NANOPARTICULE DE AUR ÎN DIAGNOSTICAREA

ȘI TRATAREA CANCERULUI

Nistor Alexandra
Grupa 1434

2017
Cuprins
1. Introducere...........................................................................................................................3
2. Metode de sinteză................................................................................................................3
2.1. Metoda Turkevich........................................................................................................4
2.2. Metoda Brust-Schiffrin................................................................................................4
2.3. Metoda Perrault............................................................................................................5

3. Proprietăți.............................................................................................................................7
3.1. Absorbția și impraștierea plasmonică a nanoparticulelor de aur.................................7
3.2. Amplificarea campului electromagnetic în vecinatatea nanoparticulelor de aur.........7
3.3. Imagini microscopice a nanoparticulelor de aur..........................................................7

4. Aplicații................................................................................................................................8
4.1. Nanoparticulele de aur în imagistica, detecţia şi tratamentul cancerului.....................8
4.2. Nanoparticulele de aur în imagistică............................................................................8
4.3. Detectarea și diagnosticarea tumorii............................................................................8
4.4. Folosirea nanoparticulelor de aur ca nanocarriers in tratarea cancerului....................9
4.5. Detectarea cancerului de prostată..............................................................................10
4.6. Diagnosticarea cancerului de plămâni.......................................................................10
4.7. Nanoparticule de aur pentru directionarea celulelor..................................................12
4.8. Nanoparticulele de aur folosite pentru tratament.......................................................12

5. Biocompatibilitate..............................................................................................................12
6. Toxicitate...........................................................................................................................12
7. Studiu Selectivitatea nanoparticulelor de aur față de celulele canceroase........................13
8. Analiză: Analiza nanoparticulelor în celule canceroase utilizând imagistica hiperspectală
în câmp întunecat...............................................................................................................15
9. Concluzii............................................................................................................................16
10. Bibliografie........................................................................................................................17

2
 1. Introducere
Nanoparticulele de aur sunt definite, în general ca și particule având dimensiuni cuprinse între 1-
100 nm.Acestea sunt, de obicei suspendate într-un fluid (aur coloidal).[3]
Cunoscută ca si nanogold, suspensia de aur coloidal prezintă, de obicei culoarea roșu-burgund, pentru
nanoparticulele de aur sferice mai mici de 100 nm, sau o culoare indigo-albastru pentru nanoparticulele
mai mari. [1][3] Datorită proprietăților optice, electronice,
si de recunoaștere moleculară unice ale nanoparticulelor de
aur, acestea sunt subiectul principal al unor cercetări
substanțiale, cu aplicații într-o mare varietate de domenii,
inclusiv medicină: sisteme de eliberare controlată de
medicamente, detectarea cancerului, terapia genelor.[1]
Dimensiunea nanoparticulelor are un rol foarte important în
domeniul nanobiotehnologie.[2]
Proprietățile nanoparticulelor de aur coloidale, si
implicit aplicațiile lor, depind foarte mult de mărimea și
forma lor.[1] Controlând forma și mărimea particulelor,
acestea pot fi adaptate tuturor aplicațiilor biologice.
Nanoparticulele de aur permit dezvoltarea unor
nanomateriale sofisticate, complexe ce combină
proprietăţile diferitelor materiale organice și anorganice
care ulterior pot acționa într-o manieră sinergică într-un Fig 1. Suspensie de nanoparticule de aur
nano-sistem capabil să treacă toate barierele din corpul de dimensiuni diferite [1]
uman pentru a repara ţesuturile deteriorate și a restabili
funcția acestora. Aceste noi materiale au dat naștere la un nou domeniu, nanomedicină, axat în primul
rând pe dezvoltarea unor noi nano-sisteme ce permit simultan diagnosticul, imagistica şi terapia, utile în
special pentru tratamentul personalizat al cancerului.[4]
Aurul coloidal se folosește în chirurgie pentru repararea vaselor distruse, nervi, oase si
membrane. Se mai foloseste și în tratarea a diferite forme de cancer.[2]

