Universitatea de Medicină şi Farmacie Tîrgu Mureş

Facultatea de Medicină
Specializarea: Balneofiziokinetoterapie şi Recuperare

Lucrare de licență

Tema: Dezvoltarea neuropsihică și motorie a

copilului cu sindrom Down

Coordonator științific:

Șef Lucrări Dr. Gozar Liliana

Îndrumător științific:

Asis.Univ.Dr. Papp Enikő

Absolventă: Moldovan Iustina Ioana

Tîrgu Mureș

2016
 Cuprins

Introducere........................................................................
................................................................4
Partea
generală ..........................................................................
......................................................5
Capitolul I. Fundamentarea
teoretică .........................................................................
......................5
1.1 Actualitatea
temei..............................................................................
........................................5
1.2 Comportamentul
motor..............................................................................
................................6
1.3 Comportamentul
verbal ............................................................................
.................................8
1.4 Comportamentul
cognitiv ..........................................................................
..............................10
1.5 Comportamentul socio-
afectiv ...........................................................................
......................11
1.6 Dezvoltarea
psihomotrică ......................................................................
..................................12
Capitolul II. Partea specială –
Cercetarea ........................................................................
.............13
2.1 Motivația alegerii
temei .............................................................................
..............................13
2.1.1 Tipul
studiului .........................................................................
.......................................13
2.1.2
Sarcini ...........................................................................
...................................................13
2.1.3 Ipoteza de
lucru .............................................................................
...................................14
2.1.2 Scopul
studiului .........................................................................
.......................................14
2.2 Material și
metodă ............................................................................
.......................................14
2.2.1 Perioada și locul desfășurării
cercetării ........................................................................
.....14
2.2.2 Lotul de subiecții și criterii de
includere/excludere ............................................................15
2.2.3 Testarea
subiectilor .......................................................................
....................................17
2.2.4 Programul kinetic
aplicat............................................................................
................19
Capitolul III. Prezentarea
rezultatelor ......................................................................
.....................23
3.1 Evaluarea subiecților după itemii scării motorie
Portage ..........................................................23
3.1.1 Rezultatele obținute de subiectul
1 .................................................................................
...23
3.1.2 Rezultatele obținute de subiectul
2 .................................................................................
.24
3.1.3 Rezultatele obținute de subiectul
3 .................................................................................
...25
3.1.4 Rezultatele obținute de subiectul
4 .................................................................................
...26
3.1.5 Rezultatele obținute de subiectul
5 .................................................................................
...27
Capitolul IV. Analiza
rezultatelor ......................................................................
............................28
4.1 Interpretarea
rezultatelor.......................................................................
...................................28
4.1.1. Interpretarea rezultatelor per
subiect ...........................................................................
.....28

2
 4.1.2 Interpretarea datelor per subiecții
studiului ........................................................................3
1
4.2. Discuții
ulterioare ........................................................................
...........................................31
Capitolul V. Concluzii și
recomandări .......................................................................
...................32
5.1
Concluzii..........................................................................
.......................................................32
5.2
Recomandări .......................................................................
....................................................32
Bibliografie ......................................................................
................................................................33
Abstract ..........................................................................
.................................................................34
Anexe .............................................................................
..................................................................35

3
 Introducere

Sindromul Down este o dereglare genetică ce constă în multiple anomalii

congenitale, în proporție de 93% din cazuri, acesta apare la nivelul cromozomul
suplimentar 21. Cea mai frecventă modificare în cadrul acestui sindrom este
retardul
mintal neuropsihic, care poate varia de la o întârziere severă până la una medie.
Pentru o perioadă lungă de timp sindromul Down a fost asociat mai mult cu
perturbarea handicapului motor, însă problemele specifice dezvoltării motorii, cum
ar fi
lipsa echilibrului, rotația trunchiului precum și schemele de mișcare anormale, au
fost
omise.
În cazul copiilor cu sindrom Down comparativ cu copii fără
dizabilități,
indicatori motori se realizează mult mai târziu, iar categoria de vârstă este mult
mai
mare.
Legătura dintre problemele motorii, echilibrul și coordonarea mișcării,
precum și
anomaliile neuro-anatomice specifice pare a fi evidentă, însă perturbările
postnatale ale
diferențierii în sistemul nervos pot demonstra această legătură.
Unii autori susțin că hipotonia musculară și creșterea tonusului muscular
în
primele zece luni din viață sunt adesea severe, putând exista o diferențiere între
tonusul
membrelor superioare și cele inferioare, membrele inferioare având un tonus mai
scăzut
față de cele superioare. Chiar dacă copilul își folosește la maxim posibilitățile
sale
motorii din cauza instabilități membrelor inferioare și superioare dezvoltă o
schemă
foarte statică, puțin disociată și simetrică.
Un program de susţinere şi stimulare a dezvoltării motrice va fi prezentat
în
această lucrare printr-un complex de metode şi tehnici kinetice ce au în vedere
punerea
în valoarea cuvenită a formării şi integrării profesionale a persoanelor cu sindrom
Down.

4
 Partea generală

Capitolul I. Fundamentarea teoretică

1.1 Actualitatea temei

Cele mai vechi mărturii despre sindromul Down provin de la Tribul Olmec care
a trăit în America Centrală între anii 1500 înainte de Hristos şi anul 300 era
noastră.
Arheologii au descoperit un număr mare de figurine care seamănă foarte bine cu un
copil cu sindrom Down. Dovezile istorice arată că populaţia din acest trib trăia cu
convingerea că aceşti copii sunt semi-zei. Se ştie că statuile respective au fost
inspirate
din viaţa reală, pentru că arta reprezentativă umană nu poate fi făcută fără modele
vizuale.
Probabilitatea ca copilul să aibă sindrom Down crește direct proporțional cu
vârsta mai înaintată a mamei, la 20 de ani probabilitatea este de 1 la 1600, la 35
de ani
probabilitatea este de 1 la 365, iar la 40 de ani este de 1 la 100. Riscul ca al
doilea copil
să se nască cu sindrom Down este de 1 la 100.
Sindromul Down este cel mai răspândit sindrom genetic (cromozomial) asociat
cu dizabilitatea intelectuală, având o incidență de 1 la 700 — 1.000 de nou-
născuți.[1]
Asociate sindromului Down pot fi observate întârzieri în dezvoltarea motorie,
cognitivă
și socială, aceste întârzieri constituindu-se într-una dintre principalele cauze
ale non-
incluziunii acestor persoane în comunitate.
Ziua Mondială a Sindromului Down a fost declarată de către Down Syndrome
International în anul 2006 şi se sărbătoreşte în 60 de ţări din întreaga lume, în
data de
21 martie. Această dată semnifică unicitatea triplării cromozomului 21 (trisomie)
care
produce această stare genetică.
Obiectivul acestei zile este de a creşte nivelul de conştientizare şi
înţelegere a
sindromului Down şi de a promova drepturile persoanelor cu sindrom Down de a se
bucura de viaţă deplină, în demnitate şi de a fi participanţi activi şi valoroşi în
comunităţile şi societăţile în care acestea trăiesc. Începând cu anul 2012 această
dată se
sărbătoreşte de către toate cele 192 de ţări din Naţiunile Unite [1].
„Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România‖ are la ora
actuală în curs de desfăşurare 3 proiecte de integrare profesională a persoanelor
cu
dizabilităţi [2]. Sunt proiecte cofinanţate din Fondul Social European prin
Programul

