de

semnificație de < 01.

Rezultatele oținute prin validitatea predictivă ne arată că între cele două chestionare există o
legătură nesemnificativă.

Punctele slabe ale scalei de impulsivitate ar putea fi itemul numarul 6 deoarece mulți dintre
participanți au cerut explicarea semnificației acestuia.De asemenea lipsa de motivație(prin
aplicarea unui bonus sau primirea unei recompense) al participanțiilor de a face parte din
cercetare poate să fi influențat rezultatele obținute.Punctele tari al acestui chestionar sunt
numărul de itemi,nu foarte mare, și faptul că măsoară cu exactitate scopul propus.

Ca direcții viitoare de cercetare am putea propune analizarea legăturii dintre impulsivitate și

temperamentul participantului.

9
Bibliografie:

1.Martin L.E., Potts G.F. Impulsivity in decision-making: An event related potential

investigation. Personal and individual differences.

2.Tasler N. Factorulimpuls.Cunoastere&Autoeducare. Ed Amaltea

3.Barrat E.S. Anxiety and impulsiveness related to psychomotor efficiency. Perceptual

and Mottor Skills, 1959, 9, 191-198

4.Lassiter G.H. Impulsivity. Ed Nova

10