2. Metode de sinteză
În general sunt folosite metode chimice lichide, adica nanoparticulele de aur sunt produse într-un
lichid prin reducerea acidului clorauric HAuC4. După dizolvarea acidului clorauric soluția este agitată
rapid în timp ce se adaugă un agent de reducere. Acest lucru face ca ionii Au3 + să fie redusi la ionii Au+.
Apoi apare o reacție de disproporționare, prin care 3 ioni Au+ dau naștere la Au3+ și 2 atomi de Au0.
Atomii Au0 acționează ca centru de nucleație în jurul cărora următorii ioni de Au+ se reduc. Pentru a
preveni agregarea particulelor, se adaugă de obicei un agent de stabilizare care se lipsește de suprafața
nanoparticulelor. În metoda Turkevich de sinteză, citratul acționează inițial ca agent reducător și în final
ca agent de acoperire care stabilizează nanoparticulele prin interacțiuni electrostatice între perechea
singulară de electroni de pe oxigen și suprafața metalică. De asemenea, coloizii de aur pot fi sintetizați
fără stabilizatori prin ablația laser în lichide.[1]
Acestea pot fi funcționate cu diferiți liganzi organici pentru a crea hibrizi organici-
anorganici cu funcționalitate avansată.[1]

3
2.1. Metoda Turkevich
Cea mai simplă și populară metodă de sinteză a nanoparticulelor sferice este metoda Turkevich
care presupune reducerea HAuCl4 cu citrat de sodiu în soluție apoasă la temperatura de fierbere. În
funcție de aplicația dorită, folosind această metodă pot fi obţinute nanoparticule de diferite dimensiuni
având diametrul cuprins între 10 și 150 nm, doar variind raportul celor doi reactanți.[5]

Fig 2. Schema mecanismului de creștere în 4 etape a metodei Turkevich [5]

2.2. Metoda Brust-Schiffrin

Printre alte metode pentru sinteza nanoparticulelor de aur se numără metoda Brust-Schiffrin
utilizată pentru a produce nanoparticulelor de dimensiuni foarte mici în lichide organice sau strategii ce
utilizează agenți de acoperire care sunt în măsură să controleze ratele de creștere ale diferitor semințe
pentru a obține nanoparticule de metal anizotrope, cum ar fi bastonaşe, triunghiuri, stele sau flori.[4]
Deși aceste metode oferă nanoparticule de înaltă calitate, acestea folosesc unii agenți chimici (de
exemplu, citratul de sodiu sau borohidrura de sodiu), cunoscuţi pentru potențiale riscuri biologice, ce
prezintă doar o stabilitate limitată a AuNPs în medii biologice și care mai mult necesită purificarea și
biocompatibilizarea AuNPs, pentru a fi utilizate în aplicații biologice/biomedicale.[4]
Cu toate acestea, protocoalele de "chimie verde" au câștigat din ce în mai mult interes în
domeniul sintezei NPs datorită materialelor ecologice folosite. De exemplu, protocoalele de sinteză care
utilizează bacterii, ciuperci sau drojdii precum şi aminoacizi, vitamine, biopolimeri, plante vii sau extracte
de plante sunt capabile nu numai să reducă ionii metalici în forme şi dimensiuni ale AuNPs bine definite
dar ulterior acoperă și protejază NPs formate, în timp ce le conferă o suprafață funcţionalizată, într-un
singur pas. Prin urmare, biosinteza AuNPs maximizează eficiența și siguranța reacțiilor în timp ce reduce
riscurile pentru mediu.[4]

4
2.3. Metoda Perrault
Această abordare, utilizează hidrochinona pentru a reduce HAuC4 într-o soluție apoasă care
conține semințe de nanoparticule de aur de 15 nm. Această metodă de sinteză bazată pe semințe este
similară cu cea utilizată în dezvoltarea filmului fotografic, în care granulele de argint din film cresc prin
adăugarea de argint redus pe suprafața lor. De asemenea, nanoparticulele de aur pot acționa împreună cu
hidrochinona pentru a cataliza reducerea aurului ionic pe suprafața lor.Prezența unui stabilizator, cum ar fi
citratul, are ca rezultat depunerea controlată a atomilor de aur pe particule și creșterea. În mod obișnuit,
semințele de nanoparticule sunt produse utilizând metoda citratului. Metoda de hidrochinonă extinde
gama de dimensiuni ale particulelor sferice monodispersate care pot fi produse, rezultând particule de cel
puțin 30-300nm.[1]

Fig 3. Model structural al unei singure nanoparticule de aur [6]

O structură reprezentativă a nanoparticulelor de aur sintetizate în fază lichidă include trei părți
-atomi centrali atomii de aur din interior strâns legați intre ei cu o structură cristalină
-atomi de suprafață straturi exterioare expuse la suprafață
-liganzi organici sau surfactanți care protejează suprafața.[6]