5
Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013. Axa prioritară 6 –
―Promovarea incluziunii sociale‖.
• ―R.E.S.C.U.E.‖ – Înființarea unei Rețele de Economie Socială destinată
integrării profesionale a persoanelor cu dizabilități, pornind de la
experiențe și
bune practici în Uniunea Europeană;
• Rețeaua de Economie Socială– o premisă pentru integrarea persoanelor cu
dizabilități pe piața muncii;
• ―EXCELNET‖- Înființarea unei rețele de centre de excelență în furnizarea
serviciilor de reabilitare și integrare profesională pentru persoane cu
dizabilități,
ca grup vulnerabil pe piața muncii [1].
Intervenţia precoce, studiile şi programele de integrare socio-profesională
au
demonstrat că aceşti copii au un potenţial mult mai mare de învăţare și de
socializare decât s-a crezut cu 10- 15 ani în urmă că ar poate fi posibil. În
același
timp trebuie să ne reamintim că fiecare copil, fie că are sau nu sindromul
Down, este
o individualitate unică cu propriile sale forţe şi slăbiciuni şi abilităţi,
precum şi cu un
ritm personal de dezvoltare.

1.2 Comportamentul motor

Caracteristica de bază a copilului cu sindrom Down este întârzierea în

dezvoltarea indicatorilor motori, asociată cu evoluția anormală pe plan mintal.
Etalonul principal al dezvoltării motorii este mișcarea.
În cazul copiilor cu sindrom Down, kinetoterapeutul trebuie să impună o
serie de
măsuri când stabilește obiectivele și mijloacele prin care va acționa, însă pe
lângă aceste
măsuri un rol important îl au părinți deoarece ei sunt participanți activi în
procesul de
formare și dezvoltare a copilului.
Printre cei mai semnificativi factori ai dezvoltării copilului cu sindrom
Down
este momentul în care are loc apariția manipulări membrelor superioare și anume
apucarea.
Dezvoltarea motorie a copilului cu sindrom Down poate fi împărțită în patru
faze [3]:

6
 • etapa mișcărilor reflexe: are loc prenatal și în primul
an de viață;
• etapa deprinderilor motrice de bază: care are loc în
primii doi ani
de viață;
• etapa mișcărilor fundamentale: de la doi până la șapte
ani;
• etapa mișcărilor specializate: de la zece ani;
În cazul dezvoltării motorii a copiilor cu sindrom Down s-a observat
dificultăți
în sfera dexterităților manuale și a limbajului. De altfel se constată că prezintă
un tonus
muscular scăzut, fără contracții articulare, cu o postură defectuoasă și cu o
mobilitate
foarte mare a articulațiilor.
Printre alte tulburări de dezvoltare motorie a copii cu sindrom Down mai
remarcăm tulburări de echilibru, de coordonare și de precizie a mișcărilor. Are de
asemenea dificultăți în deprinderea mersului, precum și în coordonarea corectă
între
ochi și mână.
Un aspect important în cazul acestei dezvoltării este menținerea corectă a
poziției capului. După cum bine știm regiunea din jurul gâtului este destul de
mică,
motiv pentru care trebuie să asigurăm o poziție corespunzătoare a capului, poziția
favorabilă fiind cea de decubit ventral deoarece ajută la întărirea treptată a
musculaturii
gâtului [3].
În cazul comportamentului motor, succesul constă în atitudinea corectă față
de
diferințele comportamente ale copilului; persoanele care intră în contact cu acest
tip de
copil trebuie să abordeze în aceiași manieră comportamentele acestuia. Mai exact
acești
copii trebuie sprijiniți verbal și psihic, făcându-l să înțeleagă comanda verbală,
întărind
comportamentul pozitiv, iar pe cel negativ ignorându-l.
De asemenea este foarte important în cazul copilul cu sindrom Down trebuie
să
se bucure de aceiași atenție ca și restul copiilor și ținând cont că fiecare copil
este unic
este necesar ca programul de recuperare să fie unic și fără reguli stricte.
Treptele metodice trebuie să țină cont de următoarele [4]:
 la început se pornește din poziția decubit ventral, deoarece copilul
are un
tonus postural scăzut și o mobilitatea articulară excesivă;
 apoi se va trece la poziția decubit dorsal, care asigură
posibilitatea ca
membrele superioare și inferioare să aibă libertate de mișcare, iar
capul să
poată fi dirijat;
 următoarea etapă este acea de rostogolire, care ajută la trecerea
din poziția
decubit dorsal în decubit ventral;

7
  apoi se trece la poziția așezat care este încă dificilă deoarece
menținerea
capului este greoaie;
 următoarea etapă constă în deplasarea înainte din decubit ventral prin
împingerea simetrică a membrelor inferioare;
 din poziția așezat este momentul să se realizeze mișcările
trunchiului,la
nivelul capului, trunchiului și a șoldurilor;
 următoarea treaptă este ortostatismul, deși la început va fi mai grea,
accentul
trebuie să se pună pe ridicarea în ortostatism;
Metodele prezentate mai sus oferă posibilitate de a analiza fiecare etapă a
copilului cu sindrom Down.

1.3 Comportamentul verbal

Vorbirea este una dintre cele mai importante funcții ale gândirii umane,
însă din
nefericire la copilul cu sindrom Down această funcție este cea mai afectată.
Vorbirea are următoarele repere psihogenetice:
La două luni copilul scoate sunete specifice la apariția unor figuri
familiare sau
la stimularea cu obiecte plăcute. La 6 luni copilul începe să repete aceleași
cuvinte,
urmând ca sunetele produse de acesta să fie tot mai clare cu cele pe care le aude.
La un an rostește primele cuvinte ,,mama‖, ,,tata‖. La cincisprezece luni
utilizează cuvinte simple, ca de exemplu ,,sus‖, ,jos‖ [5].
La doi ani copilul este deja capabil să formeze propoziții din două cuvinte,
iar în
jurul vârstei de 3 ani copilul emite propoziții complecte și corecte.
Copilul învață limbajul prin ascultarea din mediu și din situațiile din jur,
la
început scoate sunete, apoi încep să scoată cuvinte reale, iar pe măsură ce
vocabularul
său se îmbogățește începe să combine cuvintele în propoziții. La copilul cu sindrom
Down este nevoie de foarte multă stimulare verbală înainte de a vorbi el însuși.
În cazul copilului cu sindrom Down comportamentul verbal are la bază două
mari tulburări, prima constă în afectarea particularităților anatomo-fiziologice și
anume
caracteristicile limbii, palatul înalt, dentiție neregulată, secreție salivară
abundentă,
hipertrofia gingiilor, faringe acoperit de amigdale și vegetații
voluminoase, toate
acestea conduc și la o voce răgușită, iar a doua cauză fiind nedezvoltarea sau