Fig 4. Imagini de mictroscopie electronică de transmisie (TEM) ale unei soluții de aur coloidal preparate
prin metoda Turkevich
a) 20 nm b) 40 nm [6]

5
Fig 5. . Imagini TEM ale unei soluții de aur coloidal preparate prin metoda Murphy
c) 5.5 nm d) 8 nm e) 17 nm f) 37 nm [6]

Fig 6. Imagini TEM ale unei soluții de aur coloidal preparate prin metoda Perrault
g) 50 nm g) 74.8 nm i) 95 nm j)175.7 nm [6]

6
 3. Proprietăți
În domeniul de scară nanometrică, datorită ariei mari de suprafață sau a efectului cuantic,
proprietățile fizice și chimice ale materialelor se modifică drastic rezultând unele proprietăți unice. Aceste
caracteristici distinctive apar datorită oscilațiilor colective ale electronilor liberi în urma excitării,
cunoscute sub numele de rezonanțe plasmonice de suprafață localizate (LSPR). Banda LSPR a
nanoparticulelor de aur este extrem de dependentă de mărimea, chimia suprafeței și mediul local din jurul
nanoparticulelor, fiind astfel o sondă utilă pentru a monitoriza interacțiunea lor cu probele biologice.
Aceste caracteristici unice pot fi reglate cu precizie pentru a interfera în mod specific cu materia organică
cu scopul de a facilita aplicarea acestora în domeniul biomedical.[4]
O altă proprietate importantă a nanopariculelor de aur este câmpul electromagnetic amplificat
generat în jurul suprafeței acestora. Acest câmp electromagnetic poate amplifica atât fluorescența unei
molecule aflată în proximitatea unei nanoparticule cât și semnalul Raman al moleculelor de pe suprafața
metalică.[4]

3.1. Absorbția și împrăștierea plasmonică a nanoparticulelor de aur

Datorită dimensiunii reduse la scală nanometrică, nanoparticulele de metal nobil prezintă
proprietăți fizice și chimice foarte interesante. Cel mai interesant fenomen întâlnit la aceste nanoparticule
sunt rezonanțele electromagnetice datorate oscilației colective a electronilor din banda de conducție,
induse de către câmpul electromagnetic (ex. laser), numite rezonanțe plasmonice. Aceste rezonanțe
plasmonice sunt responsabile de o puternică absorbție și împraștiere selectivă a luminii de către
nanoparticule.[3]

3.2. Amplificarea campului electromagnetic în vecinatatea nanoparticulelor de aur

O altă consecință importantă a excitării plasmonice este crearea unor câmpuri electromagnetice
puternice la suprafața nanoparticulelor, fenomen utilizat în amplificarea senzitivității spectroscopiei
Raman în detecția (bio)moleculara. A fost demonstrat faptul că dispersia Raman cauzată de vibrațiile
moleculare (în general foarte slaba) este amplificată cu câteva ordine de mărime în prezența metalelor
(argint, aur) având rugozități nanometrice. Acest fenomen a dat naștere unei noi tehnici de analiză, și
anume spectroscopia prin dispersie Raman amplificată de suprafață (SERS), utilizată pentru determinarea
amprentelor chimice ale moleculelor adsorbite pe sau în vecinatatea substrațelor metalice.
O alta metodă recunoscută pentru identificarea moleculelor din apropierea suprafețelor
nanostructurilor metalice este fluorescența amplificată de suprafețe sau metal-amplificată (MEF) .[3]

3.3. Imagini microscopice a nanoparticulelor de aur

Microscopia electronică de transmisie (TEM) este utilizată în mod tipic pentru a determina
mărimea fizică și morfologia structurală a nanoparticulelor de aur. TEM este, de asemenea, o tehnică
bună pentru studierea absorbției celulare a nanoparticulelor de aur.[10]

Fig 7. Imagini de microscopie în câmp întunecat ale nanoparticulelor de argint, de aur sferice
si ale nanoflorilor de aur [10]
7
 O altă abordare microscopică importantă pentru imagistica nanoparticulelor de aur este
microscopia în câmp întunecat. Datorită dispersiei puternice LSPR, nanoparticulele de aur pot fi
vizualizate ca puncte luminoase sub un microscop de câmp întunecat. Culoarea afișată este determinată de
lungimea de undă SPR de vârf. Așa cum se arată în imaginile de microscopie de câmp întunecat,
nanoparticulele de aur sferice apar de culoare verde și nanoflorile de aur apar de culoare roșie, datorită
vârfului lor SPR și dispersarea în domeniul de 500 nm și, respectiv, 600 nm. Lungimea de undă a luminii
dispersate se schimbă în funcție de compoziția si de forma nanoparticulelor. [10]