8
dezvoltarea întârziată a sistemului nervos central putând fi prezente chiar și
cazuri de
hipoacuzie [5].
În cadrul programului de recuperare individuală, prima parte trebuie să
cuprindă
tehnici de dezvoltare a motricității aparatului de articulare prin exerciții de
mobilitate
pentru limbă, maxilare, obraji și buze, pentru vălul palatin.
A doua parte trebuie să cuprindă educarea respirației, respectiv dezvoltarea
respirației nonverbale și a respirației verbale.
A treia etapă cuprinde educarea auzului fonematic prin
distingerea și
discriminarea sunetelor și cuvintelor, prin formarea percepției corecte a
fonematicei,
educarea pronației ritmice și educarea pronației melodice.
Este foarte important ca la copii cu sindrom Down să se evite tăcerea și
limbajul
gestual, deoarece gestul nu poate substitui cuvântul.
Pentru copilul cu sindrom Down este foarte importantă înlăturarea din jurul
său
al persoanelor care pot influența negativ dezvoltarea limbajului său, cum ar fi
bunici sau
părinți care imită vorbirea stâlcită a copiilor, care prezintă irascibilitate
crescută, limbaj
deficitar, preferându-se persoanele fără tulburări de fonație, înțelegătoare [6].
Cele mai importante componente ale acțiuni psihoterapeutice sunt:
• stabilirea și restabilirea echilibrului afectiv al copilului;
• fixarea copilului asupra actului comunicării verbale;
• intensificarea tonusului și diversificarea relațiilor afective;
• dezvoltarea comunicării verbale prin joc;
• desenul liber, pictura, modelajul în plastilină;
• meloterapia și ritmoterapia;
Afectarea comportamentului atrage după sine o altă serie de perturbări, ca
de
exemplu tulburarea dezvoltării funcției psihice, afectarea inteligenței precum și
comunicarea cu ceilalți.
După cum bine știm limbajul poate fi activ sau pasiv, din nefericire copilul
cu
sindrom Down limbajul pasiv este mult mai dezvoltat, motiv pentru care este foarte
important ca adultul să intervină activ.
Momentul de examinare al limbajului este foarte important și trebuie să țină
cont
de o serie de principii:

 atmosfera trebuie să fie una destinsă;

 trebuie folosite probe care să evidențieze clar deficitul de
limbaj;

9
  o legătură strânsă cu familia;
 colaborarea permanentă cu copilul și familia;

Copii cu sindrom Down emit vocalele însă consoanele sunt omise sau
înlocuite.
Apariția vocabularului este lentă, cuvintele fiind pronunțate incorect și
neinteligibil.
Copilul nu diferențiază sunetele în cuvinte, nu formează propoziții, având
dificultăți în
trecerea de la limbajul intern la cel extern.

1.4 Comportamentul cognitiv

Comportamentul cognitiv constă în modul în care este prelucrată informația

și
impactul său asupra personalității.
Din punct de vedere al domnului Mircea Miclea sistemul cognitiv cuprinde
patru
niveluri [7]:
• Nivelul cunoștințelor care ajută la înțelegerea comportamentului
subiectului prin intermediul bazei de cunoștințe pe care o posedă;
• Nivelul computațional pentru înțelegerea subiectului trebuie
analiza
sarcinii;
• Nivelul algoritmic-reprezentațional pentru a determina modul în
care
subiectul își reprezintă cerințele sarcinii și procedura utilizată
pentru
soluționare;
• Nivelul implementațional pentru a vedea care este structura
materială;

Legătura dintre copilul cu sindrom Down și comportamentul cognitiv constă

în
precizarea diferitelor grade de deficiență, care sunt de la deficiență profundă
până la
deficiență relativ lejeră.
Ritmul de dezvoltare nu este unul liniar și regulat fiind perioade de
achiziții
rapide și perioade de stagnare.
Câmpul lor perceptiv este limitat din această cauză având puternice
influențe
negative privind formarea și perfecționarea deprinderilor. Întâlnim de asemenea un
întârziat infantilism, dizarmonie, rigiditate, instabilitate, toate acestea duc la
afectarea
comportamentelor de adaptare, raporturilor de comunicare, conduită, gândirea fiind
puternic afectată.

10
 Se poate observa de asemenea că, copilul cu sindrom Down este dezorganizat,
încăpățânat, impulsiv.
Programul recuperator în ceea ce privește comportamentul cognitiv al
copilului
cu sindrom Down trebuie să cuprindă programe educative prin care să se urmărească
creșterea gradului de educabilitate din propriile sale experiențe, pentru a-și
putea forma
strategii de raționament. Copii trebuie să fie învățați să manipuleze obiecte și
jucării, să
diferențieze forma, culoarea, acțiunea, sunetul și mișcarea [8].
Dezvoltarea senzorială a copilului cu sindrom Down îl va ajuta să dezvolte
procese psihice precum gândirea, memoria, imaginația și limbajul.
Kinetoterapeutul trebuie să urmărească legarea limbajului de acțiuni, să
pună
copilul să mimeze după un model, să folosească imagini clare, simple, lucruri
uzuale și
acțiuni curente, treptat i se vor da comenzi de dificultate (,,adu lingurița din
sertar‖),
concepte de mărime, culoare, cantitate, stabilirea utilizării pronumelui personal
la
persoana întâi ,,eu‖.
Scopul educării comportamentului cognitiv este acela de a-i ajuta pe acești
copii
să fie dependenți, să fie capabili să se autoservească singuri și să realizeze
activității
utile în casă.

1.5 Comportamentul socio-afectiv

Comportamentul socio-afectiv constă în imitație, participare și comunicare.

Abilitățile de socializare ale copilului sunt învățate în cadrul familiei, devenind
apoi
încrezător în interacțiunea cu ceilalți.
Activitatea care favorizează dezvoltarea sociabilității atât la copii
normali cât și
la cei cu sindrom Down este jocul. Prin joc copilul asimilează experiență, exemple
concrete din mediul social dar și aspecte privind relațiile sociale [9].
La orice copil trăirile afective influențează profund dezvoltarea
personalității
umane, însă la copilul cu sindrom Down predomină o dispoziție veselă, u n atașament
pronunțat și docilitate față de familie.
La copilul cu sindrom Down este necesară o strategie educativă care să țină
cont
de posibilitatea mânuirii curiozității lui, de motivațiile sale, de evitarea
momentelor de
irascibilitate.

11
 Este important de reținut că socializarea este direct legată de dezvoltarea
cunoașterii, iar persoanele cu sindrom Down își dezvoltă competențele dacă familia,
școala și societatea le oferă ocazia [10].
Din punct de vedere afectiv la ei predomina veselia şi buna dispoziţia, doar
sentimentul de ruşine poate să îi inhibe uneori. Agresivitatea e foarte rar
întâlnită şi este
de cele mai multe ori asociată cu gelozia datorată afectivităţii lor puternice şi
infantile
faţă de membrii familiei.
Asociația Langdon Down Oltenia Centrul Educațional Teodora (ALDO-CET)
desfăşoară activităţi pentru persoane cu sindrom Down indiferent de vârstă
din
octombrie 2000. Din 2006 au primit sprijinul Uniunii Europene prin Programul Phare,
Coeziune Economică și Socială, Dezvoltarea Resurselor Umane, Măsuri de Incluziune
Socială. În perioada mai 2008- aprilie 2009 au derulat proiectul de „Terapie
Ocupaţională Teodora‖ din Dolj.[1]

1.6 Dezvoltarea psihomotrică

O caracteristica generală a psihomotricității la deficitul mintal indică

următoarele aspecte [11]:
• lipsa de coordonare a mișcărilor segmentelor corpului;
• lipsa de coordonare oculo- motorie;
• capacitate fizică diminuată privind precizia, forța, viteza, rezistenta,
etc;
• dificultatea în limbaj;
• dificultatea exprimării sentimentelor, emoțiilor sau gesturilor adecvate;
• ritmul și controlul respirației deficitare;

12
 Capitolul II. Partea specială – Cercetarea

2.1 Motivația alegerii temei

Multitudinea de copii cu sindrom Down a crescut la nivel mondial, în ultima

perioadă. Sindromul Down fiind cel mai răspândit sindrom genetic cromozomial,
asociat cu dizabilitatea intelectuală, având o incidență de 1 la 700 — 1.000 de
nou-
născuți.
La baza motivației mele personale a contribuit perioada de practică pe care
am
realizat-o în cei trei anii de facultate la centrele de recuperare medicală
respectiv
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Nr. 2 din Tîrgu Mureș și Fundația Gedge
din
Tîrgu Mureș, precum și seninătatea, bucuria și nu în ultimul rând zâmbetul larg și
cald
al acestor copii.
Vom urmări comportamentul motor, socio-afectiv, cognitiv și verbal însă
trebuie
să menționăm că persoanele cu sindrom Down întâmpină dificultǎţi în mai multe arii
de
dezvoltare, trec prin aceleaşi etape, dar o fac în ritmul propriu motiv pentru care
programul kinetic elaborat va fi realizat individual.

2.1.1 Tipul studiului

Acest studiu este unu prospectiv, analitic, experimental pe o

perioadă
temporală cu privire la dezvoltarea neuropsihică și motorie a copilului cu sindrom
Down.

2.1.2 Sarcini

 alegerea grupului ţintă;

 evidenţierea studiului de caz;
 stabilirea intervalului de timp acordat studiului;
 alegerea şi aplicarea unor metode şi teste de evaluare;
 crearea şi punerea în practică a unui program kinetic de recuperare;
 stocarea şi interpretarea rezultatelor;

13
 2.1.3 Ipoteza de lucru

Implementarea programului de kinetoterapie la persoanele cu sindrom Down

poate influența pozitiv dezvoltarea neuropsihică și motorie a acestora.
Presupunem că tehnicile şi mijloacele kinetice folosite vor favoriza
procesul de
integrare socială şi profesională a subiecților, iar întregul program kinetic va
duce la
ameliorarea stării generale psihomotrice a subiectului.

2.1.2 Scopul studiului

Scopul principal al acestui studiu a fost acela de a realiza un program

kinetic cât
mai eficient pentru copii cu sindrom Down, care au luat parte la această cercetare,
în
vederea favorizării creșterii și dezvoltării armonioase a acestora, precum și
impulsionarea părinților și a persoanelor implicate privind importanța
kinetoterapiei în
viața acestor copii cu sindrom Down.
De asemenea, am urmărit și creşterea stabilităţii articulare la nivelul
membrului
superior și inferior, integrarea subiectului în societate în vederea ocupării unui
loc de
muncă, crearea unei ambianţe propice dezvoltării capacităţii de muncă şi
concentrare,
îmbunătăţirea psihicului, creşterea încrederii în sine.
Scopul principal al studiului a fost ca, copii cu sindrom Down să participe
cât
mai activ la programul kinetic elaborat de noi și să avem o colaborare cât mai bună
din
partea ambelor părți.

2.2 Material și metodă

Metoda folosită în studiul nostru a fost metoda Frenkel, această metoda se

bazează pe reeducarea mersului, pe exerciții pentru controlul vizual cât și pentru
depășirea obstacolelor fiind corespunzătore obiectivelor studiului nostru.

2.2.1 Perioada și locul desfășurării cercetării

Studiul nostru a durat 120 de zile, cuprins între 1 februarie 2016 și 1

iunie 2016.
 01.02.2016 -15.02.2016 ▬ evaluarea inițială;
 16.02-28.03.2016 ▬ realizarea și aplicarea programului
kinetic,
evaluarea intermediară;

14
  01.04 – 01.06. 2016 ▬ evaluarea finală;

Locul de studiu a fost Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Nr. 2 din
Tîrgu
Mureș.

2.2.2 Lotul de subiecții și criterii de includere/excludere

Pentru selectarea grupului țintă am folosit un chestionar care a fost

complectat
de părinții/tutorii legali ai copiilor cu sindrom Down ( anexa 1).
Grupul țintă a studiului nostru a fost format din 5 copii cu sindrom Down
cu
vârsta cuprinsă între 13 și 15 ani, toți subiecți având acordul părinților pentru
realizarea
programului de kinetoterapie. Copii au urmat un program de kinetoterapie, cu o
frecvență de 2 ori pe săptămână, fiecare ședință fiind de 45 de minute.
Unul dintre criteriile de includere a fost și coeficientul de inteligență
să fie mai
mic de 70, acesta fiind determinat de psihologul centrului, copii având săptămânal
câte
o oră de psihodiagnoză.
De asemenea copii au beneficiat săptămânal de ore de educație fizică
adaptată,
de 2 ori pe săptămână, iar de 3 ori pe săptămână au mers la logopedul centrului.
Programul informatic utilizat în cadrul cercetării noastre a fost
Microsoft Excel
și Microsoft Word.
Echipamentul utilizat a fost saltea, cercuri, minge, hamac, oglinda, cos
de
bachet, sală de kinetoterapie.
În tabelul de mai jos este prezentată anamneza subiecților implicați în
studiul
nostru.
Menționăm că la toate cele 5 cazuri am primit acordul nonominal al
părinților
pentru ca, copii lor să participe la acest studiu.

15
 Nr.ctr. Subiecții Data nașterii Sexul Diagnostic medical

1. N.M.E. 25.02.2003 F Sindrom Down întârziere

mintală
severă, retard sever în
dezvoltarea
limbajului, Q.I.= 60

2. L.H.M 08.05.2003 F Sindrom Down retard moderat

în
dezvoltarea psihică şi de
limbaj,
dislalie polimorfa,
hipotiroidism,
Q.I.= 65

3. M.D 05.02.2003 M Sindrom Down, dizartrie

dislalie,
retard moderat în dezvoltarea
psihică
și de limbaj Q.I.= 62

4. V.I. 26.09.2001 M Sindrom Down, Retard global

sever
de limbaj, Retard sever
în
dezvoltarea psihică cu
elemente
atipice Q.I.= 55

5. S.P. 10.11.2003 F Sindrom Down, Retard

moderat,
retard moderat în dezvoltarea
psihică
și de limbaj Q.I.= 60
3.1 Tabel cu datele privind anamneza subiecților

Pe perioada studiului s-a efectuat evaluarea inițială, intermediară cât și

cea finală
a copiilor cu sindrom Down urmărindu-se cu strictețe itemii de dezvoltare motorie
și
psihică.