4. Aplicații
4.1. Nanoparticulele de aur în imagistica, detecţia şi tratamentul cancerului
Cu scopul de a obține rezultate maxime în detecţia şi tratamentul cancerului cu efecte secundare
minime este esențial ca agenţii terapeutici să ajungă la locul tumorii și în interiorul celulelor maligne.
Medicina convenţională, implică de obicei chimioterapia pentru tratarea cancerului, dar, din păcate,
agenții chimioterapeutici nu sunt specifici celulelor canceroase şi prin urmare, distrug atât celulele
maligne cât și pe cele normale.Este extrem de toxică, având multe efecte secundare nedorite.
Nanomedicina, pe de altă parte, face uz de materiale nanostructurate capabile să transporte și să elibereze
medicamente chimioterapeutice specifice numai în ţesutul canceros.[4]

4.2. Nanoparticulele de aur în imagistică

Proprietățile optice și electronice versatile ale nanoparticulelor de aur au permis imagistica
celulară cu o varietate de tehnici, inclusiv dispersarea luminii în câmp întunecat, tomografia coerentă
optică (OCT), tomografia computerizată (CT), microscopia de forță atomică (AFM), fluorescenţă,
microscopia electronică de transmisie și baleiaj (TEM, SEM) precum şi spectroscopia SERS. Unele dintre
aceste tehnici utilizate în prezent permit chiar şi imagistica la nivel unicelular [4]
Bioimagistica este o disciplină importantă care are potențialul de a avansa biologia și de a ajuta la
detectarea timpurie și monitorizarea tratamentului bolii. Imagistica probelor biologice se bazează, de
obicei, pe utilizarea agenților de contrast concepuți pentru a ținti biomarkeri specifici și pentru a
monitoriza procesele biologice până la un nivel molecular.[6]
În timp ce punctele cuantice și moleculele fluorescente au fost utilizate pe scară largă ca agenți
de contrast, nanoparticulele de aur oferă câteva avantaje cheie:
a) Lumina absorbită și dispersată de nanoparticulele de aur poate fi puternică la rezonanța lor LSPR, în
ciuda dimensiunilor mici.
b) Nanoparticulele de aur nu prezintă limitări legate de puterea laserului incident, cum ar fi foto-oxidarea
și clipirea, făcând posibilă imagistica pe o perioadă lungă de timp.
c) Dimensiunile și geometria nanoparticulelor de aur pot fi modificate pentru a regla rezonanța lor LSPR
în regiunea infraroșie apropiată a spectrului, în care penetrarea optică în probele biologice este mai lungă.
d) Spre deosebire de cei mai mulți coloranți organici, nanoparticulele de aur sunt pe deplin biocompatibile
și netoxice. [6]

4.3. Detectarea și diagnosticarea tumorii

Nanoparticulele de aur se acumulează în tumori datorită scurgerii vasculaturii tumorale și pot fi
utilizate ca agenți de contrast pentru îmbunătățirea imagisticii într-un sistem de tomografie optică cu
temporizare, care utilizează lasere cu impulsuri scurte pentru detectarea cancerului de piele la șoareci. Se
constată că nanoparticulele de aur sferice administrate intravenos au mărit profilul temporal al semnalelor
optice reflectate și au intensificat contrastul dintre țesutul normal și tumori.[1]

8
 Principalul scop al diagnosticării este identificarea unei boli prin evaluarea elementelor relevante:
aceste elemente pot fi molecule biologice (proteine, hormoni, ARNm) caracterizate sau cuantificate prin
diferite tehnici de măsurare sau pot consta în modificări celulare supuse vizualizării directe. Prin extensie,
diagnosticarea este, de asemenea, utilizată pentru caracterizarea diferitelor elemente cum ar fi proteine
sau hormoni (de exemplu, pentru detectarea sarcinii) sau pentru localizarea intra-celulară sau intra-
corporală in vivo a moleculelor, respectiv a celulelor în situații non-patologice. Pentru analiza in vivo,
tehnicile utilizate pentru diagnostic trebuie să fie nedistructive și netoxice și nanoparticulele de aur pot fi
utilizate pentru aceste scopuri.[6]
Prin urmare, nanoparticulele de aur au potențialul de a se alătura numeroaselor funcții terapeutice
într-o singură platformă, prin țintirea anumitor celule tumorale, țesuturi și organe .[6]