16
 2.2.3 Testarea subiectilor

În vederea evaluării subiectului s-au ales două teste standardizate: Scala

motorie
Portage și scala psihică Portage [12].
În studiul nostru, testarea subiecților a fost efectuată prin scala motorie
Portage
fiind adaptată în funcție de diagnosticul medical a subiecților și conform nevoilor
noastre.

Nr.ctr. Activitatea
Punctaj

1. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, înapoi, lateral.

2. Ţopăie.

3. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea.

4. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe fiecare în

parte.

5. Poate copia litere mici.

6. Urcă scările de lemn sau treptele unui tobogan înalt de

3 m.

7. Bate cu ciocanul un cui.

8. Driblează mingea cu direcţie.

9. Merge pe bicicletă.

10. Sare şi se învârteşte într-un picior.

Total punctaj
3.2 Tabel cu itemi scalei motorie Portage

Punctaj: „1‖ – realizat

„0,5‖ – parţial realizat

„0‖ – nerealizat
Cheie de interpretare cuantificată:

• Nivel slab: 0-2 puncte

• Nivel mediu: 03 -05 puncte

• Nivel avansat: 05 - 10 puncte

17
 Scala psihică Portage a fost aplicată subiecților de către psihologul centrului,
care
ne-a confirmat că toți subiecții au menținut o linie dreaptă a dezvoltării, neavând
.
Psihologul a precizat o evoluție foarte bună în cazul subiectului 2, nivelul său de
coeficiență ajungând la 67, precum și în cazul subiectului 3 ajungând ca,
coeficientul
său de inteligență să ajungă la 65, reușind ca randamentul lor la clasă să crească
vizibil.

Nr.ctr. Activitatea
Punctaj

1. Numără până la 20 de obiecte și spune câte sunt.

2. Numește zece numere scrise.

3. Spune în ordine literele alfabetului.

4. Numește trei monede diferite( 5 bani, 10 bani,50 de

bani)

5. Plasează obiecte, lângă, în fața, în spate.

6. Numește sau arată partea lipsa a unui obiect într-o

imagine.

7. Numește timpul din zi asociat cu anumite activități.

8. Desenează un pătrat imitativ.

9. Desenează un om (cap, trunchi, patru membre)

10. Numește în ordine zilele săptămâni.

Total punctaj
3.3 Tabel cu itemi scalei psihice Portage

Punctaj: „1‖ – realizat

„0,5‖ – parţial realizat
„0‖ – nerealizat
Cheie de interpretare cuantificată:
• Nivel slab: 0-2 puncte
• Nivel mediu: 03 -05 puncte
• Nivel avansat: 05 - 10 puncte

18
 2.2.4 Programul kinetic aplicat

Programul kinetic al acestor copii trebuie să aibă în vedere următoarele :

 stimularea dezvoltării motorii;
 creșterea tonusului muscular;
 educarea funcției de echilibru și coordonare;
 stimularea sensibilități proprioceptive;
 prevenirea și combaterea pozițiilor deficitare;
 menținerea unei atitudini corecte; [13]
În cele ce urmează vă vom prezenta modele de exerciții kinetice folosite în
cazul copiilor cu sindrom Down. Următoarele exerciții fiind utilizate pentru
dezvoltarea
coordonării, pentru corectarea posturilor vicioase, pentru aliniamentul corporal,
pentru
creșterea și rezistența forței musculare, corectarea deficitului respirator și
relaxare.

• Exercițiul 1
Poziția inițială: ortostatism
Timpul 1: copilul se află cu fața la coș, care se afla deasupra capului la 2
metri de
subiect, cu o minge în mână;
Timpul 2: copilul aruncă mingea în coș încercând să nimerească coșul;
Timpul 3: revine la poziția inițială;

• Exercițiul 2
Poziția inițială: stând pe scaun
Timpul 1: i se dau papucii copilului cerându-i-se să se încalțe singur;
Timpul 2: legarea și dezlegarea șireturilor cu diametrul de 2 cm;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 2 repetării;
• Exercițiul 3
Poziția inițială: ortostatism
Timpul 1: închiderea fermoarului;
Timpul 2: deschiderea fermoarului;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 2 repetăr

19
  Exercițiul 4
Poziția inițială: stând
Timpul 1: desenarea unor figuri geometrice pe hârtie după un șablon dat;
Timpul 2: decuparea figurilor realizate;
Timpul 3: revine la poziția inițială;

• Exercițiul 5
Poziția inițială: stând
Timpul 1: sortarea unor bile în funcție de culoare și mărimea acestora;
Timpul 2: revine la poziția inițială;

• Exercițiul 6
Poziția inițială: stând
Timpul 1: kinetoterapeutul se află față în față cu copilul, oferindu-i acestuia o
minge
mică;
Timpul 2: copilul va transfera mingea dintr-o mana în cealaltă, mișcarea se
realizează
progresiv prin fața capului;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 5 repetării;

• Exercițiul 7
Poziția inițială: stând
Timpul 1: kinetoterapeutul se află în fața copilului oferindu-i o minge;
Timpul 2: copilul pasează mingea în fata cu mâna dreaptă, apoi cu cea stângă;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 5 repetării;
 Exercițiul 8
Poziția inițială: decubit ventral, pe saltea
Timpul 1: ridicarea la verticală a membrului superior drept concomitent cu membrul
inferior stâng;
Timpul 2: ridicarea la verticală a membrului superior stâng concomitent cu membrul
inferior drept;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 5 repetării;

20
 • Exercițiul 9
Poziția inițială: ortostatism
Timpul 1: aplecarea în genuflexiune;
Timpul 2: alegerea unei mingii de o anumită culoare;
Timpul 3: punerea mingii în cercul corespunzător culorii sale;
Timpul 4: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;

• Exercițiul 10
Poziția inițială: stând cu fața la oglindă
Timpul 1: ridicarea alternativă a membrului superior drept și a membrului inferior
stâng;
Timpul 2: ridicarea alternativă a membrului superior stâng și a membrului inferior
drept;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;

• Exercițiul 11
Poziția inițială: ortostatism, cu un baston în mână în fața oglinzi
Timpul 1: kinetoterapeutul arată mișcarea de aducere a bastonului deasupra capului
în
oglindă;
Timpul 2: coborârea bastonului;
Timpul 3: copilul realizează mișcarea arătată de kinetoterapeut;
Timpul 4: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;
• Exercițiul 12
Poziți inițială: decubit ventral, pe saltea
Timpul 1: kinetoterapeutul se află față în față cu copilul, cu brațele sunt
flectate,
palmele pe saltea la nivelul pieptului;
Timpul 2: ridicarea trunchiului prin îndoirea brațelor, concomitent cu
hiperextensia
capului;
Timpul 3: revine la poziția inițială;
Dozaj: 2 serii x 4 repetării;