Fig 8. Detectarea celulelor canceroase cu nanomolecule purtatoare multifunctionale [1]

Este posibilă recunoașterea tumorii prin intermediul nanomoleculelor purtătoare (nanocarriers)

multifuncționale. Celulele canceroase reduc aderența celulelor vecine și migrează în stroma bogat
vascularizată Odată ajunse la vascularizație, celulele pot intra liber în sânge. După ce tumora este
conectată direct la sistemul principal de circulație a sângelui, nanomoleculele purtătoare multifuncționale
pot interacționa direct cu celulele canceroase și țintesc eficient tumorile.[1]

4.4. Folosirea nanoparticulelor de aur ca nanocarriers în tratarea cancerului

Pentru a ucide tumoarea, particulele trebuie să fie legate de molecule active.Sunt posibile două
strategii: fie aceste molecule sunt capabile să corecteze anormalitatea tumorii prin terapia genică, fie sunt
citotoxice și elimină în mod specific celulele tumorale. Pentru a-și exercita activitatea, particulele trebuie
să iasă din compartimentul intracelular în citosol sau să traverseze direct membrana extracelulară; pentru
aceasta, ele pot fi acoperite cu peptide care distrug membrana și permit trecerea lor în citosol. [6]
De asemenea, pot fi utilizate particule pentru transportul medicamentelor antitumorale. Acestea
sunt atașate fie la suprafața nanoparticulelor de aur, fie la structurile conectate la particule. Moleculele
sunt apoi transportate în celulă împreună cu particulele. În aceste condiții, acumularea este mult mai mare
și mult mai rapidă decât cu moleculele injectate singure fără elementul de direcționare. [6]

9
4.5. Detectarea cancerului de prostată
Cercetătorii britanici au pus la punct un test bazat pe nanoparticule din aur care permite
depistarea cu ochiul liber a primelor stadii ale unei maladii, precum cancerul. Acest detector, alcătuit din
particule infime din aur, depuse pe un suport din plastic, permite analizarea serului conţinut în sângele
pacientului. Dacă acest ser conţine markerii biologici distinctivi ai cancerului, precum antigenul prostatic
specific (PSA) ce serveşte diagnosticării cancerului de prostată, nanoparticulele de aur reacţionează
oferind o nuanţă albastră caracteristică acestei soluţii ce este analizată de detector. În absenţa acestor
markeri, particulele se separă, formând bule de mici dimensiuni, care oferă soluţiei o coloratură roşcată.
[2]

Fig 9. Detectarea cancerului de prostată cu ajutorul nanoparticulelor de aur [2]

4.6. Diagnosticarea cancerului de plămâni

Metodele convenționale de diagnosticare a cancerului pulmonar nu sunt potrivite pentru
ecranizarea pe scară largă, deoarece acestea sunt scumpe și, ocazional, omit tumoarea. Cromatografia de
gaz sau studiile de spectrometrie de masă au arătat că mai mulți compuși organici volatili, care apar în
mod normal la niveluri de 1-20 ppb (părți per billion) la respirația unei persoane sănătoase, sunt crescuți
la niveluri între 10 și 100 ppb la pacienții care au cancer pulmonar. O serie de senzori bazați pe
nanoparticule de aur pot diferenția rapid respirația pacienților bolnavi față cu cea a persoanelor sănătoase
într-o atmosferă de umiditate ridicată.[7]
În combinație cu microextracția în fază solidă, s-a utilizat cromatografia de gaz/spectrometria de
masă pentru a identifica 42 de compuși organici volatili care reprezintă biomarkeri ai cancerului
pulmonar. Patru dintre aceșia au fost utilizați pentru a instrui și optimiza senzorii, demonstrând un bun
acord între pacient și probele de respirație simulate. Rezultatele au arătat că senzorii bazați pe
nanoparticule de aur ar putea constitui baza unui instrument de diagnostic ieftin și neinvaziv pentru
cancerul pulmonar. [7][2]

Fig 10. Nanoparticule de aur ce acopera suprafața chemorezistorilor [7]