21
 • Exercițiul 13
Poziția inițială: ortostatism, cu fața la oglindă
Timpul 1: copilul își pune o carte pe creștetul capului;
Timpul 2: trebuie să își mențină auto-controlul, fiind corectat de kinetoterapeut
atât
verbal cât și demonstrativ;
Timpul 3: revine la poziția inițială;

• Exercițiul 14
Poziția inițială: ortostatism
Materiale folosite: banca, jaloane, scara fixă
Timpul 1: pregătirea traseului și demonstrarea de către kinetoterapeut;
Timpul 2: plecarea de la start sub formă de ștafetă;
Timpul 3: parcurgerea traseului se face pe vârfuri, se trece prin jaloane, apoi se
sare
peste 3 bastoane așezate orizontal, se urcă pe scara fixă apoi se coboară și predă
ștafeta
atingând mâna kinetoterapeutului;
Dozaj: 2 serii x 2 repetării

22
 Capitolul III. Prezentarea rezultatelor
3.1 Evaluarea subiecților după itemii scării motorie Portage

În studiul nostru, testarea subiecților a fost efectuată prin intermediul

testului
,,scala motorie Portage‖ adaptată în funcție de diagnosticul și coeficientul de
inteligență
al subiecților.

3.1.1 Rezultatele obținute de subiectul 1

Evaluare inițială a avut loc la începutul studiului de caz, cu îndrumarea

kinetoterapeutului și cu acordul nonominal al părinților/tutore legal.
Evaluarea intermediară a fost realizată pe o perioadă de 120 de zile cu
scopul de a
observa diferențele în urma programului de kinetoterapie.
Evaluarea finală a fost realizată la sfârșitul studiului de caz având drept
scop
compararea rezultatelor privind scala motorie Portage a copiilor cu sindrom Down
după o perioadă de 120 de zile.
Subiect 1: N.M.E
Vârsta: 13 ani
Nr.ctr. Activitatea Evaluarea Evaluarea
Evaluarea
inițială
intermediară finală

1. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, 0

0,5 1
înapoi, lateral.
2. Ţopăie. 0,5
0,5 0,5
3. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând 0,5
0,5 0,5
mişcarea.
4. Desface degetele şi cu cel mare le atinge 0,5
0.,5 0,5
pe fiecare în parte.
5. Poate copia litere mici. 0
0,5 0,5
6. Urcă scările de lemn sau treptele unui 0
0 0
tobogan înalt de 3 m.
7. Bate cu ciocanul un cui. 0
0 0,5
8. Driblează mingea cu direcţie. 0,5
0,5 0,5
9. Merge pe bicicletă. 0
0,5 0,5
10. Sare şi se învârteşte într-un picior. 0,5
0,5 0,5
Total punctaj 2,5
4 5
Punctaj: „1‖ – realizat 3.4 Tabel obținut cu rezultatele
subiectului 1
„0,5‖ – parţial realizat
„0‖ – nerealizat
Cheie de interpretare cuantificată:
• Nivel slab: 0-2 puncte
• Nivel mediu: 03 -05 puncte
• Nivel avansat: 05 - 10 puncte

23
3.1.2 Rezultatele obținute de subiectul 2

Subiect 2: L.H
Vârsta: 13 ani

Nr.ctr. Activitatea Evaluarea

Evaluarea Evaluarea
inițială
intermediară finală

1. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, înapoi, 0 0,5

0,5
lateral.

2. Ţopăie. 0,5 0,5

0,5

3. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea. 0,5 0,5

0,5

4. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe 0 1

0,5
fiecare în parte.

5. Poate copia litere mici. 0 0,5

0,5

6. Urcă scările de lemn sau treptele unui tobogan 0,5 0

0,5
înalt de 3 m.

7. Bate cu ciocanul un cui. 0 0

0,5

8. Driblează mingea cu direcţie. 0,5 0,5

0,5

9. Merge pe bicicletă. 0,5 0,5

0,5

10. Sare şi se învârteşte într-un picior. 0,5 0,5

0,5

Total punctaj 3 4,5

5
3.5 Tabel obținut cu rezultatele subiectului 2

Punctaj: „1‖ – realizat

„0,5‖ – parţial realizat
„0‖ – nerealizat

Cheie de interpretare cuantificată:

• Nivel slab: 0-2 puncte
• Nivel mediu: 03 -05 puncte
• Nivel avansat: 05 – 10 puncte
24
 3.1.3 Rezultatele obținute de subiectul 3

Subiect 3: M.D
Vârsta: 13 ani

Nr.ctr. Activitatea Evaluarea Evaluarea

Evaluarea
inițială
intermediară finală

1. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, înapoi, 0,5 0,5

0,5
lateral.

2. Ţopăie. 0,5 0,5

0,5

3. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea. 0,5 0,5

1

4. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe 0,5 0,5

0,5
fiecare în parte.

5. Poate copia litere mici. 0 1

0,5

6. Urcă scările de lemn sau treptele unui tobogan 0 0,5

0,5
înalt de 3 m.

7. Bate cu ciocanul un cui. 0 0

0

8. Driblează mingea cu direcţie. 0 0,5

0,5

9. Merge pe bicicletă. 0 0
0

10. Sare şi se învârteşte într-un picior. 0,5 0,5

1

Total punctaj 2,5 4,5

5
3.6 Tabel obținut cu rezultatele subiectului 3

Punctaj: „1‖ – realizat

„0,5‖ – parţial realizat
„0‖ – nerealizat
Cheie de interpretare cuantificată:
• Nivel slab: 0-2 puncte
• Nivel mediu: 03 -05 puncte
Nivel avansat: 05 - 10 puncte
25
 3.1.4 Rezultatele obținute de subiectul 4

Subiect 4: V.I
Vârsta: 16 ani

Nr.ctr. Activitatea Evaluarea Evaluarea

Evaluarea
inițială
intermediară finală

1. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, înapoi, 0 0,5

0,5
lateral.

2. Ţopăie. 0,5 0,5

1

3. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea. 0,5 0,5

0,5

4. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe 0,5 0,5

0,5
fiecare în parte.

5. Poate copia litere mici. 0 0,5

0,5

6. Urcă scările de lemn sau treptele unui tobogan 0 0

0
înalt de 3 m.