10
a) (i) O fotografie a mulțimii de chemorezistori
(ii) o imagine de microscopie electornica de scanare (SEM) a unui chemorezistor
(iii) o imagine SEM a filmului din nanoparticule de aur localizat între doi electrozi adiacenți
(iv) O imagine de micrografie electronica de transmisie (TEM) a monostratului de nanoparticule.
În imaginea TEM nanoparticulele de aur apar ca niște puncte întunecate, iar moleculele organice
apar ca un gri deschis între punctele întunecate învecinate.
În aceste filme, particulele metalice aisgură conductivitatea electrică, iar componenta de film
organică furnizează locații pentru sorbția moleculelor de analit.[7]

Fig 11. Diagnosticarea cancerului pulmonar prin testarea respirației [7]

b) Testarea expirației, colectată de la pacienți și respirația simulată utilizând senzorii cu nanoparticule de

aur. [7]

4.7. Nanoparticule de aur pentru directionarea celulelor

Scopul direcționării celulare este de a furniza cu precizie o moleculă unui organ sau unui grup de
celule și, în același timp, să evite toate interacțiunile nespecifice cu celule sau țesuturi ne-vizate. Într-
adevăr, toate celulele pot ingera nanoparticule, dar cantitatea de material găsit în interiorul celulelor poate
varia dramatic în funcție de tipul celular și de calea de internalizare implicată: pinocitoza, endocitoză
mediată de receptori, fagocitoză, etc. În cazul direcționării spre particule, interacțiunea cu celulele trebuie
să fie cât mai specifică posibil. [6]
Datorita biocompatibilității nanoparticulelor de aur, ele sunt invizibile pentru sistemul imunitar,
iar fagocitoza prin macroface sau celule dendritice este redusă și particulele rămân în fluidele circulante,
permițându-le să circule și să interacționeze cu celulele țintă. [6]

11
4.8. Nanoparticulele de aur folosite pentru tratament
Multe molecule pot fi legate la aceste nanoparicule, iar această caracteristică este explorată pe
scară largă în tratamentele medicale. În acest caz, nanoparticulele de aur pot fi considerate un vector
pentru o distribuție precisă a moleculelor în locul necesar. Dacă imunizarea este obiectivul, antigenele
trebuie să vizeze zone cu activitate imunologică mare; dacă se caută tratament tumoral, moleculele active
trebuie să se concentreze exclusiv asupra celulelor maligne pentru a facilita mai întâi eradicarea lor și, în
al doilea rând, pentru a reduce efectele adverse care ar putea rezulta din prezența acestor molecule foarte
dăunătoare în apropierea celulelor sănătoase. Livrarea unor astfel de molecule poate fi realizată utilizând
nanoparticule de aur ca purtători. În acest scop, ele sunt fixate cu o legătură stabilă cu particulele care le
conduc în zona de interes și, în acest stadiu, molecula poate fi eliberată prin ruperea legăturii care le leagă
de particulă fie prin proteoliză, fie prin hidroliză. [6]

5. Biocompatibilitatea
Biocompatibilitatea nanoparticulelor trebuie luată în considerare separat față de toxicitatea
acestora.
Când se injectează particule, este important să se evite:
a) recunoașterea lor de către celulele imune ca și elemente stăine;
b) interacțiunea lor cu proteine serice care pot conduce la activarea complementului sau la
coagularea sângelui;
c) detectarea lor de către oricare dintre receptorii celulari și în special de fagocite, care pot
induce internalizarea lor prin celulele circulante cum ar fi macrofagele.
În ceea ce privește biocompatibilitatea, particulele trebuie considerate ca un întreg (miez și
înveliș). Chiar dacă nanoparticulele de aur sunt adesea considerate non-citotoxice, ele pot induce
modificarea activităților funcționale ale celulelor. Deoarece învelișul este în contact direct cu
proteinele și celulele serice, acest aspect este cu siguranță factorul decisiv pentru biocompatibilitate.
Prin aceasta, miezul metalic poate induce inflamația dacă există o solubilizare parțială și eliberarea
de ioni sau dacă are loc un proces de oxido-reducere, dar acest lucru nu se întâmplă în general. [6]