7. Bate cu ciocanul un cui. 0 0,5

0

8. Driblează mingea cu direcţie. 0,5 0,5

0,5

9. Merge pe bicicletă. 0,5 0,5

0,5

10. Sare şi se învârteşte într-un picior. 0,5 0

1

Total punctaj 3 4
5
3.7 Tabel obținut cu rezultatele subiectului 4

Punctaj: „1‖ – realizat

„0,5‖ – parţial realizat
„0‖ – nerealizat

Cheie de interpretare cuantificată:

• Nivel slab: 0-2 puncte
• Nivel mediu: 03 -05 puncte
Nivel avansat: 05 – 10 puncte
26
 3.1.5 Rezultatele obținute de subiectul 5

Subiect 5: S.P
Vârsta: 13 ani

Nr.ctr. Activitatea Evaluarea Evaluarea

Evaluarea
inițilă
intermediară finală

1. Merge în echilibru pe o bârnă: înainte, înapoi, 0,5 0,5

0,5
lateral.

2. Ţopăie. 0,5 0,5

1

3. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea. 0,5 0,5

0,5

4. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe 0 0,5

0,5
fiecare în parte.

5. Poate copia litere mici. 0 0

0

6. Urcă scările de lemn sau treptele unui tobogan 0 0,5

0,5
înalt de 3 m.

7. Bate cu ciocanul un cui. 0 0,5

0,5

8. Driblează mingea cu direcţie. 0,5 0,5

0

9. Merge pe bicicletă. 0 0,5

0,5

10. Sare şi se învârteşte într-un picior. 0,5 0,5

1

Total punctaj 2,5 4,5

5

3.8 Tabel obținut cu rezultatele subiectului 5

Punctaj: „1‖ – realizat

„0,5‖ – parţial realizat
„0‖ – nerealizat
Cheie de interpretare cuantificată:
• Nivel slab: 0-2 puncte
• Nivel mediu: 03 -05 puncte
• Nivel avansat: 05 – 10 puncte
27
 Capitolul IV. Analiza rezultatelor
4.1 Interpretarea rezultatelor

În ceea ce priveşte dezvoltarea psihomotrică a subiectului se poate observa

un
progres seminificativ. Dacă în faza inițială rezultatele tuturor subiecților erau
slab
realizate, conform legendei testului, nici un subiect nu a depășit punctajul de
2,5, în fa za
intermediară și cea finală subiecții reușesc în urma programului kinetic să ajungă
la un
nivel mediu.

4.1.1. Interpretarea rezultatelor per subiect

4
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2 Evaluare finală

0
S1

4.1 Graficul obținut în urma evaluării subiectului 1

În cazul subiectului 1 se poate observa o creștere progresivă a rezultatelor

în
urma programului kinetic. Dacă la evaluarea inițială punctajul obținut a fost de
2,5
puncte care conform legendei este un punctaj ,,slab dezvoltat‖, la evaluarea
intermediară
punctajul crește cu 1,5 puncte fiind un punctaj ,,mediu dezvoltat‖, la sfârșitul
evaluării
punctajul ajunge la 5 puncte fiind la maximul acestui nivel. Cel mai important este
că
acest nivel se menține la mediu și nu decade.

28
 5

4 Evaluarea inițială

3 Evaluare
intermediară
2
Evaluare finală

0
S2

4.2 Graficul obținut în urma evaluării subiectului 2

În cazul subiectului 2, punctajul la evaluarea inițială a fost de 3 puncte

fiind
încadrat conform legendei la un punctaj mediu dezvoltat , la evaluare inițială
acesta a
crescut cu 1,5 puncte, iar la finalul evaluării punctajul total fiind de 5 puncte.
La acest
subiect putem observa faptul că la evaluarea inițială punctajul a fost încadrat
direct la
mediu, reușind să crească progresiv și să se mențină.

5
4,5
4
3,5
Evaluarea inițială
3
Evaluare
intermediară
2,5
2 Evaluare finală
1,5
1
0,5
0
S3

4.3 Graficul obținut în urma evaluării subiectului 3

La subiectul 3 evaluarea inițială a avut 3 puncte fiind încadrată la

dezvoltare
medie, la evaluarea intermediară crescând cu 1,5 puncte având o evoluție foarte
bună,
iar la sfârșitul evaluării ajungând la 5 puncte la un nivelul mediu, acest fapt se
datorează
kinetoterapie precoce, acest subiect urmând un program kinetic de la cinci luni.

29
 5
4,5
4
3,5
Evaluarea inițială
3
Evaluare
intermediară
2,5
2 Evaluare finală
1,5
1
0,5
0
S4

4.4 Graficul obținut în urma evaluării subiectului 4

La subiectul 4 evaluarea inițială a avut un punctaj de 2,5, la evaluarea

intermediară crescând cu 1,5 puncte, în faza finală ajungând la punctajul maxim al
nivelului mediu, respectiv 5 puncte. Subiectul menținându-și rezultatele obținute
în
urma programului kinetic neavând decăderi.

5
4,5
4
3,5
Evaluarea inițială
3
Evaluare
intermediară
2,5
2 Evaluare finală
1,5
1
0,5
0
S5

4.5 Graficul obținut în urma evaluării subiectului 5

În cazul subiectului 5 evaluarea inițială a avut 2,5 puncte fiind încadrată

la slab
dezvoltată, la evaluarea intermediară urmând să crească cu 2 puncte, iar la finalul
testării ajungând la un punctaj de 5.

30
4.1.2 Interpretarea datelor per subiecții studiului

5
4
Evaluarea inițială
3
Evaluare intermediară
2
Evaluare finală
1
0
S1 S2 S3 S4 S5

4.6 Graficul obținut în urma evaluării subiecților

La nivelul fazei inițiale putem observa că majoritatea subiecților au

obținut un
punctaj de 2,5 fiind încadrați conform legendei unei dezvoltării slabe,
cu excepția
subiecților 2 și 3 care au obținut un punctaj de 3. Acest lucru se datorează și
faptului că
cei doi subiecți au urmat un program kinetic de la o vârstă foarte fragedă față de
ceilalți
subiecți.
La evaluarea intermediară punctajul general este cuprins între 4- 4,5 toți
subiecții ajungând la un nivel mediu de dezvoltare.
La evaluarea finală putem observa faptul că în urma programului kinetic
aplicat
de noi dezvoltarea motorie a ajuns la același nivel pentru toți subiecții având un
punctaj
de 5 și menținându-se. Acest punctaj este unul foarte bun ținând cont că subiecții
studiului nostru sunt subiecții cu sindrom Down.

4.2. Discuții ulterioare

Studii asemănătoare cercetării noastre au arătat importanța kinetoterapiei

în
cazul acestor copii cu sindrom Down, atât pentru dezvoltarea motorie cât și pentru
integrarea lor socială [14].Importanța echipei disciplinare în cazul acestui
sindrom este
una majoră după cum am demonstrat și mai sus fără o legătură între logoped,
psiholog,
kinetoterapeut și membri familiei dezvoltarea acestor copii poate fi incomplectă.
Deși România este parte semnatară a unor convenții internaționale privind
drepturile acestor persoanele, intervenția statului este nesemnificativă. În
prezent sunt
în derulare mai multe proiecte care au drept obiectiv integrarea copiilor cu
sindrom
Down, în ceea ce privește rutina zilnică cum ar fi mersul la școală, realizarea
cumpărăturilor, ocuparea unui loc de muncă [15].

31
 Capitolul V. Concluzii și recomandări

5.1 Concluzii

Limbajului pozitiv din jurul copilul cu sindrom Down, precum și intervenția

unui logoped ameliorează considerabil nivelul dezvoltării limbajului la copii cu
sindrom
Down.
Exercițiile fizice nu acoperă în totalitate nevoile copilului cu sindrom
Down.
Intervenția societății și implicarea corespunzătoare din partea familiei
reprezintă
o mare parte din dezvoltarea acestor copii,fiind obligația noastră să îi ajutăm să
se
integreze în societate.
Rezultatele obținute la evaluare inițială, intermediară și finală au
demonstrat cât
de benefic și important este un program kinetic pentru acești copii.
În concluzie, rezultatele, scopul și ipoteza acestui studiu au fost
pozitive.

5.2 Recomandării

Pentru înregistrarea unor rezultate mai însemnate ar trebui extins lotul de

subiecții al studiului cât și perioada de urmărire a dezvoltării motorie și
psihică, astfel
studiul ar evidenția informații valoroase despre comportamentul și dezvoltarea
copiilor
cu sindrom Down , precum și integrarea lor în societate ar fi mai ușoară.
Prin creșterea perioadei de studiu s-ar mări automat și numărul orelor de
kinetoterapie, diversificarea exercițiilor și utilizarea unei game mai largi de
echipamente, precum și criteriile de includere sau excludere a lotului.
În concluzie, extinderea studiului ar aduce o mulțime de beneficii
acestei
dereglări genetice care este foarte frecventă în zilele nostre.

32
 Bibliografie

1. http://www.sindromdown.ro , accesat la data de 15 februarie 2016;

2. Maria Vîlsan preşedinte ALDO-CET Băileşti, Sindromul Down în România,
Tinerii cu sindrom Down- o resursă umană ce poate fii dezvoltată, 2009, pag.
18-19;
3. Vasile Marcu, Mirela Dan, Manual de kinetoterapie, Editura Universităţii din
Oradea, 2010, pag.22-25;
4. Tudor Sbenghe, Kinetologie profilactică, terapeutică şi de recuperare, Editura
Medicală, Bucureşti, 1987, pag.458-460;
5. Lia Șerban , S-a născut un copil cu sindrom Down, Fundația Maria, Casa de
Editură ,,Mureș‖, 2002, pag. 68;
6. Lucreția Pop, Prima asociație a părințiilor care au copii cu sindrom Down,
Cuvântul Liber 18, nr. 135 din 12 iulie 2006, pag.2;
7. Mircea Miclea, Psihologie cognitivă, Editura Gloria, Cluj, 1996, pag. 25;
8. Alois Gherguț, Psihopedagogie specială, Ediția a III-a, revizuită și adăugită,
Editura Polirom, 2013, pag.30;
9. http://www.worlddownsyndromeday.org/ accesat la data de 15 martie 2016;
10. Constantin Albu,Adriana Albu, Aliș Vișcan, Universul de mișcare al copilului
mic, Editura Policrom, Iași 2008, pag. 70;
11. Dumitru Vasilescu, Teza de doctorat și Strategii de instruire specifice
culturii
fizice și sportului utilizate în vederea integrării sociale a persoanelor cu
sindrom Down ANEFS, București, 2009, pag. 50;
12. Alois Gherguț, Evaluare și intervenție psihoeducațională, Editura Polirom,
București, 2011, pag.226;
13. Dr. Peter E.M.Lauteslager (traducere Maria Vîlsan) ,Copii cu sindrom Down:
Dezvoltare motorie şi intervenţie, Craiova, Editura de Sud, 2005, Kinderen
met syndoom van Down: motorische ontwikkeling en behandeking, 2000, teză
Universitatea Utrecht Olanda, pag.45-50;
14. Mirela Dan, Kinetologie-Note de curs, Universitatea de Vest Vasile Goldiş,
2010, 40-42;
15. www.cdep.ro accesat la data de 15 aprilie 2016;

33
 Abstract

Down syndrome is a genetic disorder consisting of multiple congenital

anomalies in 93% of cases , it appears to the additional chromosome 21. The most
frequent change in the neuropsychiatric syndrome is mental retardation , which can
vary
from severe delay by one average.
Positive language around the child with Down syndrome and a speech therapist
intervention significantly improves language development in children with Down
syndrome.
Exercise does not fully cover the needs of children with Down syndrome . The
intervention of society and the proper involvement of the family is a big part of
the
development of these children is our obligation to help them integrate into society
.
The results obtained from initial assessment , interim and final showed how
important and beneficial it is a kinetic program for these children.
The importance disciplinary team for this syndrome is a major one as we have
demonstrated above without a link between speech therapist, psychologist , physical
therapist and family members can be incompUnderlying theme elections was the next
reason multitude of children with Down syndrome has increased worldwide in recent
years . Down syndrome is the most common chromosomal genetic syndrome associated
with intellectual disability , with an incidence of 1 in 700-1000 birthslecte
development
of these children .
Underlying theme elections was the next reason multitude of children with
Down syndrome has increased worldwide in recent years Down syndrome is the most
common chromosomal genetic syndrome associated with intellectual disability , with
an
incidence of 1 in 700-1000 births.
In conclusion, the results , purpose and hypothesis of this study were.

34
 Anexe

Chestionar privind istoricul antecedentelor copilului cu sindrom Down

1. Care este sexul copilului?

a) Feminin
b) Masculin

2. Greutatea copilului la naștere?

3. Vârsta mamei la naștere
4. Nașterii anterioare ale mamei
a) Da
b) Nu

5. Ați avut întreruperi de sarcină?

a) Da
b) Nu

6. Alte malformați congenitale ale copilului asociate cu sindromul Down?

a) Da
b) Nu

7. Ați fumat în timpul sarcini?

a) Da
b) Nu

8. Ați consumat alcool în timpul sarcini?

a) Da
b) Nu

9. Care este comportamentul de rutină al copilului?

a) Pasiv
b) Activ
35
10. Care este comportamentul general al copilului?
a) Iritabil, agitat
b) Liniștit, confuz

11. Copilul urmează un program de recuperare kinetică?

a) Da
b) Nu

12. De la ce vârstă urmează un program de kinetoterapie?

13. Copilul este înscris la un centru special unde să frecventeze anumite

cursuri speciale?
a) Da
b) Nu

14. Cum participă la programul de peste zi?

a) Are un comportament previzibil
b) Are un comportament schimbător

15. Preferă jocul în comun sau singur?

a) Singur
b) În grup

16. Înțelege cuvintele familiare, nume?

a) Da
b) Nu

36
 17. Ce fel de jucării preferă?

18. Concluzii

Sunt de acord ca datele personale ale copilului meu să fie prelucrate, nonominal,
în
lucrarea de licență , cu titlul ,,Dezvoltarea neuromotorie și psihică a copilului
cu
sindrom Down, a studentei Moldovan Iustina Ioana, studentă la Universitatea de
Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș, Facultatea de Științele Motricității.

Semnătură
Nume , prenume părinte/ tutore legal,

37