6. Toxicitatea
Toxicitatea nanoparticulelor trebuie luată în considerare, deoarece acestea sunt
investigate în continuare. În cea mai mare parte, se sugerează că nanoparticulele de aur sunt
biocompatibile, dar este important să se întrebe în ce concentrație ar fi toxice și dacă această
concentrație se încadrează în intervalul de concentrații utilizate. Toxicitatea poate fi testată in
vitro și in vivo. Rezultatele toxicității in vitro pot varia în funcție de tipul mediilor de creștere
celulară cu diferite compoziții de proteine, metodă utilizată pentru a determina toxicitatea
celulară (sănătatea celulelor, stresul celulelor) și liganzii din soluție .Evaluările in vivo pot
determina sănătatea generală a unui organism (comportament anormal, scădere în greutate,
durată medie de viață), precum și toxicologie specifică țesutului (rinichi, ficat, sânge) și
inflamație și răspunsuri oxidative. Experimentele in vitro sunt mai populare decât experimentele
in vivo, deoarece experimentele in vitro sunt mai simpliste decât cele in vivo.[1]
Toxicitatea în anumite sisteme poate depinde, de asemenea, de dimensiunea nanoparticulei. S-a
descoperit că dimensiunile nanoparticulelor de 1,4 nm sunt toxice în celulele epiteliale canceroase și în
celulele cancerului de col uterin, în timp ce nanoparticulele de aur cu dimensiuni de 0,8, 1,2 și 1,8 nm au
fost de șașe ori mai puțin toxice, iar nanoparticulele de 15 nm au fost netoxice. S-au constatat că
nanoparticulele de aur de dimensiuni diferite au fost acumulate în sânge, creier, stomac, pancreas, rinichi,
ficat și splină.[1]

12
 7. Studiu Selectivitatea nanoparticulelor de aur față de celulele
canceroase
În acest studiu șoarecii au fost inițial injectați cu celule canceroase și cu nanoparticule de aur,
apoi tratați cu raze X. A fost observat un efect de sinergie între nanoparticulele de aur și tratamentul cu
raze X care au dus la reducerea sau eradicarea tumorii. Mai mult, sa observat și faptul că celulele
canceroase tratate numai prin raze X sau numai prin aur au continuat să crească. Supraviețuirea după un
an de terapie combinată a fost de 70%.[8]

Fig 12. Imagine TEM a nanoparticulelor de aur [8]

Succesul acestei tehnici este legat de capacitatea aurului de a se acumula în interiorul tumorilor și
de a absorbi razele X.[8]
În acest tip de studiu se consideră o îmbunătățire a terapiei intrarea particulelor de aur în celule
prin recunoaștere a celulei și nu prin injectare. Cu scopul de a găsi noi metode care pot transporta
nanoparticule în celule, s-au folosit soluri de aur stabilizate cu molecule organice naturale și netoxice,
cum ar fi aminoacizii sau zaharurile.
Diametrul nanoparticulelor de aur, determinat prim măsurători TEM a fost aproape de 7 nm.[8]

13
 Imagini microscopice confocale privind
interacțiunea dintre celulele canceroase și
nanoparticule de aur.

a) nanoparticule de aur în cultura de celule

DMEM
b) absorbția de aur după 15 minute (imagine
în modul de reflexie)
c) absorbția de aur după 15 minute (imagine
de la suprapunere secțiunii)
d) consumul de aur după 8 ore (imagine în
modul de reflexie)
e) secțiuni optice ale imaginii
f) Absorbția aurului după 8 ore (imagine din
secțiunile suprapuse) [8]

Fig 13. Interacțiunea dintre celulele canceroase și

nanoparticulele de aur [8]

Odată formată, soluția coloidală de aur a fost evaporată până la uscare și re-dispersată cu grijă
într-un mediu apos de cultură celulară DMEM (cultură de celule embrionare de șoareci), obținându-se un
sol violet închis. Acest sistem DMEM-aur a fost amestecat cu o suspensie de celule canceroase și
incubată pentru diferite perioade de timp (de la 15 minute la 8 ore).
Observațiile au fost făcute utilizând microscopia confocală în modurile de reflexie și de transmisie. Figura
13a prezintă agregatele de aur dispersate în mediul de cultură celulară care evidențiază culoarea verde a
particulelor de aur.[8]
Este interesant de observat faptul că solul de aur a intrat în celula canceroasă după numai 15
minute de contactul dintre acestea (Figurile 13b și 13c) și absorbția totală de aur în celula canceroasă a
avut loc după 8 ore (Figurile 13d și 13f). Deoarece microscopia confocală poate reconstrui o imagine
tridimensională prin secțiunile optice ale eșantionului, în figura 13e sunt prezentate patru secțiuni
selectate, în care se poate observa că nanoparticulele sunt localizate în citoplasmă și nu în nucleu,
sugerând că celula își păstrează metabolismul neschimbat.[8]

14
 8. Analiză Analiza nanoparticulelor în celule canceroase utilizând
imagistica hiperspectală în câmp întunecat
Iluminarea câmpului întunecat este utilizat în mod normal pentru analiza probelor biologice
constând în nanomateriale care împrăștie lumină într-o măsură considerabilă. Atunci când este combinată
cu imagistica hiperspectrală, ea devine un instrument excepțional pentru a detecta localizării și
compoziției nanomaterialelor încorporate în celule.[9]
Aparatul ce redă imagini hiperspectrale poate fi echipat cu un condensator de câmp întunecat de
înaltă eficiență și astfel pot fi generate imagini de contrast înalt ale probelor biologice.[9]
Capacitatea ridicată a filtrului hiperspectral al aparatului permite achiziționarea rapidă a
imaginilor spectrale de înaltă rezoluție. Pe măsură ce camera captează zona completă în câmpul vizual,
este posibilă colectarea de informații spectrale și spațiale în timp real, cu posibilitatea de înregistrare a
videoclipurilor cu rezoluție spectrala pentru a urmări dinamica celulelor și a componentelor luminiscente
la scară nanometrică.[9]

Fig 14. Imagine în câmp întunecat a celulelor cancerigene marcate cu nanoparticule de aur [9]

Un eșantion de celule umane de cancer mamar a fost marcat cu nanoparticule de aur de 60 nm și a

fost expus la o iluminare de câmp întunecat pe întreaga suprafață.[9]
Imagistica pe o suprafață de 150 × 112μm a fost făcută cu un pas de 2nm și un timp de expunere
de 2s pe lungime de undă. Analiza completă a durat doar câteva minute, pentru peste un milion de
spectre, fiecare acoperind întregul spectru vizibil.[9]

15
 Fig 15. Imagine monocromatică la 550 nm. Nanoparticulele de aur sunt marcare cu verde [9]

De obicei, celulele au un spectru de dispersie plat, în timp ce nanoparticulele de aur

prezintă un vârf ascuțit de aproximativ 550nm. În figură este prezentată imaginea la 550 nm
extrasă din cubul hiperspectral al câmpului întunecat al cancerului de sân. O culoare verde după
prelucrarea imaginii în software-ul adecvat marchează nanoparticulele de aur.[9]

Concluzii
Din majoritatea testelor efectuate s-a demonstrat că letalitatea nanoparticulelor de aur
este foarte scăzută. Atunci cand apare, letalitatea poate fi asociată cu diverse substanțe toxice
adsorbite pe suprafața nanoparticulelor. Tehnicile bazate pe utilizarea nanoparticulelor de aur
pentru diagnostic si tratamentul tumoral sunt multe și în continuă creștere.Acestea sunt ușor de
fabricat, stabile din punct de vedere chimic și netoxice.
Analizele in vivo au demonstrat că nanoparticulele au o bună compatibilitate cu
organismul.
Datorită proprietăților foarte bune, aurul rămâne un metal cu un foarte mare potențial.
Toate acestea indică în mod clar faptul că în utilizarea nanoparticulelor de aur atât pentru
diagnostic, cât si pentru tratament se vor dezvolta noi apricații pentru a spori sensibilitatea,
selectivitatea și eficiența lor.

16
Bibliografie
[1] http://encyclopedia.thefreedictionary.com/Colloidal+gold

[2] Nanoparticule de aur pentru dezvoltarea unor metode clinice de diagnosticare, 2013

[3] Sanda Cosmina Boca, Obtinerea de noi nanoparticule plasmonice si de molecule fotoactive pentru
bioimagistica si terapia cancerului, 2011

[4] Sorina-Maria Suărăşan, Nanoparticule de aur acoperite cu gelatină şi încărcate cu medicamente

pentru a îndeplini funcţii terapeutice şi imagistice multimodale, 2015

[5] http://pubs.rsc.org/en/content/articlehtml/2015/CE/C5CE01014D

[6] Catherine Louis, Olivier Pluchery, GOLD NANOPARTICLES FOR PHYSICS, CHEMISTRY AND
BIOLOGY, 2012

[7] Gang Peng, Ulrike Tisch, Orna Adams, Meggie Hakim, Diagnosing lung cancer in exhaled breath
using gold nanoparticles, 2009

[8] Z. Krpetic, F. Porta, G. Scarì, Selective Entrance of Gold Nanoparticles into Cancer Cells, 2006

[9] https://www.azonano.com/article.aspx?ArticleID=3744

[10] http://www.cytodiagnostics.com/store/pc/Introduction-to-Gold-Nanoparticle-Characterization-
d3.htm

17